Contestaţie la executare. Decizia nr. 1009/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1009/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 14-11-2013 în dosarul nr. 4169/315/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA I CIVILĂ
Decizia Civilă nr.1009
Ședința publică din data de 14 noiembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – L. B.
JUDECĂTORI – M. M.
G. S.
GREFIER - A. P.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de contestatoarea-creditoare C. B. S.A. cu sediul în București, Calea Victoriei, nr. 13, sector 3 împotriva sentinței civile nr.2933/25.06.2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-debitor Cioalca I. domiciliat în Târgoviște, .. 20, județul Dâmbovița și intimatul-creditor G. V. domiciliat în comuna Ulmi, ., județul Dâmbovița, dosarul având ca obiect contestație la executare.
Recurs legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în valoare de 97 lei conform chitanței nr._/02.08.2013 și timbru judiciar în valoare de 3,30 lei.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat M. B. pentru intimatul-creditor Gâtman V., lipsă fiind recurenta-creditoare și intimatul-debitor C. I..
Procedura de citare legal îndeplinită cu părțile.
Grefierul de ședință referă oral obiectul pricinii, stadiul în care se află judecata, modul de îndeplinire a procedurii de citare, măsurile dispuse de instanță, după care,
Avocat M. B. pentru intimatul-creditor Gâtman V. precizează că nu mai are cereri de formulat, probe de administrat în cauză, excepții de invocat.
Tribunalul, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra recursului de față.
Avocat M. B. pentru intimatul-creditor Gâtman V. solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală pentru motivele expuse în întâmpinare, obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariul de apărător, potrivit chitanței nr._/17.10.2013.
Tribunalul, socotindu-se lămurit, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și rămâne în deliberare asupra recursului civil de față.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Târgoviște sub nr._, contestatoarea-creditoare C. B. SA, cu sediul în București, Calea Victoriei, nr. 13, sector 3, în contradictoriu cu intimatul-debitor C. I., domiciliat în Târgoviște, .. 20, județul Dâmbovița, și intimatul-creditor G. V., domiciliat în comuna Ulmi, ., județul Dâmbovița, a formulat contestație împotriva publicației de vânzare emisă de Biroul Executorului Judecătoresc A. D. la 05.04.2013 în dosarul nr. 335/2011 și comunicată Sucursalei C. B. SA Târgoviște la data de 9.04.2013.
Prin motivarea în fapt a contestației se arată că S.C. Cioalca .. a obținut de la Sucursala C. B. Târgoviște un credit în valoare de 170.000 lei, acesta fiind garantat cu ipoteca instituită asupra imobilului situat în Târgoviște, .. 20, județul Dâmbovița.
Ulterior admiterii cererii în garanție, imobilul a fost scos la vânzare prin intermediul Biroul Executorului Judecătoresc A. D., prețul de pornire al licitației fiind stabilit la valoarea de 65.697 euro.
În conformitate cu dispozițiile art. 500 Cod procedură civilă, „dacă în termen de 15 zile de la primirea somației debitorul nu plătește datoria, executorul judecătoresc va începe procedura de vânzare. Executorul va stabili de îndată prețul imobilului, iar în cazul în care va considera necesar va cere părerea unui expert…”
Precizează contestatoarea că a solicitat reevaluarea imobilului de către evaluatorul propriu A. Pavaloiu, iar in urma finalizării raportului de evaluare, la data de 19.11. 2012, a rezultat o valoare de piață a imobilului la 106.000 euro.
În această împrejurare, contestatoarea invocă existența unei disproporții vădite intre prețul stabilit de către executor pentru pornirea licitației și valoarea imobilului rezultată în urma evaluării efectuate de către evaluatorul propriu al băncii, ceea ce este de natură a prejudicia banca, în măsura în care imobilul va fi vândut la valoare mult mai mică decât valoarea sa de piață.
