Plângere contravenţională. Sentința nr. 89/2015. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 89/2015 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 07-07-2015 în dosarul nr. 354/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C. Dosar nr._
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.354/A
Ședința publică din 7 iulie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. A. D.
JUDECĂTOR: O. N.
GREFIER: Ș. L.
Pe rol se află, în pronunțare, apelul declarat de petenta . S. G. împotriva sentinței civile nr. 89 din 22 ianuarie 2015, pronunțată de Judecătoria S. G. în dosarul nr._ având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din 23 iunie 2015, în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi –parte integrantă din prezenta decizie, pronunțarea fiind amânată la data de 30 iunie 2015, apoi la 7 iulie 2015.
TRIBUNALUL
Examinând lucrările dosarului, tribunalul constată următoarele:
I. 1. Hotărârea instanței de fond.
Prin sentința nr. 89/22.01.2015, Judecătoria S. G. a hotărât următoarele:
- a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta S.C. B.-B. S.R.L. în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ R. A FINANȚELOR PUBLICE B. - DIRECȚIA R. VAMALĂ B. – prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice C..
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
2. C. procesual.
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 24.09.2014 sub nr._, petenta S.C. B.-B. SRL a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție ./20 nr._ întocmit la data de 09.09.2014 de intimata Direcția Generală R. a Finanțelor Publice B. - Direcția R. Vamală B., solicitând modificarea procesului verbal contestat, în sensul înlocuirii amenzii contravenționale în cuantum de 30.000 lei cu sancțiunea avertismentului, restituirea sumei de 10.000 lei achitată cu titlu de amendă și înlăturarea sancțiunii complementare a confiscării sumei de_ lei.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că începând cu anul 2005 și până la data de 13.08.2010 a deținut atestat pentru comercializări angro, de produse accizabile. Având în vedere că din luna august a anului 2010 petenta nu a mai deținut și nu a mai comercializat produse accizabile, ci doar produse alimentare, i s-a recomandat, din partea Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale, să solicite anularea atestatului deținut, tocmai pentru că nu mai deținea produse accizabile.
În cursul lunii ianuarie 2011 a început din nou să comercializeze bere, însă la acea dată s-a aflat într-o eroare, întrucât a avut reprezentarea greșită că nu mai este necesară obținerea unui atestat de la autoritățile competente, atâta timp cât vinul și berea erau incluse la categoria de produse alimentare. Este adevărat că, începând cu luna ianuarie 2011 a comercializat pe lângă produse alimentare și bere, însă din ianuarie 2011 și până în septembrie 2014 suma totală rezultată din vânzarea acestui produs este de doar_ lei, o sumă relativ mică raportată la o perioadă de 3 ani.
De asemenea, apreciază petenta că este nejustificată sancțiunea complementară a confiscării sumei de 13.720 lei pentru perioada 13.08._14, atâta timp cât din luna august 2010 și până în luna ianuarie 2011 nu a comercializat produse accizabile.
În drept, a invocat dispozițiile art. 7, art. 31, art. 36 din O.G.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
La data de 11.11.2014, intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii. În motivare, a arătat că începând cu data de 21.01.2011 și până la data de 31.12.2011 petenta a efectuat un număr de 32 operațiuni de vânzare angro de bere, în anul 2012 a efectuat 105 operațiuni de acest gen, în anul 2013 a efectuat 52 de operațiuni, iar aferent anului 2014 au fost identificate un număr de 20 de operațiuni.
Astfel, reclamanta a încălcat în mod repetat și continuu fapta contravențională prevăzută în conformitate cu prevederile art. 221 ind. 3 alin. 2 lit. s din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, republicat, cu modificările și completările ulterioare.
În susținerea corectei individualizări a faptei vine și decizia organului constatator, în sensul neaplicării măsurii complementare prevăzute de art. 221 ind. 3 alin. 3 lit. c din Codul Fiscal, cu modificările și completările ulterioare, aceasta fiind măsura suspendării activității de comercializare a produselor accizabile pe o perioadă de 1-3 luni.
Apreciază intimata că agentul constatator a ținut seama de prevederile art. 21 din OG nr. 2/2001, astfel că fapta a fost corect individualizată, gradul de pericol social fiind evaluat în mod corespunzător, astfel că sancțiunile aplicate societății petente sunt proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
3. Considerentele pe care se fundamentează soluția instanței de fond.
Analizând actele și lucrările dosarului, judecătoria a reținut că prin procesul-verbal de contravenție ./20 nr._ întocmit la data de 09.09.2014 de intimata Direcția Generală R. a Finanțelor Publice B. - Direcția R. Vamală B., petenta S.C. B.-B. SRL a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de_ lei, în temeiul dispozițiilor art. 221 ind. 3 alin. 2 lit. s din Legea 571/2003, pentru faptul că în perioada 21.01.2011 și până la data efectuării controlului de către agenții constatatori (09.09.2014) a comercializat băuturi accizabile, respectiv bere, fără a deține un atestat de comercializare angro de produse supuse accizelor. Totodată, ca sancțiune complementară, s-a dispus confiscarea sumei de_ lei rezultată din vânzarea produselor accizabile.
