Contestaţie la executare. Decizia nr. 244/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 244/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 14-03-2013 în dosarul nr. 4432/232/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA SECȚIA I CIVILĂ
Decizia Civilă nr. 244
Ședința publică din data de 14 martie 2013
Instanța constituită din:
Președinte: M. M.
Judecător: I. S.
Judecător: L. B.
Grefier: A. P.
Pe rol fiind judecarea recursului civil promovat de recurentul-contestator S. I., domiciliat în comuna Uliești, . împotriva sentinței civile nr.2191 din 20.07.2012 pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr._, intimat fiind C. M., domiciliat în comuna Uliești, ., având ca obiect „contestație la executare”.
Recursul timbrat cu suma de 97 lei și timbru judiciar de 3 lei.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul- contestator S. I. asistat de avocat A. A., intimatul C. M. – asistat de avocat R. M..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul pricinii, stadiul judecății, modul de îndeplinire a procedurii de citare, ca este legal îndeplinită, după care:
Președintele completului de judecată verifică personal modul de îndeplinire a procedurii de citare și constată că este legal îndeplinită.
Avocat A. A. pentru recurentul-contestator învederează instanței că nu mai are cereri de formulat, probe de administrat în cauză sau excepții de invocat.
Avocat R. M. pentru intimat învederează instanței că nu mai are cereri de formulat, probe de administrat în cauză sau excepții de invocat.
Nemaifiind cereri de formulat și nici excepții de invocat, lămuriri de dat sau probe de administrat, socotindu-se lămurită, declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat A. A. având cuvântul pentru recurentul-contestator solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate întrucât este netemeinică și nelegală și pe fond admiterea contestației la executare așa cum a fost formulată, constatând că în conformitate cu disp. art. 1629 și 1631 Cod civila avut loc o remitere de datorie; fără cheltuieli de judecată.
Avocat R. M. pentru intimat solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală pentru motivele expuse în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei; Nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod procedură civilă, socotindu-se lămurită, declară dezbaterile închise și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Găești sub nr._, contestatorul S. I., domiciliat în ., în contradictoriu cu intimatul C. M., domiciliat în ., a formulat contestație la executarea pornită de intimat și suspendarea executării până la judecarea definitivă a contestației la executare.
În motivare contestatorul a arătat că a fost somat prin B. B. M. să plătească suma de_ lei reprezentând debit și suma de 2807 lei cheltuieli de executare.
A mai arătat contestatorul că între el și intimat s-a derulat un proces civil în urma căruia a fost obligat să plătească sulta în sumă de_ lei, dar între el și creditorul intimat a intervenit o înțelegere la data de 24.09.2009 din care rezultă că se renunță la sumele de bani datorate cu titlu de sultă, astfel că potrivit art. 1629, contestatorul apreciază că a avut loc o remitere de datorie expresă.
În motivarea cererii de suspendare a executării, contestatorul a arătat că prin continuarea executării îi sunt afectate interesele legitime.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 112 C.p.c., art. 399 și următoarele C.p.c., art. 1629 Cod civil, art. 1631 Cod civil.
S-a solicitat proba cu înscrisuri.
Anexat cererii de chemare în judecată au fost depuse, în copie, următoarele înscrisuri: BI contestator, înscris sub semnătură privată intitulat „declarație”, somație, proces verbal și dovadă de comunicare, sentința civilă nr. 1130/19.05.2009 pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr._ .
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare.
În motivare intimatul a arătat că între el și contestatorul debitor nu a existat niciodată vreo înțelegere verbală cu privire la renunțarea lui la dreptul de a primi sultă în sumă de_ lei de la acesta, sultă ce a fost stabilită prin sentința civilă nr. 1130/19.05.2009 pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr._ și nici nu a încheiat cu acesta vreo înțelegere scrisă în acest sens.
A mai susținut intimatul că dacă ar fi existat o înțelegere de stingere a datoriei cu prinsă în declarația datată 24.09.2009, nu se mai justifică declararea apelului de către contestator la data de 08.10.2009, împotriva sentinței civile executate și nici atitudinea contestatorului de a nu se folosi de calea de atac pentru a se modifica hotărârea instanței de fond în sensul de a nu mai fi obligat la plata sultei.
Cu privire la înscrisul „declarație”, a arătat intimatul că se înscrie în fals, întrucât nu este scris și nici semnat de el, nu reprezintă voința lui, nu a avut cunoștință de acest înscris până la prezentul litigiu, iar în conținutul acestuia nu se face referire la hotărârea judecătorească prin care contestatorul a fost obligat la plata sultei, astfel că nu poate reprezenta o dovadă privind remiterea de datorie prevăzută de art. 1629, 1631 și 1499 Cod civil.
În drept întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 115-118 C.p.c..
