Conflict de competenţă. Sentința nr. 157/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 157/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 05-12-2013 în dosarul nr. 4642/232/2012
DOSAR NR._
ROMANIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA CIVILĂ
SENTINTA NR.157
Ședința din camera de consiliu din data de 05.12.2013
Instanța constituită din:
Președinte: D. Ș.
Grefier: N. P.
Pe rol fiind soluționarea conflictului de competență, privind acțiunea ce are ca obiect "partaj judiciar succesoral", formulată de reclamantul R. I. D., domiciliat în Mun. Târgoviște, ., .. 3, ., în contradictoriu cu pârâții P. E., cu domiciliul în ., ., județ Dâmbovița, P. R. C., cu domiciliul în mun. Târgoviște, .. 11, ., județ Dâmbovița, D. C., cu domiciliul în, mun. Târgoviște, ., ., ., P. M., cu domiciliul în orașul Găești, ., ., . și R. M. C., cu domiciliul în mun. Târgoviște, ., ., ..
Cauză dată fără citarea părților, în camera de consiliu.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care referă oral obiectul pricinii, stadiul în care se află pricina, după care:
Tribunalul rămâne în deliberare asupra sesizării Judecătoriei Târgoviște.
TRIBUNALUL
Asupra sesizării civile de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Găești la data de 23.10.2012 sub nr._, reclamanta R. I. D., în contradictoriu cu pârâții P. E., P. R. C., D. C., P. M., R. M. C., a solicitat partajarea averii succesorale rămase de pe urma defunctului P. G., decedat în data de 30.10.2003, cu ultim domiciliu în localitatea Vișina, jud. Dâmbovița.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că defunctul P. G. a decedat în data de 30.10.2003, cu ultim domiciliu în localitatea Vișina, jud. Dâmbovița, iar moștenitorii cu vocație succesorală și componența masei succesorale sunt cele indicate în acțiune.
În drept au fost invocate dispoziții art. 1143 C.civ., art. 673 și urm. C.p.c.
În dovedirea acțiunii au fost depuse înscrisuri.
Legal citați pârâții nu au formulat întâmpinare.
La primul termen de judecată instanța a invocat, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale, iar prin sentința civilă nr.618/01.03.2013 Judecătoria Găești a admis excepția și și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgoviște:
În motivarea soluției instanța a reținut în esență, următoarele:
Prin prezenta acțiune se solicită dezbaterea succesiunii defunctului P. G., decedat la data de 30.10.2003, cu ultim domiciliu în ..
După cum se susține în cererea de chemare în judecată, reclamantul pretinde că a dobândit cota parte din masa succesorală rămasă de pe urma defunctului bunic matern P. G., prin retransmitere de la mama lui, numita R. N., decedată la data de 07.11.2009, fiica postdecedată a defunctului.
Așadar, prin această acțiune se solicită, în realitate și completarea masei succesorale rămase de pe urma defunctei R. N., justificându-se astfel calitatea procesuală activă a reclamantului și pasivă a pârâtului R. M. C..
S-a constată astfel că în cauză se solicită dezbaterea unor moșteniri succesive, respectiv P. G., decedat la data de 30.10.2003, cu ultim domiciliu în Vișina, jud. Dâmbovița și R. N., decedată la data de 07.11.2009, cu ultim domiciliu în Târgoviște, jud. Dâmbovița, așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 10/25.05.2010 eliberat de BNP I. S., Târgoviște (f 20-21).
Este adevărat că defunctul P. G. avut ultimul domiciliu în ., ceea ce ar duce la concluzia că, potrivit art. 14 pct. 2 C.p.c., cererea de dezbatere a succesiunii acestuia ar fi de competența absolută a Judecătoriei Găești. Dar, în prezent, dezbaterea acestei succesiuni nu se poate soluționa separat de dezbaterea succesiunii defunctei R. N., deoarece, după cum s-a arătat, mecanismul de transmitere a bunurilor către părțile care au calitatea de moștenitori ai acestei din urmă defuncte, este cel al retransmiterii, cotă parte din bunurile succesorale aflându-se în patrimoniul numitei R. N. la momentul decesului acesteia și fiind astfel parte din masa succesorală rămasă de pe urma ei.
