Fond funciar. Decizia nr. 753/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 753/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 17-09-2013 în dosarul nr. 1743/284/2012
DOSAR NR._ RECURS
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 753
Ședința publică din data de 17 septembrie 2013
Președinte: G. S.
Judecător: D. Ș.
Judecător: A. S.
Grefier: I. M.
Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor civile declarate de recurentele pârâte C. L. Lungulețu de aplicare a Legii fondului funciar, cu sediul în ., nr. 1005, județul Dâmbovița, și C. Județeană Dâmbovița pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în municipiul Târgoviște, Piața Tricolorului, nr. 1, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 234 pronunțată la data de 19.02.2013 de către Judecătoria Răcari în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți P. V., domiciliat în ., județul Dâmbovița, și P. V., domiciliat în ., nr. 1233, județul Dâmbovița, având ca obiect obligația de a face (fond funciar).
Prezența părților și dezbaterile susținute au fost consemnate în încheierea pronunțată la data de 10 septembrie 2013, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța a amânat pronunțarea la data de 17 septembrie 2013 pentru a da posibilitate părților să depună la dosarul cauzei note scrise, dată la care, deliberând, a pronunțat următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor civile de față:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Răcari sub nr._ /31.07.2012, reclamanții P. V. și P. V. le-au chemat în judecată pe pârâtele C. L. de Fond Funciar Lungulețu și C. Județeană de Fond Funciar Dâmbovița, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună punerea lor efectivă în posesie cu terenurile pe care le-au solicitat autorul lor comun, P. M. și reclamantul P. V., cererile fiind formulate conform legilor fondului funciar.Se cere astfel obligarea celor două comisii, respectiv cea locală de fond funciar să întocmească fișele de punere în posesie, iar cea județeană să elibereze titlul de proprietate pentru terenul în suprafață de 2,62 hectare de la autorul V. G..
Motivează reclamanții că s-au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrate sub numerele 2323/18.03.1991; 276/19.01.1998 și 725/10.03.2000 pentru terenurile în suprafețe de 2 hectare, anume: 2,00 hectare teren arabil extravilan situat în punctul „G.”, 0,50 hectare teren arabil în punctul „Vatra Satului”, 0,50 hectare teren arabil în punctul „Zarzavat” și 0,10 hectare teren intravilan „Curți și clădiri”. Se mai susține că au fost stabilite din anul 1991 amplasamentele acestor suprafețe de teren și le-au folosit reclamanții, mai puțin 0,50 hectare din punctul Zarzavat și de aceea prin această acțiune nu se solicită decât 2,62 hectare folosite efectiv.Mai menționează reclamanții că la data de 22.03.2006 a decedat P. M., unchiul reclamantului P. V. și fratele reclamantului P. V. și cum defunctul nu a avut descendenți, în posesia tuturor terenurilor au rămas cei doi reclamanți, P. V. preluându-i casa și terenul aferent de 1000 metri pătrați.
În drept, sunt enunțate dispozițiile articolului 8 alineatele 3, 9, 11, articolele 23, 64din Legea numărul 18/1991; articolele 5 și 6 din OG numărul 890/2005.
S-au depus la dosar: filă registru agricol perioada 1956 – 1958; filă registru agricol perioada 1959 – 1963; cererea numărul 2323/18.03.1991, cererea numărul 276/19.01.1998; cererea numărul 725/10.03.2000; declarația pe proprie răspundere că figurează cu suprafața de 6200 metri pătrați și că se află corp comun cu terenul intravilan (grădină 0,50 hectare Vatra Satului și 1000 metri pătrați intravilan curți construcții (fizic fiind 1200 metri pătrați); declarație de martori, Tiulescu I. I. si R. V.; adeverința numărul 813/25.04.1988 din care rezultă ca P. V. a gospodărit împreună cu unchiul său; acte de stare civilă; copie registru intrare ieșire cu evidența cererilor de reconstituire.
La cererea reclamanților, pentru a-și dovedi acțiunea, au fost încuviințate probele cu acte, martori, interogatoriu și expertiză tehnică.La interogatoriul propus C. L. de Fond Funciar Lungulețu a răspuns că locuința lui P. M. a fost edificată pe terenul lui V. G., a recunoscut că P. V. are aici construită o casă în care stă cu familia sa și că deține acesta 1000 metri pătrați curți construcții, terenul arabil din vatra satului de 5840 metri pătrați și cel din izlaz de 3000 metri pătrați, recunoscând că nu s-a emis titlu de proprietate pentru autorul V. G..
S-au înaintat înscrisurile reprezentate de cererile de reconstituire formulate în anii 1991, 1998 și 2000 și fișele din registrul agricol al anilor 1959 – 1963.
