Contestaţie la executare. Decizia nr. 866/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 866/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 14-10-2013 în dosarul nr. 1401/315/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 866
Ședința publică din data de 14 octombrie 2013
Președinte – I. S.
Judecător – N. C.
Judecător – L. B.
Grefier - N. D.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de debitorul T. N., domiciliat în Târgoviște, ..15, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr.2996 din 26.06.2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-creditor M. M., domiciliat în Târgoviște, ..17, județul Dâmbovița, având ca obiect – contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: recurentul-debitor T. N. și intimatul creditor M. M., reprezentat de avocat G. A., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/10.10.2013.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul în care se află judecata, procedura de citare legal îndeplinită, cererea de recurs este netimbrată, cererea de recurs este motivată, prin serviciul registratură, apărătorul intimatului a trimis prin fax o cerere prin care solicită strigarea dosarului la sfârșitul ședinței de judecată motivat de faptul că are de susținut și alte cauze pe rolul instanțelor, după care:
Președintele completului de judecată verifică personal modul de îndeplinire a procedurii de citare și constată că este legal îndeplinită.
Instanța pune în discuție netimbrarea cererii de recurs.
Recurentul învederează instanței că nu a primit citația cu această mențiune a timbrării recursului, nu a fost o perioadă acasă, a avut soția internată, solicită să se acorde un termen în vederea aducerii la îndeplinirii a obligației legale a timbrări.
Apărătorul intimatului se opune la amânare, recurentul avea posibilitatea și obligația să achite taxa de timbru.
In această situație recurentul se obligă să achite taxa de timbru până la sfârșitul ședinței de judecată.
Părțile precizează că nu mai au cereri de formulat, probe de administrat, apreciază cauza în stare de judecată.
Instanța, având în vedere că nu sunt cereri prealabile de formulat, excepții de invocat, acte de depus la dosar, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului civil de față, sub rezerva timbrării recursului până la sfârșitul ședinței de judecată.
Recurentul-debitor T. N. a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, având în vedere că s-a solicitat executarea silită pentru aceeași sumă de bani la doi executori judecătorești, fără ca intimatul creditor să îl contacteze, deși el i-a înapoiat suma de bani pe care a primit-o, dar mai târziu decât data stabilită. Precizează că a plătit suma de 5000 lei la executorul judecătoresc T. M., nu suma de 7295 lei.
Apărătorul intimatului creditor M. M. a pus concluzii de respingerea recursului ca nefondat, potrivit întâmpinării cu caracter de concluzii scrise pe care le depune la dosar, menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică, arătând că între cele două părți a fost încheiat un contract de împrumut în formă autentică pentru suma de 5000 lei, că recurentul și-a luat angajamentul să restituie suma împrumutată și a încercat în repetate rânduri să îl determine să înapoieze banii. Intrucât nu a fost posibil acest lucru, s-a adresat executorului judecătoresc M. D. care nu a reușit recuperarea debitului, ulterior s-a adresat executorului T. M., perioadă de timp în care recurentul nu a încercat să rezolve litigiul pe cale amiabilă, încercând doar o amânare a plății sumei, situație ce atrage obligarea debitorului să suporte cheltuielile de executare. In situația în care nu se va timbra până la sfârșitul ședinței de judecată, pune concluzii de anularea recursului ca netimbrat. A solicitat obligarea recurentului și la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu apărător, potrivit chitanței atașată concluziilor scrise.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod procedură civilă, socotindu-se lămurită, președintele declară dezbaterile închise și rămâne în deliberare.
După strigarea cauzei, recurentul a depus la dosar chitanta nr._/14.10.2013 privind plata taxei judiciare de timbru în sumă de 97 lei.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Târgoviște sub nr._ contestatorul T. N., în contradictoriu cu intimatul M. M., a formulat contestație la executare silită, împotriva formelor de executare demarate de B. TMT dosar 3/2013.
