Plângere contravenţională. Hotărâre din 10-11-2015, Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 10-11-2015 în dosarul nr. 517/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C. Dosar nr._
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 517/A
Ședința publică din 10 noiembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. A. D.
JUDECĂTOR: O. N.
GREFIER: Ș. L.
Pe rol se află, în pronunțare, apelul declarat de apelanta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C. împotriva sentinței civile nr.78 din 28 ianuarie 2015, pronunțată de Judecătoria S. G. în dosarul nr._ având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că, în ședința publică din 27 octombrie 2015, în lipsa părților, instanța a constatat cercetarea procesului încheiată și a rămas în pronunțare asupra apelului, așa cum s-a consemnat în încheierea de ședință din acea zi –parte integrantă din prezenta decizie, pronunțarea fiind amânată la data de 3 noiembrie 2015, apoi la 10 noiembrie_.
TRIBUNALUL
Examinând lucrările dosarului, tribunalul constată următoarele:
I. 1. Hotărârea instanței de fond.
Prin sentința civilă nr. 78/20.01.2015 Judecătoria S. G. a hotărât următoarele:
- a admis în parte plângerea formulată de către petenta C. 2000 SPRL împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 23.07.2013 de către intimata Direcția Regională a Finanțelor Publice B. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice C.;
- a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate în cuantum de 1000 lei, cu sancțiunea avertismentului;
- a atras atenția petentei ca pe viitor să respecte dispozițiile legale;
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
2. C. procesual.
Prin plângerea înregistrată pe rolul instanței la data de 13.08.2014 sub nr._, petenta C. 2000 SPRL a solicitat anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 23.07.2013 de către intimata Direcția Regională a Finanțelor Publice B. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice C..
În motivarea plângerii se arată că procesul-verbal este nul, lipsind datele de identificare ale reprezentantului societății și datele agentului constatator, respectiv nr. de legitimație și ordin serviciu. De asemenea, s-a învederat că deși s-a consemnat că nu au fost depuse declarațiile fiscale de către ., totuși a fost sancționată petenta.
În ceea ce privește fapta, se arată că procedura insolvenței a fost deschisă la data de 25.10.2013, iar prin hotărârea pronunțată nu a fost ridicat dreptul de administrare a reprezentanților. Prin hotărârea din data de 21.03.2014 s-a dispus deschiderea procedurii falimentului și ridicarea dreptului de administrare. Societatea nu a avut activitate și nu mai are nici un angajat. De asemenea, la întocmirea procesului-verbal nu s-a avut în vedere gradul de pericol social redus al faptei săvârșite.
La data de 28.10.2014 intimata a depus întâmpinare solicitând respingerea plângerii.
În motivare s-a arătat că elementele care, conform petentei, lipsesc din procesul-verbal nu se încadrează în prevederile art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001 care atrag nulitatea actului sancționator.
De asemenea, s-a învederat că începând cu data de 25.10.2013 petenta, în calitate de reprezentant al ., nu și-a îndeplinit obligația depunerii declarațiilor obligatorii la organele fiscale. Astfel, au fost invocate prevederile art. 81 alin. 3 din OG nr. 92/2003, iar potrivit legii există obligația depunerii declarațiilor chiar și în cazul în care pe perioada de raportare nu rezultă nicio obligație de plată.
În continuare s-a învederat că petenta nu se află la prima abatere, fiind de mai multe ori sancționată pentru fapte similare.
3. Considerentele pe care se fundamentează soluția instanței de fond.
Analizând actele și lucrările dosarului, judecătoria a reținut următoarele:
Petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în sumă de 1000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 219 alin. 1 lit. b din OG nr. 92/2003.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de constatare a contravenției, petenta a solicitat anularea, învederând că în actul constatator nu au fost indicate datele de identificare ale reprezentantului C. 2000 SRPL și nici numărul legitimației și ordinul de serviciu ale agentului constatator.
Sub aceste aspecte se reține că, potrivit art. 16 alin. 6 din OG nr. 2/2001, „în situația în care contravenientul este persoană juridică, în procesul-verbal se vor face mențiuni cu privire la denumirea, sediul, numărul de înmatriculare în registrul comerțului și codul fiscal ale acesteia, precum și datele de identificare a persoanei care o reprezintă”, art. 17 din același act normativ stabilind că lipsa mențiunilor privind denumirea și sediul contravenientului persoană juridică atrage nulitatea procesului-verbal.
Rezultă așadar că lipsa elementelor în afara denumirii și sediului persoanei juridice sancționate poate atrage nulitatea doar în situația în care se face dovada unei vătămări care nu poate fi înlăturată în alt mod.
În procesul-verbal . nr._/23.07.2014 s-a indicat că fapta reținută a fost săvârșită de C. 2000 SPRL cu sediul în S. G., ., ., societatea având C._. Așadar, ținând seama că au fost indicate elementele esențiale, fiind posibilă corecta identificare a persoanei contraveniente, instanța de fond a apreciat că nu s-a făcut dovada existenței unei vătămări prin nemenționarea datelor reprezentantului petentei.
