Cereri. Decizia nr. 361/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 361/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 12-04-2013 în dosarul nr. 9695/315/2012
Dosarul nr._ RECURS
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA –SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR: 361
Ședința publică din 12.04.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN :
PREȘEDINTE- C. G.
JUDECĂTOR-I. M.
JUDECĂTOR- C. N.
GREFIER - A. Ghiorghița
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de recurentul petent G. G., cu domiciliul în Târgoviște, . E F., nr.16,
., ., împotriva încheierii de ședință din data de 08.01.2013, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul cu nr 9695/ 12.03.2013, în contradictoriu cu intimata B. M. Lucreția, cu domiciliul în Târgoviște, ., nr.16,. fiind Serviciul de autoritate tutelară de pe lângă P. M. Târgoviște, cu sediul în municipiul Târgoviște, județul Dâmbovița, dosarul având ca obiect „curatelă ”.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, s-au prezentat recurentul petent G. G. asistat de avocatul R. C., intimata B. M. personal și a lipsit reprezentantul autorității tutelare .
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care indică obiectul cererii, stadiul în care se află judecarea cauzei, modul de îndeplinire a procedurii de citare, ca fiind legal îndeplinită, după care:
Instanța, din oficiu, efectuând verificările necesare, în conformitate cu dispozițiile art. 1591 din Cod procedură civilă, astfel cum a fost modificat și completat prin Legea nr. 202/25.10.2010, stabilește că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Avocatul R. C., pentru recurentul petent G. G. precizează că nu are cereri de formulat.
Intimata precizează că nu are cereri.
Instanța, nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocatul R. C., având cuvântul pentru recurentul petent G. G., solicită admiterea recursului, consideră hotărârea primei instanțe lipsită de temei legal și dată cu aplicarea greșită a legii, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și admiterea acțiunii; depune concluzii scrise.
Intimata B. M. Lucreția, având cuvântul, este de acord cu admiterea acțiunii.
Avocatul R. C., având cuvântul pentru recurentul petent G. G., susține că singura modalitate de a fi acordată alocația pentru minor este instituirea curatelei.
Instanța, în temeiul art. 150 din Codul de procedură civilă, declară dezbaterile închise și rămâne în deliberare asupra recursului.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște sub nr. de dosar_ petentul G. G. a solicitat instituirea curatelei pentru minorii B. M.-Lucreția și B. R.-G..
În motivare, petentul a arătat că fiica sa, B. M.-Lucreția, minoră, este mama minorului B. R.-G., născut la data de 14.03.2012. În acest context, a susținut că minorul R. G. nu poate beneficia de alocația de stat pentru copil.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 104-106, 109, 178 lit. b), 179 lit. b), 180 alin. (1), 181, 182-185 C.civ., Constituția României, L. nr. 272/2004.
La cerere, au fost anexate fotocopii de pe următoarele înscrisuri: cărți identitate petent și B. M.-Lucreția (f. 5), certificat naștere B. R.-G. (f. 6), certificat naștere intimată (f. 7), contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 216/15.01.2009 de către B.N.P. ,,H. M.” (f. 9), certificat naștere petent (f. 10), certificat căsătorie (f. 11).
Cererea este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
La termenul din data de 20.11.2012 instanța a pus în discuție necesitatea modificării obiectului cererii de chemare în judecată, în sensul de a arăta petentul dacă solicită să i se recunoască minorei B. M.-Lucreția capacitatea deplină anticipată iar reclamantul a refuzat modificarea obiectului cererii de chemare în judecată.
Cauza a fost soluționată prin încheierea de ședință din 08.01.2013 prin respingerea acțiunii.
În considerentele sentinței s-a reținut că prin cererea formulată petentul a solicitat instituirea curatelei pentru fiica sa minoră B. M.-Lucreția, născută la data de 17.07.1997 precum și pentru fiul acesteia (nepotul petentului), B. R. – G., născut la data de 14.03.2012.
Instituția curatelei este reglementată în dispozițiile art. 178-186 N.C.C., în art. 178 fiind enumerate cazurile în care se poate institui curatela și, implicit persoanele ce urmează a fi reprezentate.
Din analiza textului de lege amintit rezultă că persoanele pentru care se poate solicita instituirea curatelei sunt persoane care, din motive de boală, bătrânețe sau din alte motive, dar capabile, nu pot personal sau prin reprezentant, să-și administreze bunurile, să-și apere interesele, să ia măsurile necesare în cazuri a căror rezolvare nu suferă amânare etc.
În speță, petentul solicită instituirea tutelei fiicei sale minore și pentru nepotul său, acestea fiind persoane cu capacitate de exercițiu restrânsă, respectiv fără capacitate de exercițiu, pentru a putea lua măsurile necesare în cazuri a căror rezolvare nu suferă amânare (alocație minor și obținerea altor drepturi), deci nu se regăsește în niciuna dintre situațiile vizate de dispozițiile art. 178 N.C.C.
Potrivit dispozițiilor art. 146 alin. (1) N.C.C., minorul care a împlinit vârsta de 14 ani încheie actele juridice cu încuviințarea scrisă a tutorelui, în speță a părintelui, când este vorba despre drepturile sale personale, iar potrivit dispozițiilor art. 490 N.C.C., în cazul în care părintele minor a împlinit vârsta de 14 ani, acesta are numai drepturile și îndatoririle părintești cu privire la persoana copilului, în timp ce drepturile și îndatoririle cu privire la bunurile copilului revin tutorelui sau, după caz, altei persoane.
În prezenta speță este vorba de un părinte minor care dorește să depună actele necesare întocmirii dosarului pentru obținerii alocației de stat pentru copil, situație reglementată, așa cum rezultă din textele de lege mai sus enunțate, de dispozițiile art. 490 N.C.C.
