Contestaţie la executare. Decizia nr. 428/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 428/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 26-04-2013 în dosarul nr. 6301/315/2012
Dosarul nr._ RECURS
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA –SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 428
Ședința publică din 26.04.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN :
PREȘEDINTE- I. M.
JUDECĂTOR- P. G.
JUDECĂTOR- C. G.
GREFIER - A. Ghiorghița
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de recurenta contestatoare Z. C., cu domiciliul în Târgoviște, Calea Câmpulung, nr.39 (49) Județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr.5146/08.11.2012, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimații C. Județeană de Pensii Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ..1A, județul Dâmbovița, Administrația Finanțelor Publice Târgoviște, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr.166, județul Dâmbovița, dosarul având ca obiect „contestație la executare ”.
Recursul este timbrat cu chitanța nr._/29.01.2013, privind achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 100 lei și cu timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit recurenta contestatoare Z. C., apărătorul acesteia- avocatul D. Marilis C. și reprezentanții intimatelor C. Județeană de Pensii Dâmbovița, Administrația Finanțelor Publice Târgoviște.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care indică obiectul cererii, stadiul în care se află judecarea cauzei, modul de îndeplinire a procedurii de citare, ca fiind legal îndeplinită, după care:
Instanța, nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, întrucât prin notele scrise formulate de intimata Administrația finanțelor Publice Târgoviște s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în deliberare asupra recursului.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată în data de 29.06.2012 sub nr._ contestatoarea Z. C. a formulat în contradictoriu cu intimatele C. Județeană de Pensii Dâmbovița și ANAF- DGFP Dâmbovița-AFP Târgoviște contestație împotriva deciziei nr. 6347/25.04.2012 emisă de C. Județeană de Pensii Dâmbovița, pentru un debit de 4061,5762 lei.
În motivarea acțiunii, partea, în esență, a arătat următoarele:
-în data de 31.05.2012 i-a fost comunicată decizia menționată prin care intimata C. Județeană de Pensii Dâmbovița îi făcea cunoscută existența datoriei menționate;
-creanța menționată nu este certă, lichidă și exigibilă întrucât actul administrativ fiscal prin care a fost stabilit debitul nu i-a fost comunicat cu respectarea dispozițiilor art. 44 din C.p.f., astfel că nu a devenit titlu executoriu, creanța nedevenind scadentă;
-neîndeplinindu-se termenul de plată, din cauza necomunicării, în mod nelegal s-a procedat la calcularea majorărilor de întârziere și a penalităților;
-devin aplicabile dispozițiile art. 1534 C.civ. în sensul că partea nu datorează despăgubiri pentru prejudiciile pe care partea creditoare le-ar fi putut evita cu minima diligență;
-nu poate fi începută executarea silită pe baza unui titlu nelegal întrucât creanța nu este certă, lichidă și exigibilă;
În final partea a solicitat anularea în parte a titlului în privința sumei de 657,2567 lei precum și a accesoriilor calculate în continuare potrivit aceluiași titlu reprezentat de decizia nr. 6347/25.04.2012.
În drept au fost invocate dispozițiile menționate anterior și art. 172, 173 C.p.f.
În dovedirea cererii au fost depuse următoarele înscrisuri: decizia nr. 6347/25.04.2012 emisă de C. Județeană de Pensii Dâmbovița (f.5), declarația de asigurare nr._/2010 (f.6).
Legal citată intimata ANAF- DGFP Dâmbovița-AFP Târgoviște a formulat întâmpinare (f.9) prin care a solicitat respingerea contestației ca netemeinică.
Pe cale de excepție a fost invocată necesitatea introducerii ANAF precum și excepția tardivității formulării contestației la executare.
Pe fondul cauzei, partea a solicitat ca instanța să pună în vedere părții contestatoare să își precizeze acțiunea deoarece face referiri la o decizie prin care i-au fost stabilite obligații de plată și nu la titlul executoriu cu același număr.
În drept au fost invocate dispozițiile art. V alin. 9-10 din O.U.G. nr. 125/2011, art. 173 O.G. nr. 92/2003, art. 1534 C.civ.
