Contestaţie la executare. Decizia nr. 622/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 622/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 21-06-2013 în dosarul nr. 6370/315/2012
DOSAR NR._
ROMANIA
TRIBUNALUL DAMBOVITA SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILA NR. 622
SEDINTA PUBLICĂ DIN DATA DE 18 iunie 2013
Instanța compusă din :
Președinte: - B. Brînzică
Judecător: - C. M. G.
Judecător: - S. D.
Grefier :- S. E. S.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil promovat de recurentul contestator P. G. V. domiciliat în Târgoviște, .. 133, județul Dâmbovița, împotriva încheierii din 16 ianuarie 2013 și a sentinței civile nr. 392 din 23.01.2013, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._, intimat fiind C. A. domiciliat în Târgoviște, .. 1, ., dosarul având ca obiect recurs contestație la executare.
Cererea de recurs a fost legal timbrată cu suma de 97 lei conform chitanței nr._ din 19.04.2013, și cu timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
Dezbaterile și susținerile părților, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 18 iunie 2013, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța pentru a da posibilitatea părților, de a depune la dosar concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de azi 21 iunie 2013, dată la care a pronunțat următoarea decizie civilă.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 392/23.01.2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._ a fost respinsă contestația formulată de contestator P. G. V. și s-a luat act de renunțarea la cererea de suspendare a executării silite.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că prin cererea adresată executorului judecătoresc S.C.P.E.J. „M. D. și M. D. A.” înregistrată sub nr.474/29.05.2012, intimatul a solicitat executarea silită, împotriva contestatorului din prezenta cauză, a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.3977/23.11.2011 a Judecătoriei Târgoviște.
Conform procesului-verbal încheiat la data de 24.12.2012 de B. M. S. în dosarul de executare 311/2009 suma de 26.125,03 lei reprezentând contravaloare creanță și cheltuieli de executare pe care contestatorul o datorează intimatului, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.3977/2011 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosar nr._ și respectiv procesul-verbal de cheltuieli de executare stabilite în dosarul nr.474/2012 emis la data de 20.06.2012 de S.C.P.E.J. „M. D. și M. D. A.”, rezultă că a făcut obiectul compensării.
Instanța de fond a mai reținut că în dosarul de executare nr.474/2012 a fost înființată poprirea anterior datei la care B. M. S. a luat act de compensarea sumei datorate de contestator către intimat, în dosarul de executare nr.311/2009, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.3977/2011 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosar nr._ . În aceste condiții nu se poate reține că executorul judecătoresc S.C.P.E.J. „M. D. și M. D. A.” ar fi încălcat dispozițiile legale privind executarea silită. Singurele motive invocate de contestator privesc faptul că executorul judecătoresc l-a somat ca în cazul în care nu achită debitul bunurile identificate ca fiind proprietatea sa vor fi executate silit. Executorul judecătoresc a acționat conform dispozițiilor art.373 indice 1 alin.6 Cod procedură civilă.
Compensația fiind o modalitate legală de stingere a obligațiilor, soluția ar fi putut fi aceea ca instanța să constatate încetată executarea silită în temeiul dispozițiilor art.371 indice 5 lit.a Cod procedură civilă, insă instanța nu a fost investită cu soluționarea acestui aspect. Încetarea executării silite a fost menționată de către contestator abia în cuprinsul notelor scrise depuse la dosarul cauzei după închiderea dezbaterilor.
Împotriva acestei hotărâri și împotriva încheierii din data de 16.01.2013 a declarat recurs contestatorul P. G. V., invocând următoarele:
- excepția de ordine publică, abuzul de drept prin refuzul probatoriului în apărarea sa;
- excepția de incompatibilitate în a judeca o cauză a familie sale, atâta timp cât familia sa a denunțat penal judecătorul fondului, chemându-l în fața plenului CSM, conform art.134 alin.2 din Constituția României, deoarece acesta a judecat conspirativ și nu a lăsat cauza la a doua strigare, ci a strigat-o când a apărut C. A., la ora 9:30.