În concluziile înaintate de către C. Județeană de Fond Funciar Dâmbovița se arată că dreptul de proprietate al reclamanților nu a fost reconstituit, cererile lor fiind respinse, motiv pentru care nu pot fi puși în posesie.
Martora Tiulescu Z., în vârstă de 75 ani, a declarat că terenurile sale se învecinează cu cele ale reclamanților și sunt folosite de către aceștia din anul 1990 și în prezent, terenul provenind de la G. V..
S-a întocmit în cauză de către expertul tehnic inginer G. M. expertiza tehnică având ca obiective identificarea terenurilor în litigiu în funcție de actele pe care le dețin părțile și de datele din registrul agricol.
În raport de cele constatate expertul tehnic a concluzionat că terenurile solicitate apar în registrele agricole ale anilor 1956 – 1958 și 1959 – 1963, aparținându-i lui V. G., iar în prezent sunt folosite de către P. V. și P. V., mai puțin terenul din punctul „Zarzavat”. S-au anexat schițele terenurilor.
Nu s-au formulat obiecțiuni acestei lucrări de expertiză.
Reclamanții au formulat cerere completatoare arătând că din eroare nu au cuprins în acțiunea introductivă de instanță solicitarea reconstituirii dreptului de proprietate pentru terenul de 2,62 hectare ce provine de la autorul V. G..
Cererea completatoare a fost comunicată părților în litigiu și nu s-a formulat răspuns de către nici una dintre acestea.
În urma administrării probelor încuviințate, Judecătoria Răcari prin sentința civilă nr.234/19 februarie 2013 a admis, în parte, cererea formulată și completată de către reclamanții P. V. și P. V. împotriva intimatelor C. locală de fond funciar Lungulețu și C. județeană de fond funciar Dâmbovița, a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul în suprafață totală de_ metri pătrați, situat pe raza comunei Lungulețu, județul Dâmbovița și identificat în raportul de expertiză tehnică întocmit de către inginer G. M., a obligat-o pe pârâta C. L. Lungulețu să-i pună pe reclamanți în posesie și să întocmească documentația necesară pe care să o înainteze Comisiei Județene Dâmbovița care să le elibereze reclamanților titlul de proprietate pe numele P. M. și P. V., de la autorul V. G., luând act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanții P. V. și P. V. au cerut sa li se reconstituie dreptul de proprietate pentru terenul de 2,62 hectare, teren pe care l-au solicitat încă de la apariția legii fondului funciar, dovadă fiind cererile formulate și înregistrate la C. L. de Fond Funciar Lungulețu sub nr. 2323/18.03.1991, nr.276/19.01.1998 și nr.725/10.03.2000, că s-a dovedit că în fapt reclamanții au stăpânit efectiv aceste terenuri din anul 1990, iar pârâtele nu au dovedit motivul respingerii acestor cereri, în contextul probat cu materialul administrat în cauză cererea reclamanților fiind pe deplin admisibilă.
S-a mai reținut că terenul i-a aparținut lui V. G., apare în registrul agricol al perioadei de referință în materia fondului funciar, cererile fiind formulate de către P. M., în prezent decedat și P. V..
Date fiind aceste considerente de fapt și dispozițiile articolului 8 din Legea numărul 18/1991 s-a apreciat că se impune reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul în suprafață de_ metri pătrați, teren situat așa cum s-a probat și apare în lucrarea de expertiză tehnică întocmită în cauză.
Văzând și dispozițiile articolelor 5 și 6 din HG numărul 890/2005, instanța de fond a obligat C. L. de Fond Funciar Lungulețu să întocmească documentația necesară și să o înainteze Comisiei Județene Dâmbovița pentru a fi eliberat apoi titlul de proprietate pentru terenul ce provine de la autorul V. G. celor doi moștenitori care au formulat cererile pentru reconstituirea dreptului de proprietate, anume reclamantului P. V. și lui P. M., în prezent decedat și avându-i moștenitori pe cei doi reclamanți, nepot de frate și frate, luând act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile menționate au declarat recurs, în termen legal, intimatele C. localăpentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Lungulețu și C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Dâmbovița.
Prima recurentă a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că P. M., alături de P. V. au formulat în anul 1991 cerere de reconstituire pentru suprafața de 0,62 ha de la autorul V. M., iar după analizarea cererii și verificarea registrului agricol 1959-1963 s-a constatat că defunctul V. M. nu figurează în registrului agricol 1959-1963, cererea fiind respinsă, or reclamanții nu au urmat procedura instituită de Legea nr. 18/1991, în sensul că nu au formulat contestație, iar, după apariția Legii nr. 247/2005 reclamanții nu au formulat cerere de reconstituire pentru presupusa diferență nereconstituită, ceea ce denotă că au fost mulțumiți cu ceea ce li s-a reconstituit.
