Plângere contravenţională. Sentința nr. 454/2015. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 454/2015 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 10-11-2015 în dosarul nr. 522/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C. Dosar nr._
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 522/A
Ședința publică din 10 noiembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. A. D.
JUDECĂTOR: O. N.
GREFIER: Ș. L.
Pe rol se află, spre soluționare, apelul declarat de petentul S. C. împotriva sentinței civile nr. 454 din 21 mai 2015, pronunțată de Judecătoria Târgu S. în dosarul nr._ având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din 27 octombrie 2015, în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi –parte integrantă din prezenta decizie, pronunțarea fiind amânată la data de 3 noiembrie 2015, apoi la 10 noiembrie 2015.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 454 din 21 mai 2015, pronunțată de Judecătoria Târgu S. în dosarul nr._, s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul S. C., CNP_, cu domiciliul în ., în contradictoriu cu intimatul I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier- ISCTR- Regiunea nr.8 Sibiu, cu sediul social ales în București, bulevardul D. G. mr.38, sector 1, cod fiscal_, privind anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, . nr._ din data de 27.09.2014, întocmit de agentul constatator al intimatei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În urma examinării procesului-verbal, s-a constatat că acesta îndeplinește condițiile de fond și de formă reglementate de OG nr.2/2001 modificată, ce reprezintă dreptul comun în materie contravențională, în speță neexistând nici una din cauzele de nulitate prevăzute de art. 16 alin.7 și art. 17 din acest act normativ, motiv pentru care s-a trecut la cercetarea fondului cauzei.
S-a reținut în fapt că, în data de 27.09.2014, pe DN 11 km 57 pe raza municipiului Târgu S., petentul a efectuat transport rutier contra cost de mărfuri în trafic național cu ansamblul de vehicule format din autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ și semiremorca cu nr._, utilizat de .. În timpul deplasării a produs un accident rutier soldat cu avarierea a mai multor autoturisme parcate, motiv pentru care IPJ C. a solicitat intimatei de a preleva și interpreta datele digitale din memoria aparatului tahograf montat la bordul autoutilitarei.
S-a efectuat analiza extrasului intitulat “Diagrama săptămânală - S. C. RO_X000” pentru intervalul 22.09._14, din care a rezultat faptul că în data și la ora producerii accidentului rutier în 27.09.2014, ora 05:56, aparatul tahograf înregistra perioada de odihnă și nu de conducere. S-a mai constatat și faptul că petentul a retras cardul din aparatul tahograf, card pe care agenții intimatei nu l-au găsit în aparat.
Cele constatate se coroborează cu declarația martorului D. C. - I. care, fiind de față la orele 7,00 când la fața locului a fost verificată mașina de câtre un inspector ISCTR, a arătat că agentul intimatei a constatat că era sărit cardul din tahograful de la autovehiculul condus de petent. A mai arătat că a fost întrebat despre faptul apariției pe cardul tahograf a mențiunii pauză, deși petentul a condus, iar însuși martorul a solicitat ca procesul-verbal contestat să fie încheiat pe seama societății, astfel recunoscând implicit fapta săvârșită. Convingerea instanței de fond în constatarea temeiniciei procesului-verbal întocmit o întărește și afirmația martorului și anume că aparatul tahograf poate fi verificat și la fața locului, situație în care petentului i-ar fi incumbat obligația de a efectua o expertiză în domeniu, fapt însă omis de acesta.
Întrucât constatările s-au efectuat în urma unor verificări ample de către agenții intimatei, explicațiile date de câtre petent, în lipsa altor dovezi care ar răsturna starea de fapt constatată personal de agentul intimatei, nu sunt de natură a înlătura răspunderea contravențională a petentului. La această concluzie a ajuns instanța de fond și în urma faptului că petentul, deși a refuzat semnarea actului încheiat la fața locului, nu a formulat obiecțiuni cu privire la starea de fapt menționată.
În privința actelor solicitate spre a fi depuse de intimată, judecătoria a considerat concludentă și pertinentă adresa trimisă de aceasta, cu arătarea detaliată a condițiilor exercitării controlului asupra respectării regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora.
Fiind vorba de o faptă cu o gravitate ridicată, și care constituie unul dintre motivele principale în producerea accidentelor rutiere, astfel cum s-a întâmplat și în situația de față, totodată în cauză agentul constatator răsturnând cu succes prezumția de nevinovăție a petentului, consacrată de art.6 din CEDO, instanța de fond a apreciat că nu se impune nici anularea actului încheiat, nici înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului, motiv pentru care s-a respins plângerea, ca neîntemeiată.