În ceea ce privește datele agentului constatator, art. 15 alin. 1 din OG nr. 2/2001 stabilește: „contravenția se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori”, dispozițiile art. 16 alin. 1 din același act normativ prevăzând că „procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: (…) numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator (…)”.
În cauză, constatându-se că procesul-verbal de sancționare a fost încheiat de către agenții constatatori care au competență în materie, fiind indicate elementele stabilite de art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001, nu a putut fi reținută nevalabilitatea actului constatator pentru lipsa menționării ordinului de serviciu sau numărul de legitimație.
În consecință, s-a apreciat că procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/23.07.2014 a fost încheiat cu respectarea cerințelor de legalitate stabilite de OG nr. 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal s-a reținut că, potrivit art. 219 alin. 1 lit. b din OG nr. 92/2013 constituie contravenție „neîndeplinirea la termen a obligațiilor de declarare prevăzute de lege, a bunurilor și veniturilor impozabile sau, după caz, a impozitelor, taxelor, contribuțiilor, bunurilor și veniturilor impozabile, dacă legea prevede declararea acestora”.
În procesul-verbal . nr._/23.07.2014 s-a reținut că în urma controlului efectuat s-a constatat că lichidatorul judiciar nu a depus la termen declarația 100 privind obligațiile de plată la bugetul de stat aferentă trimestrului I 2014, scadentă fiind la 25.04.2014, totodată, nu a depus declarațiile 112 privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, a impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate aferente lunilor ianuarie, februarie, martie, aprilie, mai anul 2014 pentru ..
În ceea ce privește starea de fapt, petenta a invocat în esență lipsa calității de subiect activ, obligațiile privind .. Sub aceste aspecte instanța de fond a avut în vedere că prin sentința civilă nr. 476/S/25.10.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, s-a admis cererea pentru deschiderea procedurii insolvenței debitorului ., însă s-a dispus ca debitoarea să exercite dreptul de administrare sub supravegherea administratorului judiciar.
Însă, ulterior, prin sentința civilă nr. 217/S/27.03.2014 pronunțată în același dosar s-a dispus începerea procedurii falimentului aceluiași debitor, fiind desemnat în calitate de lichidator judiciar societatea petentă C. 2000 SPRL.
Or, conform art. 25 din Legea nr. 85/2006, lichidatorul are ca și atribuții „conducerea activității debitorului”.
În consecință, având în vedere că, la data la care declarațiile fiscale trebuiau depuse la intimată, administrarea și conducerea activității debitorului era asigurată de societatea petentă, rezultă că și obligația îndeplinirii sarcinilor privitoare la prezentarea și depunerea declarațiilor fiscale revine acesteia din urmă, putând avea calitatea de subiect activ al contravenției prevăzute de art. 219 alin. 1 lit. b din OG nr. 92/2003.
De asemenea, s-a reținut că aflându-se în prezența unei conduite omisive, iar faptele negative se probează prin dovedirea faptelor pozitive contrare, rezultă că, în cauză, revine petentei obligația de a dovedi îndeplinirea cerințelor prevăzute de lege, prin prezentarea dovezilor din care să rezulte că declarațiile prevăzute de lege au fost depuse la administrația finanțelor publice în termen.
Însă, în cauză nu s-a efectuat dovada în acest sens, din înscrisurile depuse și atașate plângerii rezultă că aceste declarații au fost înregistrate ulterior termenului prevăzut de lege și ulterior sancționării petentei.
Tot astfel, s-a reținut că potrivit 81 alin. 3 lit. d din OG nr. 92/2003, „obligația de a depune declarația fiscală se menține și în cazurile în care pentru obligația fiscală nu rezultă, în perioada de raportare, sume de plată, dar există obligația declarativă, conform legii”.
Or, ținând seama de aceste prevederi, prima instanță nu a putut reține ca întemeiate susținerile petentei cu privire la lipsa obligației de declarare datorită inexistenței persoanelor angajate sau veniturilor realizate.
În consecință, din probele administrate rezultând că pentru societatea administrată petenta nu a depus în termen declarațiile fiscale 100 și 112, s-a apreciat că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 219 alin. 1 lit. b din OG nr. 92/2003.
În ceea ce privește sancțiunea, art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 prevede că la aplicarea acesteia vor fi avute în vedere limitele amenzii prevăzute de actul normativ, împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit, urmarea produsă, precum și circumstanțele personale ale contravenientului, fiind necesar ca sancțiunea să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei.
Astfel, având în vedere că din înscrisurile depuse rezultă că în perioada avută în vedere societatea debitoare nu a realizat venituri și nu avea angajați, iar petenta a fost numită în calitate de lichidator la data de 27.03.2014, dată recentă anterior termenului final de depunere a declarațiilor, instanța a apreciat că, chiar dacă au fost aplicate sancțiuni anterioare, însă la nivelul anilor 2009–2010, sancțiunea aplicată, respectiv amendă în sumă de 1000 lei este disproporționată de gradul de pericol social redus al faptei.