Mai mult decât atât, se arată că valoarea la care a fost scos la vânzare imobilul este net inferioară și valorii stabilite prin raportul întocmit de către evaluatorul C. B., având în vedere ca, în ultimii doi ani, prețurile pe piața imobiliară nu au suferit modificări, astfel încât, nu se justifică o diferență de valoare atât de mare.
Prin urmare, este evident faptul că imobilul nu a fost prețuit pe criterii obiective, potrivit metodelor de determinare a valorii practicate pe piața imobiliară, ceea ce vine în contradicție flagrantă cu textul de lege mai sus invocat și este de natură să cauzeze Băncii un prejudiciu însemnat, dat fiind faptul că datoria pe care debitorul o înregistrează față de bancă, la data de 22.04.2013, este în sumă de 147.526,75 lei.
Se invocă jurisprudența recentă a instanțelor de judecată, potrivit căreia s-a apreciat că prețul este obiectul prestației cumpărătorului și corespunde valorii lucrului vândut, în cazul vânzării la licitație publică valoarea acestuia putând fi inferioară valorii reale a bunului. Printre condițiile pe care trebuie să le îndeplinească prețul este și aceea de a fi serios art. 1303 Cod civil, adică să nu fie derizoriu, atât de disproporționat în raport de valoarea lucrului vândut încât să nu existe preț. Dispozițiile art. 1303 cod civil sunt aplicabile și în materia vânzării la licitație publică întrucât seriozitatea prețului ține de esența contractului de vânzare-cumpărare ( sentința civilă 9011/1.07.2010 a judecătoriei Sector 3 București dosar_/2010).
S-au depus la dosar: publicația de vânzare, adresa Biroul Executorului Judecătoresc din 08.04.2013 și raportul de evaluare.
Instanța de fond a dispus atașarea dosarului de executare al B. A. D..
Intimatul creditor Gâtman V. a formulat întîmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată. Acesta a arătat că la 20.01.2011 a acordat intimatului debitor C. I., cu titlu de împrumut, suma de 10.400 euro cu obligația restituirii până la data de 15.04.2011 conform contractului de împrumut autentificat sub nr. 135/20.01.2011 .
D. fiind faptul ca debitorul nu a restituit suma împrumutată la termenul scadent a solicitat executarea silită a debitului, cererea de încuviințare a executării silite fiind admisă prin încheierea pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul civil nr._ .
Procedura de executare nu a putut continua însă, motivat de faptul ca imobilele urmărite aparțineau soților Cioalca I. și C. G., situație în care creditorul a promovat o acțiune privind partajarea bunurilor între cei doi soți, cauza ce a fost înregistrată pe rolul Judecătoria Târgoviște sub nr. 7257/2011. Pe parcursul derulării litigiului având ca obiect partajarea bunurilor comune aparținând soților, s-a dispus efectuarea unor expertize în domeniile topografice – expert C. C., respectiv construcții civile – expert P. L. D., expertizele având ca obiective identificarea și evaluarea bunurilor urmărite.
Potrivit raportului de expertiză în specialitatea topo, expertul desemnat în cauză a identificat și evaluat suprafața de teren de 215 mp, situată în Târgoviște, .. 20, prin folosirea prețului de pe piața imobiliară, la suma de 9653 euro, în timp ce imobilele construcții, au fost evaluate la suma de la suma de 52.873,50 euro pentru construcția C 1 casa, și pentru construcția C 2- anexa la suma de 3.170,50 euro. În acest mod a rezultat o masă partajabilă în valoare de 65.696,50 euro.
A mai precizat intimatul creditor că, față de situația de fapt prezentată, afirmația contestatoarei potrivit căreia „prețuirea imobilelor s-a făcut în mod aleatoriu prin intermediul executorului judecătoresc care a cerut opinia unui expert” nu este reală, că, anterior promovării acțiunii în instanță pentru partajarea bunurilor comune, a apelat la serviciile unui expert evaluator proprietăți imobiliare în vederea întocmirii unei expertize extrajudiciare preparatorii, având ca obiect stabilirea valorii de piață a imobilelor casă de locuit, anexa și terenul situate în Târgoviște, .. 20, județul Dâmbovița proprietatea soților Cioalca, iar valoarea de piață stabilită de către expertul evaluator a fost de 67.410 euro, ,nu cu mult peste valoarea de 65.697 euro rezultată din expertizele judiciare, însă mult sub valoarea evaluatorului băncii de 106.000 euro.
