Contestaţie la executare. Decizia nr. 942/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 942/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 31-10-2013 în dosarul nr. 11658/315/2012
Dosar nr.11_ RECURS
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA SECȚIA I CIVILĂ
Decizia Civilă nr. 942
Ședința publică din data de 31 octombrie 2013
Instanța constituită din:
Președinte: M. M.
Judecător: I. S.
Judecător: L. B.
Grefier: A. P.
Pe rol fiind judecarea recursului civil promovat de recurentul-contestator P. N.-D., domiciliat în ., . Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 1920/09.04.2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._ /201 în contradictoriu cu intimata – pârâtă fiind Administrația Finanțelor Publice Târgoviște, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Ploiești, cu sediul în Ploiești, . Prahova având ca obiect acțiune „contestație la executare ”.
Recursul timbrat cu suma de 97 lei și timbru judiciar de 2,5 lei.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-contestator P. N.-D., lipsă fiind reprezentanta intimatei-pârâte.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul pricinii, stadiul judecății, modul de îndeplinire a procedurii de citare, ca este legal îndeplinită, cu precizarea că prin serviciul registratură s-a depus de către intimata-pârâtă note scrise, după care:
Președintele completului de judecată verifică personal modul de îndeplinire a procedurii de citare și constată că este legal îndeplinită.
Recurentul-contestator precizează că nu mai are cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat în prezentul recurs.
Tribunalul, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra recursului de față.
Recurentul-contestator P. N. având cuvântul solicită admiterea recursului, casarea în tot a sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind netemeinică și nelegală, să se constate că acesta este recurentul creditor al ., că instanța de fond a interpretat actul dedus judecății, a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, în sensul că a analizat tabelul creditorilor, fila 1 pe care sunt trecuți creditorii cu numere curente de la 1 la 12 care nu sunt și numere de ordine, că ordinea de distribuție a creanțelor este conform art.122 (1) din Legea nr. 64/1995 modificată prin Legea nr. 249/2005.
Deasemenea, mai învederează instanței că acesta consideră că nu avea de ce să facă contestație potrivit art. 88 alin.1 din Legea nr. 64/1995,cu cheltuieli de judecată; depune la dosar note scrise.
Tribunalul, socotindu-se lămurit, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și rămâne în deliberare asupra recursului civil de față.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște la data de 19.12.2012, contestatorul P. N.-D. a formulat în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice Târgoviște solicitând instanței să dispună ca intimata să îi elibereze și să îi distribuie suma de 10.866 lei.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că intimata este executor al sentințelor nr. 35 F/2004 și nr. 139/2005 ale Tribunalului Dâmbovița și refuză să elibereze și să distribuie sumele rezultate din executare conform tabelului definitiv al creditorilor S.C. Motorep S.A. Ulmi, întocmit în dosarul de faliment nr. 1360/2002 al Tribunalului Dâmbovița. A menționat că este primul creditor al S.C. Motorep S.A. Ulmi, având de ridicat drepturi salariale pe ultimele 6 luni înaintea deschiderii procedurii de faliment în sumă totală de_ lei ROL ( 10.866 lei Ron), conform tabelului definitiv al creditorilor. Prin cererea nr._/29.11.2012, a solicitat întocmirea procesului-verbal, urmare a obiecțiunilor sale, însă nu a fost chemat de executor. A mai că arătat că până în prezent s-a strâns din executare suma de 11.178 lei, conform calculelor sale.
Prin sentința civilă nr.1920/9.04.2013, Judecătoria Târgoviște a respins cererea de chemare în judecată formulată de către contestatorul P. N.-D. a formulat în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice Târgoviște, ca neîntemeiată, precum și cererea contestatorului de obligare la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
A reținut instanța de fond că potrivit tabelului definitiv consolidat al creditorilor depus chiar de către parte la f. 7, contestatorul se află la ordinea 12. Nu s-a făcut dovada că P. N. – D. a formulat contestație împotriva tabelului preliminar al creanțelor în conformitate cu dispozițiile art. 88 alin. (1) din L. nr. 64/1995 (în vigoare la momentul desfășurării procedurii), contestație care să fi fost admisă iar poziția acestui creditor să fi fost schimbată, cu ordinea de prioritate nr. 1. De asemenea, nu s-a făcut dovada nici că P. N. – D. a formulat contestație împotriva tabelului definitiv sub aspectul ordinii de preferință, în temeiul art. 89 alin. (1) din L. nr. 64/1995.
