Pretenţii. Sentința nr. 253/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 253/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 23-01-2013 în dosarul nr. 9063/120/2012
Dosar nr._ FOND
ROMANIA
TRIBUNALUL DAMBOVITA- SECTIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILA NR,253
Sedința publică din data de 23.01.2013
Instanța compusă din
PREȘEDINTE- B. BRÎNZICĂ
GREFIER- V. C.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița reprezentat de
Procuror C. S.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile având ca obiect pretenții, acțiune formulată de reclamantul C. M. Z., domiciliat în orașul Găești, ..33, județul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtul S. R.-prin Ministerul Finanțelor Publice București, cu sediul în București, ., sectorul 5.
Cererea scutită de plata taxei de timbru și timbru judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul C. Z., lipsă fiind reprezentantul pârâtului.
Reclamantul C. Z. depune la dosarul cauzei actele de condamnare ale fratelui său și arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Procurorul de ședință arată că nu mai are cereri de formulat.
Tribunalul nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cauzei de față.
Reclamantul C. Z., având cuvântul, arată că tatăl său a făcut 2 ani închisoare și a avut domiciliul forțat. Solicită să se constate caracterul politic al condamnării lui C. I. și C. M. și obligarea pârâtului la plata de despăgubiri, reprezentând daune morale în sumă de câte 5 milioane euro pentru tatăl și fratele său, pentru traumele suferite, în total 10 milioane euro.
Procurorul de ședință pune concluzii de respingere a acțiunii.
Tribunalul socotindu-se lămurit, în temeiul art.150 Cod procedură civilă declară dezbaterile închise și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, sub nr._ /23.11.2012 reclamantul C. Z., a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că tatăl acestuia, C. M., decedat la data de 18.06.1988, cu ultimul domiciliu în . a fost deținut politic în perioada 1958-1960, la locul de muncă, că fratele său, C. I., decedat la data de 18.06.1988, cu ultimul domiciliu în ., a fost condamnat la muncă silnică pe viață, fiind deținut politic în perioada 09.03._52, decedat în Penitenciarul gherla, conform sentinței nr. 186/1950 pronunțată de Tribunalul M. C., obligarea pârâtului la acordarea despăgubirilor conform dispozițiilor Legii nr. 221/2009.
În motivarea acțiunii reclamantul a precizat că este fiul lui C. M. care în perioada 17.02._60 a fost condamnat la locul de muncă conform referatului din 07.04.1958 și Ordinului MAI nr._/15.04.1958.
A arătat reclamantul că este fratele defunctului C. I. care nu a fost căsătorit și nici nu are copii.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 221/2009.
S-au atașat acțiunii copii de pe: buletinul de identitate al reclamantului, certificatul de deces pentru defunctul C. M., dosarul arhivei operative_, dosarul nr. 99/1952 (3028/950), dosarul nr._, dosarul nr. 75/1958, fișă personală- C. M. extras din Legea nr. 221/2004.
Deși legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare.
Examinând cererea formulată prin raportare la actele depuse de reclamant și la dispozițiilor legale aplicabile în cauză, tribunalul reține următoarele:
Prin cererea pendinte, reclamantul C. M. Z. a solicitat instantei, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, constatarea caracterului politic a condamnarilor suferite de tatal sau C. M. si fratele sau C. I. si obligarea pâratului la despagubiri pentru prejudiciul moral suferit al caror cuantum l-a precizat ca fiind de 10 milioane Euro.
Condamnarea suferită de fratele reclamantului C. M I. la munca silnica pe viața pentru infracțiunea de uneltire contra ordinii sociale prevăzută de art. 209 pct.3 Cod penal comb. cu art.1 lit.c din Legea 16/1949 si art.157 C.pen., ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 186/08.06.1950 a Tribunalului M. Constanta constituie de drept potrivit art. 1 alin. 2 lit. a) din legea nr. 221/2009 condamnare cu caracter politic, iar măsura internarii in colonia de munca Culmea pe timp de 24 luni aplicata tatalui reclamantului C. M. în baza Decretului Lege nr. 89/1958 si a H.C.M. nr.282/1958, constituie de asemenea măsura administrativa cu caracter politic conform art.3 lit. a si b din legea 221/2009.