Contestatoarea, în dovedirea cererii, a înțeles să administreze proba cu înscrisuri, depunând raportul de evaluare nr. 344/19.11.2012 întocmit de evaluator P. A., solicitând judecarea în lipsă.
Prin sentința civilă nr.2933/25.06.2013 Judecătoria Târgoviște a respins cererea formulată de către contestatoarea-creditoare C. B. SA în contradictoriu cu intimatul-creditor C. I. și intimatul-creditor G. V. și a obligat pe contestatoare la 1800 lei cheltuieli de judecată către intimatul creditor, suma reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că la cererea creditorului intimat G. V., a fost începută executarea silită împotriva debitorului intimat C. I. în dosarul de executare 335/2011, titlul executoriu fiind contractul de împrumut 135/2011. În procedura de executare silită, executorul judecătoresc a constatat, din relațiile obținute de la OCPI, că imobilul ce urma să facă obiectul executării silite imobiliare era bunul comun al soților C. I. și G., în timp ce împrumutul era contractat numai de C. I..
Creditorul a solicitat instanței partajul bunurilor comune, iar după pronunțarea unei hotărâri irevocabile, sentința 5527/27.11.2012, prin care i s-au atribuit în natură imobilele debitorului, s-a continuat executarea. Deoarece imobilul era grevat cu ipotecă în favoarea C.E.C B., în cauză a intervenit și acest creditor, alături de alți creditori ai aceluiași debitor, potrivit înscrisurilor existente în dosarul de executare.
A mai reținut instanța de fond că la data de 08.04.2013, executorul judecătoresc a comunicat contestatoarei publicația de vânzare emisă în dosarul 335/2011, publicație în care se arată că la data de 13.05.2013 se vinde la licitație publică averea imobiliară a debitorului C. I. compusă din teren și construcții (urmează descrierea imobilului), la prețul de vânzare stabilit de 65.697 euro sau echivalentul în lei de la data plății.
Creditoarea C. B. SA contestă publicația, arătând că executorul judecătoresc nu ar fi solicitat opinia unui expert în vederea stabilirii reale a imobilului, împrejurare ce a condus la prețuirea în mod aleatoriu a acestuia, rezultând o diferență de valoare între cea trecută în publicația de vânzare și cea care rezultă din raportul de evaluare întocmit de evaluatorul propriu al băncii.
Din înscrisurile dosarului de executare, instanța de fond a reținut că valoarea trecută în publicația de vânzare este cea rezultată din rapoartele de expertiză judiciară întocmite cu ocazia soluționării partajului de bunuri comune dintre debitor și soția sa, la cererea creditorului G. V., și însușită de instanță prin pronunțarea sentinței civile 5527/27.11.2012.
A mai reținut instanța de fond că potrivit dispozițiilor art. 500 alin 2 cod procedură civilă, „executorul va stabili de îndată prețul imobilului, iar în cazul în care consideră necesar va cere părerea unui expert. Dispozițiile art. 411 alin 3 sunt aplicabile.”
Din textul enunțat rezultă că executorul, numai atunci când consideră necesar, va cere părerea unui expert, deoarece, potrivit art. 411 alin 3, evaluarea se poate face cu acordul părților, iar în cazul în care apelează la expert, bunurile sunt evaluate la valoarea lor de circulație.
Cum în speță avusese loc o evaluare judiciară a imobilelor cu ocazia partajului, și care stabilise valoarea de circulație a acestora, iar la baza stabilirii prețului de vânzare a stat această valoare iar părțile nu s-au opus, executorul judecătoresc a apreciat ca fiind un preț stabilit pe criterii obiective.
