Pretenţii. Decizia nr. 41/2015. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 41/2015 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 03-02-2015 în dosarul nr. 41/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.41/A
Ședința publică din data de 03 februarie 2015
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: A. C.
JUDECĂTOR: D. C.
GREFIER: P. E.
La ordine fiind pronunțarea atât asupra excepției de nelegalitate a deciziei nr. 80/16.02.2012 emisă de I.T.R.S.V. B., cât și asupra apelului declarat de reclamantul B. I. împotriva sentinței civile nr. 475 din 18.02.2014 a Judecătoriei S. G., pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal, făcut în ședința publică de astăzi, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință de la termenul de judecată din 20.01.2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 03.02.2015.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr. 475 din 18.02.2014, Judecătoria S. G. a admis excepție lipsei calității procesuale pasive a pârâtei AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PROTECȚIA M. C., invocată prin întâmpinare.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. M. ȘI SCHIMBĂRILOR CLIMATICE invocată prin întâmpinare.
A respins cererea formulată de către reclamantul B. I. domiciliat în comuna Aita M., .. 38, jud. C., CNP_ în contradictoriu cu pârâtul M. M. ȘI SCHIMBĂRILOR CLIMATICE, cu sediul în București, ., sector 5, ca neîntemeiată.
A respins cererea formulată de către reclamant în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PROTECȚIA M. C. cu sediul în S. G., . nr. 10, jud. C., ca fiind formulată față de o persoană fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei S. G. la data de 29.04.2013 sub nr._ reclamantul B. I. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M. M. ȘI SCHIMBĂRILOR CLIMATICE și AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PROTECȚIA M. C. pentru M. M. ȘI SCHIMBĂRILOR CLIMATICE obligarea pârâților la plata sumei de 1092 reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin distrugerea de către un urs a culturii de porumb boabe proprietatea reclamantului, a dobânzilor aferente, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că la data de 08 și 09 septembrie 2011 în timpul nopții animale sălbatice din specia urs au distrus în totalitate o suprafață de ,56 ha din cultura de porumb boabe înființat de către reclamant în 2011 pe terenul utilizat de acesta în localitatea Aita M.. Partea a formulat sesizare la Primăria comunei Aita M. sub nr. 859/09.09.2011, Comisia de Specialitate constituită s-a întrunit la data de 14.09.2011 și a constatat existența pagubei în valoare de 1092 lei.
Reclamantul și-a îndeplinit toate obligațiile ce-i revin în vederea prevenirii pagubei, fapt constatat și de comisie, iar prin Decizia nr. 262/09.11.2011 procesul-verbal a fost aprobat. Cu toate acestea pârâții nu au efectuat plata despăgubirilor.
Astfel, față de prevederile art. 13 din Legea nr. 407/2006 se solicită să se constate întrunite cerințele privind acordarea despăgubirilor.
Având în vedere competența în implementarea politicilor și legislației în domeniul protecției mediului se apreciază că, în cauză, calitate procesuală pasivă au ambii pârâți.
În dovedire s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, fiind atașate la cerere copii de pe actul de identitate al reclamantului, proces-verbal nr. 899/14.09.2011, Adresa nr. 8022/09.11.2011, Decizia nr. 262/09.11.2011.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 407/2006, HG nr. 1679/2008, OG nr. 9/2000.
Conform art. 411 alin. 2 Noul C. proc. civ. reclamantul a solicitat judecarea în lipsă.
La data de 23.05.2014 reclamantul a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 92,36 lei și timbru judiciar de 1,50 lei.
La data de 14.06.2013 pârâta Agenția pentru Protecția M. C. a depus întâmpinare, invocând lipsa calității procesuale pasive.
În motivare s-a arătat că instituția însărcinată cu despăgubirea pagubelor produse culturilor agricole, silvice și animalelor domestice de către exemplare din speciile de faună de interes cinegetic este M. M. și Schimbărilor Climatice și nu Agenția pentru Protecția M., conform art. 13 din Legea nr. 407/2006
În temeiul art. 223 alin. 2 Noul C. proc. civ. s-a solicitat judecarea în lipsă.
Pârâtul M. M. și Schimbărilor Climatice a depus întâmpinare la data de 25.11.2013 invocând excepția lipsei calității procesuale pasive.
În motivare s-a arătat că partea nu are calitate procesuală pasivă, neexistând identitate între acesta și cel posibil a fi obligat în raportul juridic dedus judecății, având în vedere că potrivit art. 1 din Hotărârea nr. 333/2005 inspectoratele teritoriale de regim silvic și de vânătoare este instituția cu personalitate juridică care are calitate.