- De asemenea, cerând repunerea cauzei pe rol pentru ca instanța să îi încuviințeze probatoriul, judecătorul a refuzat cererea, fiind încălcate astfel practica și procedura Curților de Apel și a Înaltei Curți de Casație si Justiție, prejudiciindu-l grav, înfrângând nu numai drepturile conferite de art.24 din Constituția României, dar și deplinul exercițiu al drepturilor conferite de art.6 din CEDO. Toate acestea au condus la ascunderea adevărului și la stabilirea unei situații inverse fata de starea de fapt.
Recurentul a mai susținut că a solicitat atașarea dosarelor de executare ale debitorului C. A., aflate pe rolul B. S. M., dar că i-a fost refuzat acest drept, instanța dispunând în schimb ca SCPEJ D. M. să comunice copii din dosarul 474/2012, asigurând astfel apărarea lui C. A. și totodată paralizând apărarea sa, rezultând astfel că a fost favorizat intimatul când, la termenul de judecată din data de 16.01.2013, a fost încuviințată doar pentru intimat proba cu înscrisuri.
De asemenea, este falsă și reținerea instanței din aliniatul 4 al paginii 3 în sensul că „suma de_,03 lei reprezentând contravaloarea creanțelor și cheltuielilor de executare pe care contestatorul o datorează intimatului, în dosarul de executare nr.311/2009”, întrucât acest dosar de executare este al lui B. S. M., iar executorul judecătoresc D. M. nu are nici o calitate, astfel că nu putea exista un obiect al compensării și nici o executare silita.
S-a mai susținut că deși probele conduc la unica împrejurare că SCPEJ „M. D. si M. D. A.” a încălcat obligațiile legale, neavând nici un drept asupra creanței executate în dosarul 402/2009 instanța a intervenit abuziv, prejudiciindu-l.
Recurentul a susținut și că nu este motivat refuzul respingerii încuviințării probei cu înscrisuri, respectiv cele din dosarul de executare B. S. M. nr.311/2009, că prin această hotărâre i-a fost încălcat dreptul la apărare consacrat în art.24 din Constituția României și art.6 din CEDO, în sensul că în timp ce intimatului i s-au luat în considerare solicitările, lui i-au fost respinse toate cererile pentru atașarea dosarului executorului S., de a repune cauza pe rol, de încuviințare probe și de a administrare probe în apărare.
A mai arătat că hotărârea fiindnemotivata,încalcă dispozițiile art. art.129 (5)Cod procedură civilă, care obliga judecătorul sa aplice corect legea la speța pentru a face justiție, conform art.2 si 6 din Legea 304/2004. De asemenea, în cadrul hotărârii nu sunt indicate motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea, precum și motivele pentru care au fost înlăturate cererile formulate. Nerespectarea tuturor acestor norme conduc la nulitatea hotărârii conform art.105 alin.2 Cod procedură civilă.
De asemenea, și dreptul la un proces echitabil garantat de art.6 parag.1 din CEDO a fost încălcat, neprocedându-se la un examen efectiv al argumentelor.
În drept au fost invocate dispozițiile art.312 Cod procedură civilă raportat la 304 Cod procedură civilă în armonie cu art.l, 6 si 13 din CEDO, dar și art.l din Primul Protocol Adițional la Convenție.
În ședința publică din 21.05.2013 intimatul a depus la dosarul cauzei sentința civilă nr. 1995/12.04.2013 pronunțată în dosarul nr._, iar instanța a dispus atașarea dosarului de executare nr. 311/2009 al B.E.J. S. M., la solicitarea recurentului.
Intimatul nu a formulat întâmpinare, dar în ședința publică din data de 18.06.2013 a solicitat aplicarea unei amenzi judiciare recurentului, cerere ce va fi respinsă, nefiind săvârșită niciuna dintre faptele prevăzute la art. 1081 – 1083 Cod procedură civilă.
Tribunalul, examinând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, potrivit disp. art. 3041 Cod procedură civilă, reține că recurentul contestă faptul că judecata cauzei la termenul din 16.01.2013 a avut loc în lipsa sa, fiindu-i astfel încălcat dreptul la apărare.