În aceste condiții, instanța a apreciat că, aplicând dispozițiile art. 14 pct. 2 C.p.c., se ajunge la concluzia că soluționare cererii de dezbatere a unor moșteniri succesive aparține instanței celui din urmă domiciliu al ultimului defunct. În sprijinul acestei concluzii vin și dispozițiile referitoare la competența birourilor notariale în materie succesorală în situația moștenirilor succesive, reglementată de art. 10 lit. b din Legea nr. 36/1995, toate aceste dispoziții fiind aplicabile în cauză, ținând seama de data deschiderii celor două succesiuni în discuție.
Cum în cauză ultimul defunct este R. N., iar ultimul domiciliu al acesteia a fost în Târgoviște, instanța a apreciat că Judecătorei Târgoviște îi revine competența de soluționare a cauzei, situație în care excepția de necompetență teritorială este apreciată ca fiind întemeiată. În consecință, admițând excepția invocată din oficiu, instanța a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgoviște.
Pe rolul Judecătoriei Târgoviște cauza a fost înregistrată la data de 18.06.2013 sub nr._ .
La primul termen de judecată, instanța a invocat, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale, pe care a admis-o prin sentința civilă nr.3872/10.10.2013, pentru următoarele motive:
Potrivit art. 14 pct. 2 C.p.c. de la 1865 (aplicabil prin raportare la momentul sesizării primei instanțe cu acțiunea, în baza art. 24 C.p.c.) în materie de moștenire sunt de competenta instanței celui din urma domiciliu al defunctului, printre alte cereri și acelea privitoare la moștenire, precum si cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia.
În cauză, prin acțiunea formulată reclamantul a solicitat partajul judiciar succesoral al averii rămase de pe urma defunctului P. G., decedat în data de 30.10.2003, cu ultim domiciliu în localitatea Vișina, jud. Dâmbovița (f-6 dosar Jud. Găești).
Or, în această situație, competența teritorială de soluționare a acțiunii formulate de către reclamant, aparține, prin raportare la dispozițiile menționate, Judecătoriei Găești și nu Judecătoriei Târgoviște.
Nu poate fi reținută susținerea că elementul de legătură care determină instanța competentă teritorial este locul ultimului domiciliu al lui R. N. întrucât:
- reclamantul nu a înțeles să solicite partajul judiciar al averii succesorale rămase de pe urma defunctei R. N., astfel cum a precizat și la ultimul termen de judecată;
- instanța potrivit principiului disponibilității nu poate schimba obiectul acțiunii în cazul în care partea reclamantă, în virtutea unei manifestări de voință exprese privind drepturi de care poate dispune (și anume dreptul de a sesiza instanța cu o anumită pretenție), a stabilit deja cadrul procesual sub aspectul obiectului acțiunii, arătând expres că înțelege să solicite partajul succesoral al averii rămase de pe urma unui anumit defunct;
- reclamantul a făcut referire la defunctul R. N. exclusiv pentru dovedirea calității de moștenitor;
- aspectul legat de ordinea în care ar putea fi dezbătute succesiunile succesive și în ce măsură poate fi soluționată acțiunea părții reclamante fără dezbaterea în prealabil a altei succesiuni nu țin de și nici nu influențează cadrul procesual fixat de către reclamant, ci eventual, de modalitatea de soluționare a cauzei;
Nu poate fi reținută nici susținerea potrivit căreia în măsura în care se invocă dobândirea unei anumit cote prin retransmitere, această susținerea ar trebui calificată ca fiind o solicitare de partajare a averii succesorale a unui alt defunct și că pe cale de consecință competența teritorială de soluționare a prezentei ar reveni unei alte instanțe judecătorești. O astfel de susținerea prezintă relevanță pentru stabilirea calității procesuale a părții și nu pentru stabilirea competenței teritoriale, care se stabilește potrivit dispozițiilor legale în funcție de obiectul acțiunii, și anume moștenirea care este supusă dezbaterii succesorale.
