Contestaţie la executare. Decizia nr. 395/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA

Decizia nr. 395/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 22-04-2013 în dosarul nr. 2906/315/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA NR. 395

Ședința publică din data de 22 aprilie 2013

Președinte – N. C.

Judecător – R. M.

Judecător – I. S.

Grefier - N. D.

Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de intimata ..R.L., cu sediul în București, sector 3, . clădire B nr.5, camera 323, împotriva sentinței civile nr.429 din 28.01.2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-contestatori P. C. și P. G., domiciliați în Târgoviște,m ., ., ., având ca obiect – contestație la executare.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: intimații-contestatori P. C. și P. G. prin avocat N. V. în baza împuternicirii avocațiale . nr._/16.04.2013, lipsă fiind recurenta intimată ..

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul în care se află judecata, procedura de citare legal îndeplinită, cererea de recurs este timbrată cu suma de 100 lei taxă judiciară de timbru potrivit chitantei nr._/1/11.03.2013 (aflată la fila 4) și 0,30 lei timbru judiciar, cererea de recurs este motivată, prin serviciul registratură, la data de 18.04.2013, intimata a depus la dosar întâmpinare, iar la data de 22.04.2013, prin fax, recurenta a depus la dosar concluzii scrise în două exemplare, după care:

Președintele completului de judecată verifică personal modul de îndeplinire a procedurii de citare și constată că este legal îndeplinită.

Apărătorul intimaților precizează că prin întâmpinare nu s-au formulat excepții, că nu mai are cereri de formulat, probe de administrat, apreciază cauza în stare de judecată.

Instanța, având în vedere că nu sunt cereri prealabile de formulat, excepții de invocat, acte de depus la dosar, că prin întâmpinarea nu s-au ridicat excepții astfel că nu este necesară comunicarea întâmpinării, iar recurenta a depus la dosar concluzii scrise, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului civil de față.

Pentru intimații-contestatori P. C. și P. G., avocat N. V. având cuvântul, a pus concluzii de respingerea recursului potrivit întâmpinării, menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică, întrucât suplimentarea creanței nu are justificare legală devreme ce nu există un titlu de creanță, urmând să solicite cheltuielile de judecată pe cale separată.

Instanța, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod procedură civilă, socotindu-se lămurită, președintele constată cauza în stare de judecată și rămâne în deliberare.

TRIBUNALUL

Asupra recursului civil de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște la data de 20.03.2012 sub nr._, contestatorii P. C. și P. G. în contradictoriu cu intimata . au anularea formelor de executare silită, comunicate de Biroul Executorului Judecătoresc P. A., menționându-se că, au luat la cunoștință de executarea silită la data de 2.03.2012 prin somația din 20.02.2012.

S-a mai solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare, iar în privința anulării formelor de executare silită și-au motivat contestația prin aceea că, s-a achitat integral suma ce este pusă în executare .

În ședința din 14. mai 2012 instanța s-a pronunțat asupra excepției tardivității formulării contestației la executare invocată de intimată prin întâmpinare pentru motivele arătate prin încheierea respectivă, iar în ceea ce privește excepția netimbrării contestației la executare, instanța de fond a reținut că la fila 31 se află chitanța prin intermediul căreia contestatorii au achitat taxa de timbru aferentă contestației la executare .

În ședința din 23. 04. 2012 instanța s-a pronunțat de asemenea asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Biroul Executorului Judecătoresc P. A., pentru motivele arătate în încheierea de la acea termen, iar în vederea soluționării capătului de cerere având ca obiect suspendarea executării silite în raport de dispozițiile art. 403 alin 1 Cod Procedura Civila, a stabilit cu titlu de cauțiune un procent de 1% din suma contestată, și anume suma de 572 lei, iar contestatorii au învederat instanței că renunță la acest capăt de cerere.

După administrarea probelor instanța de fond a pronunțat sentința civilă nr. 429/28.01.2013 prin care a admis contestația la executare, a anulat formele de executare silită întocmite de executorul judecătoresc P. A. în dosarul nr. 724/2011 și a obligat intimata la plata sumei de 194 lei și 3 lei timbru judiciar către contestatori.

Pentru a hotărî astfel a reținut că a fost investită cu o cerere având ca obiect contestație la executare formulată de contestatori in contradictoriu cu intimata, împotriva formelor de executare silită pornită de Biroul Executorului Judecătoresc P. A. prin somația din 20.02.2012, că prin acest act de executare executorul judecătoresc a somat contestatorii în sensul de a achita în calitate de garanți ipotecari ai debitoarei . suma de 13.802,10 euro reprezentând creanță datorată plus dobânzi și comisioane aferente către creditoarea din prezenta cauză la care se adăuga cheltuieli de executare în sumă de 7287,04 lei.

