Anulare act. Decizia nr. 560/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 560/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 07-06-2013 în dosarul nr. 457/315/2013
Dosarul nr._ RECURS
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA –SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 560
Ședința publică din 07.06.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN :
PREȘEDINTE- I. M.
JUDECĂTOR- P. G.
JUDECĂTOR- C. G.
GREFIER - A. Ghiorghița
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de recurenta reclamantă M. I., cu domiciliul în ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 905/18.02.2013, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă D. N., cu domiciliul în ., dosarul având ca obiect „anulare act ”.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, s-a prezentat recurenta reclamantă M. I. și au lipsit intimata pârâtă D. N. și apărătorul acesteia- avocatul O. S. .
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care indică obiectul cererii, stadiul în care se află judecarea cauzei, modul de îndeplinire a procedurii de citare, ca fiind legal îndeplinită, cu precizarea că s-au depus la dosar înscrisuri de către recurentă, înregistrate la instanță la data de 04.06.2013, după care:
Recurenta reclamantă M. I. depune la dosar o cerere.
Instanța, din oficiu pune în discuție nemotivarea în termen a recursului și acordă cuvântul asupra excepției nemotivării recursului .
Recurenta reclamantă M. I., având cuvântul, precizează că nu a știut că recursul trebuia motivat într-un anume termen.
Instanța rămâne în deliberare asupra excepției nemotivării recursului.
După strigarea cauzei, dar înaintea terminării ședinței de judecată, s-a prezentat avocatul O. S., pentru intimata pârâtă D. N. și a precizat că –și menține concluziile în sensul de a se constata nulitatea recursului.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Târgoviște sub nr._, reclamanta M. M. I., a chemat în judecată pe pârâta D. N. arătînd că pârâta este mătușa ei, soția defunctului unchiul D. C A., decedat la data de 17 iunie 2001 (fratele mamei sale D. C M.), în timp ce reclamanta este singura urmașă a defunctului D. C A., moștenitoare de gr. I, neavând alți moștenitori.
Se mai arată că prin încheierea de autentificare nr. 9038/15.12. 1989, defunctul său unchi D. C A. a lăsat prin notariat, notar M. D., averea sa mobilă și imobilă, soției sale, D. N., deși avusese loc o împărțire a bunurilor succesorale între reclamantă și prima soție a defunctului, numita D. L., ei revenindu-i două camere din imobilul care fusese în proprietatea defunctului D. A..
Prin rezoluția de primire a cererii s-a pus în vedere reclamantei să precizeze obiectul cererii, motivarea în fapt și în drept, să depună înscrisurile de care face vorbire în cerere.
Pentru termenul acordat în acest sens, reclamanta a formulat o cerere prin care a solicitat suspendarea judecății în baza art. 242 Cod proc civilă.
Instanța a invocat lipsa obiectului cererii, potrivit disp. art. 133 cod proc civilă și a rămas în pronunțare.
Prin sentința civilă nr.905/18.02.2013 s-a dispus constatarea nulității acțiunii.
În considerentele sentinței s-a reținut că reclamanta a făcut un scurt istoric a ceea ce s-a întîmplat după decesul unchiului său, arătînd că a fost înlăturată de la succesiune, în josul cererii fiind arătat că se solicită anularea certificatului de moștenitor.
Potrivit disp. art. 112 pct. 3 Cod proc. civilă, cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă obiectul cererii și valoarea lui, după prețuirea reclamantului, atunci când aceasta este posibilă.
Prin obiect al cererii de chemare în judecată se înțelege pretenția concretă a reclamantului și are în vedere și un obiect material al dreptului pretins.
Obiectul cererii de chemare în judecată prezintă interes practic, deoarece fixează limitele judecății, determină competența generală, materială și teritorială, fixarea taxelor de timbru, influențează admisibilitatea sau inadmisibilitatea probatoriului, interesează litispendența, conexitatea și puterea de lucru judecat.
În speță, faptul că reclamanta a arătat, după descrierea destul de vagă a situației de fapt, că solicită anularea certificatului de moștenitor, fără indicarea numărului și depunerea lui la dosar, coroborat cu cererea depusă pentru primul termen prin care arată că „nu mai găsește documentele ce i-au fost cerute” nu înseamnă că această cerere își are precizat obiectul.
Cum reclamanta nu poate preciza numărul certificatului de moștenitor și nici nu-l poate depune, instanța de fond a apreciat că cererea nu are obiect, și potrivit disp. art. 133 alin 1 Cod proc. civilă, a declarat-o nulă.
Împotriva acestei sentințe reclamanta M. I. a declarat recurs.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că cere anulaarea succesiunii lui D. C. A. pe motiv că nu a fost chemată la succesiunea unchiului său- frate cu mama sa D. M., altcineva fiind în locul său.
Analizând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, tribunalul constată:
Prin motivele de recurs formulate de recurentă, aceasta ca și în acțiunea introductivă a arătat la modul general că solicită anularea succesiunii unchiului său, fără a formula critici propriu zise împotriva sentinței instanței de fond, neindicând nici măcar temeiul de drept al recursului.
Art.3021, alin.1 codul de procedură civilă arată că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate a sentinței recurate și dezvoltarea lor, iar art.303, alin.1 Codul de procedură civilă, precizează că recursul se va motiva prin cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs. Potrivit art.306, alin.1 Codul de procedură civilă, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin. 2 care se referă la motivele de ordine publică, ce pot fi invocate și de instanță din oficiu.
Pentru a conduce la casarea sau modificarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare „de formă”, „generică” a textelor legale, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs, prevăzute de art.303, alin.3 Codul de procedură civilă, implicând determinarea greșelilor anume imputate, în sensul unei minime argumentări a criticii de fapt și de drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează.
Prin urmare, un recurs nu poate fi socotit motivat decât atunci când motivele sale se află în legătură cu hotărârea atacată, constituindu-se într-o critică totală sau parțială a acesteia și tinzând la a afirma nelegalitatea ei. Dimpotrivă, atunci când motivele recursului nu își verifică o asemenea legătură cu hotărârea atacată, aflându-se străine de dispozițiile acesteia și referindu-se la împrejurări ce nu se constituie într-o critică a acelei hotărârii, recursul trebuie considerat ca nemotivat, devenind incidentă sancțiunea nulității recursului, conform art.306 Codul de procedură civilă.
Pentru aceste considerente, tribunalul va anula recursul ca nemotivat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează, ca nemotivat, recursul civil declarat de recurenta reclamantă M. I., cu domiciliul în ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 905/18.02.2013, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă D. N., cu domiciliul în ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 07.06.2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, |
I. M. | P. G. | C. G. |
GREFIER
A. Ghiorghița
Judecătoria Târgoviște
Dosar fond_
Judecător fond N. A. I.
Redact. PG /Tehnoredact .A.Gh
2 ex /19.06.2013
| ← Fond funciar. Decizia nr. 753/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 1785/2013.... → |
|---|
