Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 38/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 38/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 15-01-2013 în dosarul nr. 2988/262/2012
DOSAR NR._
ROMANIA
TRIBUNALUL DAMBOVITA SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILA NR.38
SEDINTA PUBLICĂ DIN DATA DE 15 ianuarie 2013
Instanța compusă din :
Președinte: - C. M. G.
Judecător: - S. D.
Judecător: - B. Brînzică
Grefier :- S. E. S.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil promovat de recurenta pârâtă I. M. A. domiciliată în București, dar cu domiciliul ales la Cabinetul de avocatură O. G. R., cu sediul în București, str. .. 61, ., ., împotriva sentinței civile nr., 926 din 1 noiembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Moreni, în dosarul nr._, intimat reclamant fiind B. D. domiciliat în Moreni, ., ., ., dosarul având ca obiect recurs ordonanță președințială.
Cererea de recurs a fost legal timbrată.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat intimatul reclamant B. D. personal, lipsind recurenta pârâtă I. M. A..
Procedura de citare legal îndeplinită, cu părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care: se invederează instanței că cererea de recurs fiind legal timbrată, la acest termen procedura fiind legal îndeplinit, iar din partea recurentei pârâte fiind depusă o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, conform prevederilor art. 242 alin 2 Cod procedură civilă.
Intimatul reclamant B. D. având cuvântul nu mai solicită alte probe.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Intimatul reclamant B. D. având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat, a se menține sentința civilă a instanței de fond ca fiind legală și temeinică, deoarece 10 locatari nu au fost de acord cu lucrarea de placare, iar ulterior aceștia, până la finalizarea procesului, sau răzgândit, dar acțiunea deja fusese promovată. La acel moment nu a avut cunoștință că poate renunța la acțiune, iar prezentul recurs privește doar cheltuielile de judecată. Solicită respingerea recursului.
Tribunalul analizând actele și lucrările dosarului, în temeiul disp. art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise urmând a delibera.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea introdusă la Judecătoria Moreni sub nr._ din data de 18.10.2012 reclamantul B. D. a chemat în judecată pe pârâta I. A. solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța pe calea ordonanței președințiale să oblige pârâta să sisteze lucrarea de placare cu gresie a casei scării imobilului în care locuiesc părțile.
În motivarea acțiunii, s-a arătat în esență că pârâta a început placarea scărilor cu un tip de gresie care nu asigură un trafic în siguranță, fiind alunecoasă, astfel că pune în pericol viața coproprietarilor. S-a mai arătat că un număr de 10 proprietari sunt împotriva placării cu gresie și există urgența măsurii, fiind necesară împiedicarea continuării lucrărilor de placare cu gresie.
Pârâta I. M. A. nu a formulat întâmpinare, dar a solicitat respingerea cererii de emitere a ordonanței președințiale.
Prin sentința civilă nr.926/1.11.2012, Judecătoria Moreni a respins ca inadmisibilă cererea având ca obiect ordonanță președințială, formulată de reclamantul B. D., în contradictoriu cu pârâta I. A. și a respins ca neîntemeiată cererea pârâtei de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată efectuate în legătură cu procesul (onorariu de avocat).
A reținut instanța de fond că din cercetarea la fața locului a rezultat că pârâta a început placarea cu gresie a scării imobilului în care locuiesc părțile, folosind o gresie mată și montând profile marginale de treaptă cu aspect de lemn, aspru, concepute contra alunecării. De asemenea, pârâta a prezentat o rolă de bandă adezivă antiderapantă cu lățimea de 25 de mm, achiziționată cu factura nr. 936 din 28.141.2011 (fila 40), destinată a fi aplicată pe treptele scării după placarea cu gresie pentru a împiedica alunecarea.
În aceste condiții, constatând că pârâta a asigurat existența unor elemente de siguranță pentru lucrarea realizată, în lipsa altor dovezi (care ar fi trebuit administrate de reclamant în temeiul art. 129 alin. (1) teza finală din Codul de procedură civilă), instanța a apreciat că nu se susține concluzia că lucrarea de placare cu gresie ce urmează a fi finalizată de pârâtă creează prin ea însăși un pericol iminent de accidentare prin alunecare, mai mare decât cel care există în mod obișnuit la utilizarea treptelor scării de acces.
În consecință nu se poate aprecia ca îndeplinită condiția urgenței măsurii solicitate de reclamant, impusă în mod imperativ de art. 581 alin. (1) din Codul de procedură civilă, astfel încât cererea de emitere a ordonanței președințiale este inadmisibilă.