Se apreciază că neurmând procedura specială instituită de legea fondului funciar, acțiunea trebuia respinsă ca inadmisibilă, recurenta C. Locala Lungulețu de aplicare a legilor fondului funciar susținând că-și menține poziția referitoare la edificarea locuinței lui P. V. pe terenul lui V. G. (locuință edificată fără forme legale) ce deține suprafața de 5840 m.p. în pct. Vatra Satului” și suprafața de 3000 m.p. în pct.,,Izlaz”.
S-a solicitat admiterea recursului, iar pe fond respingerea acțiunii.
Recurenta pârâtă C. Județeană Dâmbovița de aplicare a Legii fondului funciar a susținut că prin cererea de chemare în judecată, reclamanții P. V. și P. V. au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul în suprafață de 2,62 ha. ce provine de la autorul V. G., aceștia nefăcând dovada calității de moștenitori ai defunctului V. G., în condițiile în care instanța a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în calitate de moștenitori ai acestui autor, că așa cum a arătat și în concluziile depuse la dosarul de fond, reclamanții au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legilor nr.18/1991, nr.169/1997 și nr.247/2005, iar comisia locală a procedat la analizarea acestor cereri și le-a respins, or ptrivit prevederilor legale, în cazul în care reclamanții erau nemulțumiți, puteau să formuleze contestații și apoi plângeri împotriva hotărârii comisiei județene la judecătoria în a cărei rază teritorială se află situat terenul (art.53 din Legea nr.18/1991, modificată și art.27 alin.3 și 8 din HG nr.890/2005, modificată).
Se concluzionează în sensul că reclamanții nu au urmat procedura specială, prevăzută de textele legale anterior menționate, ci s-au adresat direct instanței, situație în care acțiunea nu putea fi admisă.
Se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii.
Prin întâmpinarea formulată de intimații reclamanți P. V. și P. V. la cererea de recurs depusa de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Dâmbovița, aceștia au solicitat să se respingă recursul ca nefondat, susținând că în temeiul legilor fondului funciar au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor P. M. si reclamantul P. V., pentru suprafața totala de 2,62 Ha, suprafața de teren ce provine de la V. G. rol preluat de V. M., astfel:-2,00 ha teren arabil extravilan situat in punctul "Chica";-0,50 ha teren arabil in punctul "Vatra satului";-0,50 ha teren arabil in punctul "Zarzavat";-0,10 ha teren intravilan "Curți și clădiri" (fizic fiind 1200 mp.), conform cererii de reconstituire înregistrata sub nr.2323/18.03.1991; a cererii nr.276/19.01.1998; a cererii nr.725/10.03.2000, iar la cererea de reconstituire au fost depuse acte de stare civilă și declarații de martori, astfel că nu se poate susține că nu au calitatea să se solicite.
Intimații au mai arătat că încă din anul 1991, de când fosta comisie de aplicare a legii fondului funciar a stabilit unde sunt amplasate aceste suprafețe de teren, le-au folosit efectiv, mai puțin suprafața de 0,50 ha din punctul "Zarzavat", situație în care au înțeles să facă obiectul prezentei cererii numai suprafața de 2,62 ha teren, că la data de 22.03.2006 a decedat P. M., respectiv unchiul P. V. și fratele P. V., moment de la care posesia efectivă o au cei doi reclamanți, P. M. neavând copii, că P. V. a fost crescut efectiv de P. M., fără forme legale, fiind nepot de frate decedat- P. D., iar de la data decesului P. V. a preluat bunurile acestuia, teren și casă, situație recunoscută de primărie prin adresa nr.813/25.04.1988 depusă la dosar,că pe suprafața de 1000 mp. curți construcții P. M. are casa de locuit, imobil în care locuiește el, P. V., împreună cu familia sa, iar în continuarea terenului intravilan se afla poziționat terenul in suprafața de 5000 mp din punctul "Vatra satului".