Dimpotrivă, instanța de fond a apreciat că raportul de evaluare depus la dosar de contestatoare și întocmit la cererea sa de evaluatorul propriu este pro causa, în condițiile în care nu s-au administrat alte probe în susținerea faptului că prețul stabilit de executorul judecătoresc nu are la bază criterii obiective, că prețul stabilit de evaluatorul propriu ar reprezenta o evaluare obiectivă și corespunzătoarea valorii de piață a imobilelor.
Față de aceste considerente, instanța de fond a apreciat că executorul judecătoresc a procedat la stabilirea prețului de vânzare cu respectarea dispozițiilor legale în materie, motiv pentru care a respins contestația ca neîntemeiată și potrivit dispozițiilor art. 274 cod procedură civilă, contestatoarea a fost obligată la 1800 lei cheltuieli de judecată către intimatul creditor G. V., reprezentând onorariu avocat, potrivit chitanței depusă la dosar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs C. B. S.A. în baza dispozițiilor art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă și art.304 ind.1 Cod procedură civilă, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și pe fond admiterea contestației formulate.
În motivarea în fapt a recursului, a arătat recurenta că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecații, a schimbat natura si înțelesul lămurit si vădit neîndoielnic al acestuia, hotărârea pronunțată fiind lipsită de temei legal, dată cu încălcarea si aplicarea greșita a legii, motive de recurs prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 8 si 9 Cod procedura civila.
A precizat recurenta că nu au fost avute in vedere aspectele legate de stabilirea unui preț care să corespundă unei valori reale a bunului scos la licitație, care este atât în interesul debitorilor cât și al creditorilor și că un preț real, de la care sa înceapă valorificarea imobilului, conduce la valorificarea acelui imobil la un preț care să permită acoperirea creanțelor și mai mult, securitatea creditului, ca si principiu de drept comercial dar și ca valoare socială de interes obștesc, este semnificativ afectată dacă un creditor comercial, precum banca, își are nesocotite interesele legitime, din prisma unui interes particular, care prevalează și că este adevărat că, în contextul actualei crize economice, prețurile au scăzut, însă aceasta nu justifică diminuarea prețului la mai puțin de jumătate din valoarea la care a fost inițial evaluat imobilul.
Recurenta a mai arătat că este adevărat ca executarea silita presupune o valorificare rapida a bunurilor debitorilor, însă este inadmisibil ca pe calea executării silite sa se stabilească prețuri infime, derizorii ale bunurilor debitorilor, în frauda creditorilor garantați, cum este C. B. și pe de altă parte, prețul imobilelor susmenționate nu s-a stabilit cu acordul băncii cu atât mai mult cu cât dispunea de o evaluare a acestor imobile ipotecate în favoarea sa, iar valoarea imobilelor a fost stabilită prin expertiza tehnica si nu prin evaluare ANEVAR, după standardele unice ANEVAR, prin care se stabilește prețul de circulație al unui imobil, întrucât potrivit art. 500 alin. 2 coroborat cu art. 411 alin. 3 Cod procedură civilă, bunurile trebuie evaluate la valoarea de circulație, or, o asemenea valoare poate fi stabilita numai după standardele ANEVAR.
A mai precizat recurenta că scopul executării silite este realizarea creanței, iar nu îmbogățirea fără justă cauză a adjudecatarului, în urma unei operațiuni speculative și că există o disproporție vădită între prețul stabilit de către executor pentru pornirea licitației si valoarea imobilului rezultată în urma evaluării efectuate de către evaluatorul propriu al băncii, ceea ce este de natura a prejudicia banca, în măsura în care imobilul va fi vândut la o valoare mult mai mică decât valoarea sa de piață, care este net inferioară și valorii stabilite prin raportul întocmit de către evaluatorul C. B., având in vedere că, în ultimii doi ani, prețurile pe piața imobiliara nu au suferit modificări, astfel încât, nu se justifică o diferență de valoare atât de mare.