În continuarea motivării instanța de fond a constatat că intimata în calitatea sa, de creditoare față de debitoarea . a se înscrie in tabloul definitiv consolidat în baza contractului de cesiune de creanță J 927/28 08 2009 încheiat între Banca Comercială în calitate de cedent și intimata . în calitate de cesionar.

Lichidatorul judiciar al debitoarei . a respins cererea de creanță a debitoarei intimate ,depusă în dosarul de insolvență nr._, refuzând cererea intimatei de a majora creanța sa, și cu suma de 13.079,85 euro și nu a înscris în tabelul definitiv și această sumă arătând că, prin contractul de cesiune de creanță J 927/28 08 2012 această instituție a dobândit o creanță de 131.814 lei așa cum se menționează în art. 1 din contract.

Soluția pronunțată de Tribunalul Dâmbovița cu privire la faptul de a nu înscrie în tabloul consolidat al creanțelor și suma de 13.079,85 euro, sumă pentru care intimata a demarat executarea silită față de contestatori a fost menținută de către Curtea de Apel Ploiești prin decizia 5326/19 11 2012 pronunțată în dosarul_, respingând recursul declarat de intimata creditoare împotriva acestei sentințe.

Aceeași motivare a fost folosită și de către Curtea de Apel Ploiești în sensul că, cesiunea de creanță dintre creditoarea BCR și intimata . s-a realizat la valoarea nominală, iar în anexa la contract această instanță, a recunoscut că, suplimentarea creanței respective cu suma de 13.079,85 euro nu are justificare legală, nu există un titlu de creanță, nu are acoperire în contractul de cesiune, această sumă reprezentând accesorii și dobânzi după data cesiunii creanței 28 08 2009.

Intimata în calitatea sa de creditoare față de debitoarea Mobilux SRL apare în tabloul definitiv consolidat înregistrată cu suma de 266.554,06 lei creanță garantată,o parte din sumă acoperindu-se conform celor susținute de intimată prin întâmpinare.

Instanța de fond a mai reținut că contestatorii din prezenta cauză au calitatea de garanți ipotecari, iar executorul judecătoresc la cererea creditoarei a emis somația de plată din 20.02.2012 în sensul achitării de către aceștia a sumei de 13.802,10 euro, sumă cu care intimata în calitatea sa de creditoare a încercat a se înscrie în tabelul consolidat al creanțelor, ca sumă datorată de debitoare dar și de contestatori în baza contractului de credit și a contractului de garanție imobiliară.

S-a mai reținut că se impune a se anula formele de executare silită întrucât intimata a pornit executarea silită față de contestatori în calitate de garanți ipotecari pentru o altă sumă pe care o datora debitorul principal, respectiv ., decât cea menționată în tabloul definitiv consolidat.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs intimata ., solicitând în principal modificarea în tot a sentinței recurate și respingerea contestației la executare, iar în subsidiar casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât instanța a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului.

Recurenta a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie arătând că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut (art. 304 pct.6 C.p.c.), motivele pe care se sprijină sunt contradictorii și străine cauzei ( art. 304 pct.7 c.p.c), instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății (art.304 pct.8 c.p.c), iar hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304 pct.9 c.p.c).

În concret, recurenta a arătat că intimații-contestatorii susțin un neadevăr, acela că în calitatea lor de garanți imobiliari ar fi achitat integral suma pusă în executare, în realitate creanța în sumă de_,58 Euro a fost de mai mult timp restantă, iar la data de 15.12.2011 creditorul ipotecar a luat decizia de a solicita executorului judecătoresc să treacă la valorificarea bunului imobil ipotecat în favoarea sa.

Recurenta a mai criticat sentința pe motiv că instanța a anulat formele de executare silită întocmită în dosarul nr. 724/2011 pe baza unor acte și dispoziții legale străine cauzei, legate de dosarul de insolvență a . concluzia că se impune anularea formelor de executare întrucât executarea silită s-a pornit față de contestatori pentru o altă sumă pe care o datora debitorul principal, decât cea menționată în tabelul definitiv consolidat, este total greșită.