Intimații precizează că au fost la primărie să rezolve situația creată prin neglijență comisiei locale de la acea vreme și au fost îndrumați să se adreseze instanței de judecată, acțiunea fiind întemeiată, în drept, pe următoarele dispoziții legale:-art.8 alin 3,9,ll,art.23,art.64 din Legea nr.18/1991 privind fondul funciar așa cum a fost modificată și completată de Legea nr.l69/1997, Legea nr.247/2005;-art.5 si 6 din HG nr.890/2005 prin care se arata ca, respectivele comisii locale au obligația de a pune in posesie, prin delimitare in teren persoanele îndreptățite sa primească teren, de a completa fisele de punere in posesie a acestora, după validare de către comisia județeană a propunerilor făcute, aceasta din urma să emită titlurile de proprietate, probând acțiunea cu înscrisuri, sens în care au atașat la cerere, în copie, conform cu originalul:- fila registrul agricol perioada 1956-1958 ;- fila registrul agricol perioada 1959-1963;- cererea nr.2323/18.03.1991;- cererea nr.276/19.01.1998 ;- cererea nr.725/10.03.2000;- declarație pe proprie răspundere ca figurează cu suprafața de 6200 mp și că se află corp comun cu terenul intravilan (gradina,0,50ha vatra satului și 1000 mp.intravilan curți construcții (fiind 1200 mp);- declarație de martori,Tiulescu I I. și R. V. ;- adeverința nr.813/25.04.1988 din care rezulta ca el P. V. a gospodărit împreuna cu unchiul său;Cerificat deces P. M.;- copie registru intrare ieșire cu evidenta cererilor de reconstituire; - acte stare civila.
Pe aspectul că nu au urmat procedura instituita de Legea nr.18/1991, în sensul că nu au formulat contestație împotriva respingerii cererilor de reconstituire, intimații subliniază că, în speța de față, nu pot fi aplicabile dispozițiile ce reglementează aceasta procedura, pentru că, pe de o parte, ei au avut întotdeauna posesia acestor suprafețe de teren din anul 1990, iar fosta Comisie locala de fond funciar nu le-a comunicat că le-au fost respinse cererile de reconstituire, așa încât așteaptă să primească titlul de proprietate, iar pe de alta parte, pentru terenul intravilan curți-construcții și arabil intravilan reconstituirea se face în virtutea legii, ""ope legis" și nu ar fi fost necesara o cerere în acest sens, deși, este de observat ca ei au formulat aceste cereri, susținând că se poate face contestație numai împotriva actelor emise de C. locala, spre pilda, ordinul prefectului, titlul de proprietate, hotărârea comisiei de fond funciar, etc, în recurs neputându-se invoca aspecte noi pe care instanța fondului nu le-a cercetat.
Și la cererea de recurs depusa de C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Lungulețu, intimații reclamanți au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat, argumentând că pe tot parcursul procesului C. locala de fond funciar prin relațiile comunicate a recunoscut ca ei sunt îndreptățiți la această reconstituire à dreptului de proprietate prin răspunsul la interogatoriul comunicat instanței de fond la 19.11.2012, prin relații comunicate instanței de fond si înscrisuri, situația de fapt expusa in cererea de chemare in judecata fiind confirmata si de lucrarea de expertiza întocmita în cauza.
Pe aspectul că nu au urmat procedura instituita de Legea nr.18/1991, intimații au reluat aceleași argumente expuse prin întâmpinarea formulată la motivele de recurs formulate de C. Județeană Dâmbovița de aplicare a Legii fondului funciar.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma probelor administrate, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în materie, tribunalul apreciază recursurile ca fondate, în limitele și pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Reclamanții P. V. și P. V. în contradictoriu cu pârâtele C. L. de Fond Funciar Lungulețu și C. Județeană de Fond Funciar Dâmbovița au învestit prima instanță cu o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul în suprafață de 2,62 hectare de la autorul V. G., de punere în posesie cu terenurile pe care le-au solicitat autorul lor comun, P. M. și reclamantul P. V., pentru suprafața mai sus menționată și obligarea celor două comisii, respectiv cea locală de fond funciar să întocmească fișele de punere în posesie, iar cea județeană să elibereze titlul de proprietate pentru terenul în suprafață de 2,62 hectare de la autorul V. G..
Din actele dosarului a rezultat că numitul P. M. și reclamantul P. V. au formulat inițial cererea înregistrată sub nr.2323/18.03.1991 ( fila 11 dosar fond) prin care au solicitat de pe urma autorului lor, V. M., reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,62 ha teren arabil, cerere ce a fost respinsă, întrucât autorul nu figura înscris în registrul agricol 1959-1963 ( fila 35 dosar fond).
Ulterior, au formulat cererea înregistrată sub nr.276/19.02.1998 solicitând suprafața de 2 ha și aceasta fiind respinsă.
Numitul P. M. a mai formulat o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,50 ha teren arabil extravilan, pct. Zarzavat, de pe urma autorului Vociu G., înregistrată sub nr.725/10.03.2000, cerere respinsă pe considerentul că suprafața solicitată nu se regăsește în registrul agricol.
