Plângere contravenţională. Sentința nr. 2121/2015. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2121/2015 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 09-06-2015 în dosarul nr. 2809/305/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.281/A
Ședința publică din 9 iunie 2015
PREȘEDINTE: O. N.
JUDECĂTOR: B. A. D.
GREFIER: Ș. L.
Pe rol se află, spre soluționare, apelul declarat de agentul constatator I.S.C.T.R. –I. Teritorial nr.8 Sibiu împotriva sentinței civile nr. 2121 din 16 octombrie 2014, pronunțată de Judecătoria S. G. în dosarul nr._ având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că în ședința publică din 26 mai 2015, în lipsa părților, instanța a constatat cercetarea procesului încheiată și a reținut cauza spre soluționare, așa cum s-a consemnat în încheierea de ședință din acea zi –parte integrantă din prezenta decizie, pronunțarea fiind amânată la data de 2 iunie 2015, apoi la 9 iunie 2015.
TRIBUNALUL
Examinând lucrările dosarului, tribunalul constată următoarele:
I. 1. Hotărârea primei instanțe.
Prin sentința nr. 2121/16.10.2014 Judecătoria S. G. a hotărât următoarele:
- a admis plângerea formulată de petenta . Z., cu sediul în Z., . class="ListParagraph" style="margin:0pt"> Fabricii nr. 10, . în contradictoriu cu intimatul I. de S. pentru
Controlul în Transportul Rutier cu sediul în București, .. 38, sector 1;
- a înlocuit cu avertisment sancțiunea amenzii în cuantum de 9000 lei aplicată petentei prin
procesul verbal de contravenție . nr._/13.05.2014.
Pentru a pronunța această sentință judecătoria a reținut următoarele:
2. C. procesual reținut de prima instanță.
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 16.06.2014 sub nr._, petenta . Z. a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/13.05.2014 întocmit de intimatul ISCTR, solicitând înlocuirea amenzii cu avertisment, motivat de faptul că fapta are un grad redus de pericol social.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că în data de 13.05.2014 a fost depistat ansamblul de autovehicule compus din auto_ și semiremorca_ condus de conducătorul auto P. D., care nu avea atestat / certificat de competență profesională valabil.
Arată petenta că angajatul societății, P. D., a deținut certificat de competență profesională valabil până la data de 08.05.2014, fiind depuse înscrisurile în vederea emiterii unui nou certificat. La momentul controlului a fost prezentata agentului constatator dovada plații cursului de competență profesională. Acest examen de competență profesională se organizează doar lunar, angajatul petentei susținând examenul în data de 17.05.2014 și s-a emis certificatul.
În drept, a invocat dispozițiile art.5 alin.5, art.21, art.7 alin.3 din OG nr.2/2001.
La data de 13.08.2014 intimatul ISCTR a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivare, a arătat că desfășurarea activității de transport rutier pe drumurile publice a unui conducător auto fără certificat de competență profesională valabil prezintă un pericol social deosebit. Fapta contravențională a fost delimitată corect, a existat, a fost constatată și sancționată, procesul verbal de contravenție reprezentând o stare de fapt la momentul controlului, astfel petenta nu poate fi exonerată de răspundere deoarece fapta pentru care a fost sancționată este individualizată în mod clar de art. 3 pct.14 din HG 69/2012. Simpla nerespectare a obligației de a nu utiliza conducători auto cu atestat/certificat de competentă profesională sau al căror atestat/certificat de competență profesională are termenul de valabilitate expirat, constituie contravenție, iar sancțiunea prevăzuta de lege este amenda.
3. Considerentele pe care se fundamentează soluția primei instanțe.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut în fapt și în drept următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/13.05.2014 întocmit de intimatul ISCTR, petenta . Z. a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 9000 lei pentru faptul că în data de 13.05.2014 ora 11:37 pe DN11, km 21, în localitatea Chichiș, a fost oprit si verificat ansamblul de vehicule format din autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ și semiremorca cu numărul de înmatriculare_, utilizat de petentă în baza copiei conforme nr._ a licenței de transport, condus de conducătorul auto P. D., angajat cu contract de muncă nr.261/07.01.2014, în timp ce efectua transport rutier contra cost de mărfuri în trafic național. La momentul controlului, în urma verificărilor efectuate, s-a constatat utilizarea de către operatorul de transport rutier/întreprinderea de transport rutier în cont propriu a unor conducători auto fără atestat/certificat de competență profesională sau al căror atestat/certificat de competență profesională are termenul de valabilitate expirat.
În drept, s-a reținut comiterea contravenției prevăzute de art. 3 pct.14 din HG nr.69/2012, dispunându-se și reținerea copiei conforme nr._.
Conform prevederilor art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, « instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate,dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării ».
Referitor la legalitatea procesului – verbal de contravenție, instanța a constatat că acesta conține toate mențiunile a căror lipsă este sancționată cu nulitatea absolută, conform dispozițiilor art.17 din O.G. nr. 2/2001. Astfel, agentul constatator a făcut mențiunile corespunzătoare cu privire la numele, prenumele și calitatea sa, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia.
Sub aspectul temeinicieiprocesului verbal atacat, instanța a constatat că petenta nu a contestat faptul că a utilizat un conducător auto care la momentul controlului avea certificatul de competență profesională expirat, solicitând doar înlocuirea amenzii cu avertismentul, întrucât la data respectivă se efectuaseră demersurile necesare în vederea obținerii unui alt certificat.
Instanța a reținut faptul că depistarea în trafic a conducătorului auto a avut loc la data de 13.05.2014, iar la data de 24.05.2014 a fost emis certificatul de pregătire profesională a conducătorului auto P. D. (fila 17). De asemenea, acest conducător auto a deținut certificat de pregătire profesională și anterior depistării în trafic, certificat a cărui valabilitate a expirat la data de 08.05.2014 (fila 10).
