Plângere contravenţională. Decizia nr. 497/2015. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 497/2015 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 03-11-2015 în dosarul nr. 497/2015
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 497/A
Ședința publică din data de 3 noiembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: B. A. D.
Judecător: V. I. A.
Grefier: V. E.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului formulat de intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN împotriva sentinței civile nr.1028 din 4 iunie 2015 pronunțată de Judecătoria S. G. în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședința publică de astăzi, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 20 octombrie 2015 conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, instanța, în temeiul art.396 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 3 noiembrie 2015.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 1028 din 4 iunie 2015 Judecătoria S. G. a admis plângerea formulată de petenta ., cu sediul în Bixad, nr. 518, județul C., împotriva procesului-verbal de contravenție R15 nr._/16.02.2015 emis de intimatul C.N.A.D.N.R. SA, cu sediul în București, .. 38, sector 1 și în consecință a anulat și a exonerat pe petentă de la plata amenzii contravenționale aplicate.
A obligat intimatul să plătească petentei . suma de 220 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial și taxă judiciară de timbru.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin procesul-verbal de constatare a contravenției contestat petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 2.750 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, în sarcina sa reținându-se că, la data de 28.10.2014, ora 01:54 a circulat pe DN 1B km 24+785 m Albești, județ. Prahova vehiculul categoria E cu nr. de înmatriculare_ fără a deține rovinietă valabilă.
Instanța de fond procedând la verificarea legalității procesului-verbal de constatare a contravenției contestat, a reținut că prin decizia dată în recurs în interesul legii potrivit nr. 6/16.02.2015 pronunțată în dosarul nr.14/16.02.2014 Înalta Curte de Casație și Justiției a stabilit, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 raportate la dispozițiile art. 4 pct. 1-4 și art. 7 din Legea nr.455/2001 privind semnătura electronică, republicată, că procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute de art. 8 alin.(1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art.9 alin.(1) lit.a), alin.(2) și alin.(3) din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport de hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.
Potrivit dispozițiilor art. 517 alin. 4 Cod procedură civilă dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în M.Of.; iar decizia arătată mai sus, a fost publicată în M.Of. nr. 199/25.03.2015.
Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că aplicarea Legii nr. 455/2001 și a Normelor tehnice și metodologice pentru aplicarea Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.259/2001, este incompatibilă cu procedura contravențională, reglementată de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 - legea specială - care se completează cu Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 - dreptul comun în materie contravențională. Utilizarea semnăturii electronice extinse în cazul actelor administrative poate avea loc atunci când această posibilitate este conferită prin lege, însă Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 nu cuprinde dispoziții cu privire la modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție, situație în care devin incidente prevederile art. 26 alin. (3) și ale art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 care stipulează că procesul-verbal încheiat de agentul constatator în lipsa contravenientului, împreună cu înștiințarea de plată, se comunică acestuia prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului și presupune utilizarea formei clasice, pe suport hârtie, a procesului-verbal contravențional, unui astfel de proces-verbal neputându-i-se asocia o semnătură electronică extinsă, semnătura olografă a agentului constatator fiind obligatorie.
Prima instanță a reținut că Înalta Curte de Casație și Justiției consideră că modalitatea de semnare a procesului-verbal utilizată de agentul constatator din cadrul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A. constituie o lipsă a semnăturii agentului constatator care atrage sancțiunea nulității absolute a actului, în condițiile art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001.
Pentru considerentele de mai sus, prima instanță a găsit plângerea petentei întemeiată și a admis-o, a anulat procesul verbal contestat și a exonerat petenta de la plata amenzii contravenționale aplicate.
Instanța de fond văzând culpa procesuală a intimatului l-a obligat, în baza art. 453 Cod procedură civilă să plătească petentei . suma de 220 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial de 200 lei și taxă judiciară de timbru de 20 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România prin care a solicitat modificarea sentinței în sensul exonerării sale de la plata cheltuielilor de judecată.
S-a arătat că prevederile deciziei nr. 6/2015 nu sunt aplicabile în prezenta cauză, întrucât înainte de data publicării în Monitorul Oficial a acesteia, agenții nu aveau obligația stipulată explicit de legislație pentru a semna olograf procesele verbale de constatare a contravenției.
Prima instanță trebuia să ia în considerare existența principiului de drept, potrivit căruia validitatea actului juridic depinde exclusiv de respectarea prevederilor legale existente la data întocmirii lui.
Apelanta, în temeiul art. 274 și art. 276 Cod procedură civilă consideră că se impune respingerea capătului de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată pentru culpă procesuală, întrucât intervenirea legii contravenționale mai favorabile a singurului motiv pentru care procesul verbal contestat putea fi anulat. Intimatul nu a făcut dovada că a deținut rovinietă valabilă și că desființarea procesului verbal se datorează faptului că la momentul emiterii lui și până la data prezentei au intervenit modificări legislative care nu îi sunt imputabile.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 466 și următoarele Cod procedură civilă.
Intimata nu a depus întâmpinare la dosar, deși i s-a comunicat cererea de apel formulată de C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A., conform dovezii de la dosar.
Analizând sentința civilă atacată, prin raportare la actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, tribunalul reține că prima instanță a fost sesizată cu plângerea contravențională formulată de intimata . verbal procesului-verbal de contravenție R15 nr._/16.02.2015 emis de apelanta-intimată C.N.A.D.N.R. SA.