S-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
S-a emis adresă către intimata organul de executare silită cu solicitarea de a se comunica copii de pe înscrisurile din dosarul de executare (f.12).
La termenul din 18.10.2012, în acord cu solicitarea formulată și de către partea intimată, instanța de fond a pus în vedere contestatoarei să formuleze în scris o cerere precizatoare cu privire la obiectul acțiunii (dacă înțelege să formuleze o contestație la executare propriu-zisă sau o contestație la titlu, ori amândouă) și părțile cu care înțelege să se judece, cu arătarea în concret a motivelor contestației pentru fiecare capăt;
Solicitarea a fost adresată față de împrejurarea că partea a precizat la termen că înțelege să formuleze și o contestație la titlul executoriu și să se judece și cu Administrația Finanțelor Publice Târgoviște.
În data de 22.10.2012, contestatoare a depus precizări scrise cu privire la obiectul acțiunii în care a arătat că:
-titlul executoriu reprezentat de decizia menționată este netemeinic și nelegal întrucât creanța pentru care a fost emis nu este una certă, lichidă și exigibilă;
-dobânzile, majorările și penalitățile trebuiau calculate la debitul de bază, după expirarea termenului de plată, care curge de la momentul comunicării obligației de plată a debitului principal;
În final partea a precizat că având în vedere cele menționate apreciază că această contestație la titlul executoriu este formulată în termen și solicită anularea în parte a deciziei mai sus indicate.
La ultimul termen, față de împrejurarea că în precizările scrise partea nu a înțeles să indice în concret dacă formulează și o contestație la executare propriu-zisă și care ar fi actul de executare silită pe care îl contestă, instanța a pus în discuție calificarea juridică a acțiunii.
În privința calificării naturii juridice a acțiunii formulate, instanța în urma analizării cererilor formulate și a susținerilor părților, a constatat că în realitate contestația la executare formulată de către partea contestatoare vizează exclusiv titlu menționat.
Pentru a ajunge la această concluzie prima instanța a avut în vedere următoarele aspecte:
-astfel cum se reține în mod constant în doctrina și practica în materie, contestația la executare cunoaște două forme principale: contestația la executare propriu-zisă și contestația împotriva titlului;
-atât în cererea de chemare în judecată cât și prin precizările scrise ori orale ulterioare partea a invocat exclusiv motive de nelegalitate a deciziei 6347/25.04.2012 emisă de C. Județeană de Pensii Dâmbovița, care reprezintă titlul de creanță care a stat la baza titlului executoriu și a declanșării procedurii executării silite;
-în acord cu susținerile intimatei ANAF- DGFP Dâmbovița-AFP Târgoviște, instanța reține că apărările părții au vizat exclusiv această decizie și nu executarea silită propriu-zisă, partea invocând: lipsa caracterului cert, lichid și exigibil al creanței constatate prin această decizie; nelegalitatea calculării și perceperii penalităților de întârziere menționate în aceeași decizie; necomunicarea obligației de a achita debitul principal de către C. Județeană de Pensii Dâmbovița și pe cale de consecință imposibilitatea perceperii de majorări de întârziere;
-prin chiar acțiunea inițială formulată partea a solicitat anularea în parte a deciziei menționate (a se vedea în acest sens paragraful final de la f.4, înaintea indicării actelor normative invocate).
-deși declarativ partea a făcut referire la formularea unei contestații la executare, cu posibilitatea includerii și a formei contestației la executare propriu-zisă, nici în cererea inițială și nici în cererile ulterioare nu a fost în măsură să indice în concret care ar fi formele de executare pe care le contestă, actele de executare contestate, deși atât intimata cât și instanța a solicitat acest lucru;
Față de împrejurările expuse anterior și de natura juridică a acțiunii formulate prima instanța a invocat din oficiu excepția inadmisibilității formulării contestației împotriva titlului reprezentat de decizia nr. 6347/25.04.2012 pe calea contestației la executare.
Prin sentința civilă nr.5146/08.11.2012, s-a dispus admiterea excepției inadmisibilității și respingerea acțiunii.
În considerentele sentinței s-a reținut că inadmisibilitatea ca excepție, în ciuda absenței unei definiții legale generale, presupune în principiu, recurgerea la un mijloc juridic procesual de valorificare a dreptului pretins care nu este prevăzut de lege decât în anumite condiții.