Prin actul de investire al instanței formulat în formă olograf, și potrivit dovezii de la fila 114, punând instanța în sarcina petentului a depune contestația într-o formă lizibilă, acesta a depus redactat conținutul contestației prin care investește instanța astfel: se arată că la data de 10.08.2012 același „litigiu „ a fost înregistrat pe rolul B. MD și MA, dosar 580/2012 la solicitarea lui M. M. privind contractul de împrumut autentic 3659/29.11.2011 ; la data de 10.08.2012 s-a emis somație și proces verbal din care rezultă că a fost obligat la plata sumei de 5000 lei reprezentând debit principal către M. M. și 854 lei cheltuieli de executare ; aceste documente purtând ștampila poștei 18.10.2012 iar la data de 19.10.2012 s-a prezentat la sediul B., dorind să achite integral suma respectivă pentru a stinge litigiul, dar executorul a comunicat că nu se poate deoarece a înaintat adresă de poprire pe pensie, fiind sfătuit ca pe cale amiabilă să accepte poprirea pe veniturile din pensie până la achitarea debitului „ fapt pentru care am considerat litigiul încheiat” ; ulterior arată petentul la data de 25.01.2013 a primit somație și proces verbal de la B. TMT care somează a achita suma de 7295,85 lei respectiv 5000 lei pentru creditor și 2295,85 lei cheltuieli de executare, dar fără a fi abordată calea amiabilă conform art. 5 și 7 lit. d din legea 188/2000 care apără interesele legitime ale părților ; la data de 29.01.2013 a primit înștiințare că s-a expediat dispoziția privind poprirea conturilor bancare până la concurența sumei de 7295,85 lei ; la data de 25.01.2013 a primit somația prin care abuziv este somat ca într-o zi să achite suma respectivă, cităm din conținutul contestației „ dar lipsit de discernământ în aceeași zi executorul emite dispoziția de poprire fără a respecta termenul de o zi „ ; deci pentru un litigiu se emit două procese verbale cu titlu executoriu, cu diferențe între sumele impuse de executori; se precizează că este o încălcare „ grosolană „ a prevederilor legii 188/2000, fără a discuta pe cale amiabilă” ; se solicită admiterea contestației la executare formulată „ să se anuleze ambele dosare de executare” și până la soluționarea contestației la executare să se dispună suspendarea executării silite și „ deblocarea contului iar sumele poprite vor fi folosite pentru achitarea datoriei către creditor și stingerea litigiului,
Prin sentința civilă nr.2996/26.06.2013, Judecătoria Târgoviște a admis în parte contestația la executare formulată de contestatorul T. N., în contradictoriu cu intimatul M. M., a constatat că la data de 11.06.2013, debitorul contestator a achitat ultima tranșă din debit, fiind recuperată de creditor prin B. T. M. T. întreaga sumă de 5000 lei, datorată de contestatorul debitor; Corespunzător art.723 ind.1 alin.3 Cod procedură civilă a dispus restituirea cauțiunii în cuantum de 729, 58 lei, achitată și depusă de contestator prin chitanța CEC_/1/14.05.2013 și recipisa de consemnare nr._/1/14.05.2013 și a respins cererea formulată privind reducerea cuantumului cheltuielilor de executare silită, ca neîntemeiate .
A reținut instanța de fond că potrivit dovezilor de la dosar, comunicate de executorul judecătoresc în urma demersului execuțional, după începerea procedurilor și emiterea somației inițiale și a dispozițiilor de poprire și după investirea instanței cu contestația la executare, sunt s-au executat silit prin poprire din veniturile debitorului contestator: 892,49 lei la data de 14.02.2013, 468,49 lei la data de 26.02.2013, 826,16 lei la data de 15.04.2013, 766,15 lei la data de 14.05.2013, 1022,56 lei la data de 11.06.2013, total 5000 lei, deci suma ce constituie obiectul contractului de împrumut de bani, cheltuielile de executare suma de 2606,85 lei „ fiind în procedura recuperării .