Avand in vedere aceste constatari, tribunalul aprecieaza intemeiat primul capat de cerere, astfel ca va constata caracterul politic al condamnarii si masurii administrative suferite de fratele,respectiv tatal reclamantului.
Aceste nedreptați,respectiv condamnarea si masura administrativa cu caracter politic sunt masuri abuzive ale regimului comunist si l-ar fi îndreptățit pe reclamant conform dispozițiilor art. 5 alin. 1 lit. a) din legea nr. 221/2009 în forma sa inițială, la acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciile morale suferite de tatal si fratele sau.
Reține însă tribunalul, că prin decizia Curții Constituționale nr. 1354/20.10.2010 publicată în Monitorul Oficial nr. 761/15.11.2010 a fost admisă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 pct. 1 din OUG nr. 62/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 06 martie 1945 – 22 decembrie 1989 și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente ( prin care s-a modificat și completat art. 5 alin. 1 din Legea nr. 221/2009), excepție ridicată direct de Avocatul Poporului și s-a constatat că dispozițiile menționate sunt neconstituționale iar prin deciziile Curții Constituționale nr. 1358/21.10.2010 și nr.1360/21.10.2010 publicate în Monitorul oficial nr. 761/15.11.2010 s-a constatat că prevederile art. 5 alin.1 lit. a teza I din legea nr. 221/2009, privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 06 martie 1945 – 22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale.
La adoptarea deciziilor nr. 1358/21.10.2010 și 1360/21.10.2010 Curtea Constituțională a avut în vedere atât faptul că în domeniul acordării de despăgubiri pentru daune morale persoanelor persecutate din motive politice în perioada comunistă există reglementări paralele și anume: pe de o parte Decretul – Lege nr. 118/1990 și OUG nr. 214/1999, iar pe de altă parte Legea nr. 221/2009 cât și faptul că reglementările criticate încalcă normele de tehnică legislativă ( lipsa de precizie, claritate și previzibilitate) care au condus la aplicarea incorectă a acestora.
Potrivit art. 147 alin. 1 din Constituția României, dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției.
Prin urmare la data de 31 decembrie 2010, având în vedere că nu a avut loc nici o intervenție a Parlamentului sau Guvernului pentru punerea în acord a prevederilor declarate neconstituționale cu dispozițiile Constituției, art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009 și-a încetat efectele, nemaiputând fi aplicat ca temei de drept pentru acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea si masura administrativa cu caracter politică a fratelui si tatalui reclamantului..
Imposibilitatea textelor declarate necontituționale prin deciziile sus amintite de a constitui temei de drept pentru acordarea de daune morale a fost stabilita și prin Decizia în interesul legii nr.12/19.09.2011 pronunțată în dosarul nr.14/2011 al ICCJ (publicată in M.O. nr. 789/7.11.2011 ) în care se menționează expres că „urmare a deciziilor Curții Constituționale nr. 1358/21.10.2010 și nr. 1360/21.10.2010, dispozițiile art.5 alin.1 lit.a teza I din Legea 221/2009 și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial.
Avand in vedere considerentele mai sus expuse, tribunalul va admite in parte actiunea reclamantului, va constata caracterul politic al condamnarii și masurii administrative suferite de fratele si tatal reclamantului și va respinge capatul de cerere privind obligarea Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice la acordarea de despagubiri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de reclamantul C. M. Z., domiciliat în orașul Găești, ..33, județul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtul S. R.-prin Ministerul Finanțelor Publice București, cu sediul în București, ., sectorul 5.
Constată caracterul politic al condamnărilor și măsurii administrative referitoare la numiții C. M. (tatăl reclamantului) și C. I.(fratele reclamantului).
Respinge capătul de cerere privind obligarea Statului R. la plata de despăgubiri.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 23.01.2013.
Președinte, Grefier,
B. Brînzică V. C.
Red.BB
Ex.5/1.02.2013
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 395/2013. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1009/2013. Tribunalul... → |
|---|