Din niciun act al dosarului nu rezultă că petenții au contestat modul de soluționare a celor 3 cereri, aspectul fiind confirmat și de cele două comisii de fond funciar.
Or, se reține că prin art. 27 din HG nr.890/2005 s-a reglementat în mod amănunțit procedura de contestare a propunerilor comisiei locale de fond funciar în raport cu cererile de constituire / reconstituire a proprietății private.
Dacă autorul intimaților reclamanți, respectiv reclamantul P. V. se considerau nemulțumiți de modul în care au fost soluționate cele 3 cereri prin care solicitau reconstituirea dreptului de proprietate, aveau calea plângerii cu privire la îndreptățirea dreptului solicitat, în termenul imperativ prevăzut de textul indicat.
Neparcurgând procedura expresă prevăzută de lege, persoana îndreptățită, respectiv succesorii persoanei îndreptățite la reconstituire nu pot pe calea solicitării reconstituirii dreptului de proprietate directe la instanță, să acopere această lipsă, pentru că ar echivala cu nesocotirea prevederilor imperative din actul normativ indicat.
Ca atare, criticile recurentelor pârâte sub aspectul neurmării procedurii prealabile, apar ca fondate, câtă vreme tribunalul consideră nu se poate obține indirect, cu încălcarea atribuțiilor ce revin comisiilor din fond funciar, reconstituirea dreptului de proprietate dacă nu s-a urmat procedura plângerii reglementată de Legea nr.18/1991 și detaliată în Regulamentul de punere a ei în aplicare.
Nu poate fi împărtășită teza intimaților reclamanți susținută prin întâmpinare potrivit căreia nu era nevoie să parcură procedura prealabilă, întrucât, pe de o parte ,au avut întotdeauna posesia acestor terenuri, iar pe de altă parte, fosta C. L. de aplicare a Legii fondului funciar nu le-a comunicat soluțiile de respingere.
Tribunalul reține, contrar punctului de vedere al intimaților petenți, că parcurgerea procedurii prealabile nu este condiționată de posesia/nu a terenurilor, iar pe de altă parte în prezentul cadru procesual nu s-au contestat soluțiile de invalidare a dreptului de proprietate pronunțate de C. L. de aplicare a Legii fondului funciar pentru ca instanța de recurs să poată analiza dacă soluțiile au fost comunicate în concordanță cu prevederile legale.
În ceea ce privește susținerea intimaților petenți potrivit căreia pe suprafața de 1000 mp curți-construcții P. M. are un imobil în care locuiește P. V., Tribunalul reține că, de principiu, pentru suprafața afectată de casa și anexele gospodărești, precum și de curtea și grădina din jurul acestora, devin incidente dispozițiile art.23 din Legea nr.18/1991 care constituie un caz de constituire „ope legis” a dreptului de proprietate, urmând ca cei îndreptățiți să adreseze Comisiei Locale de aplicare a Legii fondului funciar o cerere, pentru care nu există un termen limită de depunere a ei, iar în urma analizei îndreptății petenților, în raport de prevederile art.23, să se elibereze titlul de proprietate în temeiul Legii nr.18/1991 care are caracter recognitiv și constatator.
În consecință, pentru motivele expuse, soluția instanței de fond a avut la bază aplicarea greșită a legii, ceea ce atrage incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, considerent pentru care nu se mai impune analiza celorlalte critici formulate de C. Județeană Dâmbovița de aplicare a Legii fondului funciar și se vor admite recursurile, iar corespunzător prevederilor art.312 alin. 3 Cod procedură civilă se va modifica, în tot, hotărârea atacată, în sensul respingerii cererii petenților cu toate capetele de cerere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile civile declarate de recurentele pârâte C. L. Lungulețu de aplicare a Legii fondului funciar, cu sediul în ., nr. 1005, județul Dâmbovița, și C. Județeană Dâmbovița pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în municipiul Târgoviște, Piața Tricolorului, nr. 1, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 234 pronunțată la data de 19.02.2013 de către Judecătoria Răcari în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți P. V., domiciliat în ., județul Dâmbovița, și P. V., domiciliat în ., nr. 1233, județul Dâmbovița.
Modifică, în tot, hotărârea atacată, în sensul respingerii cererii reclamanților P. V. și P. V..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 17 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
G. S. D. Ș. A. S.
GREFIER,
I. M.
J.F. A. V.
Dosar nr._
Judecătoria Răcari
Red. D.Ș/tehnoredact.D.Ș.
2 ex./24.09.2013
| ← Servitute. Hotărâre din 31-10-2013, Tribunalul DÂMBOVIŢA | Anulare act. Decizia nr. 560/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