Intimatul G. V. a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, arătând că la cererea sa a fost începută executarea silită în baza contractului de împrumut nr.135/2011 și că procedura de executare nu a putut continua însă, motivat de faptul ca imobilele urmărite aparțineau soților Cioalca I. și C. G., situație în care a promovat o acțiune privind partajarea bunurilor între cei doi soți, cauză ce a fost înregistrată pe rolul Judecătoria Târgoviște sub nr._ .
A mai arătat intimatul că pe parcursul derulării litigiului având ca obiect partajarea bunurilor comune aparținând soților, s-a dispus efectuarea unor expertize în domeniile topografice, respectiv construcții civile – expert P. L. D., reținându-se un total al valorii masei partajabile de_,50 euro, imobilele fiind atribuite în natură debitorului intimat C. I. și că publicația de vânzare din data de 08.04.2013 cuprinde valoarea imobilelor rezultată din rapoartele de expertiză întocmite, fapt pentru care nu poate fi primită critica recurentei vizând valorificarea bunurilor debitorilor la prețuri infime.
Intimatul a mai precizat că anterior promovării acțiunii în instanță pentru partajarea bunurilor comune, a apelat la serviciile unui expert evaluator proprietăți imobiliare în vederea întocmirii unei expertize extrajudiciare preparatorii, având ca obiect stabilirea valorii de piață a imobilelor casă proprietatea soților Cioalca, iar valoarea de piață stabilită de către expertul evaluator a fost de 67.410 euro, nu cu mult peste valoarea de 65.697 euro rezultată din expertizele judiciare, însă mult sub valoarea evaluatorului băncii de 106.000 euro.
În contextul celor de mai sus, a arătat intimatul că în mod legal prima instanță a apreciat că raportul de evaluare depus la dosar de contestatoare este unul pro causa.
Examinând actele și lucrările dosarului tribunalul reține că prin sentința civilă nr.2933/25.06.2013 pronunțată de către Judecătoria Târgoviște a fost respinsă contestația la executare formulată de către contestatoarea-creditoare C. B. SA în contradictoriu cu intimatul-creditor C. I. și intimatul-creditor G. V. și a obligată contestatoarea la 1800 lei cheltuieli de judecată către intimatul creditor.
Cu privire la situația de fapt tribunalul reține că aceasta a fost corect reținută de către instanța de fond. În baza cererii creditorului intimat G. V. a fost începută executarea silită împotriva debitorului intimat C. I. în dosarul de executare nr. 335/2011, titlul executoriu fiind reprezentat de contractul de împrumut 135/2011. În procedura de executare silită, executorul judecătoresc a constatat, din relațiile obținute de la OCPI, că imobilul ce urma să facă obiectul executării silite imobiliare era bunul comun al soților C. I. și G., în timp ce împrumutul era contractat numai de C. I..
Creditorul a solicitat instanței partajul bunurilor comune, iar după pronunțarea unei hotărâri irevocabile, sentința 5527/27.11.2012, prin care i s-au atribuit în natură imobilele debitorului, s-a continuat executarea. Deoarece imobilul era grevat cu ipotecă în favoarea C.E.C B., în cauză a intervenit și acest creditor, alături de alți creditori ai aceluiași debitor, potrivit înscrisurilor existente în dosarul de executare.
La data de 08.04.2013, executorul judecătoresc a comunicat contestatoarei publicația de vânzare emisă în dosarul 335/2011, publicație în care se arată că la data de 13.05.2013 se vinde la licitație publică averea imobiliară a debitorului C. I. compusă din teren și construcții (urmează descrierea imobilului), la prețul de vânzare stabilit de 65.697 euro sau echivalentul în lei de la data plății.
Tribunalul constată că motivele de recurs invocate de către recurent sunt întemeiate deoarece, în situația în care părțile nu sunt de acord cu evaluarea bunurilor cu privire la care se face executarea silită este necesară o expertiză.