Pentru cele arătate în precedente, instanța a admis plângerea în parte și a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului, iar în conformitate cu dispozițiile art. 7 alin. 1 din OG nr. 2/2001, a atras atenția petentei ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.
II. 1.Apelul declarat de Direcția Regională a Finanțelor Publice B. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice C..
Apelanta a declarat în termen legal apel, solicitând schimbarea hotărârii primei instanțe în sensul respingerii plângerii contravenționale și al menținerii sancțiunii amenzii contravenționale.
Apelul se întemeiază pe prevederile art.466 și următoarele din noul Cod de procedură civilă.
În motivarea apelului se arată că petenta a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa, însă în mod nelegal și netemeinic s-a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În acest sens, se arată că minimul și respectiv maximul sancțiunii amenzii au fost reglementate de legiuitor tocmai în considerarea elementelor care influențează gravitatea concretă a faptei reținute, instanța având obligația de a respecta alegerea legiuitorului, care a arătat în mod expres că în cazul în care pericolul social al faptei este redus, se va aplica minimul amenzii.
Se arată că, raportat la art. 21 alin.3 din OG 2/2001, citat chiar de instanță, concluzia acesteia nu este corectă, din moment ce rezultă că petenta a fost sancționată contravențional de mai multe ori, o astfel de soluție încurajând contribuabilii la neconformarea acestora cu dispozițiile legale.
Partea apelantă nu a solicitat probe în apel
2. Poziția procesuală a părții intimate în apel.
Intimata C. 2000 SPRL a depus în apărare la dosar la data de 06.07.2015 întâmpinare (f.11) prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În motivarea întâmpinării se arată că sentința instanței de fond este legală și temeinică, reținându-se corect situația de fapt, respectiv faptul că aceasta s-a conformat întrutotul dispozițiilor hotărârii, întocmind declarațiile fiscale, astfel că în mod corect s-a dispus înlocuirea amenzii în sumă de 1000 lei cu avertisment.
În drept, se invocă disp. art. 475 alin.5 NCPC.
Partea intimată nu a solicitat probe în apel.
3. Decizia instanței de apel.
Tribunalul sesizat cu soluționarea apelului, analizând sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge ca nefondat apelul pentru următoarele considerente:
Astfel, în mod corect a reținut prima instanță că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale ce reglementează forma acestuia, iar din punct de vedere al temeiniciei, față de probele administrate, rezultă că starea de fapt consemnată de agentul constatator corespunde realității, sub acest aspect sentința nefiind criticată în apel.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, instanța de control judiciar va avea în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 21 alin.3 din OG. 2/2001, «Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”, iar conform art. 7 alin.3 din OG nr. 2 / 2001 privind regimul juridic al contravențiilor, sancțiunea contravenționala constând în avertisment poate fi aplicată chiar și în cazul în care actul normativ care reglementează respectiva contravenție nu ar prevedea o astfel de sancțiune.
Prin prisma acestor dispoziții legale, față de împrejurările în care fapta a fost săvârșită și de gradul de pericol social concret al acesteia, precum și luând în considerare în mod esențial faptul că, astfel cum temeinic a reținut prima instanță, petenta a fost numită în calitate de lichidator la data de 27.03.2014, dată recentă anterior termenului final de depunere a declarațiilor, totodată relevant fiind din această perspectivă și faptul că în perioada avută în vedere societatea debitoare nu a realizat venituri și nu avea angajați, tribunalul constată, la rândul său, că, și în contextul în care petenta a mai fost sancționată cu 4 ani în urmă, amenda aplicată prin prezentul procesul verbal este disproporționată față de gradul de pericol social concret al acestei fapte săvârșite, apreciindu-se corect ca aceasta nu va mai repeta fapta și fără aplicarea unei sancțiuni pecuniare, urmând ca în cazul în care fapta va fi repetată să se aibă în vedere sancțiunea precedentă la individualizarea noii sancțiuni.
Pe cale de consecință,instanța de apel constată că prima instanța a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, în mod legal și temeinic fiind înlocuită sancțiunea amenzii cu cea a avertismentului și, drept urmare, conform art. 480 alin.1 NCPC, tribunalul va respinge apelul ca nefondat, cu consecința menținerii sentinței apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta DIRECȚIA REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. cu sediul în B., . 7, județul B., cu sediul ales în S. G., . 9, județul C. în contradictoriu cu intimata C. 2000 SPRL, CUI RO20905330, cu sediul în S. G., ., ., apartament 4, județul C. împotriva sentinței civile nr. 78/20.01.2015 a Judecătoriei S. G.– pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi – 10.11.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
B. A. D. O. N. Ș. L.
Red.B.A.D.,10.11.2015
Tehnored.Ș.L.,11.12.2015, 4 ex.
Judecător fond, B. Agota K.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 497/2015. Tribunalul... | Evacuare art. 1033 CPC ş.u.. Hotărâre din 10-11-2015,... → |
|---|
