Servitute. Hotărâre din 31-10-2013, Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 31-10-2013 în dosarul nr. 5298/315/2012
Dosar nr._ apel
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 254
Ședința publică din data de 31 octombrie 2013
Instanța constituită din:
Președinte: I. S.
Judecător: L. B. Grefier: A. P.
Pe rol fiind judecarea apelului civil promovate de apelanta-reclamantă M. C., domiciliată în . împotriva sentinței civile nr. 2923/21.06.2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, intimați-pârâți fiind B. L., domiciliată în ., D. L., domiciliată în comuna Tătărani, ., C. D., domiciliată în ., Memeleagă M., domiciliată în ., E. V., domiciliată în Târgoviște, ., ., ., județul Dâmbovița, N. I., domiciliată în . având ca obiect servitute de trecere.
Apelul este timbrat cu suma de 5,5 lei conform chitanței nr._/07.08.2013, 5 lei conform chitanței nr._/13.09.2013, 40 lei conform chitanței nr._/10.10.2013 și timbru judiciar de 0,3 lei.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelanta-reclamantă M. C., intimata-pârâtă N. I. asistată de avocat V. I. care răspunde și pentru ceilalți intimați-pârâți, lipsă fiind aceștia.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul pricinii, stadiul judecății, modul de îndeplinire a procedurii de citare, ca este legal îndeplinită, cu precizarea că apelanta a depus prin serviciul registratură taxa de timbru în sumă de 40 lei, după care:
Președintele completului de judecată verifică personal modul de îndeplinire a procedurii de citare și constată că este legal îndeplinită.
Tribunalul ia act că apelul este legal timbrat.
La interpelarea instanței, apelanta-reclamantă M. C. precizează că mama sa a înzestrat-o pe Mătușescu E. cu o suprafață de teren și prezintă instanței copii ale unor contracte de vânzare-cumpărare ale terenurilor.
Tribunalul prezintă aceste copii ale contractelor de vânzare-cumpărare apărătorului intimaților.
După lecturarea acestor contracte avocat V. I. având cuvântul pentru intimați învederează instanței că terenurile cuprinse în contractele de vânzare-cumpărare depuse de către apelantă nu fac obiectul prezentului litigiu.
Tribunalul restituie apelantei copiile contractelor de vânzare-cumpărare depuse de aceasta la acest termen de judecată, întrucât nu fac obiectul prezentei cauze.
Apelanta- reclamantă M. C. având cuvântul precizează că nu mai are alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat în cauză.
Avocat V. I. având cuvântul pentru intimați învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat în cauză.
Tribunalul, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului de față.
Apelanta-reclamantă M. C. având cuvântul solicită admiterea apelului, modificarea sentinței instanței de fond, în sensul admiterii acțiunii și constituirea servituții de trecere așa cum a fost solicitată.
Avocat V. I. având cuvântul pentru intimați arată că nu sunt respectate condițiile servituții de trecere pe care apelanta o solicită, în sensul că drumul ce urmează a se crea trebuie să fie cel mai scurt și economicos, că apelanta are deja un drum creat pentru ieșirea la calea publică întrucât în cadrul dosarului nr. 7975/1994 al Judecătoriei Târgoviște mama acesteia, a cărei moștenitoare este apelanta-reclamantă s-a judecat cu vecinul din partea de nord a proprietății intimaților, respectiv cu A. G. I., instanța admițând acțiunea și dispunând obligarea acestuia de ai permite reclamantei să folosească drumul de acces la proprietatea sa, motive pentru care solicită respingerea apelului, menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de apărător, sens în care depune chitanța nr. 101/05.09.2013.
Tribunalul, socotindu-se lămurit, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și rămâne în deliberare asupra apelului civil de față.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Târgoviște sub nr._, reclamanta M. C., în contradictoriu cu pârâtele B. L., D. L., C. D., M. M., E. V., și N. I., a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța să dispună obligarea pârâtelor să-i permită trecerea pe terenul acestora pentru a putea ajunge de la calea publică la terenul său.