S-au solicitat probele cu acte, interogatoriu, verificarea de scripte și expertiză grafologică.
Prin încheierea din data de 16.12.2011 s-a dispus suspendarea executării silite în ceea ce îl privește pe debitorul contestator S. I., a sentinței civile nr. 1130/19.05.2009 pronunțată de Judecătoria Găești, ce formează dosarul de executare nr. 158/21.10.2011 aflat în evidența B. B. M., Găești, până la soluționarea irevocabilă a prezentei contestații la executare.
La solicitarea instanței, B. B. M. a depus la dosar copia dosarului de executare nr. 158/2011 (f 47-64).
Sub aspectul probatoriului, au fost încuviințate părților probele cu înscrisuri și interogatoriu, această din urmă probă fiind administrată la termenul din 20.01.2012.
S-a dispus efectuarea unei expertize grafice având următoarele obiective: să se precizeze dacă declarația datată 24.09.2009 depusă la dosar de contestator este semnată de intimatul C. M., comparația urmând a se face cu semnături executate în ședința publică din data de 20.01.2012 de către intimat și cu semnături aplicate pe ordinul de încasare depus în original de intimat și pe contractul de executare silită nr. 158/21.10.2011 încheiat de acesta cu Biroul Executorului Judecătoresc B. M.; să se precizeze vechimea înscrisului și data întocmirii acestuia. Lucrarea dispusă a fost efectuată de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București, care a depus la dosar raportul de expertiză criminalistică nr. 170/17.05.2012.
La dosarul cauzei a fost atașat dosarul nr._ .
Prin sentința civilă nr. 2191/20.07.2012 Judecătoria Găești a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatorul S. I. în contradictoriu cu intimatul C. M..
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1130/19.05.2009 pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea formulată de S. I., în contradictoriu cu C. M., S. V. și B. I., s-a dispus partajarea bunurilor, iar S. I. a fost obligat să plătească sultă lui C. M. în sumă de_ lei.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel S. I., iar prin decizia civilă nr. 341/11.11.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița – Secția Civilă în dosarul nr._, acest apel a fost anulat ca netimbrat, împotriva hotărârii instanței de apel nefiind formulat recurs.
Așa cum rezultă din dovezile de comunicare aflate la dosarul nr._ al instanței de fond, sentința civilă nr. 1130/19.05.2009 a fost comunicată contestatorului S. I. la data de 24.09.2009, acesta semnând personal dovada de primire, iar intimatului C. M. i-a fost comunicată prin afișare la data de 23.09.2009.
La data de 21.10.2011, intimatul C. M. s-a adresat B. B. M., Găești, pentru executarea silită a sentinței civile nr. 1130/19.05.2009 pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr._, cererea formând obiectul dosarului de executare nr. 158/2011, iar în cadrul acestui dosar, la data de 09.11.2011 a fost emisă către contestatorul debitor somația pentru plata sumei de_ lei în baza titlului executoriu menționat, precum și a sumei de 2807,98 lei reprezentând cheltuieli de executare.
Contestatorul susține că această obligație de plată s-a stins prin remiterea de datorie care ar fi intervenit prin înțelegerea din data de 24.09.2009, materializată în înscrisul sub semnătură privată intitulat „declarație”.
Remiterea de datorie, când se face prin acte între vii, este un contract cu titlu gratuit căruia nu îi este aplicabilă condiția formei autentice impusă donației, dar a cărei probă trebuie să se facă în condițiile dreptului comun aplicabil la data încheierii actului, dacă nu se dovedește existența uneia din situațiile care potrivit art. 1138 din Codul civil în vigoare în anul 2009, ar naște fie prezumția absolută, fie pe cea relativă de liberare a debitorului. Cum în cauză nu a fost dovedită niciuna din împrejurările prevăzute de acest text de lege, proba remiterii de datorie se face conform art. 1191 alin. 1 din Codul civil, printr-un înscris.
În înscrisul invocat de contestator în susținerea acțiunii, nu se face însă vorbire despre obligația de plată a sultei aflată în sarcina contestatorului, nici prin indicarea cuantumului datoriei care s-ar stinge și nici prin indicarea hotărârii judecătorești prin care a fost stabilită, deși hotărârea judecătorească fusese comunicată ambelor părți. Părțile au declarat numai că sunt „mulțumiți unul față de celălalt”, precizând „nu ridicăm (renunțăm) la probleme financiare”. Din această formulare nu rezultă intenția intimatului de a încheia o remitere de datorie cu privire la sulta stabilită în favoarea lui și în sarcina contestatorului prin sentința civilă menționată. Mai mult, înscrisul, deși semnat și de intimat așa cum rezultă din raportul de expertiză criminalistică întocmit în cauză, nu dovedește încheierea între părți a unui contract, fie el și nenumit, căci nu dă naștere, nu modifică sau nu stinge drepturi și obligații.