S-a luat act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel petentul S. C., solicitând schimbarea sentinței, în principal, anularea procesului-verbal de contravenție și exonerarea sa de plata amenzii, în subsidiar, înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea căii de atac, s-a arătat că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică deoarece nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția adoptată, judecătoria nerăspunzând argumentat criticilor aduse procesului-verbal de contravenție și făcând referire într-un mod general la probatoriul administrat, interpretând eronat declarația martorului D. I., modalitatea de motivare a sentinței constituind o încălcare a prevederilor art.6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Hotărârea primei instanțe a mai fost criticată pentru că nu s-au avut în vedere relațiile cerute cu privire la dovada omologării aparaturii din dotarea I.S.C.T.R cu care s-au efectuat verificările, respectiv compatibilitatea acesteia cu tahograful digital existent în autovehiculul condus de apelant, nici relațiile solicitate cu privire la verificarea metrologică a aparaturii din dotarea I.S.C.T.R și cu referire la dovada atestării inspectorului I.S.C.T.R care a efectuat verificările, respectiv dovada licenței de cumpărare a programului software TachoScan Control și dovada acreditării, agentul constatator oferind un răspuns superficial și tendențios cu privire la aspectele care i-au fost cerute la termenul din 19.02.2015, fiind de avut în vedere și faptul că prima instanță nu a amintit în cuprinsul hotărârii opinia expertului tehnic judiciar dr.ing. P. M. F..
Apelantul a mai învederat că depoziția martorului D. I. a fost interpretată în mod greșit și superficial sub aspectul eventualei recunoașteri a faptei imputate petentului și a solicitării încheierii procesului-verbal de contravenție pe numele societății comerciale deținute de martor, în fapt martorul declarând că, în calitatea sa de director a ., a fost chemat la locul accidentului de către partea apelantă, acesta explicând că nu s-a folosit vreun dispozitiv de manipulare a tahografului, nedeținând vreodată o asemenea aparatură, cerând de bună-credință inspectorilor I.S.C.T.R să verifice ansamblul de vehicule, inclusiv prin deplasarea autovehiculului la un service autorizat, ceea ce agentul constatator a refuzat.
S-a mai susținut că la fața locului nu putea fi efectuată o expertiză de către un expert autorizat, din acest motiv cerându-se ulterior părerea unui expert, de care judecătoria nu a ținut cont.
Apelantul a mai arătat că nu a folosit un dispozitiv de manipulare a tahografului, că impactul cu câteva dintre autoturismele parcate în zonă a avut loc după ce a efectuat perioada de odihnă în parcarea benzinăriei Lukoil Târgu S., cartela tahografului fiind aruncată afară din aparatul tahograf în momentul impactului, trebuind a se avea în vedere că în urma controlului nu s-a găsit nici în mașină, nici asupra conducătorului auto un asemenea dispozitiv de manipulare a aparaturii, de observat fiind și împrejurarea că primul inspector I.S.C.T.R sosit la fața locului nu purta uniformă și nu avea echipamentul corespunzător pentru verificări, după o oră sosind un alt echipaj de control.
Partea apelanta a arătat că agentul constatator a refuzat să consemneze obiecțiunile pe care dorea să le formuleze împotriva procesului-verbal de contravenție, încălcându-i dreptul la apărare, actul de sancționare necuprinzând mențiuni obligatorii, cum ar fi cele privind ocupația și locul de muncă al contravenientului sau organul la care se depune plângerea, fiind astfel încălcate dispozițiile art.16 și 17 din O.G nr.2/2001, în plus, martorul care a semnat procesul-verbal de contravenție neasistând la procedura de verificare și nici la încheierea procesului-verbal, fiind chemat doar să semneze actul de sancționare, împrejurare care putea fi solicitată martorului D. I. prezent la fața locului.
În cele din urmă, apelantul a solicitat în condițiile art.7 alin.3 din O.G nr.2/2001 înlocuirea amenzii cu avertismentul deoarece nu are antecedente contravenționale și nici disponibilități bănești pentru plata amenzii.
Intimatul I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier nu a formulat întâmpinare.
În probațiune, pentru partea apelantă s-a procedat la audierea martorului D. C. I., a cărui declarație s-a consemnat în scris la fila 30 din dosarul de apel.
Verificând în limitele cererii de apel stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță prin sentința atacată, tribunalul reține că în data de 27.09.2014 apelantul S. C. conducând un ansamblu de vehicule aparținând . a fost implicat într-un accident de circulație pe raza municipiului Târgu S., apelantul susținând că în momentul impactului cu celelalte mașini, cartela tahograf a fost expulzată din aparatul tahograf.
Raportul datelor tahografului, aflat la fila 37 din dosarul primei instanțe, notează că retragerea cardului sau a cartelei tahograf a avut loc în data de 27.09.2014, ora 05,56, prin urmare, dacă se coroborează acest aspect cu susținerea apelantului în sensul că acea cartelă a fost îndepărtată involuntar din tahograf în momentul ciocnirii celorlalte mașini, este cert că la ora 05,56 ansamblul auto condus de partea apelantă, era un ansamblu auto aflat în mișcare, prin urmare acesta nu staționa la ora respectivă.
