Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 191/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 191/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 24-09-2013 în dosarul nr. 4581/315/2013
DOSAR NR._ APEL - noul cod de procedură civilă
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 191
Ședința publică din data de 24 septembrie 2013
Președinte: A. S.
Judecător: D. Ș.
Grefier: I. M.
Pe rol se află soluționarea apelului civil declarat de apelanta creditoare P. I., domiciliată în ., județul Dâmbovița, împotriva încheierii pronunțată la data de 15.05.2013 de către Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, prin care a fost respinsă cererea de încuviințare a executării silite a actului de adjudecare întocmit la data de 03.01.2013 în dosarul de executare nr. 398/2010 al B.E.J. „D. A.”, în contradictoriu cu intimații debitori B. A., cu ultimul domiciliu în ., decedată prin unic moștenitor B. D. (și în nume propriu), domiciliat în ., nr. 191, județul Dâmbovița.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelanta creditoare P. I., lipsă fiind intimatul debitor B. D..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței procedura de citare legal îndeplinită, cererea de apel este motivată și legal timbrată în conformitate cu dispozițiile art. 3 lit. o) raportat la art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, respectiv cu taxa de timbru în cuantum de 5 lei achitată prin chitanța pentru creanțele bugetelor locale . nr._ (102) din 10.06.2013 (anexată cererii de recurs și aflată la fila 3), fiind atașat și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, după care:
Tribunalul, din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 131 Cod procedură civilă, verificând dispozițiile legale aplicabile în materie, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece prezenta pricină, constatând competența sa în temeiul art. 95 pct. 2 Cod procedură civilă coroborat cu art. 665 lin. (6) Cod procedură civilă, având în vedere că prin încheierea atacată s-a respins cererea de încuviințare a executării silite.
Apelanta creditoare P. I. depune la dosarul cauzei adeverința nr. 5564/11.09.2013 eliberată de Primăria comunei Ulmi, județul Dâmbovița, care atestă faptul că defuncta B. A. are un singur moștenitor B. D., deja parte în proces în calitate de debitor.
Tribunalul ia act de depunerea adeverinței nr. 5564/11.09.2013 eliberată de Primăria comunei Ulmi, județul Dâmbovița, din partea apelantei creditoare P. I., care atestă decesul intimatei debitoare defuncte B. A. și calitatea de unic moștenitor a intimatului debitor B. D., deja introdus în cauză în nume propriu.
De asemenea, tribunalul, în conformitate cu dispozițiile art. 392 Cod procedură civilă, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat, incidente de soluționat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și deschide dezbaterile asupra fondului litigiului dedus judecății, acordând cuvântul apelantei creditoare prezente.
Apelanta creditoare P. I., având cuvântul, solicită admiterea apelului declarat împotriva încheierii pronunțată la data de 15.05.2013 de către Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, conform motivelor arătate în scris, și, pe fond, încuviințarea executării silite.
Tribunalul, socotindu-se lămurit, în conformitate cu dispozițiile art. 394 alin. (1) Cod procedură civilă, închide dezbaterile și rămâne în deliberare asupra apelului civil de față.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște sub nr._, Biroul Executorului Judecătoresc D. A. a solicitat încuviințarea executării silite, la sesizarea formulată de creditoarea P. I., atașând cererea creditoarei, înscrisul invocat ca fiind titlul executoriu, încheierea prin care s-au admis înregistrarea cererii și deschiderea dosarului de executare silită și dovada plății taxei de timbru precum și timbrul judiciar.
Prin încheierea din 15 mai 2013, instanța de fond a constatat nulitatea încheierii executorului judecătoresc și a respins cererea de încuviințare a executării.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că din încheierea de deschidere a dosarului de executare deși sunt detaliate motivele de fapt și de drept ale pronunțării acesteia, lipsește indicarea bunului sau, după caz, a felului prestației datorate și în legătură cu care se cere încuviințarea executării, fapt ce atrage nulitatea încheierii și pe cale de consecință, respingerea cererii de încuviințare a executării silite.