Drepturile conferite de art. 6 din C.E.D.O. ,susține recurentul, i-au fost încălcate, potrivit susținerilor din cererea de recurs, și prin neîncuviințarea probatoriului solicitat.
Referitor la judecata cauzei în lipa contestatorului, tribunalul constată că acest motiv de recurs este nefondat cât timp, potrivit art. 129 alin. 1 Cod procedură civilă „Partile au indatorirea ca, in conditiile legii, sa urmareasca desfasurarea si finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligatia sa indeplineasca actele de procedura in conditiile, ordinea si termenele stabilite de lege sau de judecator, sa-si exercite drepturile procedurale conform dispozitiilor art. 723 alin. 1, precum si sa-si probeze pretentiile si apararile”.
Astfel, cât timp recurentul nu a formulat o cerere de amânare a cauzei ce urma a fi soluționată de către instanță, și văzând dispozițiile art. 129 Cod procedură civilă, în mod corect instanța a procedat la judecata cauzei.
În ceea ce privește neîncuviințarea probatoriului solicitat, tribunalul constată că recurentul nu indică ce anume probe a solicitat și care nu au fost încuviințate de către instanța de fond, cu atât mai mult cu cât o astfel de cerere trebuia motivată, pentru ca instanța să se pronunțe, în conformitate cu dispozițiile art. 168 Cod procedură civilă.
De altfel, la soluționarea în fond a cauzei, fiind contestată executarea silită din dosarul de executare nr. 474/2012 al B.E.J. M. D. și M. D. A. s-a dispus atașarea acestui dosar, iar cu ocazia soluționării recursului s-a atașat și dosarul de executare nr. 311/30.06.2009 al B.E.J. S. M..
Se constată așadar că recurentului nu i-a fost încălcat niciunul din drepturile enunțate de art. 6 din C.E.D.O. privitor la dreptul la un proces echitabil.
Mai susține recurentul că judecătorul era incompatibil a judeca deoarece familia sa l-ar fi denunțat penal, însă la dosarul cauzei nu există dovezi în acest sens, iar contestatorul nu a formulat cerere de recuzare a doamnei judecător, așa cum cer dispozițiile art. 29 rap. la art. 27 Cod procedură civilă.
În consecință, și acest motiv de recurs se constată a fi nefondat.
Din considerentele cererii de recurs reiese că recurentul susține că hotărârea nu ar fi motivată, motiv ce se constată a fi, de asemenea, nefondat, cât timp instanța de fond a arătat că în mod corect executorul judecătoresc a acționat conform disp. art. 3731 alin. 6 Cod procedură civilă deoarece procesul-verbal de compensare a debitelor a fost întocmit de către B.E.J. S. M. în dosarul nr. 311/2009 la data de 24.12.2012, deci ulterior dispoziției de înființare a popririi de către B.E.J. M. D. și M. D. A..
Față de toate aceste considerente, tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre deopotrivă legală și temeinică, și urmează ca, în baza art. 312 Cod procedură civilă, să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea intimatului C. A. privind aplicarea amenzii judiciare recurentului.
Respinge ca nefondat, recursul civil promovat de recurentul contestator P. G. V. domiciliat în Târgoviște, .. 133, județul Dâmbovița, împotriva încheierii din 16 ianuarie 2013 și a sentinței civile nr. 392 din 23.01.2013, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._, intimat fiind C. A. domiciliat în Târgoviște, .. 1, ..
Menține încheierea din 16.01.2013 și hotărârea atacate.
Obligă recurentul la plata sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 iunie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
B. Brînzică C. M. G. S. D.
GREFIER,
S. E. S.
Jud. fond M. C. I.
Judecătoria Târgoviște
Dosar nr._
Red. C.M.G.
Tehnored. A.G-
2 ex./15.07.2013
| ← Pretenţii. Decizia nr. 389/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Fond funciar. Decizia nr. 99/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
