Acţiune în constatare. Decizia nr. 160/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 160/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 19-02-2013 în dosarul nr. 9861/120/2012
DOSAR NR._ REVIZUIRE
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 160
Ședința publică din data de 19 februarie 2013
Președinte: D. Ș.
Judecător: G. S.
Judecător: A. S.
Grefier: I. M.
Pe rol se află soluționarea cererii de revizuire a deciziei civile nr. 938/18.10.2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, formulată de revizuienta V. D., domiciliată în ., județul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații O. A., domiciliat în . F., județul Dâmbovița și O. P., domiciliat în . F., județul Dâmbovița.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns revizuienta V. D. asistată de avocat V. A., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2011 din 18.02.2013, depusă la acest termen, lipsă fiind intimatul O. A. reprezentat de avocat S. L., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2012 din 22.01.2013 (aflată la fila 19 a dosarului), precum și intimatul O. P..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței procedura de citare legal îndeplinită, cererea de revizuire este motivată și legal timbrată în conformitate cu dispozițiile art. 3 lit. h) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, respectiv cu taxa de timbru în cuantum de 10 lei, achitată prin chitanța pentru creanțele bugetelor locale . nr._ din 07.01.2013 (depusă prin compartimentul registratură la data de 17.01.2013 și aflată la fila 11 a dosarului), fiind atașat și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, precum și faptul că a fost atașat dosarul nr._ al Tribunalului Dâmbovița în care s-a pronunțat decizia civilă a cărei revizuire se solicită, după care:
Tribunalul, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente asupra cererii de revizuire de față.
Pentru revizuienta V. D., avocat V. A., având cuvântul, solicită admiterea cererii de revizuire a deciziei civile nr. 938/18.10.2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, astfel cum a fost formulată, desființarea acestei decizii și menținerea sentinței civile a instanței de fond. Solicită cheltuieli de judecată și depune la dosarul cauzei chitanța nr. 44/18.02.2013, prin care s-a achitat onorariu de avocat în cuantum de 500 lei, precum și un bon fiscal din data de 19.02.2013, reprezentând contravaloare carburant.
Pentru intimatul O. A., avocat S. L., având cuvântul, solicită respingerea cererii de revizuire și menținerea deciziei civile a Tribunalului Dâmbovița, cererea fiind inadmisibilă. Depune la dosarul cauzei note scrise și chitanța nr. 17/04.02.2013 privind achitarea onorariului de avocat în cuantum de 1000 lei, în baza căreia solicită obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul, socotindu-se lămurit, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra cererii de revizuire de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 17.12.2012, sub nr._, V. D. a solicitat în contradictoriu cu intimații O. A. și O. P., revizuirea deciziei civile nr. 938/18.10.2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile nr.118/01.02.2012 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
În motivarea cererii, revizuienta a arătat că obiectul dosarului nr._ îl constituie cererea reclamantului O. A. de constatare a dreptului său exclusiv de proprietate asupra unui teren de 653 mp, situat în . F., județul Dâmbovița, acest teren fiind al mamei sale, O. M., vândut și măsurat în anul 1986 lui L. I. prin înscris sub semnătură privată, ulterior vândut de L. I. lui O. P., care, la rândul său, l-a înstrăinat fiului său O. A.. S-a menționat că în condițiile în care dreptul de posesie al reclamantului O. A. este asupra unui teren de 470 mp, V. D. a formulat cerere de intervenție, solicitând să îi lase în posesie terenul său ce excede celor 470 mp cumpărați de acesta.
A mai arătat revizuienta că pe toată perioada procesului civil s-au făcut cercetări penale asupra învinuitului O. A. pentru infracțiunile de tulburare de posesie cu strămutare de hotar și distrugere, finalizate prin ordonanța nr. 272/P/2012 din 25.04.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria P., revizuienta fiind parte vătămată, că procurorul de caz a dispus în baza art. 10 lit. b)1 Cod procedură penală scoaterea de sub urmărire penală, iar în baza art. 170 Cod procedură civilă s-a pus în vedere învinuitului revenirea la situația anterioară săvârșirii faptelor mai susmenționate prin eliberarea suprafeței de 183 m.p., ocupată fără drept din terenul părții vătămate și prin refacerea gardului despărțitor pe vechiul aliniament.
De asemenea, revizuienta a precizat că împotriva acestei ordonanțe a formulat plângere la prim procurorul parchetului, care, prin rezoluția nr. 573/II/2/2012 din 29.06.2012, a menținut dispozițiile ordonanței procurorului de caz, astfel că în baza art. 2781 Cod procedură penală a formulat plângere la Judecătoria P., formându-se dosarul penal nr._, finalizat prin sentința penală nr. 219/19.11.2012, prin care s-a respins plângerea revizuientei, precum și plângerea făptuitorului O. A..