De asemenea, s-a solicitat judecarea în lipsă.
La termenul din data de 05.02.2014 prima instanță a încuviințat proba cu înscrisuri, fiind atașate la dosar copii de pe actul de identitate al reclamantului, proces-verbal nr. 899/14.09.2011, Adresa nr. 8022/09.11.2011, Decizia nr. 262/09.11.2011, Adresa nr. 7212/1/11.11.2013 emisă de ITRSV B., Decizia nr. 80/16.02.2012, Adresa nr._/15.02.2012, borderou din data de 20.02.2012, Adresa nr. 1395/17.02.2012, Adresa nr. 883/03.02.2012, Adresa nr. 493/02.01.2013, Adresa nr. 1544/2013, nr. 203/2013, nr. 1963/08.03.2013.
La același termen instanța de fond a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesuale active a pârâților, reținând cauza spre soluționare pe excepții și pe fond.
Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția Județeană pentru Protecția M. C., judecătoria a reținut că orice acțiune trebuie să întrunească toate condițiile de exercitare a acesteia, astfel și cerința privitoare la calitatea procesuală pasivă, care presupune o identitate între partea chemată în judecată și cea care are calitatea de subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății.
Conform art. 13 alin. alin. 4 din Legea nr. 407/2006 „despăgubirile pentru pagubele produse de către exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic cuprinse în anexa nr. 2 - printre care se numără și ursul - se suportă de autoritatea publică centrală pentru protecția mediului, din bugetul aprobat cu această destinație.
În ceea ce privește pârâta, conform prevederilor art. 2 alin. 1 din HG nr. 1000/2012 se află în subordinea Agenției Naționale pentru Protecția M., care, la rândul ei, în temeiul art. 1 alin. 1 din același act normativ „este în subordinea autorității publice centrale pentru protecția mediului”.
În consecință, ținând seama de faptul că prevederile art. 13 alin. 4 din Legea nr. 407/2006 stabilesc obligația de acordare a despăgubirilor în sarcina autorității publice centrale pentru protecția mediului, care nu se identifică cu pârâta, aceasta fiind în subordinea autorității prevăzute de dispoziția arătat, prima instanță a apreciat că în cauză sunt îndeplinite cerințele privitoare la existența identității între persoana chemată în judecată și persoana care are calitatea de subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății.
Așadar, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocate prin întâmpinare și a respins petitul formulat în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Protecția M. C. ca fiind formulată față de o persoană fără calitate procesuală pasivă.
Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei M. M. și Schimbărilor Climatice, instanța de fond a avut în vedere considerentele prezentate în precedente, constatându-se că, în cauză, calitate procesuală pasivă revine autorității publice centrale privind protecția mediului.
De asemenea au fost reținute reglementările stabilite de art. 1 din HG nr. 48/2003 conform cărora „M. M. și Schimbărilor Climatice se organizează și funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului”, alin. 2 prevăzând că acesta realizează „politicile naționale corelate cu cele la nivel european și internațional în domeniile mediului (…)”.
Prin întâmpinarea depusă, s-a învederat că partea pârâtă nu are calitate procesuală, decizia nr. 262/2011 fiind emisă de I. T. de Regim Silvic și de Vânătoare B., aceasta fiind entitate cu personalitate juridică.
Însă, instanța nu poate reține aceste susțineri ca întemeiate, astfel cum s-a arătat, conform prevederilor art. 13 alin. 4 din Legea nr. 407/2006 obligația de acordare a eventualelor despăgubiri revenind autorității publice centrale.
În consecință, constatându-se că în raportul juridic dedus judecății calitatea de subiect pasive revine pârâtului, prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate.
Analizând actele și lucrările existente la dosarul cauzei, instanța de fond a reținut că în data de 08 - 09.09.2011 o parte din cultura de porumb aparținând reclamantului a fost distrus de animale sălbatice.
În urma sesizării prejudiciilor suferite prin procesul-verbal nr. 899/14.09.2011 Comisia constituită în conformitate cu prevederile HG nr. 1679/2008 a stabilit cuantumul prejudiciului în valoare de 1092 lei.
Având în vedere că prin același proces-verbal s-a stabilit că prejudiciile au fost produse de către exemplare din specia urs, conform art. 13 alin. 4 din Legea nr. 407/2006 despăgubirile pentru pagubele suferite urmează a fi suportate de autoritatea publică centrală pentru protecția mediului, în acest sens fiind și dispozițiile art. 8 din HG nr. 1679/2008.