Din perspectiva normei de drept: potrivit dispozițiilor art. 371 ind. 1 Cod procedură civilă Obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie alin. (2) în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă legea nu prevede altfel, (3)Executarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlu executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume, acordate potrivit legii prin acesta, precum și a cheltuielilor de executare. Dispozițiile art.372 Cod procedură civilă prevăd că executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu, astfel că respectivul contract autentic reprezentând titlu executoriu intră sub incidența textului citat. Raportând textele citate ,la situația de fapt expusă, instanța observă că petentul contestator, debitor în contractul de împrumut nu și-a îndeplinit obligația asumată prin contract, prin urmare procedura executării silite corespunde dispozițiilor legale.Privitor la invocarea de către contestatorul debitor a motivelor din contestație privitor la alegerea de către apărătorul creditorului a altui biroul execuțional instanța evocă și Decizia nr. 1.303 din 14 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 727 din 1 noiembrie 2010, sau Decizia nr. 299 din 1 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 20 aprilie 2011, prin care Curtea a reținut că. În ceea ce privește susținerea conform căreia există o inegalitate între poziția părților, având în vedere că numai creditorul are posibilitatea de a alege executorul care să instrumenteze procedura executării titlului executoriu, Curtea a constatat că și această critică este neîntemeiată, întrucât, în cadrul procedurii de executare silită, ambele părți beneficiază de anumite garanții procesuale, precum posibilitatea de a formula contestație împotriva executării înseși sau împotriva oricărui act de executare. De altfel, alegerea executorului judecătoresc de către creditor este justificată prin faptul că acesta este interesat în realizarea pe cale silită a creanței sale, în condițiile în care debitorul nu și-a adus la îndeplinire obligația ce îi revine .Privitor la cheltuieli de executare silită, față de care contestatorul se declară nemulțumit, procesul verbal întocmit de executor, fila 105, și așa cum s-a detaliat anterior, reprezintă justificat c/valoarea cheltuielilor aferente procedurilor demarate, onorariu de executor în cuantum de 500 lei și ono’rariu de avocat al creditorului în cuantum de 1000 lei și răspunde dispozițiilor ORDIN nr.2.561/C din 30iulie 2012 pentru modificarea anexei la Ordinul ministrului justitiei nr. 2.550/C/2006 privind aprobarea onorariilor minimale si maximale pentru serviciile, prestate de executorii judecătorești ; privitor la onorariu de apărător al creditorului în dosarul execuțional, instanța a apreciat că dreptul la apărare este garantat de dispozițiile constituționale, este opțiunea părții, astfel că fiind în culpa neexecutării obligațiilor contractuale, contestatorul debitor are obligația suportării acestora, mai ales că pe parcursul derulării prezentei contestații la executare, așa cum s-a arătat mai sus pe tranșe a achitat suma împrumutată, ultima tranșă fiind remisă la data de 11.06.2013 suma de 1022,56 lei .
Împotriva sentinței a declarat recurs debitorul T. N., arătând că în mod eronat instanța de fond l-a obligat să plătească suma de 2295,85 lei către B. T. M. și că la dosar există calculul sumei de 854 lei făcut de B. D. M. și care este cel mai pertinent și dacă se mai socotesc și cheltuielile făcute cu acest proces se ajunge la valoarea de 5000,00 lei cât era debitul către intimat.
Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Prin întâmpinarea formulată creditorul M. M. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de Judecătoria Târgoviște ca fiind temeinică și legală, arătând că potrivit disp.art.3711 (1) Cod procedură civilă obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, iar potrivit art.3, executarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlu executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume, acordate potrivit legii prin acesta, precum și a cheltuielilor de executare. Faptul că, în timpul desfășurării contestației la executare, debitorul a înțeles să achite de bună voie restul sumei ce nu fusese recuperată de executorul judecătoresc, nu-l scutește de plata cheltuielilor ocazionate de prezentul litigiu.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată apelul fondat, potrivit considerentelor ce urmează:
Instanța de fond a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor art.399 și urm. Cod procedură civilă cu privire la admiterea unei contestații la executare împotriva unor acte de executare silită-o datorie-împrumut bancar a petentului de la o altă persoană fizică-împrumutată.
S-a admis în parte contestația petentului și s-a constatat executată în totalitate obligația debitorului contestator de plată a sumei împrumutată de 5000 lei.
Sunt neîntemeiate susținerile recurentului debitor în sensul că nu datorează cheltuieli de executare pentru cei doi executori judecătorești ce au început executarea silită a debitului de 5000 lei, întrucât a executat de bună-voie datoria.
Este adevărat că până la soluționarea contestației la executare debitorul recurent a achitat ultima rată a datoriei, însă așa cum rezultă din contractul de împrumut nr.3659/29.XI.2011, suma împrumutată trebuia restituită în 4 luni de la autentificarea contractului de împrumut, ori contestatorul a restituit în totalitate suma de 5000 lei în perioada anilor 2011, 2012 și 2013.
Din actele dosarului rezultă că împotriva debitorului recurent, creditorul M. M. a pornit prima executare silită în data de 30 iulie 2012 (f.4 dosar fond) pentru contractul de împrumut de 5000 lei (f,35 dosar fond), prin executorul judecătoresc M. D. și M. D., încheindu-se procesul verbal nr.580/10.VIII.2012 privind cheltuielile de executare silită în cuantum de 854,04 lei, întocmindu-se somația în 10 august 2012 (f.40) și înființarea popririi din aceeași dată (f.41).