In motivarea cererii, reclamanta arată că prin decizia civilă nr. 318/24.10.2011 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosar nr._, rămasă definitivă și irevocabilă, s-a dispus grănițuirea proprietăților celor două părți, conform raport expertiză întocmit de expert G. V. anexa 1, respectiv prin pct. 11 (bulumac vecin Dobarcau C.)– pct. 15 -. Pct. 4 (bulumac vecin A. I.).
În urma stabilirii acestei granițe de hotar între proprietăți, reclamanta afirmă că ar fi rămas fără nici o cale de acces la drum, Singura cale de acces la terenul proprietatea sa, situat în ., intravilan, pct. L. cu vecini: la N I. I., la S Dobarcau C., Matușescu E., la E Mătușescu E. și la V moșt defunctului S. V., respectiv pârâții din această cauză, se poate crea pe terenul pârâților.
Prin sentința civilă nr.2923/21.06.2013, Judecătoria Târgoviște a respins cererea formulată de reclamanta reclamanta M. C., în contradictoriu cu pârâtele B. L., D. L., C. D., M. M., E. V., și N. I., a obligat pe reclamantă la 1000 lei cheltuieli de judecată către pîrîte, iar suma de 500 lei, reprezentînd onorariu expert, de scutirea plății căreia reclamanta a beneficiat prin admiterea cererii de ajutor public judiciar, rămîne în sarcina statului.
A reținut instanța de fond că reclamanta afirmă că terenul pe care îl deține a devenit loc înfundat ca urmare a pronunțării deciziei civile 318/24.10.2011, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosar nr._, rămasă irevocabilă prin decizia civilă 811/29.02.2012 a Curții de Apel Ploiești.
Potrivit disp. art. 59 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a legii 287/2009 privind Codul civil „dispozițiile art. 602-625 din Codul civil nu se aplică situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia”.
Cum hotărîrea judecătorească prin care s-a stabilit linia de hotar dintre cele două terenuri vecine aparținînd părților și care ar fi dus la situația actuală, respectiv lipsa accesului reclamantei de la terenul său la calea publică, a rămas irevocabilă la 29.02.2012, deci după . noului cod civil, în cauză se vor aplica dispozițiile acestuia, în speță ale art. 617 .
Potrivit acestui text de lege „proprietarul fondului care este lipsit de acces la calea publică, are dreptul să i se permită trecerea pe fondul vecinului sau pentru exploatarea fondului propriu.”
Din această reglementare, care se coroborează cu dispozițiile art. 755 ce definește servituțile ca fiind o sarcină care grevează un imobil pentru uzul sau utilitatea imobilului unui alt proprietar, rezultă condițiile de admisibilitate a unei asemenea cereri, respectiv reclamantul trebuie să fie proprietarul fondului lipsit de acces la calea publică, lipsa accesului (adică situația de loc înfundat) să nu provină din fapta reclamantului sau a autorului său, respectiv din vînzare, schimb, partaj sau dintr-un alt act juridic (art. 618 alin 1 cod civil), caz în care trecerea nu poate fi cerută decît celor care au dobîndit partea de teren pe care se făcea anterior trecerea.
A mai reținut că reclamanta a înțeles să dovedească dreptul său de proprietate asupra terenului cu CM 99/2003 privind pe defuncta N. E., mama reclamantei, a cărei moștenitoare este în indiviziune cu Mătușescu E., B. E. și B. J..
Certificatul de moștenitor emis ca urmare a dezbaterii succesiunii unei persoane decedată anterior intrării în vigoare a noului cod civil nu valorează titlu de proprietate, acest efect fiind recunoscut de noile dispoziții, respectiv art. 1133 cod civil, iar în cauză decesul autoarei reclamantei a intervenit în anul 2003.
S-a mai reținut că reclamanta nu a depus alte înscrisuri care să valoreze titlu de proprietate pentru terenurile ce figurează în acest certificat de moștenitor, în speță interesînd suprafața de 2400 m.p teren arabil situat în punctul „lot”.
De altfel, din considerentele hotărîrilor judecătorești pronunțate în dosarul_, atașat prezentului dosar, rezultă că, în soluționarea capătului de cerere privind revendicarea, instanțele au reținut că reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate pentru terenul revendicat, fiind depus și în acest dosar tot certificatul de moștenitor.