Totodată, s-a susținut că acesta este înscrisul doveditor descoperit după darea hotărârii și care nu a putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, conform art. 322 alin. 5 Cod procedură civilă, înscris care dovedește că faptele de tulburare de posesie și distrugere există și sunt stabilite de instanța penală, dar care nu a fost avut în vedere de instanța de recurs, drept pentru care solicită revizuirea deciziei atacate.
Revizuienta a concluzionat că sentința penală confirmă sentința civilă nr. 118/01.02.2012 pronunțată de instanța de fond, fiind legală și temeinică, deoarece, în urma cercetărilor penale, prin ordonanța nr. 272/P/2012 din 25.04.2012 s-a constatat că O. A. nu poate justifica proveniența terenului ce excede celor 470 mp cumpărați și că din acest motiv, apreciind că faptele săvârșite de O. A. nu reprezintă infracțiuni, dar ele există, procurorul l-a sancționat administrativ cu amendă de 500 lei, punându-i în vedere să refacă gardul în limita celor 470 mp cumpărați cu act sub semnătură privată.
S-a solicitat admiterea cererii de revizuire așa cum a fost formulată.
În drept, s-au invocat art. 322-328 Cod procedură civilă.
S-a anexat cererii de revizuire copia sentinței penale nr.219/19.11.2012, pronunțată în dosarul_ .
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în materie, tribunalul apreciază cererea de revizuire ca neîntemeiată.
Se reține că deși din punct de vedere formal, revizuienta a invocat toate cazurile și condițiile de revizuire (art.322-328 Cod procedură civilă ), concret aceasta susține ipoteza de revizuire prevăzută de art.322 punctul 5 Cod procedură civilă, potrivit căreia revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă după darea unei hotărâri, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
În acord cu practica judiciară constantă în materie, pentru incidența acestui caz de revizuire este necesară îndeplinirea mai multor condiții, respectiv ca înscrisul invocat cu caracter de noutate să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea a cărei revizuire se cere, acesta să nu fi putut fi invocat în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică și să fie determinant, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării recursului, soluția ar fi fost alta decât cea pronunțată.
Tribunalul apreciază că pe lângă faptul că sentința penală nr.219/19.11.2012 nu prezintă caracter de noutate, ea nu are nici caracter determinant pentru a genera admiterea cererii de revizuire.
Astfel, cu prilejul soluționării recursului, intimata V. D. a depus la filele 22-23, în copie, ordonanța nr.272/P/25.04.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria P. prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului O. A., pentru infracțiunile de tulburare de posesie și distrugere prevăzute de art.220 alin.2 și art. 217 Cod penal, pe considerentul că cele două fapte au adus atingere minimă valorilor sociale ocrotite de legea penală, neavând un grad de pericol social corespunzător calificării lor ca infracțiuni. Totodată, prin aceeași ordonanță i s-a aplicat învinuitului amendă administrativă de 500 de lei, punându-i-se în vedere revenirea la situația anterioară, prin eliberarea suprafeței de 183 m.p. ocupată fără drept din terenul părții vătămate V. D..
Or, sentința penală care confirmă ordonanța menționată, în condițiile în care s-au respins plângerile formulate de părți, în temeiul art.2781 Cod procedură penală, nu are caracter de noutate, cu atât mai mult cu cât în considerentele deciziei civile atacate, s-a argumentat că măsurile dispuse de P. de pe lângă Judecătoria P. prezintă relevanță juridică numai sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de tulburare de posesie și distrugere (concret faptele au fost apreciate ca neavând gradul pericolului social caracteristic infracțiunilor) și nu prezintă autoritate de lucru judecat în acțiunea civilă dedusă judecății, în care s-au analizat pretențiile reciproce ale părților din perspectiva legii civile aplicabile în materia acțiunii în constatare.
Prin urmare, în lipsa oricăreia dintre condițiile expuse, cererea de revizuire se privește ca nefondată, urmând a fi respinsă ca și cererea accesorie de acordare a cheltuielilor de judecată.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire a deciziei civile nr. 938/18.10.2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, formulată de revizuienta V. D., domiciliată în ., județul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații O. A., domiciliat în . F., județul Dâmbovița și O. P., domiciliat în . F., județul Dâmbovița.
Respinge cererea revizuientei de acordare a cheltuielilor de judecată.
Obligă pe revizuientă la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimatul O. A..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 19 februarie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D. Ș. G. S. A. S.
GREFIER,
I. M.
Tehnored. A.S./1.03.2012
2 exemplare
| ← Cereri. Decizia nr. 361/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 559/2013. Tribunalul... → |
|---|