În cauză, prin cererea de chemare în judecată partea contestatoare a formulat o contestație la executare împotriva deciziei 6347/25.04.2012 emisă de C. Județeană de Pensii Dâmbovița, contestație calificată de instanță ca fiind o contestație împotriva titlului în temeiul căruia a fost pornită executarea silită.
Or, astfel cum se reține în mod constant în doctrina și practica în materia creanțelor fiscale, contestația împotriva titlului poate fi făcută, în cazul în care acesta nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească ori de alt organ jurisdicțional și doar dacă pentru contestarea titlului nu există altă procedură prevăzută de lege.
În materie fiscală, legea pune la dispoziția contestatorului o cale de atac prin intermediul căreia poate să valorifice apărările de fond (precum cele care vizează existența creanței fiscale, modul de stabilire a contribuției, penalitățile percepute). Această cale este contestația împotriva actului administrativ fiscal reglementată de art. 205 și urm. C.p.c.
Abia după parcurgerea acestei proceduri și în eventualitatea respingerii contestației, potrivit art. 218 alin. 2 C.p.f. partea poate ataca deciziile emise în soluționarea contestațiilor la instanța judecãtoreascã de contencios administrativ competentã, în condițiile legii.
În același sens, în decizia nr. 454/02.12.2003 Curtea Constituțională a reținut că, în esență, contestația la executare este destinată să înlăture neregularități comise cu prilejul urmăririi silite sau să expliciteze titlul executoriu, însă instanța nu poate să examineze împrejurări care vizează fondul cauzei. A reținut Curtea că pe de altă parte dacă executare se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, legea procesuală prevede că debitorul are dreptul să invoce toate apărările de fond referitoare la creanță.
Curtea Constituțională a reținut însă, că dacă legea pune la dispoziția debitorului o cale de atac specială, aceasta nu mai poate să utilizeze apărări de fond în cadrul contestației la executare. O asemenea prevedere, statuează instanța, nu constituie o îngrădire a liberului acces la justiție, de vreme ce partea interesată poate folosi apărările respective, potrivit opțiunii sale, în una din căile de atac pe care le are la dispoziție. Adaptarea acestei măsuri nu face decât să dea expresie preocupării legiuitorului de a preveni abuzul de drept constând în invocarea acelorași apărări în două căi de atac diferite.
Cu privire la admisibilitatea apărărilor de fond în cadrul contestației la executare, indirect, s-a pronunțat și IC.C.J. prin decizia nr. 14/2007 dată în soluționarea unui recurs în interesul legii, prin care a stabilit că judecătoria este competentă să judece contestația și împotriva titlului, în cazul în care acesta nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească ori de alt organ jurisdicțional, dacă pentru contestarea lui nu există altă procedură prevăzută de lege.
Judecătoria a menționat că nu pot fi reținute apărările părții contestatoare în sensul că ar fi admisibilă contestarea deciziei menționate pe această cale, a contestației la executare, întrucât creanța pentru care a fost emis nu este certă, lichidă și exigibilă, apreciind că trebuie făcută distincția între noțiunile de act administrativ fiscal, titlu de creanță și titlu executoriu fiscal. Actul administrativ fiscal reprezintă genul iar celelalte două specia (a se vedea în acest sens definiția legală dată de art. 41 C.p.f.).
Titlul executoriu se întemeiază pe titlul de creanță care preexistă (în speță decizia emisă de casa de pensii). Prin urmare pentru a stabili care este mijlocul juridic prin care se poate contesta creanța fiscală pusă în executare, respectiv prin care se pot formula apărări de fond împotriva acesteia este necesar a se avea în vedere reglementarea titlului de creanță și a titlului executoriu.
Așa fiind posibilitatea formulării apărărilor de fond în cadrul contestației la executare trebuie verificată prin raportare la titlul de creanță prin care se stabilește creanța fiscală, iar nu prin raportare la titlul executoriu fiscal, deoarece acesta este întotdeauna ulterior și se întemeiază pe titlul de creanță.