Martorul D. C. I. a declarat că partea apelantă i-a spus că activitatea autovehiculului a fost înregistrată până la momentul în care cardul a sărit afară din tahograf, astfel că toată activitatea până la impact a fost înregistrată, potrivit martorului impactul fiind unul lateral, cu acroșarea și zgârierea mașinilor parcate pe partea dreaptă a drumului, același martor susținând că aparatul tahograf se găsește pe partea stângă în cabina șoferului, iar calculatoarele de la bordul mașinii se află pe partea dreaptă a cabinei.
Agentul constatator a acuzat apelantul de utilizarea unui dispozitiv ilegal de manipulare a aparatului tahograf, această concluzie fiind trasă din împrejurarea că în momentul accidentului de la ora 05,56 tahograful digital al vehiculului înregistra perioada de odihnă în loc să înregistreze perioada de conducere, și din acest punct de vedere fiind de observat că partea apelantă a confirmat că a efectuat perioada de odihnă, dormind în dimineața zilei de 27.09.2014 în cabina autovehiculului în parcarea stației de carburanți Lukoil din municipiul Târgu S..
Diagrama prelucrată de la fila 38 din dosarul primei instanțe confirmă că între orele 05 și 06 în dimineața zilei de 27.09.2014, adică în momentul producerii accidentului de circulație, autovehiculul condus de partea apelantă înregistra prin aparatul tahograf o perioadă de pauză și nicidecum o perioadă de conducere, perioada de conducere încetând înainte de ora 02 a zilei de 27.09.2014.
Tribunalul nu are nici un fel de elemente probatorii certe în sprijinul tezei susținute de agentul constatator, aceea că imediat după accident apelantul este cel care a retras intenționat cardul tahograf din aparatul tahograf, acesta nefiind expulzat din aparat de pe urma impactului cu celelalte mașini, însă ceea ce rămâne pe deplin probat este faptul că ansamblul auto condus de apelant se deplasa la ora 05,56 și nu se găsea staționat.
Este adevărat că dispozitivul ilegal de manipulare a tahografului nu a fost găsit asupra apelantului și nici nu a fost identificat de agentul constatator în cabina mașinii, dar din moment ce din diagrama de la fila 38 dosar fond reiese că autovehiculul a fost condus timp de 2 ore și 04 minute, respectiv după ora 23 și până aproape de ora 02 în noaptea de 26/27.09.2014, iar această perioadă de conducere a fost înregistrată în mod corespunzător, atunci este lipsit de îndoială că aparatul tahograf nu se putea defecta în mod neașteptat pentru a nu mai înregistra perioada de conducere imediat ulterioară, perioadă în care este inclus și momentul accidentului de circulație de la ora 05,56, fiind cât se poate de clar că apelantul în calitatea sa de conducător auto a intervenit asupra tahografului pentru ca acesta să înregistreze o perioadă de pauză în interiorul căreia în fapt s-a efectuat și o activitate de conducere.
Pentru dovedirea săvârșirii contravenției nu este necesar să se identifice mijlocul fraudulos cu care s-a intervenit asupra tahografului și nici nu este nevoie ca agentul constatator să precizeze în mod exact cum a efectuat apelantul manipularea tahografului, esențial fiind că rezultatele intervenției asupra tahografului au fost perceptibile, în sensul că la momentul accidentului de circulație tahograful funcționa captând o perioadă de pauză, adică de staționare, pe când în realitate ansamblul auto se afla în mișcare, altminteri neputând surveni impactul acestuia cu celelalte mașini.
Dacă rezultatele înregistrate de tahograf au fost în mod categoric denaturate și teza defectării din motive obiective a aparatului tahograf nu a fost invocată în apărarea sa de către apelant, în lumina celor de mai sus tribunalul nefiind dispus să privească acel tahograf ca unul care s-ar fi defectat până la momentul producerii accidentului, este evident că tahograful nu putea fi decât manipulat de către apelant, drept pentru care în mod corect agentul constatator a apreciat că s-a săvârșit contravenția prevăzută de art.8 alin.1 pct.36 din O.G nr.37/2007.
În ceea ce privește conformitatea aparaturii utilizate de I.S.C.T.R pentru constatarea faptei, este de observat că diagramele tahograf au fost analizate folosindu-se un scanner și un laptop pe care este instalat programul software TahoScan Control 1.9, prin urmare laptopul și scannerul nu trebuie nici verificate metrologice și nici omologate, nefiind prin specificul și funcția lor niște mijloace de măsurare, iar inspectorul de trafic din cadrul I.S.C.T.R nu are nevoie de o împuternicire anume sau atestare specială pentru a verifica diagramele unui tahograf ci are dreptul de a efectua orice activități de control asupra perioadelor de conducere, pauzelor și perioadelor de odihnă ale conducătorilor auto, întemeindu-și aceste activități în mod direct pe prevederile Anexei 1, art.7 litera g din H.G nr.1088/2011.