În ceea ce privește acordarea despăgubirilor, urmează a fi avute în vedere și prevederile HG nr. 1679/2008, art. 1 prevăzând că „prezenta hotărâre reglementează modalitatea de acordare a despăgubirilor prevăzute de Legea nr. 407/2006 (…)”.
Astfel, se reține că potrivit art. 3 din HG nr. 1679/2008 constatarea pagubelor, evaluarea acestora și stabilirea răspunderii civile se realizează de către o comisie special constituită în acest scop, art. 6 alin. 5 din același act normativ prevăzând că „procesele - verbale încheiate potrivit prevederilor art. 2 și 3 se aprobă prin decizie a conducătorului structurii teritoriale de specialitate a autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, în a cărui rază de competență s-a produs paguba”.
În ceea ce privește contestarea decizia alin. 6 al aceleiași dispoziții prevede că aceasta „poate fi contestată potrivit art. 7 și 8 din Legea nr. 554/2004”.
În cauza de față, din înscrisurile depuse și Adresa nr. 7212/1/11.11.2013 emisă de I. T. de Regim Silvic și de Vânătoare B. rezultă că prin decizia nr. 262/09.11.2011 a fost aprobat procesul-verbal de constatare și evaluare a pagubelor produse de specii de faună de interes cinegetic nr. 899/14.09.2011 întocmit de Comisia constituită pentru raza teritorială a comunei Aita M. la locul numit Pad - Sasto, jud. C..
Însă, prin Adresa nr. 3699/DȘ/17.021.2012 emis de M. M. și Pădurilor a fost restituită decizia cu mențiunea de a se proceda la refacerea acestora, precum și a proceselor - verbale. Ca urmare a restituirii de către autoritatea centrală, dosarele au fost reanalizate, iar prin Decizia nr. 80/16.02.2012 emisă de I. T. de Regim Silvic și de Vânătoare B. a fost anulată decizia nr. 262/2011.
Pentru a se dispune astfel, din Adresa nr._/15.02.2012 rezultă că referitor la procesul-verbal nr. 899/14.09.2011 privind pe păgubitul B. I. s-a reținut lipsa documentelor prevăzute de art. 7 din HG nr. 1679/2008.
De asemenea, din Adresa nr. 7151/11.11.2013 emisă de I. T. de Regim Silvic și de Vânătoare B. rezultă că până la data 11.11.2013 nu au fost returnate până către inspectorat dosarele completate.
Deși părțile au fost citate cu mențiunea să comunice dacă Decizia nr. 80/16.02.2012 a rămas irevocabilă, respectiv dacă a fost sau nu contestată, în cauză nu s-a efectuat dovada în acest sens, nefiind prezentat nicio probă din care să rezulte constatarea ineficacității acesteia.
Potrivit art. 1001 C. civ. „proprietarul unui animal, sau acela care se servește cu dânsul, în cursul serviciului, este responsabil de prejudiciul cauzat de animal, sau că animalul se află sub paza sa, sau că a scăpat”.
Rezultă așadar, că dispoziția arătată instituie un caz de răspundere delictuală obiectivă, iar cel care deține paza juridică asupra animalului este obligat să repare prejudiciile cauzate. Însă, prevederile art. 1001 C. civ. sunt aplicabile doar în situația animalelor care sunt apropiate într-o formă oarecare și care pot fi efectiv supravegheate.
Rezultă așadar că în ceea ce privește animalele sălbatice, de principiu dispozițiile art. 1001 C. civ. nu sunt aplicabile, extinderea răspunderii și pentru prejudiciile cauze de aceste animale putând intervenii doar în anumite cazuri expres prevăzute de lege, cum ar fi cele reglementate de art. 13 alin. 4 din Legea nr. 407/2006. Însă, fiind în prezența unor situații speciale și de excepție, răspunderea poate fi antrenată doar dacă sunt îndeplinite cerințele prevăzute de normele arătate.
Or, din cele arătate în precedente rezultă că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru acordarea despăgubirilor. Dispozițiile HG nr. 1679/2008 stabilesc o procedură specială privitoare la constatarea faptei și a prejudiciului, plata despăgubirilor fiind condiționată de aprobarea acordată prin decizia conducătorului structurii teritoriale de specialitate a autorității publice centrale care răspunde de silvicultură.