Față de dispozițiile art. 490 alin. (2) cod civil coroborat cu 502 N.C.C., cea care poate exercita, prin lege, drepturile și îndatoririle părintelui minor cu privire la bunurile copilului B. R.-G., este tatăl petent al numitei B. M.-Lucreția, astfel încât nu se justifică instituirea curatelei acestuia din urmă.
Dreptul părintelui minorului care la rândul său este părinte de a exercita îndatoririle cu privire la bunurile nepotului conferit de către lege (art. 490 N.C.C.), este distinct de instituția curatelei, iar organele statului, în cazul în care refuză să îl respecte pot fi obligate prin mijloace specifice, fără a se recurge la artificii juridice (cum ar fi instituirea curatelei).
Împotriva acestei sentințe, recurentul G. G. a declarat recurs.
În fapt, recurentul a arătat că a formulat prezenta îndrumat fiind de insituțiile publice, către instanța de judecată. În doctrina de specialitate se arată că existe două tipuri de curatelă: cea a incapabilului adică a celui lipsit de capacitate de exercițiu sau cu capacitatea de exercițiu restrânsă și curatela capabilului adică a persoanei fizice cu capacitatea de exercițiu.
Curatelei incapabilului i se aplică regulile de la tutelă, printre cazurile de instituire a tutelei, conform art.178 C.Civ. fiind și acela potrivit căruia o persoană din cauza bolii sau din alte cauze, nu poate nici personal, nici prin reprezentant să ia măsurile necesare în cazuri a căror rezolvare nu suferă amânare.
Instanța a considerat că B. M. Lucreția este capabilă să facă acte juridice fără a beneficia de concursul tatălui său, însă a omis să țină cont de faptul că minora și-a dat consimțământul în fața ei, la data de 08.01.2013 cu privire la numirea tatălui ei ca și curator.
În drept, art.299 – 316 Codul de procedura civila.
9695Examinând recursul în raport de actele dosarului și dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul reține următoarele:
Reclamantul recurent s-a adresat cu cerere prin care a solicitat instituirea curatelei pentru minorii B. M. Lucreția și B. R. G., fiica și respectiv nepotul său, motivat de faptul că minorul R. G. nu a putut beneficia de alocația de stat pentru copil în condițiile în care mama sa este minoră și nu are capacitatea de exercițiu pentru efectuarea demersurilor necesare obținerii alocației.
În motivarea recursului formulat împotriva sentinței prin care cererea sa a fost respinsă, recurentul arată că instanța a apreciat greșit că nu sunt îndeplinite condițiile instituirii curatelei pentru minora B. M. Lucreția, deoarece legea distinge între două feluri de curatelă, cea a incapabilului – cum este cazul minorei de față – și căreia i se aplică regulile de la tutelă și cea a capabilului, unde sunt într-adevăr aplicabile regulile de la mandat. Mai mult, instanța a făcut o interpretare greșită a dispozițiilor legale invocate în soluționarea cauzei, respectiv art. 490 și 502 C.civ. care arată că în cazul părintelui minor, drepturile și îndatoririle cu privire la bunurile copilului său revin tutorelui sau altei persoane această din urmă ipoteză fiindu-i aplicabilă.
Analizând cauza în raport de criticile formulate în recurs, tribunalul constată că susținerile recurentului nu pot fi primite, instanța de fond făcând o corectă aplicare a dispozițiilor legale aplicabile situației de fapt.
Astfel cum corect reține instanța de fond, curatela astfel cum este reglementată de dispozițiile art. 178 C civ., se instituie în cazul persoanelor capabile care se află în situația de a nu-și putea administra bunurile, textul nefăcând referire la persoanele lipsite de capacitate sau cu capacitate de exercițiu restrânsă.
Mai mult, situația minorei B. M. Lucreția – părinte minor – este expres reglementată de lege prin art. 490 C.civ. care arată: „Părintele minore care a împlinit vârsta de 14 ani are numai drepturile și îndatoririle părintești cu privire la persoana copilului.
Drepturile și îndatoririle cu privire la bunurile copilului revin tutorelui sau, după caz, altei persoane în condițiile legii.”
Textul are în vedre situația tutorelui ca ocrotitor legal al părintelui minor în situația în care instituirea tutelei se impune, ori în cauza de față minora având părinte, este firesc ca acesta să exercite drepturile și îndatoririle cu privire la bunurile copilului său.
Pentru aceste considerente, astfel cum corect a reținut instanța de fond, dreptul reclamantului recurent de a exercita drepturile și îndatoririle pe care fiica sa - părinte minor – le are cu privire la bunurile copilului său izvorăște din lege și nu se impune a fi acordat separat, motiv pentru care recursul este privit ca nefondat și urmează a fi respins în temeiul art. 312 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recurentul petent G. G., cu domiciliul în Târgoviște, . E F., nr.16,
., ., împotriva încheierii de ședință din data de 08.01.2013, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul cu nr 9695/ 12.03.2013, în contradictoriu cu intimata B. M. Lucreția, cu domiciliul în Târgoviște, ., nr.16, . . fiind Serviciul de autoritate tutelară de pe lângă P. M. Târgoviște, cu sediul în municipiul Târgoviște, județul Dâmbovița
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 12.04.2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, |
C. G. | I. M. | C. N. |
Pentru doamna judecător C. N.,
aflată în concediu legal de odihnă,
prezenta se semnează de către
Președinte Secția I Civilă,
G. S.
GREFIER
A. Ghiorghița
Judecătoria Târgoviște
Dosar fond_
Judecător fond S. A.V .
Redact. IM/ Tehnoredact .A.Gh./O.N.
2 ex/ 10.05.2013
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 775/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Acţiune în constatare. Decizia nr. 160/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