Potrivit dispozițiilor art.3711 Cod procedură civilă sumele ce urmează a fi plătite executorului judecătoresc se stabilesc prin proces verbal, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată (creditor) în condițiile legii, procesul verbal constituind titlul executoriu.
Prin urmare, întrucât debitorul recurent nu a plătit suma împrumutată de bună-voie, și în termenul de 4 luni prevăzut în contractul de împrumut, potrivit art.3711 Cod procedură civilă executorul judecătoresc a început procedura executării silite încheind somația nr.580/10.VIII.2012 și înființarea popririi pe veniturile debitorului contestator până la concurența sumei împrumutată de 5000 lei.
Aceste acte de executare silită sunt legale, conforme dispozițiilor art.371 și urm. Cod procedură civilă, neputând fi contestate de pârâtul recurent.
Numai dacă debitorul achita împrumutul în termenul prevăzut în contract de 4 luni, nu mai era necesară instituirea forței publice a statului prin organele locale specializate-executorul judecătoresc.
În consecință, recurentul contestator datorează aceste cheltuieli de executare față de executorii judecătorești D. M. și M. D..
Întrucât suma împrumutată nu a fost recuperată de executorii judecătorești precizați mai sus, prin încheierea de ședință din 11.I.2013, Judecătoria Târgoviște a încuviințat executarea silită a sumei de 5000 lei datorată de recurent numitului M. M. prin executorul judecătoresc T. M.-T., care a dispus înființarea unei alte popriri pe conturile debitorului T. N. la Banca Românească, INTENSA SANPAOLO BANK Târgoviște și CEC BANK la 23 ianuarie 2013, întrucât, prin poprirea veniturilor din pensia lunară cuvenită de la Casa de Pensii a Ministerului de Interne nu s-a recuperat suma împrumutată.
Pentru înființarea popririlor pe conturile debitorului s-au calculat cheltuieli de executare de 2295,85 lei, care sunt real datorate de debitor, conform art.3717 (3) Cod procedură civilă, procesul verbal de executare judecătorească constituind titlul executoriu.
În consecință, ambele executări silite au fost provocate direct prin atitudinea debitorului contestator, care nu și-a executat de bună-voie obligația din contract, fiind parte căzută în pretenții și datorând astfel aceste cheltuieli de executare silită.
Este neîntemeiată astfel susținerea recurentului în sensul că în mod ilegal creditorul a solicitat de două ori executarea silită a aceluiași titlu executoriu, întrucât legea nu precizează de câte ori are dreptul creditorul să-și recupereze sumele împrumutate prin organele împuternicite ale statului.
Întrucât creditorul nu și-a putut recupera suma împrumutată în termenul prevăzut în contract de 4 luni, nici în anul 2012 și nici în anul 2013, a solicitat intervenirea forței statului, cu angajarea a doi executori judecătorești, care au îndeplinit formele de executare silită în 2012 și 2013 la diferite unități bancare-în calitate de terți popriți, precum și la Casa de Pensii a Ministerului de Interne.
Nu sunt motive pentru anularea ori micșorarea cheltuielilor de executare silită, întrucât, prin întocmirea proceselor verbale de stabilire a acestor cheltuieli, precum și prin înființarea popririlor la diferite unități bancare și la Casa de Pensii a Ministerului de Interne, cele două organe de executare silită și-au îndeplinit întocmai obligațiile profesionale, conform art.56 și urm. din Legea nr.188/2000 a executorilor judecătorești.
Urmează ca tribunalul, să respingă recursul ca nefondat și să mențină sentința primei instanțe ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de debitorul T. N., domiciliat în Târgoviște, ..15, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr.2996 din 26.06.2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-creditor M. M., domiciliat în Târgoviște, ..17, județul Dâmbovița.
Obligă recurentul la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 14.10.2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, |
I. S. | N. C. | L. B. |
GREFIER
N. D.
J.f.M. D. L.
Dosar nr._
Judecătoria Târgoviște
Red.I.S./CV
Ex.2/12.10.2013
| ← Pretenţii. Decizia nr. 571/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Conflict de competenţă. Sentința nr. 157/2013. Tribunalul... → |
|---|