Astfel cum s-a arătat, deși inițial a fost emisă decizia nr. 262/09.11.2011 prin care s-a aprobat procesul-verbal de constatare și evaluare, aceasta a fost anulată prin decizia nr. 80/16.02.2012, ulterior nefiind emis un alt act decizional prin care s-ar fi aprobat acordarea despăgubirilor și nici nu s-a efectuat dovada cu privire la constatarea ineficacității deciziei arătate.
În consecință, constatându-se că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute pentru atragerea răspunderii părții pârâte pentru pagubele cauzate reclamantului de către exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic protejate, prima instanță a apreciat că cererea nu este întemeiată și a respins.
Având în vedere că solicitarea privind acordarea dobânzilor reprezintă un capăt accesoriu și interdependent de petitul principal privind obligarea părții adverse la despăgubiri și care a respins, pe cale de consecință a respins și cel de al doilea petit ca neîntemeiat.
Potrivit art. 453 alin. 1 C. proc. civ. „partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească cheltuieli de judecată”.
Însă, având în vedere că instanța a respins cererea, culpa procesuală aparținând reclamantului, a respins și solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul B. I. solicitând anularea hotărârii primei instanțe și, în urma rejudecării, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea apelului se arată că instanța de fond avea obligația de a verifica legalitatea Deciziei nr. 80/16.02.2012, prin urmare invocă, în faza procesuală a apelului, excepția de nelegalitate a acestui act administrativ individual în conformitate cu art. 4 alin. 1-3 din L nr. 54/2004 sub aspectul măsurii anulării Deciziei nr. 262/2011 .
În acest sens apelantul a arătat că a luat la cunoștiință despre existența acestei decizii doar cu ocazia judecării prezentului litigiu, or actele administrative individuale produc efecte juridice din momentul comunicării. Necomunicarea deciziei atrage sancțiunea inexsitenței acestui act administrativ. De asemenea se arată că această decizie este și nemotivată, lipsind motivele de fapt și de drept care au stat la baza emiterii acesteia. Lipsa motivării face ca soluția să aibă caracter arbitrar, aceasta neputând fi combătută și cenzurată argumentat, afectând însăși valabilitatea actului și atrăgând nulitatea acestuia.
Pârâtul M. M. și Schimbărilor Climatice nu a depus în apel întâmpinare.
În vederea soluționării excepției de nelegalitate tribunalul a dispus din oficiu citarea în cauză a emitentului actului administrativ respectiv I. T. de Regim Silvic și de Vânătoare B..
În acest sens I. T. de Regim Silvic și de Vânătoare B. a depus o notă de ședință prin care a arătat că nu are calitate procesuală întrucât nu este vorba de un litigiu de contencios administrativ ( fila 22) și a depus actele care au stat la baza emiterii Deciziei nr. 80/2012 ( fila 31-40).
Analizând sentința atacată, prin raportare la actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că apelul este fondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, obiectul litigiului îl constituie cererea formulată de reclamantul B. I. prin care acesta a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M. M. și Schimbărilor Climatice și Agenția Județeană pentru Protecția M. C. pentru M. M. și Schimbărilor Climatice obligarea acestora la plata sumei de 1092 lei reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin distrugerea de către un urs a culturii de porumb boabe proprietatea reclamantului și a dobânzilor aferente.
Prima instanță a respins această cerere, reținând în esență că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru acordarea despăgubirilor, dispozițiile HG nr. 1679/2008 stabilind o procedură specială privitoare la constatarea faptei și a prejudiciului, plata despăgubirilor fiind condiționată de aprobarea acordată prin decizia conducătorului structurii teritoriale de specialitate a autorității publice centrale care răspunde de silvicultură. Or, deși inițial a fost emisă decizia nr. 262/09.11.2011 prin care s-a aprobat procesul-verbal de constatare și evaluare, aceasta a fost anulată prin decizia nr. 80/16.02.2012, ulterior nefiind emis un alt act decizional prin care s-ar fi aprobat acordarea despăgubirilor și nici nu s-a efectuat dovada cu privire la constatarea ineficacității deciziei arătate.
În acest sens, în apel, reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a Deciziei nr. 80/16.02.2012 sub aspectul măsurii anulării Deciziei nr. 262/2011.