Conform prevederilor art. 34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, «instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării ».
Referitor la legalitatea procesului–verbal de contravenție, instanța constată că acesta conține toate mențiunile a căror lipsă este sancționată cu nulitatea absolută, conform dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001. Astfel, agentul constatator a făcut mențiunile corespunzătoare cu privire la numele, prenumele și calitatea sa, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal atacat, instanța constată că petenta nu a contestat cele menționate în procesul-verbal de contravenție, solicitând doar individualizarea sancțiunilor aplicate, în sensul înlocuirii sancțiunii principale a amenzii cu avertismentul și înlăturării sancțiunii complementare.
Cu privire la acest aspect al individualizării sancțiunilor aplicate, instanța a constatat că legiuitorul a apreciat fapta comisă ca având o gravitate ridicată, stabilind limitele amenzii între 20.000 și 100.000 lei.
De asemenea, activitatea de vânzare angro de produse accizabile s-a desfășurat în mod repetat, pe parcursul unei perioade mari de timp ( 21.01._14).
Astfel, instanța a apreciat că agentul constatator a individualizat corect sancțiunea aplicată, aceasta fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei, aplicând o amendă în cuantum de_ lei, astfel că nu se impune înlocuirea amenzii cu avertisment.
De altfel, instanța a apreciat că înlocuirea amenzii cu avertisment ar reprezenta o încurajare a societăților comerciale de a comite asemenea contravenții apreciate de legiuitor ca având o gravitate ridicată.
Cu privire la sancțiunea complementară a confiscării sumei de bani obținută din vânzarea produselor accizabile, instanța a constatat că nu se impune înlăturarea acestei sancțiuni, întrucât a fost aplicată tocmai ca urmare a faptului că a fost obținută prin efectuarea unei operațiuni comerciale fără respectarea dispozițiilor legale.
De asemenea, instanța a reținut că agentul constatator a ținut seama de volumul relativ mic al vânzărilor de produse accizabile pentru perioada analizată, astfel că a apreciat că nu se impune și aplicarea sancțiunii complementare prevăzute de art. 221 ind. 3 alin. 3 lit. c din Legea 571/2003, constând în suspendarea activității de comercializare a produselor accizabile pe o perioadă de 1 - 3 luni.
Văzând aceste aspecte și întrucât sancțiunea contravențională a fost corect individualizată, instanța a constatat că plângerea formulată de petentă este nefondată, motiv pentru care, conform art. 34 din OG nr. 2 / 2001, aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată, ca atare menținându-se procesul-verbal ca fiind legal și temeinic.
II. 1. Apelul declarat de apelanta petenta S.C. B.-B. S.R.L.
Petenta a declarat în termen legal apel, solicitând schimbarea hotărârii primei instanțe în sensul admiterii plângerii contravenționale și al anularii procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, respectiv al înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea apelului, se arată că sentința apelată este nelegală și netemeinică, prima instanță dând o individualizare greșită sancțiunilor aplicate prin procesul verbal de contravenție contestat.
Se arată că prima instanță nu a luat în considerare la individualizarea sancțiunilor faptul că petenta a deținut atestat pentru comercializări en gros de produse accizabile în anii 2005-2010, anulându-l ulterior deoarece nu mai deținea produse accizabile, iar în intervalul începând cu ianuarie 2011 a avut reprezentarea greșită că nu mai este necesar atestatul, deoarece berea și vinul erau incluse în categoria produselor alimentare.
Se arată că au fost plătite toate impozitele aferente veniturilor obținute din vânzările efectuate, inclusiv din vânzarea berii, nefiind produsă nicio pagubă la bugetul de stat prin lipsa atestatului.
Se arată, de asemenea, că este nelegală sancțiunea confiscării sumei de 13.720 lei pentru perioada 13.08._14, atâta timp cât petenta nu a comercializat produse accizabile din august 2010 și până în ianuarie 2011, incident fiind sub acest aspect art. 5 alin. 6 din OG 2/2001 cu privire la individualizarea sancțiunilor complementare.
Apelul se întemeiază pe prevederile art. 466 Noul Cod de procedură civilă.
Partea apelantă nu a solicitat probe în apel
2. Poziția procesuală a părții intimate în apel.
Intimata DIRECȚIA GENERALĂ R. A FINANȚELOR PUBLICE B. - DIRECȚIA R. VAMALĂ B. – prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. a depus în apărare la dosar, la data de 14.04.2015, întâmpinare, (f.12) prin care a solicitat respingerea apelului că nefondat.
În motivarea întâmpinării se arata că actul constatator cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 și 17 din OG 2/2001, faptele descrise reprezintă contravenția individualizată, iar sancțiunea contravențională este corect individualizată, aceasta încadrându-se în limitele prevăzute de lege și fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei, nejustificându-se aplicarea avertismentului, având în vedere că fapta nu poate fi socotită drept una de gravitate redusă în sensul vizat de art. 7 alin.2 din OG 2/2001.