Față de acestea, instanța de fond a apreciat că este neîntemeiată contestația la executare și în consecință a respins-o.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul S. I., solicitând în temeiul art.312 Cod procedură civilă admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și pe fond admiterea contestației la executare așa cum a fost formulată, constatând că în conformitate cu dispozițiile art.1629 și 1631 a avut loc o remitere de datorie expresă.
Recurentul a precizat că motivul de recurs invocat este prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, hotărârea instanței de fond fiind nelegală, susținându-se în mod greșit că nu s-a făcut proba remiterii de datorie printr-un înscris, întrucât înscrisul depus la dosarul cauzei și contestat de intimat atestă faptul că între părți a intervenit o remitere de datorie, intenția lor fiind stingerea obligațiilor dintre ei, obligații ce rezultau din procesul de partaj.
A mai arătat recurentul că înscrisul sus menționat îmbracă forma unei convenții și nu este obligatorie forma autentică.
În drept, recursul a fost întemeiat pe prevederile art.299 și urm. Cod procedură civilă, art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Intimatul C. M. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondată a recursului și menținerea instanței de fond ca temeinică și legală.
A arătat intimatul că în mod corect instanța de fond a reținut în considerentele hotărârii atacate că „Remiterea de datorie, când se face prin acte între vii, este un contract cu titlu gratuit căruia nu îi este aplicabilă condiția formei autentice impusă donației, dar a cărei probă trebuie să se facă în condițiile dreptului comun aplicabil la data încheierii actului, dacă nu se dovedește existența uneia din situațiile care potrivit art. 1138 din Codul civil în vigoare în anul 2009, ar naște fie prezumția absolută, fie pe cea relativă de liberare a debitorului. Cum în cauză nu a fost dovedită niciuna din împrejurările prevăzute de acest text de lege, proba remiterii de datorie se face conform art. 1191 alin. 1 din Codul civil, printr-un înscris.
În înscrisul invocat de contestator în susținerea acțiunii, nu se face însă vorbire despre obligația de plată a sultei aflată în sarcina contestatorului, nici prin indicarea cuantumului datoriei care s-ar stinge și nici prin indicarea hotărârii judecătorești prin care a fost stabilită, deși hotărârea judecătorească fusese comunicată ambelor părți. Părțile au declarat numai că sunt „mulțumiți unul față de celălalt”, precizând „nu ridicăm (renunțăm) la probleme financiare”. Din această formulare nu rezultă intenția intimatului de a încheia o remitere de datorie cu privire la sulta stabilită în favoarea lui și în sarcina contestatorului prin sentința civilă menționată. Mai mult, înscrisul, deși semnat și de intimat așa cum rezultă din raportul de expertiză criminalistică întocmit în cauză, nu dovedește încheierea între părți a unui contract, fie el și nenumit, căci nu dă naștere, nu modifică sau nu stinge drepturi și obligații.”
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul constată recursul neîntemeiat pentru următoarele considerente:
În mod corect instanța de fond a apreciat probele administrate în cauză și a interpretat că înscrisul care în opinia recurentului contestator ar reprezenta o remitere expresă de datorie, nu întrunește cerințele prevăzute de art. 1629, 1631 din Noul cod civil și art. 1138 din Codul civil în vigoare la data de 24.09.2009, din conținutul acestui înscris nereieșind că a avut loc o remitere de datorie față de sulta pe care contestatorul o datora intimatului în temeiul sentinței civile nr. 1130/19.05.2009 pronunțată de Judecătoria Găești și rămasă irevocabilă .
Astfel părțile nu au făcut nici un fel de precizări în legătură cu datoria care ar fi fost remisă, iar contestatorul nu a făcut alte probe prin care să se poată interpreta conținutul înscrisului pe care acesta îl invocă., în condițiile art. 1191 al.1 din Codul civil.
Chiar dacă nu este necesară forma autentică în privința remiterii de datorie, intenția părților nu rezultă în mod clar din înscrisul încheiat la data de 24.09.2009, instanța de fond apreciind corect probele administrate în cauză și aplicând adecvat dispozițiile legale menționate.
Față de aceste considerente, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge recursul declarat de contestatorul S. I. și va lua act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul-contestator S. I., domiciliat în . împotriva sentinței civile nr.2191 din 20.07.2012 pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr._, intimat fiind C. M., domiciliat în comuna Uliești, .
Ia act că intimatul nu solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 14.03.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI
M. M. I. S. L. B.
GREFIER,
A. P.
Jud.fond:M. E. N.
Judecătoria Găești
Dosar nr._
Red.L.B./Tehnored.O.N./P.M
2 ex./09.04.2013
| ← Fond funciar. Decizia nr. 867/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Anulare act. Decizia nr. 790/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