În dezvoltarea acestor motive de recurs, recurenta a arătat că instanța de fond în loc să analizeze raporturile juridice și obligațiile izvorâte din contractul de credit de ipotecă încheiat de către creditori și debitori a analizat contractul de cesiune de creanță dintre B.C.R. și ., ori prin acest act s-a transmis de la cedent la cesionar o creanță purtătoare de dobândă și s-au predat titlurile executorii – contractul de credit și de ipotecă.

Recurenta a mai arătat că instanța de fond nu a cercetat probele și argumentele pe care le-a adus referitoare la starea financiară a clientului, la contractul de ipotecă și la contractul de credit, motivând în fapt și în drept hotărârea pe împrejurări și texte legale care țin de dosarele atașate dosarului de faliment al debitorului principal pe Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței deși ar fi fost legal să se întemeieze pe disp. codului de procedură civilă și ale codului civil.

A arătat că în conformitate cu disp. art. 371 ind.1 din Codul de procedură civilă, creditorul poate urmări realizarea dreptului recunoscut prin titlu executoriu, inclusiv achitarea dobânzilor penalităților sau altor sume acordate, precum și a cheltuielilor de judecată, că în cadrul procedurii insolvenței nerecuperându-se întreaga sumă garantată, creditorul ipotecar are dreptul de a solicita executarea silită împotriva bunului imobil în vederea recuperării creanței sale.

Prin întâmpinare intimații-contestatori au solicitat respingerea recursului, motivat de faptul că au solicitat anularea formelor de executare întocmite în dosarul de executare nr. 724/2011, instanța pronunțându-se asupra a ceea ce s-a cerut, că recurenta a încercat să se înscrie cu suma de 13.802 Euro în tabloul definitiv consolidat, în baza contractului de cesiune de creanță încheiat între B.C.R., în calitate de cedent și . în calitate de cesionar pentru suma de 131.814 lei, însă această problemă a fost tranșată irevocabil prin decizia nr. 5326/19.11.2012 de către Curtea de Apel Ploiești, în sensul că suplimentarea creanței respective cu suma de_ Euro nu are justificare legală din moment ce nu există un titlu de creanță.

Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a susținerilor părților, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată recursul nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.

În ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.6 Cod procedură civilă, în sensul că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut, tribunalul constată că acesta este nefondat întrucât contestația la executare a fost îndreptată împotriva formelor de executare întocmite de către B. P. A. la cererea creditorului ., instanța anulând aceste forme de executare.

Nici celelalte motive de recurs întemeiate pe art. 304 pct.7, pct.8 și pct.9 Cod procedură civilă nu sunt fondate, dezvoltarea motivelor acestora făcută de recurentă neputând conduce la concluzia existenței vreunuia dintre motivele de modificare prevăzute de articolele sus menționate.

În legătură cu susținerea că intimații au susținut un neadevăr, în sensul că în calitatea lor de garanți imobiliari ar fi achitat integral suma pusă în executare, tribunalul apreciază că aceasta nu poate fi primită întrucât suma de_,58 Euro reprezintă accesorii și dobânzi calculate de către intimata-creditoare, după data cesiunii creanței – 28.08.2009 când cedentul B.C.R. și-a considera creanța la suma de 131.814 lei.

Componența sumei de_,58 Euro, respectiv accesorii și dobânzi a fost stabilită cu putere de lucru judecat de către Tribunalul Dâmbovița care a respins contestația formulată de intimata creditoare din acest dosar, de a majora creanța cu această sumă și de nu o înscrie în tabelul definitiv consolidat (soluție menținută de Curtea de Apel Ploiești în dosarul de insolvență), ambele instanțe arătând că suplimentarea creanței respective cu suma de_,85 Euro nu are justificare legală în lipsa unui titlu de creanță deoarece reprezintă accesorii și dobânzi după data cesiunii creanței.

În ce privește susținerea recurentei referitoare la faptul că instanța a anulat formele de executare întocmite în dosarul de executare nr. 724/2011 pe baza unor acte și dispoziții legale străine cauzei, legate de dosarul de insolvență a . apreciază că nici această susținere nu poate fi primită, întrucât prin hotărârile pronunțate în dosarul de insolvență s-a stabilit cu putere de lucru judecat întinderea creanței recurentei ., neputându-se contrazice cele acolo statuate printr-o altă hotărâre judecătorească.

Concluzia instanței de fond care a arătat în motivarea hotărârii că se impune anularea formelor de executare întrucât executarea silită s-a pornit față de contestatori pentru o altă sumă decât cea menționată în tabelul definitiv consolidat, este corectă fiind confirmată prin hotărârile judecătorești mai sus arătate.