Dacă softul TachoScan utilizat de I.S.C.T.R este licențiat sau nu, este lipsit de relevanță în privința faptei contravenționale constatate, chiar și un program software nelicențiat de către producătorul său, efectuând aceeași activitate de descărcare, stocare și interpretare a datelor din tahograf întocmai ca și un program licențiat, cu alte cuvinte, eventuala nelicențiere a programului folosit de I.S.C.T.R nu anulează rezultatul controlului, constituind o chestiune pasibilă de sancțiuni din perspectiva încălcării legislației din materia proprietății intelectuale, ceea ce este cu totul străin de particularitățile cauzei de față și fără influență asupra celor surprinse de agentul constatator.
Acea opinie a expertul tehnic judiciar P. M. F. a fost depusă la dosarul primei instanțe după închiderea dezbaterilor și în afara etapei cercetării procesului, prin urmare, judecătoria în mod legal și temeinic nu a evaluat opinia expertului, o astfel de probă nemaiputând fi administrată după ce instanța a rămas în pronunțare asupra cauzei, în caz contrar neputându-se asigura contradictorialitatea specifică procesului civil.
Cât privește invocarea în apel a acestei opinii a expertului tehnic, tribunalul nu o va valorifica pentru că poziția expertului se dovedește a fi orientată pro parte, cele consemnate de expert fiind simple expuneri, fără trimitere la texte concrete de acte normative sau metodologii de lucru în mod anume precizate sub aspectul reglementării lor, prin urmare, nu poate fi vorba de o probă științifică, fundamentată și specifică muncii unui expert judiciar, neavând valoare probatorie de natură să răstoarne metodele de constatare a faptei folosite de intimatul I.S.C.T.R.
Neconsemnarea obiecțiunilor petentului ca și a ocupației și locului său de muncă, inclusiv neindicarea organului la care se depune plângerea, nu sunt decât omisiuni care atrag nulitatea relativă a procesului-verbal de contravenție, prin urmare, este în sarcina celui sancționat să facă dovada vătămării produse prin omisiunea consemnării obiecțiunilor și a celorlalte mențiuni a actului de sancționare, iar după ce se va fi dovedit o atare vătămare, este necesar ca același petent să probeze că vătămarea nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, or în cauza de față petentul nu a dovedit niciuna din aceste cerințe, drept pentru care procesul-verbal de contravenție nu poate fi viciat sub acest aspect al încălcării dispozițiilor art.16 și art.17 din O.G nr.2/2001.
În ceea ce privește lipsa martorului menționat în procesul-verbal, martor de la momentul săvârșirii sau al constatării faptei, sau nefolosirea drept martor a administratorului societății căreia îi aparține ansamblul auto, tribunalul reține că, potrivit art.19 din O.G nr.2/2001, rolul martorului nu este acela de a confirma starea de fapt ci de a adeveri că a avut loc refuzul de semnare a procesului-verbal, alegerea ca martor a lui T. Janos în locul lui D. C. I. fiind o chestiune la aprecierea agentului constatator, necenzurabilă din perspectiva apelului de față, până la urmă fiind mai util și cu totul obiectiv ca martorul asistent și contravenientul să nu se afle în raporturi de subordonare pe linie profesională.
Nu se impune înlocuirea amenzii cu avertismentul, fapta contravențională nu este una de gravitate redusă în sensul art.7 alin.2 din O.G nr.2/2001 sau lipsită în mod vădit de importanță, a fost vorba de o manoperă dolosivă, nerecunoscută, pe fondul unei atitudini nesincere neputând interveni clemența instanței, fiind de observat că agentul constatator a aplicat minimul amenzii.
Prezentele considerente suplinesc motivarea insuficient de convingătoare a judecătoriei, cu toate acestea soluția de respingere a plângerii contravenționale se dovedește legală și temeinică, drept pentru care în baza art.480 alin.1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat apelul petentului S. C..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de petentul S. C., CNP_, domiciliat în comuna Scorțeni, . în contradictoriu cu intimatul I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier - I. Teritorial nr.8, cu sediul în municipiul București, ..38, sector 1, cod fiscal_, împotriva sentinței civile nr.454/21.05.2015 a Judecătoriei Târgu S., pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.11.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
B. A. D. O. N. Ș. L.
Red.O.N.,17.12.2015
Tehnored.Ș.l.,17.12.2015, 4 ex.
Judecător fond, F.-F. C.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 41/2015. Tribunalul COVASNA | Plângere contravenţională. Decizia nr. 497/2015. Tribunalul... → |
|---|