Se constată că în mod judicios prima instanță a reținut că procesul verbal de contravenție amintit mai sus este lovit de nulitate absolută pentru lipsa semnăturii olografe a agentului constatator A. Sbingu ( f.8 dosar fond).
Se reține că printre condițiile de formă se numără și semnătura autorului actului emis.
Or, în speța pendinte, procesul verbal de contravenție a fost întocmit în format electronic, având asociată o semnătură electronică extinsă, care nu a fost comunicat persoanei sancționate contravențional în format electronic și care beneficiază doar de prezumția de validitate prevăzută de art. 283 Cod procedură civilă, însă un asemenea act nu produce efecte juridice, de vreme ce nu a fost comunicat în formele prevăzute de lege, așa cum a fost întocmit, ci conform dispozițiilor art. 27 din OG nr. 2/2001.
Deci, procesul verbal întocmit în format electronic pentru a fi valabil trebuia comunicat și citit de contravenient tot prin mijloace electronice, conform dispozițiilor Legii nr. 455/2001.
Având în vedere că procesul verbal a fost imprimat pe suport de hârtie și comunicat persoanei sancționate în această formă, impusă de art. 27 din O.G. nr. 2/2001, nu i se poate asocia o semnătură electronică.
Raportat la forma de emitere și comunicare a actului, semnătura olografă a agentului constatator din cadrul instituției publice – CNADR este obligatorie.
În consecință, semnătura este o condiție de existență a actului administrativ, așa cum este procesul verbal de contravenție, iar în lipsa acesteia, înscrisul este lovit de nulitate absolută conform art. 17 din OG nr. 2/2001.
Față de aceste considerente, tribunalul constată că procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/07.11.2011, întocmit de C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România în condițiile Legii nr. 455/2001 și nesemnat prin semnătură olografă de emitentul actului conform art. 26 și 27 din O.G. nr. 2/2001, ca urmare a faptului că procedura de comunicare a unui înscris electronic este cea prevăzută de acest din urmă act normativ, nu poate beneficia de prezumția de autenticitate, fiind lovit de nulitate absolută, cum în mod corect a constatat prima instanță.
Așadar, critica apelantei că dispozițiile deciziei nr. 16 din 16 februarie 2015 a Înaltei Curții de Casație și Justiție prin care s-a stabilit că procesele verbale de contravenție prin care se constată și se sancționează fapta de a circula pe drumurile naționale fără a deține rovinietă, transmise pe hârtie, sunt nule în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator nu sunt aplicabile speței, tribunalul constată că aceasta este nefondată, întrucât decizia a fost emisă anterior soluționării plângerii contravenționale ce face obiectul prezentului dosar, fiind obligatorie pentru instanțe potrivit art. 517 alin.4 Cod procedură civilă, pe de o parte, iar pe de altă parte chiar dacă nu s-ar fi pronunțat această decizie în interesul legii, procesul verbal tot era lovit de nulitate absolută pentru că nu îndeplinea condițiile prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, lipsind semnătura olografă a agentului constatator.
În ceea ce privește critica referitoare la faptul că nu poate fi obligată apelanta la plata cheltuielilor de judecată, tribunalul constată că și aceasta este nefondată, întrucât în primul rând a emis un proces verbal de contravenție fără să respecte dispozițiile legale în materie, deși avea posibilitatea ca după ce l-a emis potrivit procedurii de redactare și emitere să-l fi semnat olograf de agentul constatator și numai după acea să fi procedat la comunicarea lui pentru a-și fi putut produce efectele recunoscute de OG nr. 15/2002 și OG nr. 2/2001.
În speță, nu se pune problema intervenirii unei legi favorabile care să ducă la anularea procesului verbal de contravenție, ci acesta din momentul comunicării lui către contravenient a fost lovit de nulitatea absolută ce a fost constatată, ulterior de prima instanță.
Prin urmare, tribunalul reține că potrivit art. 453 Cod procedură civilă, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.
Din acest text de lege rezultă principiul care are la bază culpa procesuală, care revine părții care a pierdut procesul, urmare a dezbaterilor judiciare.
În speță, apelanta este cea căreia i s-a anulat procesul verbal de contravenție pentru neîndeplinirea condițiilor de formă și care se află în culpă procesuală, întrucât a generat un litigiu prin contestarea lui de intimată ce a fost obligată să avanseze o sumă de bani în vederea pregătirii apărării și a timbrării plângerii contravenționale, fiind astfel lipsit de relevanță faptul că plângerea amintită nu a fost analizată pe fondul cauzei de primă instanță, ca urmare a verificării mai întâi a condițiilor de legalitate a actului contestat.
Prin urmare, față de cele expuse și văzând dispozițiile art. 480 alin.1 Cod procedură civilă tribunalul constată că soluția instanței de fond este temeinică și legală și pe cale de consecință, urmează a respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, cu sediul în București, .. 38, sector 1, cod unic de înregistrare_, înregistrată la Registrul Comerțului sub număr J_, cont bancar RO84 RNCB_ deschis la BCR sector 1, în contradictoriu cu intimata ., cu sediul în Bixad, numărul 518, județul C.,CUI_, înregistrată la ORC C. sub nr. J_ ,împotriva sentinței civile nr.1028 din 4 iunie 2015 a Judecătoriei S. G., pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 3 noiembrie 2015.
Președinte Judecător Grefier
B. A. D. V. I. A. V. E.
Red. V.I.A./02.12.2015
Tehnored. V.E./02.12.2015
4 ex.
Judecător fond – M. K. I.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 454/2015. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Hotărâre din 10-11-2015,... → |
|---|