Pornind de la dispozițiile art. 663 Cod de procedură civilă, privitoare la mențiunile pe care trebuie să le cuprindă o cerere de executare silită, s-a subliniat că printre altele este necesară indicarea bunului sau, după caz, a felului prestației datorate.
De asemenea, în considerarea prevederilor art. 665 alin 3 raportat la art. 233 alin 1 Cod procedură civilă, s-a menționat că încheierea de încuviințare a executării trebuie să cuprindă, printre altele, indicarea tipului de creanță pentru care s-a încuviințat urmărirea și respectiv indicarea modalității concrete atunci când se cere urmărirea silită a bunurilor debitorului (fără a se face distincție între urmărirea silită directă ori urmărirea silită indirectă), ceea ce în opinia primei instanțe înseamnă că și încheierea de deschidere a dosarului trebuie să cuprindă asemenea date, sub sancțiunea nulității, care fiind expresă prezumă vătămarea.
După o . considerații teoretice privind regimul nulității actelor procedurale, s-a arătat că din cuprinsul cererii de încuviințare formulată de executor, rezultă că obligația ce se dorește a fi executată silit este aceea de a lăsa în deplină proprietate și posesie bunul adjudecat, titlul executoriu fiind tocmai actul de adjudecare, or dacă ar fi existat posibilitatea încuviințării chiar și în aceste condiții, atunci noul Cod de procedură civilă nu ar mai fi subliniat importanța prezenței acestui element (motivarea în fapt și în drept) în cuprinsul unei încheieri a executorului.
De asemenea, dacă ar fi existat această posibilitate, atunci ar însemna că executorului i s-ar permite să sesizeze instanța în ce formă dorește, pentru că oricum instanța ar fi obligată să analizeze actele și să motiveze ea însăși, în locul executorului, sau să motiveze altfel decât acesta, interpretare ce vine în mod evident în contradicție cu dispozițiile și cu spiritul noului Cod de procedură civilă care, prin reglementarea procedurii deschiderii dosarului de executare, a dorit să instituie un prim filtru în calea sesizării instanței cu cereri de executare silită informă.
Împotriva încheierii a declarat recurs creditoarea, criticând-o pentru nelegalitate și netemeincie, cu motivarea că instanța de fond a pierdut din vedere că încheierea de înregistrare a cererii de executare silită și de deschidere a dosarului de execuatre silită nr.396/2013, împotriva debitorilor B. D. și B. A., în baza titlului executoriu reprezentat de actul de adjudecare, întocmit la 3.01.2013 cuprinde următoarele elemente: denumirea și sediul organului de executare, data și locul întocmirii încheierii și numărul dosarului de executare, numele și domiciliul creditorului și al debitorului, procedura de executare care face obiectul încheierii-predarea silită a unui bun imobil deținut în baza unui act de adjudecare, chestiunea asupra căreia se adoptă încheierea, urmare a neîndeplinirii obligației predării de bună voie a imobilului adjudecat, motivele de fapt și de drept ce au determinat întocmirea încheierii, respectiv refuzul debitorilor obligației de a lăsa creditoarei în deplină proprietate și posesie bunul adjudecat, fiind îndeplinite condițiile de punere în executare a titlului executoriu, iar în drept dispozițiile art.662-665, art.852 și art.896 Cod procedură civilă, precum și dispoziția luată de executor de admitere a cererii, înregistrarea acesteia în registrul general și deschiderea dosarului de executare silită.
În al doilea rând, fiind vorba despre predarea unui bun, așa cum prevăd dispozițiile art.628 Cod procedură civilă, recurenta subliniază că nu se înțelege la ce modalități de executare silită se referă instanța de fond deoarece aceste modalități trebuie indicate atunci când este vorba despre recuperarea unor sume de bani, recuperare ce pateu fi făcută prin poprire, urmărire mobiliară și imobiliară și nicidecum în această situație, dar pierzând din vedere dispozițiile art.665 punctul.1-6 Cod procedură civilă, judecătoria a apreciat că există alte impedimente prevăzute de lege pentru încuviințarea executării-indicarea tipului de creanță pentru care s-a încuviința urmărirea, deși cum s-a evidențiat anterior obligația debitorilor constă în predarea imobilului adjudecat ceea ce n-ar putea fi caracterizată ca o executare silită indirectă.