Deși la dosar reclamanta a depus, în copie, contractul de vînzare cumpărare autentificat sub nr. 2331/12.02.1993 (fila 109), instanța constată că acesta vizează un teren intravilan în suprafață de 400 m.p și o casă situată pe el, imobil pe care autoarea l-a vîndut reclamantei și soțului acesteia.
Verificînd susținerea reclamantei potrivit căreia terenul din punctul „L.” a devenit loc înfundat ca urmare a grănițuirii dispusă de instanță irevocabil în 2012, instanța reține că terenul, potrivit schiței anexă la raportul de expertiză întocmit în dosarul 1061/2009, dar și potrivit schiței anexă a raportului de expertiză întocmit în prezenta cauză, nu avea ieșire la calea publică, avînd ca vecinătăți la N- I. I., la V- moșt. S. V., respectiv pîrîtele, și A. I., la S-Dobîrcău V. și la E-Mătușescu E..
Chiar și din certificatul de moștenitor depus la dosar de reclamantă și cu care înțelege să-și dovedească proprietatea, rezultă că terenul de 2400 m.p nu are ca vecin, pe nici o latură, drumul.
Din probele administrate în cauză, contractul de vînzare cumpărare autentificat sub nr. 1887/1963, fila 48, rezultă că, în fapt, terenul a devenit loc înfundat, prin vînzarea de către bunica maternă a reclamantei, Rușiță A., a unei suprafețe de 800 m.p teren în vatra satului autoarei actualului vecin din sud, Dobîrcău C., respectiv mamei sale N. Gr. E., teren ce se învecina (și se învecinează și în preeznt) la sud cu șoseaua comunală.
Acest aspect rezultă și din faptul că în anul 1996 autoarea reclamantei, defuncta N. E. se judecă cu vecinul său A. G. I. pentru servitute de trecere vizînd tot accesul la terenul din punctul „L.”,potrivit sentinței civile 7830/1996 (fila 121).
Și din declarațiile celor doi martori rezultă că accesul la terenul din pct. „lot”se făcea fie pe terenul pîrîtelor (martorul S. G., fila 71), fie pe cel al sorei reclamantei (martorul R. G., fila 69), numita Mătușescu E., cu care se învecinează terenul loc înfundat, reținîndu-se că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege atît în persoana reclamantei, cît și cu privire la terenul folosit de aceasta, care a devenit loc înfundat prin fapta autorilor săi.
Împotriva sentinței a declarat recurs, calificat ca fiind apel prin încheierea de ședință din data de 5.09.2013, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cuprinzând motive contradictorii, străine de natura pricinii, căutându-se numai considerente cu scopul de a respinge cererea, motiv pentru care solicită reținerea spre rejudecare la instanța de recurs și modificarea sentinței, unde să se țină cont de toate actele existente în cele două dosare nr._ și nr._ .
Prin întâmpinarea formulată, intimații pârâți au solicitat respingerea apelului ca nefondat, având în vedere că nu sunt respectate condițiile servituții de trecere în sensul că drum ce urmează a se crea trebuie să fie cel mai scurt și economicos.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată apelul nefondat, potrivit considerentelor ce urmează:
Instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.616 și urm.Cod civil cu privire la dreptul de trecere de la un loc înfundat la calea publică, precum și ale dispozițiilor art.576 Cod civil privind importanța creării unei servituți ca fiind o sarcină impusă asupra unui imobil pentru uzul și folosința altui imobil având un alt stăpân.
Sune neîntemeiate susținerile reclamantei apelante în sensul că în urma stabilirii grănițuirii proprietății acesteia în contradictoriu cu aceiași pârâți, prin decizia civilă nr.318 din 24 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._ (f.80-83), definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului de către Curtea de Apel Ploiești pe aliniamentul stabilit de ing.expert G. V.-anexa 2 pct.11-15-4 (f.64 dosar nr.1061) s-a creat un loc înfundat fără ieșire la calea publică.
În primul rând, acest hotar dintre părți nu se învecinează cu calea publică-drumul spre Gheboieni, ci delimitează proprietățile părților înspre vest.