Pe cale de consecință, ordinea de preferință din tabelul definitiv este cea în conformitate cu care se realizează distribuirea sumelor rezultate din executare.
Potrivit dispozițiilor din Sentința civilă nr. 139 pronunțată la data de 13.09.2005 în Dosarul nr. 1360/2002 intimata avea obligația să distribuie sumele obținute în urma executării silite conform tabelului definitiv consolidat, adică cu prioritate D.G.F.P. – A.F.P. Târgoviște, acest creditor fiind înscris la ordinea nr. 1. De asemenea, în temeiul dispozițiilor art. 140 alin. (2) coroborate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) și 138 din L. nr. 64/1995, sumele rezultate din executarea silită a persoanei căreia i s-a atras răspunderea patrimonială (în speță a contestatorului) vor fi repartizate de către executorul judecătoresc (în cauză intimata față de dispozițiile judecătorului sindic), în temeiul tabelului definitiv consolidat pus la dispoziția sa de către lichidator.
În acest context, în mod legal și în conformitate cu dispozițiile judecătorului sindic intimata nu i-a eliberat nicio sumă de bani contestatorului deoarece acesta are ordinea de preferință 12.
Instanța a apreciat că în această procedură contestatorul nu mai poate formula critici cu privire la tabelul definitiv al creditorilor sub aspectul ordinii de preferință, astfel încât nu mai prezintă relevanță natura creanței contestatorului.
Împotriva sentinței a declarat recurs contestatorul P. N. D.,arătând că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia-art.304 alin.8, în sensul că a analizat tabelul creditorilor pe care sunt trecuți creditorii cu numere curente de la 1 la 12 care nu sunt și numere de ordine.Ordinea de distribuire a creanțelor este conform art.122 (1) din Legea nr.64/1995, modificată prin Legea nr.249/2005 și că potrivit art.8 alin.1 din aceeași lege nu avea de ce să facă contestație.Precizarea instanței că dacă ar fi făcut contestație, aceasta ar fi fost admisă, iar poziția sa ar fi fost schimbată cu ordinea de prioritate nr.1 este o evidentă greșeală legată de interpretarea nelegală a filei 1 din tabel, întrucât nu a contestat tabelul definitiv sub aspectul ordinii de preferință, în temeiul art.89 alin.1 din legea sus menționată.Ordinea de preferință din tabelul definitiv este cea în conformitate cu art.122 (1) din lege și se realizează conform art.140 (2) alin.2 distribuirea sumelor.Sentința pronunțată este lipsită de temei legal art.304 alin.9 și s-a dat cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.Ordinea de distribuire a sumelor obținute nu are legătură cu art.137 alin1 și art.138 din actul normativ, instanța a fost într-o eroare totală ca raționament.
Mai arată că aprecierea instanței că în această procedură nu poate să formuleze critici sub aspectul ordinii de preferință conform tabelului definitiv al creditorilor este o evidentă eroare juridică contrară Legii nr.64/1995.De asemenea, instanța nu a citit înscrisurile depuse la dosar din care se putea lămuri că drepturile sale salariale pe ultimele 6 luni anterioare deschiderii procedurii de faliment se plătesc cu prioritate conform tabelului definitiv creditori și a fost în eroare și confuzie evidentă în toată motivarea sentinței atacate.
Solicită rejudecarea cauzei, casarea sentinței, conform art.304 alin.5, având în vedere art.105 alin.2, fiind evidentă necompetența instanței, modificarea sentinței conform art.312 alin.3, deci casarea în întregime a sentinței, admiterea acțiunii ca legală și temeinică.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată nefondat recursul, potrivit considerentelor ce urmează:
Instanța de fond a dat o interpretare corectă actelor și probelor administrate la fond, precum și a dispozițiilor legale aplicabile în speță, respectiv art.170 și urm.din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală și art.88 și urm.din Legea nr.64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și falimentului.
Sunt neîntemeiate susținerile recurentului contestator în sensul că prima instanță a interpretat greșit tabelul definitiv al creditorilor (f.7 dosar fond), stabilind o ordine de prioritate falsă, confundând-o cu ordinea înscrierii în tabel, că acesta nu a contestat ordinea de preferință, care se află stabilită la fila 8 din dosarul de fond.