S-a concluzionat că încheierea executorului cuprinde elementele prevăzute de textele incidente în materie, iar modalitatea concretă de executare silită trebuie menționată atunci când s-a solicitat în mod expres aceasta.
Se solicită admiterea recursului și modificarea încheierii primei instanțe, în sensul încuviințării executării silite.
La termenul de judecată din 10.09.2013, recurenta a învederat că debitoarea B. A. a decedat, iar în ședința publică din 24.09.2013 a atașat la dosar adeverința nr.5564/11.09.2013 emisă de Primăria comunei Ulmi din cuprinsul căreia rezultă că B. A. a decedat la 2.02.2012, unicul său moștenitor fiind B. D., în calitate de fiu.
În considerarea dispozițiilor art.665 alin.6 Cod procedură civilă, tribunalul a calificat drept apel calea de atac.
Examinând încheierea atacată prin prisma actelor dosarului, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în materie, tribunalul apreciază apelul ca fiind fondat.
Se reține că în opinia instanței de fond, încheierea executorului judecătoresc din 10.03.2013 prin care s-a dispus înregistrarea cererii de executare silită și deschiderea dosarului de executare, este lipsită de eficiență juridică pentru lipsa unor elemente apreciate ca fiind esențiale.
Contrar argumentelor susținute prin încheierea atacată, tribunalul constată că judecătoria a pierdut din vedere specificul titlului executoriu al apelantei creditoare, reprezentat de un act de adjudecare a unui bun imobil a cărui executare silită nu se poate realiza decât într-o singură modalitate, respectiv prin predarea silită a acestuia, ipoteză în care era de prisos indicarea tipului de creanță pentru care s-a încuviințat urmărirea și a modalității concrete de executare silită. Pe de altă parte, după cum a evidențiat și apelanta, indicarea formei concrete de executare silită este numai la latitudinea creditorului, atunci când el înțelege să valorifice un anumit mod de executare silită a obligației.
Se mai are în vedere că în cuprinsul încheierii privind deschiderea dosarului de executare, executorul judecătoresc a nominalizat titlul de creanță subliniind în mod expres că debitorii nu și-au executat de bunăvoie obligația de a lăsa în deplină proprietate și posesie imobilul adjudecat în favoarea creditoarei.
Prin urmare, încheierea executorului judecătoresc conține elemente suficiente pentru a se da curs încuviințării executării, nefiind deficitară sub aspectul conținutului, considerent pentru care în conformitate cu dispozițiile art.480 alin.2 Cod procedură civilă, se va admite apelul și se va schimba în tot încheierea instanței de fond, în sensul admiterii solicitării creditoarei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil declarat de apelanta creditoare P. I., domiciliată în ., județul Dâmbovița, împotriva încheierii pronunțată la data de 15.05.2013 de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, prin care a fost respinsă cererea de încuviințare a executării silite a actului de adjudecare întocmit la data de 03.01.2013 în dosarul de executare nr. 398/2010 al B.E.J. „D. A.”, în contradictoriu cu intimații debitori B. A., cu ultimul domiciliu în ., decedată, prin unic moștenitor B. D. (și în nume propriu), domiciliat în ., nr. 191, județul Dâmbovița.
Schimbă, în tot, încheierea atacată, în sensul admiterii cererii și încuviințării executării silite a actului de adjudecare întocmit la 03.01.2013 în dosarul de executare al B.E.J. D. A., împotriva debitorului B. D..
Autorizează creditorul să treacă la executarea silită a titlului menționat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 24 septembrie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A. S. D. Ș.
GREFIER,
I. M.
J.f. T. E. M.
Judecătoria Târgoviște
Dosar nr._
Tehnored. A.S./9.10.2013
4 exemplare
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 157/2013. Tribunalul... | Rezoluţiune contract. Decizia nr. 1136/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