Deși instanța de fond face aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 500 alin.2 coroborate cu art. 411 alin.3 Cod procedură civilă privește ca părți în dosarul de executare silită doar pe debitorul C. I. și pe creditorul urmăritor G. V. fără a avea în vedere și restul creditorilor printre care se numără și creditorul ipotecar C. B..
În conformitate cu dispozițiile art. 500 alin 2 cod procedură civilă, în situația în care debitorul nu plătește datoria în termen de 15 zile de la primirea somației „executorul va stabili de îndată prețul imobilului, iar în cazul în care consideră necesar va cere părerea unui expert. Dispozițiile art. 411 alin 3 sunt aplicabile.”
În conformitate cu aceste din urmă dispoziții legale, executorul judecătoresc este obligat să identifice și să evalueze cu acordul părților bunurile sechestrate, iar în caz contrar va solicita efectuarea unei expertize, bunurile urmând a fi evaluate la valoarea lor de circulație. Deși părți în cadrul executării silite sunt debitorul și creditorul principal nu trebuie omis că, în cadrul aceleiași proceduri participă și terții garanți precum și creditorii intervenienți. În aceste condiții, în situația scoaterii la licitație a bunurilor este necesar și acordul acestora din urmă cu privire la valoarea bunurilor scoase la licitație deoarece, în mod evident și ei au un interes major în vânzarea bunurilor la o sumă cât mai mare.
Constată tribunalul că este întemeiat motivul de recurs în conformitate cu care executarea silita presupune o valorificare rapida a bunurilor debitorilor, însă este inadmisibil ca pe calea executării silite sa se stabilească prețuri derizorii ale bunurilor debitorilor, în frauda creditorilor garantați, cum este C. B. și pe de altă parte, prețul imobilelor susmenționate nu s-a stabilit cu acordul băncii cu atât mai mult cu cât dispunea de o evaluare a acestor imobile ipotecate în favoarea sa, iar valoarea imobilelor a fost stabilită prin expertiza tehnică și nu prin evaluare ANEVAR, după standardele unice ANEVAR, prin care se stabilește prețul de circulație al unui imobil.
Indiferent dacă prețul se stabilește prin evaluare ANEVAR, după standardele unice ANEVAR sau printr-o expertiză de evaluare efectuată în condiții de contradictorialitate între toți participanții la executarea silită imobiliară, se impune ca executarea silită să ducă la o valorificare cât mai avantajoasă a imobilului supus executării silite astfel încât, din prețul obținut, să fie îndestulați cât mai mulți creditori.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, tribunalul urmează a admite recursul și a modifica în tot sentința recurată în sensul admiterii contestației la executare și anulării publicației de vânzare emisă de B. A. D. la data de 05.04.2013 în dosarul de executare nr.335/2011.
Cum tribunalul a admis recursul, pe cale de consecință și având în vedere dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, urmează a respinge cererea intimatului creditor G. V. de acordare a cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de contestatoarea-creditoare C. B. SA, cu sediul în București, Calea Victoriei, nr. 13, sector 3, împotriva sentinței civile nr.2933/25.06.2013, pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-debitor Cioalca I. domiciliat în Târgoviște, .. 20, județul Dâmbovița și intimatul-creditor G. V., domiciliat în comuna Ulmi, ., județul Dâmbovița.
Modifică în tot sentința recurată în sensul că admite contestația la executare și anulează publicația de vânzare emisă de B. A. D. la 05.04.2013 în dosarul de executare nr.335/2011.
Respinge cererea intimatului G. V. privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 14.11.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI L. B. M. M. G. S.
GREFIER,
A. P.
Jud.fond: N. A. I.
Dosar nr._
Judecătoria Târgoviște
Red.M.M./Tehnored.O.N.
2 ex./02.12.2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 253/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Partaj judiciar. Decizia nr. 910/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