Tribunalul constată că precizarea exactă a creanțelor cuprinse în tabelul definitiv, au fost stabilite în ordinea de prioritate de la filele 7 și 8, care corespund între acestea, cu mențiunea că la fila 8 din dosar sunt descrise felul acestor datorii, dacă aceste creanțe sunt privilegiate ori fără nici o garanție.
Este de reținut că ordinea de distribuire a sumelor rezultate în urma lichidării judiciare este cea stabilită în art.170 alin.1 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală și art.122 din Legea nr.64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, pe primul loc fiind creanțele de orice fel, făcute cu urmărirea și conservarea bunurilor al căror preț se distribuie, după care se prezintă salariile și alte drepturi asimilate acestora.
Verificând tabelul definitiv al creditorilor, acesta respectă dispozițiile art.87 și 88 din Legea nr.64/1995, cu privire la procedura specială de urmat de către judecătorul sindic privind stabilirea ordinii creanțelor în tabelul creditorilor, în prezența părților interesate, cu sau fără probele necesare și utile cauzei, prin stabilirea tabelului definitiv al tuturor creanțelor.
Prin urmare, pe bună-dreptate prima instanță a reținut că recurentul contestator nu a contestat, după procedura mai sus precizată, ordinea creanțelor în tabelul creditorilor, acesta rămânând la poziția 12, după celelalte creanțe stabilite în ordinea de prioritate înaintea salariului petentului.
De la ordinea de distribuire prevăzută în art.170 alin.1 din OG nr.92/2003 și art.122 din Legea nr.64/1995 există o excepție, anume cea privind pe creditorii fiscali care au privilegii prin efectul legii și care îndeplinesc condițiile de publicitate și posesie a bunului mobil, precum și cei care posedă garanții reale, gaj ori ipotecă.
Din cuprinsul actelor depuse la dosar, respectiv sentințele nr.139/13 septembrie 2005, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și sentința nr.35/F/27 aprilie 2006 și nr.59/F/12 august 2005, pronunțate de Judecătorul Sindic, rezultă că sumele urmărite din aceste hotărâri judecătorești constituie privilegii prin efectul legii și care se execută înainte de plata salariilor ori al altor drepturi bănești ale angajaților.
În concluzie, indiferent cum interpretăm dispozițiile legale de mai sus, ca fiind datorii privilegiate prin efectul legii ori nu, potrivit art.1 din cele două acte normative, prioritate pe tabelul de creanță o are cele reprezentând cheltuieli de orice fel făcute cu urmărirea și conservarea bunurilor al căror preț se distribuie.
În consecință, tabelul definitiv al creditorilor cu specificația naturii speciale a acestor creanțe a fost întocmit de lichidatorul judiciar C. A. I. (f.7, 8 dosar fond), potrivit căruia creanța petentului B. N. D. se află la poziția 12, ordinea fiind definitivă, chiar dacă nu a fost contestată la momentul oportun de către recurentul contestator.
Prin urmare, nu există nici o confuzie între ordinea de priorități stabilită în tabelul definitiv al creanțelor de lichidatorul judiciar și ordinea numerică de la 1-12, ci faptul că prioritatea creanțelor coincide cu numărul curent al acestor creanțe.
Cu alte cuvinte, ordinea de prioritate a creanței recurentului contestator este 12, iar schimbarea acesteia se putea face prin contestarea distribuirii sumelor conform art.171 alin.5-8 din OUG nr.92/2003, ceea ce nu a înțeles să conteste petentul la timpul potrivit, în prezent tabelul creditorilor fiind definitiv.
Urmează ca tribunalul, în baza art.312 Cod procedură civilă să respingă recursul ca nefondat și să mențină sentința primei instanțe ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul-contestator P. N.-D., domiciliat în ., . Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 1920/09.04.2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._ /201 în contradictoriu cu intimata – pârâtă fiind Administrația Finanțelor Publice Târgoviște, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Ploiești, cu sediul în Ploiești, . Prahova
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 31.10.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI M. M. I. S. Lumnița B.
GREFIER,
A. P.
J.f.A. V. S.
Dosar nr._
Judecătoria Târgoviște
Red.I.S./CV
Ex.2/13.10.2013
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 38/2013. Tribunalul... | Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... → |
|---|