Se arată că soluția primei instanțe este legală și temeinică, în condițiile în care, începând cu data de 21.01.2011 și până la data de 31.12.2011, petenta a efectuat un număr de 32 de operațiuni de vânzare angro de produse de bere, aferent anului 2012 a efectuat un număr de 105 operațiuni de acest gen, aferent anului 2013 un număr de 52 de operațiuni, iar aferent anului 2014 au fost identificate un număr de 20 de operațiuni.
Se arată că fapta prezintă un grad de pericol social ridicat, în condițiile în care persoana care deține calitatea de distribuitor sau comercial angro de băuturi alcoolice răspunde pentru proveniența nelegală a produselor deținute, evitarea intrării în comerț a băuturilor alcoolice care nu îndeplinesc condițiile legale.
În concluzie, arată intimata că sentința instanței de fond este legală și temeinică.
În drept se invoca dispozițiile art. 205 NCPC.
Partea intimată nu a solicitat probe în apel
3. Decizia instanței de apel.
Tribunalul sesizat cu soluționarea apelului, analizând sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge ca nefondat apelul pentru următoarele considerente.
Astfel, în mod corect a reținut prima instanța că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale ce reglementează forma acestuia, iar din punct de vedere al temeiniciei față de probele administrate, rezultă că starea de fapt consemnată de agentul constatator corespunde realității.
Prin urmare, în ceea ce privește săvârșirea faptei, se constată că prima instanță a reținut că partea petentă se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, acest aspect nefiind contestat în apel.
Instanța de control judiciar constată că motivele de apel vizează exclusiv individualizarea sancțiunii principale, solicitându-se înlocuirea amenzii cu avertisment, precum și înlăturarea măsurii complementare a confiscării sumei, iar sub acest aspect, instanța de control judiciar va avea în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 21 alin.3 din OG. 2/2001 – «Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”, iar conform art. 7 alin. 3 din OG nr. 2 / 2001 privind regimul juridic al contravențiilor, sancțiunea contravenționala constând în avertisment poate fi aplicată chiar și în cazul în care actul normativ care reglementează respectiva contravenție nu ar prevedea o astfel de sancțiune.
În speță, însă, tribunalul constată că agentul constatator a făcut o corectă individualizare a sancțiunii, la rândul său, prima instanță reținând pertinent că, față de contextul în care fapta a fost săvârșită și de gradul de pericol social concret al acesteia, nu se justifică înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
Astfel, corect s-a reținut ca fiind relevantă perioada îndelungată de timp în care fapta fost săvârșită, fiind vorba despre un interval de mai mulți ani, tribunalul urmând, de asemenea, a reține că fapta a fost săvârșită după ce petenta a renunțat anterior la atestatul deținut pentru aceeași categorie de operațiuni, având deci cunoștință de obligația deținerii acestuia, fără a mai solicita eliberarea atestatului după ce a reluat efectuarea operațiunilor de comercializare angro a produselor alcoolice, apărarea sa potrivit căreia a considerat că berea face parte din categoria produselor alimentare și nu mai este necesar atestatul, necunoașterea legii nefiind de altfel de natură să o exonereze pe petentă de răspunderea contravențională, cu atât mai mult cu cât aceasta desfășoară activitatea respectivă de mulți ani.
Totodată, pentru aceleași considerente, tribunalul constată că sancțiunea complementară a confiscării a fost corect aplicată în conformitate cu art. 221/3 alin. 3 litera b din Codul fiscal, text care nu condiționează aplicarea sancțiunii de modul în care comerciantul și-a îndeplinit obligațiile fiscale, relevant fiind faptul că sumele confiscate au rezultat din efectuarea unor vânzări fără îndeplinirea condițiilor legale, tribunalul reținând că dozarea sancțiunilor pentru contravenția reținută a fost corect făcută de organul constatator, în contextul în care nu a fost aplicată cealaltă sancțiune complementară a suspendării activității.
Față de aceste considerente, temeinic reținând prima instanță că înlocuirea amenzii cu avertisment ar reprezenta o încurajare a societăților comerciale de a comite asemenea contravenții, apreciate de legiuitor ca având o gravitate ridicată, tribunalul constată că soluția primei instanțe, de respingere a plângerii, este legala și temeinică, motiv pentru care, văzând art. 480 alin.1 NCPC, tribunalul va respinge apelul ca nefondat, cu consecința păstrării sentinței apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta petentă S.C. B.-B. SRL., cu sediul în S. G., ., județul C., înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. J_, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ R. A FINANȚELOR PUBLICE B. - DIRECȚIA R. VAMALĂ B. – prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., cu sediul în S. G., .. 9, județul C., împotriva sentinței civile nr. 89/22.01.2015 a Judecătoriei S. G. – pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de astăzi, 7 iulie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
B. A. D. O. N. Ș. L.
se află în concediu de odihnă, n temeiul art. 426 alin.4 NCPC semnează grefierul – șef secție
pentru prim-grefier aflat
în concediu de odihnă
Red. B.A.D./14.07.2015
Tehnored. S.M.M./14.07.2015, 4 EX.
Judecător fond – B. L. M.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 342/2015. Tribunalul COVASNA | Partaj judiciar. Sentința nr. 2881/2015. Tribunalul COVASNA → |
|---|