Potrivit art. 5 alin 5 din OG 2/2001, sancțiunea stabilită de organul constatator trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar conform art. 21 al 3 din același act normativ, coroborat cu prevederile art. 34 și art. 38 alin. 3 din O.G. 2/2001, la aplicarea acesteia trebuie să se țină seama și de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului”.
Ținând seama de dispozițiile art. 34 din O.G. 2/2001 care constituie dreptul comun în materie contravențională (articol care coroborat cu art. 38 alin. 3 din același act normativ permite instanței să aprecieze inclusiv natura sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal nu a fost răsturnată), instanța a considerat că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a i se atrage atenția petentei cu privire la obligativitatea de a utiliza doar conducători auto ale căror atestate/certificate de competență profesională sunt valabile.
Față de dispozițiile legale citate anterior și raportat la situația de fapt reținută mai sus, instanța a apreciat că sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 9000 lei este mult prea mare în raport cu modalitatea, împrejurările comiterii faptei și urmările produse.
De asemenea, se poate aprecia că petenta nu va mai repeta fapta reținută în sarcina sa chiar și fără aplicarea unei amenzi.
Cu privire la sancțiunea complementară, instanța a dispus menținerea acesteia, apreciind că aceasta se impune a fi aplicată în raport de dispozițiile legale .
Pentru motivele arătate, având în vedere și dispozițiile art. 7 alin. 3 din O.G. 2/2001 instanța a admis în parte plângerea contravențională, în temeiul art. 34 din OG 2/2001 coroborat cu dispozițiile legale arătate mai sus și a modificat procesul verbal de contravenție contestat, în sensul înlocuirii amenzii contravenționale cu avertismentul.
II. 1.Apelul declarat de intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER I.S.C.T.R. - I. Teritorial nr. 8 Sibiu
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal apelantul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER I.S.C.T.R. - I. Teritorial nr. 8 Sibiu, solicitând schimbarea hotărârii primei instanțe în sensul respingerii plângerii contravenționale ca neîntemeiată și al menținerii sancțiunii amenzii aplicate de agentul constatator.
Apelul nu a fost motivat prin cererea de apel, astfel cum prevede art. 470 alin1 lit.c) NCPC, motiv pentru care instanța de control judiciar va soluționa apelul pe baza celor invocate la prima instanță, în conformitate cu art. 470 alin.2, potrivit căruia " în cazul în care apelul nu se motivează ori motivarea apelului sau întâmpinarea nu cuprinde motive, mijloace de apărare sau dovezi noi, instanța de apel se va pronunța, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanță."
2. Poziția procesuală a părții intimate în apel.
Intimata a depus în apărare la dosar la data de 19.01.2015 întâmpinare (f.13) prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivarea întâmpinării se arata că în fapt, prima instanță a analizat cauza sub toate aspectele, hotărârea fiind legală și temeinică, în mod corect procedându-se la reindividualizarea sancțiunii, față de atitudinea petentei, de modalitatea, împrejurările în care fapta a fost săvârșită și de urmările acesteia și totodată, având în vedere cuantumul ridicat al amenzii aplicate.
În drept, se invocă dispozițiile art. 205 Cod proc.civilă.
3. Părțile nu au solicitat probe în apel.
4. Decizia instanței de apel.
Tribunalul sesizat cu soluționarea apelului, analizând motivele de apel în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză va respinge apelul pentru următoarele considerente.
Astfel, în ceea ce privește săvârșirea faptei, se constată că prima instanță a reținut că societatea petentă se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, acest aspect nefiind contestat în apel.
În ceea ce privește însă individualizarea sancțiunii, instanța de control judiciar va avea în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 21 alin.3 din OG. 2/2001, «sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”, iar conform art. 7 alin.3 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, sancțiunea contravențională constând în avertisment poate fi aplicată chiar și în cazul în care actul normativ care reglementează respectiva contravenție nu ar prevedea o astfel de sancțiune.
D. urmare, față de împrejurările în care fapta a fost săvârșită, de gradul de pericol social concret al acesteia și de faptul că petenta se află la prima abatere, iar aceasta s-a conformat ulterior normei legale încălcate, luând de asemenea, în considerare că sancțiunea nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, instanța de apel constată că sancțiunea avertismentului este îndestulătoare față de contravenția săvârșită.
Față de considerentele mai sus expuse, apreciindu-se în mod corect că partea nu va mai săvârși fapta și fără aplicarea unei sancțiuni pecuniare, urmând ca în cazul în care fapta va fi repetată să se aibă în vedere sancțiunea precedentă la individualizarea noii sancțiuni, tribunalul constată că soluția primei instanțe de admitere în parte a plângerii și de înlocuire a amenzii cu avertisment este legală și temeinică, motiv pentru care, văzând art. văzând art. 480 alin.1 NCPC, tribunalul va respinge apelul ca nefondat, cu consecința păstrării sentinței apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER I.S.C.T.R. – I. Teritorial nr. 8 Sibiu, cu sediul în București, .. 38, sector 1, în contradictoriu cu intimata .., cu sediul în Z., ., ., CUI RO_, împotriva sentinței civile nr. 2121/16.10.2014 a Judecătoriei S. G. – pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi – 09.06.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
O. N. B. A. D. Ș. L.
Red.,B.A.D.15.06.2015
Tehnored.Ș.L.,24.06.2015, 4 ex.
Judecător fond, B. L. M.
| ← Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 293/2015. Tribunalul... → |
|---|