Instanța de fond a apreciat că inadmisibiliatea acțiunii se impune însă și din alt considerent ce ține de împrejurarea că analizarea apărărilor de fond formulate împotriva titlului ar presupune ca instanța de executare să se substituie instanței competente să cenzureze actele administrativ fiscale, aspect inadmisibil.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Z. C. arătând că în ultimul paragraf al titlului executoriu a fost indicată calea de atac împotriva acestuia, respectiv contestație la instanța judecătorească, ce are competență în termen de 15 zile. Urmând aceste indicații, recurenta s-a adresat instanței în termen procedural.
Instanța nu a avut rol activ și nu a solicitat dovada parcurgerii procedurii prealabile a acestei contestații, motiv pentru care nu a fost depus la dosar contestația înregistrată la C. Județeană de Pensii Dâmbovița.
Apreciază recurenta că în mod greșit instanța a admis excepția inadmisibilității acțiunii, făcând aplicarea greșită a legii.
În drept, art.304 pct.8, 9, art.3041, art.312 Codul de procedură civilă.
Intimata a formulat note scrise cu caracter de întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului deoarece în data de 17.03.2010 recurenta a depus declarația de asigurare nr._ aceasta producând efecte de la data de 17.05.2008. Conform punctului 9 recurenta s-a angajat să achite contribuția de asigurări sociale lunar, în ultima zi a lunii, lucru ce nu s-a întâmplat.
Astfel, în data de 25.04.2012 C. Județeană de Pensii Dâmbovița a emis decizia referitoare la obligațiile de plată și calcul accesorii nr.6347, act ce putea face obiectul unei contestații împotriva actului administrativ fiscal reglementată de art.205 și urm. codul de procedura civilă.
Abia după parcurgerea acestei proceduri conform art.281, alin.2 Codul de procedură fiscală recurenta putea ataca deciziile emise în soluționarea contestația, recurenta având posibilitatea încheierii unui angajament de plată.
Analizând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, tribunalul constată următoarele:
Instanța de fond nu a interpretat în mod greșit actul juridic dedus judecății. Acest motiv de modificare a sentinței intervine în situația în care actul juridic dedus judecății (contract de vânzare cumpărare, donație, închiriere, etc.) conține clauze clare și precise, iar judecătorul le interpretează greșit, schimbându-i înțelesul. În cauză s-a solicitat pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic și nu interpretarea ori executarea unui act juridic, instanța nefiind abilitată să interpreteze respectivul antecontract, pentru a soluționa cauza, astfel încât nu-și găsește aplicarea art.304, pct.8 din C.p.civ.
La data de 25.04.2012 a fost întocmită decizia nr.6347 prin care s-a stabilit în sarcina recurentei obligația de plată a sumelor de 3404,3195 lei, contribuție asigurări sociale, 261,6087 lei dobânzi și majorări de întârziere și 395,648 lei penalități.
Conform art. 399 alin. 1 Codul de procedura civilă, partea interesată sau vătămată prin executare poate face contestație împotriva executării silite precum și împotriva oricărui act de executare. Conform alin. 2 din același articol, nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.
Așa cum s-a stabilit și în practica judiciară, pe calea contestației la executare, pe lângă aspecte privind nelegalitatea procedurii de executare silită, pot fi invocate fapte și împrejurări ce țin de stingerea datoriei prin plată sau prin altă modalitate, ce au intervenit după pronunțarea hotărârii, nu înainte.
Dispozițiile art. 399 alin. final din Codul de procedurã civilã stabilește condițiile în care pot fi formulate apãrãrile de fond în cadrul contestației la executare. Potrivit acestui text de lege „în cazul în care executarea silitã se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanțã judecãtoreascã, se pot invoca în contestația la executare apãrãri de fond împotriva titlului executoriu, dacã legea nu prevede în acest scop o altã cale de atac.”
Din aceste dispoziții legale rezultã care sunt cazurile în care se pot formula apãrãri de fond în cadrul contestației la executare, precum și pe cale de interpretare, folosind argumentul de interpretare logicã, a contrario, care sunt cazurile în care aceste apãrãri sunt inadmisibile.