În cauză, reclamantul a menționat expres că solicită partajarea bunurilor rămase de pe urma defunctului P. G..
Având în vedere aceste motive de fapt si de drept, prin raportare si la dispozițiile art. 159 pct. 3 si art. 1591 alin. 2 C.p.c. de la 1865, instanța a apreciat că revine competența teritorială de soluționare a prezentei cauze Judecătoriei Găești, si nu Judecătoriei Târgoviște, motiv pentru care a declinat competenta de soluționare a cauzei in favoarea acestei instanțe.
Reținând existența conflictului negativ de competență în baza art.20 pct.2 rap. la art.22 alin. 3 C.p.c. de la 1865, Judecătoria Târgoviște a înaintat prezenta cauză Tribunalului Dâmbovița pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
Tribunalul, constatând că s-a ivit un conflict negativ de competență, în conformitate cu dispozițiile art.22 alin.5 din Codul de procedură civilă, reține următoarele:
În litigiul de față, reclamantul R. I. D. a solicitat în contradictoriu cu pârâții P. E., P. R. C., D. C., P. M., R. M. C., partajarea averii succesorale rămase de pe urma defunctului P. G., decedat în data de 30.10.2003, cu ultim domiciliu în localitatea Vișina, jud. Dâmbovița.
Ambele instanțe de fond au reținut corect, pe de o parte, că ultimul domiciliu al defunctului P. G. a fost în localitatea Vișina, iar pe de altă parte că raportat la acesta, în privința chestiunii competenței teritoriale a unei anumite instanțe judecătorești, devin aplicabile dispozițiile art. 14 pct. 2 din codul de procedură civilă de la 1865 potrivit cărora în materie de moștenire sunt de competenta instanței celui din urma domiciliu al defunctului, printre alte cereri și acelea privitoare la moștenire, precum si cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia.
Însă, contrar statuării Judecătoriei Găești, din analiza cererii de chemare în judecată reiese că reclamantul a solicitat exclusiv partajarea averii succesorale rămase de pe urma defunctului P. G., cu ultim domiciliu în localitatea Vișina, jud. Dâmbovița, neînțelegând să solicite partajul judiciar al averii succesorale rămase de pe urma defunctei R. N., cu ultimul domiciliu în Târgoviște.
Or, potrivit principiului disponibilității, raportat la cadrul procesual stabilit de reclamant, sub aspectul obiectului acțiunii, în contextul reținut, competența teritorială de soluționare a cererii de față, aparține, prin prisma prevederilor legale anterior expuse, Judecătoriei Găești, nu Judecătoriei Târgoviște.
În consecință, tribunalul va admite sesizarea Judecătoriei Târgoviște privind soluționarea conflictului negativ de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găești.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite sesizarea Judecătoriei Târgoviște privind soluționarea conflictului negativ de competență.
Stabilește competența de soluționare a acțiunii ce are ca obiect "partaj judiciar succesoral", formulată de reclamantul R. I. D., domiciliat în Mun. Târgoviște, ., ., în contradictoriu cu pârâții P. E., cu domiciliul în ., ., județ Dâmbovița, P. R. C., cu domiciliul în mun. Târgoviște, .. 11, ., județ Dâmbovița, D. C., cu domiciliul în, mun. Târgoviște, ., ., ., județ Dâmbovița, P. M., cu domiciliul în orașul Găești, ., ., . și R. M. C., cu domiciliul în mun. Târgoviște, ., ., ., în favoarea Judecătoriei Găești.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 05.12.2013.
P., GREFIER,
D. Ș. N. P.
Red.D.Ș./tehnoredact..DȘ..
8 ex./30.12.2013
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 866/2013. Tribunalul... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 191/2013.... → |
|---|