În soluționarea excepției de nelegalitate tribunalul va avea în vedere disp. art.4 alin.1 din Legea nr.554/2004 care prevede ca „Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. (2) Instanța investită cu fondul litigiului și în fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate, constatând că de actul administrativ cu caracter individual depinde soluționarea litigiului pe fond, este competentă să se pronunțe asupra excepției, fie printr-o încheiere interlocutorie, fie prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză”. Prin noua reglementare a acestui articol s-a legiferat faptul că excepția de nelegalitate va fi soluționată de instanța în fața căreia se ridică, și nu de instanța de contencios administrativ competentă în a soluționa o eventuală cerere de anulare pe cale principală a actului administrativ.
Se impune precizarea că legalitatea actului administrativ nu poate fi cercetată decât în condițiile citării în cauză a emitentului acestui act, respectiv I. T. de Regim Silvic și de Vânătoare B., calitatea procesuală a acestei părți în acest context fiind pe deplin justificată, motiv pentru care instanța de apel a și dispus citarea în cauză acestei părți, prin prisma art. 4 mai sus menționat fiind lipsit de importanță faptul că litigiul nu are caracterul unui litigiu de contencios administrativ.
Astfel, analizând Decizia nr. 80 din 16.02.2012 ( fila 27) instanța reține că prin acest act administrativ a fost anulată ( printre altele) decizia nr. 262/09.11.2011 prin care s-a aprobat procesul-verbal de constatare și evaluare a pagubelor nr. 899/14.09.2011 întocmit de Comisia constituită în conformitate cu prevederile HG nr. 1679/2008 și prin care s-a stabilit cuantumul prejudiciului în valoare de 1092 lei. În cele ce urmează instanța va examina legalitatea acestui act administrativ doar din perspectiva celor învederate de reclamant și doar cu privire la anularea Deciziei nr. 262, interesul reclamantului vizând doar această măsură.
În primul rând, instanța constată că Decizia nr. 80 nu cuprinde defel motivele care au stat la baza anulării Deciziei respective. În cuprinsul acesteia se face doar referire la Referatul Compartimentului juridic înregistrat sub nr. 883/1/15.02.2012. În acest sens, se impune a preciza că
obligația autorității emitente de a motiva actul administrativ constituie o garanție împotriva arbitrariului în conduita administrației publice, menită, pe de o parte, să permită destinatarilor unei decizii administrative să-i cunoască și să-i evalueze temeiurile și efectele și, pe de altă parte, să facă posibilă exercitarea controlului de legalitate, o motivare insuficientă sau greșită echivalând cu lipsa motivării. Prin urmare, în condițiile în care unica motivare este referirea expresă la un alt înscris, nu se poate reține că a fost îndeplinită cerința motivării actului administrativ .
În al doilea rând, instanța reține că în cuprinsul Deciziei nr. 80 se menționează la art. 2 că aceasta va fi adusă la cunoștiința primăriilor pentru a fi adusă la cunoștiința titularilor actelor atacate.
Or, deși instanța de apel a solicitat în mod expres emitentului actului administrativ a face dovada comunicării acestuia către reclamant, această dovadă nu a fost făcută. Prin urmare, instanța reține că Decizia nr. 80 nu a fost adusă la cunoștiința reclamantului, deși prin intermediul său s-a dispus anularea unui alt act administrativ, respectiv Decizia nr. 262, care a constatat anumite drepturi cu privire la reclamant și pe care acesta avea dreptul să o conteste în conformitate cu preved. Legii nr. 554/2004. Or, în lipsa comunicării actului administrativ către persoana asupra căreia se răsfrâng în mod nemijlocit efectele juridice ale acestui act, actul administrativ nu poate produce efecte scontate.
Mai mult, analizând Referatul nr. 883/1/15.02.2012 ( fila 35), instanța constată că motivul pentru care s-a propus anularea deciziei nr. 262 este acela că procesul-verbal nr. nr. 899/14.09.2011 privitor la reclamant nu a fost însoțit de documentele prevăzute de art. 7 din HG 1679/2008. Prin adresa nr. 1395 din 17.02.2012 procesul-verbal a fost returnat Primăriei comunei Aita M. cu solicitarea de a reface dosarul. Dosarul nu a fost refăcut nici până în prezent ( februarie 2015). Se constată astfel că anularea procesului verbal s-a dispus pentru motive străine de orice culpă din partea reclamantului, instituțiile abilitate fiind acelea care nu și-au îndeplinit în mod legal obligațiile.