Apoi, proprietatea reclamantei apelante nu constituie loc înfundat fără ieșire la calea publică, conform art.616 Cod civil, întrucât autoarea reclamantei N. E. s-a judecat cu pârâtul A. I., iar prin sentința civilă nr.7830/17 septembrie 1996 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr.7975/1994, definitivă și irevocabilă (f.121-122 dosar fond), a fost obligat pârâtul să permită autoarei reclamantei să folosească drumul de acces la proprietatea sa, drum ce se învecinează cu proprietatea pârâților în partea de Nord.
Pe de altă parte, în cauză nu poate fi vorba de loc închis, potrivit art.616 Cod civil, întrucât bunica reclamantei-Rușiță A. a vândut autoarei numitei Dobarcău C.-vecina din partea de sud a proprietății reclamantei-anume N. E., prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1887/3 septembrie 1996 (f.74 dosar fond), suprafața de 800 mp, care se învecinează la sud cu drumul comunal.
De asemenea, tribunalul mai reține că în partea de este, reclamanta se învecinează cu sora sa-Mătușescu E., așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr.99/28 august 2003 și din declarațiile martorilor audiați în cauză, așa încât, rezultă că reclamanta prin autorii săi s-a închis, neavând ieșire la calea publică.
Așa fiind, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.627 Cod civil, potrivit cărora, dacă proprietarul a două proprietăți, înstrăinează una dintre proprietăți, fără ca actul de vânzare-cumpărare să conțină nici o convenție atingătoare de servitute, ea urmează de a exista într-un mod activ sau pasiv în favoarea fondului înstrăinat sau asupra fondului înstrăinat.
Cu alte cuvinte, în această împrejurare reclamanta are drept de trecere pe proprietățile ce au aparținut aceluiași proprietar, respectiv Dobarcău C. cu ieșire la calea publică înspre sud, ori Mătușescu E. cu ieșire la calea publică înspre est, chiar dacă prin actul de vânzare-cumpărare ori prin certificatul de moștenitor nu se menționează expres drumul către calea publică a proprietății înstrăinătorului.
Așa fiind, pe bună-dreptate, prima instanță a respins acțiunea în servitute a reclamantei, în cauză nemaidiscutându-se nici una din cele trei variante propuse de expertul M. C. prin raportul său de expertiză și completarea acestuia.
Sunt neîntemeiate criticile aduse de reclamanta apelantă deciziei civile nr.318 din 24 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._ (f.80-83), irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia nr.811 din 29 februarie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, prin care s-a stabilit hotarul dintre proprietățile părților, potrivit anexei 1 din expertiza întocmită de expert G. V. pct.11-15-4 din schița anexă (f.64 dosar nr._ ), întrucât această hotărâre judecătorească a intrat în putere de lucru judecat, ce nu mai poate fi schimbată, în caz contrar s-ar afecta stabilitatea circuitului civil și al raporturilor juridice dintre părți.
Respingerea cererii de servitute se impune și din considerentele principiului îmbogățirii fără justă cauză, ce ar presupune mărirea nejustificată a patrimoniului reclamantei apelante cu servitutea de trecere stabilită de expertul M. C., în dauna pârâților intimați, fără justă cauză sau temei legal.
Așa fiind, urmează ca tribunalul, în baza art.296 Cod procedură civilă, să respingă apelul ca nefondat și să păstreze sentința primei instanțe, ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta-reclamantă M. C., domiciliată în . împotriva sentinței civile nr. 2923/21.06.2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, intimați-pârâți fiind B. L., domiciliată în ., D. L., domiciliată în comuna Tătărani, ., C. D., domiciliată în ., Memeleagă M., domiciliată în ., E. V., domiciliată în Târgoviște, ., ., ., județul Dâmbovița, N. I., domiciliată în ..
Obligă apelanta să plătească intimaților suma de 500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 31.10.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR
I. S. L. B.
GREFIER,
A. P.
J.f. N. A. I.
Dosar nr._
Judecătoria Târgoviște
Red.IS/CV
Ex.9/19.11.2013.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 800/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Fond funciar. Decizia nr. 753/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