Cererea accesorie a pârâtei vizând obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată efectuate în legătură cu procesul (onorariu de avocat) a fost apreciata de instanta ca neîntemeiată întrucât pârâta nu a prezentat înscrisuri care să dovedească plata onorariului de avocat. Factura fiscală depusă la dosar este un document financiar contabil cu alt rol decât cel de probă a plății, iar imprimatul intitulat „Lista de ordine de plată - Detalii”, care menționează transferul electronic a unei sume de bani cu titlu de onorariu de avocat în contul cabinetului de avocat, nu are forță probantă întrucât nu este vizat de unitatea bancară și poate fi ușor contrafăcut de orice persoană cu abilități medii de editare computerizată a textelor.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta I. M. A., solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii cererii de obligare a intimatului reclamant la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.039,80 lei, reprezentând onorariu avocat, susținând în prealabil că sentința recurată este nelegală și netemeinică pentru motivul prev. de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Mai arată că la termenul de dezbateri din data de 1.11.2012 a solicitat obligarea intimatului reclamant la plata cheltuielilor de judecată reprezentate de onorariu de avocat în cuantum de 2.039,80 lei. Premisa acordării cheltuielilor de judecată în viziunea Codului de Procedură Civilă o constituie explicit suportarea lor de către partea ce a căzut în pretenții. Astfel, cheltuielile de judecată constând în onorariu de avocați nu pot fi respinse în totalitate de către instanță, împrejurare ce se deduce expres din art.274 alin.3.
Mai mult, instanța a pronunțat sentința recurată cu nesocotirea disp.art.36 alin.1 din Legea nr.51/1995, republicată, ale art.132 alin.1 din Statutul profesiei de avocat și ale art.133 alin.1 din același act normativ. În același sens este și jurisprudența relevantă în materie, astfel încât instanța de judecată nu este îndreptățită să respingă în totalitate/să reducă cuantumul onorariul stabilit de avocat cu clientul său.
Față de cele ce preced, rezultă că soluția instanței de fond este pronunțată cu aplicarea greșită a art.274 Cod procedură civilă, fiind împotriva sensului și scopului pentru care legiuitorul a reglementat instituția cheltuielilor de judecată, prevăzute de acest text de lege.
Prin întâmpinarea formulată reclamantul B. D. solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, susținând că instanța de fond a procedat în mod legal respingând cererea de acordare a cheltuielilor de judecată și nu a făcut aplicarea disp.art.274 (3) Cod procedură civilă întrucât în cauză nu era făcută în mod legal dovada cheltuielilor de judecată de recurentă și nu este deci vina instanței de fond pentru situația creată, judecarea fiind făcută pe baza probelor administrate efectiv.
Mai arată că instanța de recurs nu poate fi investită decât cu verificarea hotărârii atacate pe baza probelor administrate la fond.
Examinând sentința civilă recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul apreciază recursul ca fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit art.274 alin.1 Cod procedură civilă, partea care cade în pretenții, va fi obligată la cerere să plătească cheltuielile de judecată făcute de partea care a câștigat procesul, în măsura în care acestea au fost dovedite cu documente justificative.
În speță, tribunalul constată că pârâta recurentă a făcut dovada cheltuielilor de judecată efectuate reprezentate de onorariul avocatului ales, prin factura fiscală nr.59/29.10.2012 coroborată cu înscrisul intitulat „lista ordine de plată”, emis chiar de către bancă, la care se adaugă și extrasul de cont nr.21/26.11.2012 vizat de unitatea bancară (depus în recurs), documente care atestă transferul electronic al sumei de 2.039,80 lei din contul pârâtei recurente în contul cabinetului de avocat și în care se menționează expres atât numărul dosarului nr._ cât și destinația sumei respective.
Fundamentul acordării cheltuielilor de judecată, în care sunt incluse și sumele de bani plătite avocatului cu titlu de onorariu, îl reprezintă culpa procesuală a reclamantului care a ocazionat declanșarea procedurii judiciare soldată cu respingerea actiunii.
Față de considerentele mai sus expuse, tribunalul constată că în mod greșit, prima instanță a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată apreciind-o ca nedovedită, împrejurare față de care, în temeiul disp.art.312 Cod procedură civilă va admite recursul, va modifica în parte sentința civilă recurată, în sensul că va obliga reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 2.039,80 lei cheltuieli de judecată.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul civil promovat de recurenta pârâtă I. M. A. domiciliată în București, dar cu domiciliul ales la Cabinetul de avocatură O. G. R., cu sediul în București, str. .. 61, ., ., împotriva sentinței civile nr., 926 din 1 noiembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Moreni, în dosarul nr._, intimat reclamant fiind B. D. domiciliat în Moreni, ., ., ..
Modifică în parte sentința civilă recurată în sensul că obligă reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 2039,80 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 15 ianuarie 2013 .
P. JUDECĂTORI
C. M. G. S. D. B. Brînzică
GREFIER
S. S.
J.f.D. C. D.
Dosar nr._
Judecătoria Moreni
Red.B.B./CV
Ex.3/16.01.2013
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 193/2013.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 942/2013. Tribunalul... → |
|---|