În concluzie, reținând pe de o parte lipsa motivării actului administrativ iar pe de altă parte lipsa comunicării acestuia către reclamant ( unul din destinatarii actului), instanța urmează a admite excepția de nelegalitate și pe cale de consecință va anula Decizia atacată doar în ceea ce privește anularea deciziei nr. 262/09.11.2011 privitoare la reclamant.
În continuare, prin prisma anulării parțiale a Deciziei nr. 80, tribunalul va proceda la analiza pe fond a cererii reclamantului . În acest sens, în mod corect a reținut prima instanță că în data de 08 – 09.09.2011 o parte din cultura de porumb aparținând reclamantului a fost distrusă de animale sălbatice. În urma sesizării prejudiciilor suferite, prin procesul-verbal nr. 899/14.09.2011, Comisia constituită în conformitate cu prevederile HG nr. 1679/2008 a stabilit cuantumul prejudiciului la valoarea de 1092 lei. Întrucât s-a stabilit că prejudiciile au fost produse de către exemplare din specia urs, conform art. 13 alin. 4 din Legea nr. 407/2006, despăgubirile pentru pagubele suferite urmează a fi suportate de autoritatea publică centrală pentru protecția mediului, în acest sens fiind și dispozițiile art. 8 din HG nr. 1679/2008
Potrivit art. 3 din HG nr. 1679/2008 constatarea pagubelor, evaluarea acestora și stabilirea răspunderii civile se realizează de către o comisie special constituită în acest scop, art. 6 alin. 5 din același act normativ prevăzând că „procesele – verbale încheiate potrivit prevederilor art. 2 și 3 se aprobă prin decizie a conducătorului structurii teritoriale de specialitate a autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, în a cărui rază de competență s-a produs paguba”.
Or, prin decizia nr. 262/09.11.2011 a fost aprobat procesul-verbal de constatare și evaluare a pagubelor produse de specii de faună de interes cinegetic nr. 899/14.09.2011 întocmit de Comisia constituită pentru raza teritorială a comunei Aita M. la locul numit Pad – Sasto, jud. C..
Prin urmare, în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru atragerea răspunderii părții pârâte pentru pagubele cauzate reclamantului de către exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic protejate și acordarea despăgubirilor, sens în care instanța apreciază că cererea este întemeiată, urmând a fi admisă și obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 1092 reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin distrugerea de către un urs a culturii de porumb boabe proprietatea reclamantului.
De asemenea, va fi admisă și cererea de obligare a pârâtului la plata dobânzilor legale la această sumă, calculate de la data punerii în întârziere, respectiv de la data introducerii cererii de chemare în judecată.
Potrivit art. 453 alin. 1 C. proc. civ. „partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească cheltuieli de judecată”. Prin urmare va fi obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 98,36 cu titlu de cheltuieli de judecată .
Față de aceste considerente, instanța de control judiciar, constatând că în mod neîntemeiat prima instanță a respins cererea reclamantului, va admite apelul, va schimba în parte hotărârea atacată,conform dispozitivului. Vor fi menținute dispozițiile din sentință cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Agenția Județeană pentru Protecția M. C. și M. M. și Schimbărilor Climatice.
De asemenea, conform art. 453 NCPC, vor fi acordate cheltuieli de judecată și în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția de nelegalitate a actului administrativ constând în Decizia nr. 80/16.02.2012 invocată de apelantul B. I. și, în consecință:
Anulează Decizia nr. 80/16.02.2012 emisă de I. T. de Regim Silvic și de Vânătoare B..
Admite apelul formulat de apelantul B. I. împotriva sentinței civile nr. 475/18.02.2014 pronunțată de Judecătoria S. G. pe care o schimbă în parte în sensul celor de mai jos:
Admite acțiunea formulată de reclamantul B. I. în contradictoriu cu pârâtul M. M. și Schimbărilor Climatice.
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 1092 lei reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin distrugerea de către un urs a culturii de porumb boabe proprietatea reclamantului, sumă la care se va calcula dobânda legală începând cu data introducerii prezentei acțiuni (29.04.2013) și până la data achitării efective.
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 98,36 lei cu titlu de cheltuieli de judecată .
Menține restul dispozițiilor din sentința atacată.
Obligă intimatul M. M. și Schimbărilor Climatice la plata către apelant a sumei de 47 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică azi, 3.02.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
A. C. D. C. P. E.
Red.A.C./02.03.2015, Tehnored.P.E./02.03. 2015, 6 exp.
Jud. fond. - B. K. AGOTA
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 2881/2015. Tribunalul COVASNA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 454/2015. Tribunalul... → |
|---|