Astfel, nu se pot formula apãrãri de fond în cadrul contestației la executare atunci când titlul executoriu care stã la baza executãrii silite este reprezentat de o hotãrâre pronunțatã de un organ de jurisdicție, fie o instanțã judecãtoreascã, fie un alt organ din afara sistemului instanțelor judecãtoresc, dar care are atribuții jurisdicționale. De asemenea, același text de lege interzice formularea apãrãrilor de fond în cadrul contestației la executare dacã titlul executoriu nu este o hotãrâre emisã de o instanțã judecãtoreascã sau de un alt organ cu activitate jurisdicționalã dacã pentru contestarea însuși a titlului legea prevede o altã cale de atac.
Apãrãrile de fond sunt admisibile în cadrul contestației la executare doar dacã titlul executoriu pus în executare este reprezentat de un înscris care nu este o hotãrâre a unui organ de jurisdicție lato sensu, iar pentru contestarea acelui titlu executoriu nu se prevede nici o altã cale de atac.
Dificultãți în ceea ce privește problema admisibilitãții apãrãrilor de fond în cadrul contestației la executare ridicã materia executãrii creanțelor fiscale. În aceastã materie dispozițiile art. 172 alin. 3 din O.U.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã potrivit cu care „contestația poate fi fãcutã și împotriva titlului executoriu în temeiul cãruia a fost pornitã executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotãrâre datã de o instanțã judecãtoreascã sau de alt organ jurisdicțional și dacã pentru contestarea lui nu existã o altã procedurã prevãzutã de lege”, au atras interpretãri diferite de cãtre instanțele judecãtorești, iar pentru interpretarea și aplicarea unitarã a acestui text a fost pronunțatã Decizia nr. 14/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. De asemenea, Curtea Constituționalã a analizat constituționalitatea art. 172 din O.U.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, inclusiv din perspectiva admisibilitãții apãrãrilor de fond în cadrul contestației la executare.
După cum se poate observa atât din petitul acțiunii cât și din dezvoltarea motivelor de fapt ale acesteia, recurenta a contestat decizia nr.6347/25.04.2012 emisă de C. Județeană de Pensii Dâmbovița, înscris ce nu reprezintă un act de executare silită, ci un act administrativ de stabilire a unei creanțe ce poate fi contestat pe calea contestației împotriva actului administrativ fiscal (art.205 și urm. Codul de procedură fiscală).
Faptul că în cuprinsul deciziei se arată că împotriva titlului executoriu se poate face contestație la instanța judecătorească ce are competență în termen de 15 zile, nu înseamnă că prin această mențiune, contestația la executare devine admisibilă, din moment ce calea de atac este prevăzută expres de lege, iar partea nu poate invoca necunoașterea legii, conform principiului de drept nemo censetur ignorare legem.
Instanța în motivarea hotărârii nu a reținut că nu are competența de a soluționa cauza în fond, pentru ca după aceea să se pronunțe asupra fondului litigiului, reținând doar că în situația în care s-ar urma calea contestației împotriva actului administrativ fiscal, așa cum dispune art.205 C.p.fisc., competența de soluționare ar aparține instanței de contencios administrativ, fără ca aceasta să însemne că prezenta contestație la executare nu este de competența instanței de fond.
Nici faptul că a fost eronat indicată durata termenului de recurs – 5 zile în loc de 15 zile – nu atrage nelegalitatea sentinței, calea de atac fiind cea dată de legiuitor, fără ca magistratul să o poată modifica.
Pentru aceste considerente, tribunalul potrivit art.304, pct.8, 9 coroborat cu art.312, alin.1 codul de procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recurenta contestatoare Z. C., cu domiciliul în Târgoviște, Calea Câmpulung, nr.39 (49) Județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr.5146/08.11.2012, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimații C. Județeană de Pensii Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ..1A, județul Dâmbovița, Administrația Finanțelor Publice Târgoviște, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr.166, județul Dâmbovița.
Irevocabila.
Pronunțată în ședința publică din data de 26.04.2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, |
I. M. | P. G. | C. G. |
GREFIER
A. Ghiorghița
Judecătoria Târgoviște
Dosar fond_
Judecător fond S. I
Redact. PG/Tehnoredact .A.Gh
2 ex /16.05.2013
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 37/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Pretenţii. Decizia nr. 571/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