Recurenta a mai criticat sentința instanței de fond pe motiv că în loc să analizeze raporturile juridice și obligațiile izvorâte din contractul de credit de ipotecă încheiat de către creditori și debitori a analizat contractul de cesiune de creanță dintre B.C.R. și ., ori prin acest act s-a transmis de la cedent la cesionar o creanță purtătoare de dobândă și s-au predat titlurile executorii – contractul de credit și de ipotecă.

Nici această critică nu este întemeiată întrucât, așa cum s-a reținut prin decizia nr. 5326/19.11.2012, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr._ cesiunea de creanță dintre creditoarea B.C.R. și intimata din prezenta cauza s-a realizat la valoarea nominală, iar în anexă la contract valoarea nominală a creanței cedate aparținând . ridică la suma de 131.814 lei, valoarea nominală fiind, potrivit contractului de cesiune de creanță nr. J927/28.08.2009, suma de bani pe care cedentul are dreptul să o primească de la un debitor cedat, părțile înțelegând să se înscrie cu creanța prevăzută în anexă care a fost și încasată, predarea între cedent și cesionar făcându-se prin remiterea titlului.

Recurenta a mai arătat că instanța de fond nu a cercetat probele și argumentele pe care le-a adus referitoare la starea financiară a clientului, la contractul de ipotecă și la contractul de credit, motivând în fapt și în drept hotărârea pe împrejurări și texte legale care țin de dosarele atașate dosarului de faliment al debitorului principal pe Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței deși ar fi fost legal să se întemeieze pe disp. codului de procedură civilă și ale codului civil.

Tribunalul constată că nici acest motiv de recurs nu este fondat întrucât împrejurarea că instanța de fond a făcut referire la motivele pentru care instanțele învestite cu soluționarea contestației împotriva refuzului lichidatorului judiciar de a înscrie în tabloul definitiv consolidat al creanțelor suma de_,58 Euro, nu înseamnă că instanța de fond nu a analizat probele și argumentele referitoare la stare financiară a clientului băncii, la contractul de ipotecă și la contractul de credit ci doar că a acordat relevanță probelor aflate în dosarul de insolvență și a ținut cont de cele stabilite cu putere de lucru judecat în acest dosar.

Printr-o altă critică recurenta a arătat că în conformitate cu disp. art. 371 ind.1 din Codul de procedură civilă, creditorul poate urmări realizarea dreptului recunoscut prin titlu executoriu, inclusiv achitarea dobânzilor penalităților sau altor sume acordate, precum și a cheltuielilor de judecată.

Nici această critică nu este fondată, deoarece conform art. 371 ind.1 Cod proc. civ., (text de lege enunțat incomplet de către recurentă) executarea silită se face până la realizarea dreptului recunoscut prin titlu executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume acordate potrivit legii, făcându-se în oricare din formele prevăzute de lege simultan sau succesiv, ceea ce presupune ca accesoriile să fie acordate în condițiile legii, respectiv pentru acestea să existe un titlu de creanță.

În finalul criticilor aduse sentinței instanței de fond, recurenta a susținut că în cadrul procedurii insolvenței, nerecuperându-se întreaga sumă garantată, creditorul ipotecar are dreptul de a solicita executarea silită împotriva bunului imobil în vederea recuperării creanței sale, susținere neîntemeiată întrucât potrivit pct.2.3 din contractul de cesiune de creanță părțile au declarat că nu intenționează să constituie în baza contractului nici o garanție reală, mobiliară, alt drept sau altă sarcină asupra creanțelor cedate, contractele de credit și ipotecă fiind analizate de părțile contractului de cesiune de creanță la încheierea sa și implicit la stabilirea valorii nominale de creanță, nemaiputându-se analiza contractele de credit și ipotecă.

Pentru cele ce preced tribunalul în baza art. 312 din codul de procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de intimata ..R.L., cu sediul în București, sector 3, . clădire B nr.5, camera 323, împotriva sentinței civile nr.429 din 28.01.2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-contestatori P. C. și P. G., domiciliați în Târgoviște,m ., ., ., având ca obiect – contestație la executare, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din data de 22.04.2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI

N. C. R. M. I. S.

GREFIER,

N. D.

Judecătoria Târgoviște

J.F. A. F.

Dosar fond_

Red. C.N./Teh. P.A.

2ex/21.05.2013

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie la executare. Decizia nr. 395/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA