Fond funciar. Decizia nr. 600/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 600/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 18-06-2013 în dosarul nr. 3319/315/2010
DOSAR NR._ RECURS
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 600
Ședința publică din data de 18 iunie 2013
Președinte: A. S.
Judecător: D. Ș.
Judecător: G. S.
Grefier: I. M.
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului civil declarat de recurenții pârâți P. G., P. Ș., P. I. C., B. M. G. (în calitate de moștenitoare a pârâtei defuncte A. E.) și I. A. (în calitate de moștenitoare a pârâtei defuncte A. E.), toți cu domiciliul în ., împotriva sentinței civile nr. 4625 pronunțată la data de 10.10.2012 de către Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă S.C. I. S. S.R.L., cu sediul în comuna Răzvad, ., județul Dâmbovița, și cu intimatele pârâte C. L. Răzvad de aplicare a Legii fondului funciar, cu sediul în comuna Răzvad, ., județul Dâmbovița, și C. Județeană Dâmbovița pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în municipiul Târgoviște, Piața Tricolorului, nr. 1, județul Dâmbovița, având ca obiect plângere în baza Legii fondului funciar.
Prezența părților și dezbaterile susținute au fost consemnate în încheierea pronunțată la data de 11 iunie 2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a amânat pronunțarea la data de 18 iunie 2013 pentru a da posibilitate părților să depună la dosarul cauzei note scrise, dată la care, deliberând, a pronunțat următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea de chemare în judecată a pârâtei S.C. I. S. S.R.L. – prin reprezentantul său legal – D. C., înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște sub nr._, reclamanții P. G., A. E., P. Ș. și P. I. C. au solicitat obligarea acesteia de a lăsa în deplină proprietate și posesie suprafața de 8000 m., precum și să ridice toate construcțiile și materialele de pe acest teren.
Motivând cererea, reclamanții au arătat că terenul revendicat este dobândit în urma reconstituirii dreptului de proprietate de pe urma autorului lor – P. T., fiind formată din 2 suprafețe de 5888 mp și 2112 mp, stăpânit de pârâtă în baza unui contract care avea clauză specială, în sensul că terenul era dat numai în folosință. S-a menționat că prin sentința civilă nr. 847/1999 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr. 2565/1998, a fost admisă acțiunea reclamanților de evacuare a pârâtei și de obligare la ridicarea construcțiilor și materialelor, însă, trecând mai mult de 3 ani de la data ultimului act de executare, este necesar un nou titlu executoriu.
În drept, cererea de chemare în judecată este întemeiată pe dispozițiile art. 480 Cod civil.
Pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională.
Prin cererea reconvențională a cerut constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._/13.11.1997, iar în susținerea ei a depus schița imobilului, sentința civilă pronunțată la data de 17.06.1994 de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr. 4227/1994, titlul de proprietate nr._/13.11.1997, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2834/19.03.1993, proces-verbal/03.03.1993, mențiuni la procesul-verbal nr. 69/09.03.1993, schiță, factura nr. 113/10.02.1993.
Pe lângă înscrisurile depuse în probațiune de către reclamanți, a fost atașat dosarul nr. 2565/1998 al Judecătoriei Târgoviște.
Prin sentința civilă nr. 2147 din 06.04.2010, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Târgoviște a admis excepția autorității de lucru judecat a cererii principale, având ca obiect „revendicare imobiliară”, a disjuns cererea reconvențională privind constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._/13.11.1997 și, potrivit art. 99 din HCSM nr. 387/2005, a transpus această cerere la un complet specializat cu judecarea cauzelor de fond funciar.
Capătul de cerere disjuns a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Târgoviște sub nr. de dosar_, la data de 06.04.2010, S.C. I. S. S.R.L. fiind conceptat în calitate de reclamant.
Pârâții Petescu G., A. E., P. Ș. și P. I. C. au formulat întâmpinare la data de 11.05.2010, prin care au invocat excepția autorității de lucru judecat în raport de sentința civilă nr. 847/1999, pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr. 2365/2008 și au solicitat respingerea cererii de constatare a nulității titlului de proprietate nr._/1997.
În motivare au arătat că a mai fost respinsă o cerere similară și că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. III lit. a din Legea 169/1997, întrucât terenul a aparținut autorului acestora P. T., de pe urma căruia a fost reconstituit dreptul de proprietate.
La data de 08.06.2010, instanța din oficiu a dispus conceptarea și citarea în cauză ca pârâte a Comisiei Locale de fond Funciar Răzvad și a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată Dâmbovița.
Prin încheierea din data de 21.03.2011, judecătoria a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâții persoane fizice pentru neîndeplinirea condiției identității de părți.
La data de 05.04.2011, . a depus la dosar o cerere intitulată „precizare” (f. 77), prin care a arătat că cererea de constatare a nulității vizează suprafețele din tarlaua 76, de 5.888 mp, . de 2112 mp . titlul de proprietate atacat.
Totodată a arătat că terenul pentru care s-a formulat cererea de revendicare este altul decât cel dobândit de reclamantă prin sentința civilă nr. 4227/1994, pronunțată de Judecătoria Târgoviște în suprafață de 13.000 mp situat în .> La data de 23.09.2011, numitele B. M. G. și I. A. au solicitat introducerea în cauză în calitate de moștenitoare ale pârâtei A. E., decedată (f. 97) în temeiul art. 243 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, alăturând cererii certificatul de deces ., nr._ (f. 98).
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri și expertiză topografică (f. 135-144, 156-159, 226-227, 243-251).
Prin sentința civilă nr.4625/10.10.2012 s-a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâți prin întâmpinare în raport cu sentința civilă nr. 847 din 08.02.1999 a Judecătoriei Târgoviște, pronunțată în dosarul 2565/1998, s-a admis excepția lipsei de interes a reclamantului în formularea cererii, invocată din oficiu și pe cale de consecință, s-a respins cererea formulată de S.C. I. S. S.R.L., ca fiind lipsită de interes.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că pârâta, prin cererea reconvențională invocă faptul că suprafețele de teren din titlul atacat se suprapun cu terenul asupra căruia acesta ar avea un drept de proprietate dobândit în procesul de privatizare, prin actele mai sus menționate.
S-a constatat din cuprinsul raportului de expertiză (f. 135-144, 156-159, 226-227, 243-251) că terenurile menționate în actele invocate de reclamant și cel din titlul de proprietate atacat nu se suprapun, fapt dedus de expert atât din neconcordanța tarlalei și parcelei suprafețelor din titlu, cât și din necorespunderea vecinilor menționați în acesta.
Instanța de fond a apreciat că împrejurarea potrivit căreia în cuprinsul raportului de expertiză întocmit de expert Erlik Genevieve (f. 110-114), în dosarul nr. 2565/1998 al Judecătoriei Târgoviște s-a stabilit că terenurile s-ar suprapune, nu este de natură să contrazică concluziile expertizei de față.
S-a subliniat că în cadrul acelui dosar părțile erau diferite, deci nu poate fi reținută autoritatea de lucru judecat, nici pe cale de excepție, nici ca o prezumție și prin urmare, terții, cum este și reclamantul din cererea de față, spre deosebire de părțile din dosarul respectiv, are posibilitatea, în afara cadrului procesual, să repună în cauză lucrul judecat.
Faptul neparticipării terțului la proces, dă posibilitatea acestuia să demonstreze în contra adevărului judiciar reținut de instanță – relevat de probele administrate de părți si pe care judecătorul și-a fundamentat raționamentul – aducând în dezbatere elemente noi, care, dacă ar fi fost cunoscute, ar fi condus la o altă soluție.
În argumentarea soluției s-a evidențiat că identificarea terenurilor în dosarul anterior s-a făcut pe baza indicațiilor pârâtului și nu în raport cu identificatorii cadastrali și cu vecinătățile indicate în titlul de proprietate, prin urmare, nu se poate reține că terenurile, astfel cum au fost menționate în cuprinsul titlului de proprietate atacat, se suprapun cu cele menționate în cuprinsul actelor invocate de reclamant în sprijinul cererii sale.
În opinia judecătoriei, nu are relevanță faptul că procesul de reconstituire a dreptului de proprietate, finalizat cu emiterea titlul de proprietate atacat, a vizat un teren care s-ar suprapune eventual cu cele din actele indicate de reclamant, atâta vreme cât în titlul de proprietate se menționează un alt amplasament deoarece nu pot fi avute în vedere alte acte emise în cadrul procesului de reconstituire cum ar fi hotărârea de validare sau procesul verbal de punere în posesie, în condițiile în care titlul de proprietate atestă calitatea de proprietar asupra terenului astfel cum este identificat în cuprinsul acestuia și nu a fost rectificat conform procedurii prevăzute de lege.
Așadar, identificarea terenului se face în raport cu amplasamentul terenului indicat în cuprinsul titlului de proprietate și nu cu cel pe care eventual ar fi trebuit emis titlul de proprietate, adică pentru care ar fi eventual îndreptățiți la reconstituire moștenitorii lui P. T..
Examinând interesul legitim al pârâtei reclamante de a cere anularea titlului de proprietate emis reclamanților pârâți (interes justificat numai dacă aceasta are la rândul său un drept de proprietate asupra aceluiași teren, altfel nu are niciun folos practic în urma anulării titlului pârâților pentru că nu se poate emite un titlu în favoarea sa atât timp cât nu are la rândul său un drept asupra terenului sau nu dobândește vreun drept cu privire la teren urmare a unei eventuale constatări a nulității titlului), prima instanță, față de împrejurarea conform căreia terenul din actele invocate de societate drept titlu nu se suprapune cu cele din titlul atacat, a concluzionat că nu justifică un interes.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții criticând-o cu motivarea că în mod greșit s-a considerat că în cauză nu operează autoritatea de lucru judecat, întrucât prin sentința civilă irevocabilă nr.847 pronunțată în dosarul nr.2565/1998 al Judecătoriei Târgoviște s-a respins cererea reclamantului de anulare a titlului de proprietate nr._/1997 al recurenților, eliberat de pe urma autorului P. T., în considerentele acesteia reținându-se că „neinvocând nici un drept real propriu, pârâtul reclamant nu a făcut dovada vreunui motiv de nulitate absolută din cele prevăzute expres de art.3 din Legea nr.169/1997”.
Se susține că din cuprinsul cererii reconvenționale rezultă că pârâtul reclamant invocă aceleași motive ca și în cererea ce a făcut obiectul dosarului nr._/1998, conexat la dosarul 2565/1998 finalizat cu sentința nr.847/2009, fiind astfel întrunite cerințele art.1201 cod civil cu privire la identitatea de părți, obiect și cauză, impunându-se aplicarea dispozițiilor art.166 Cod procedură civilă.
Dezvoltând critica, recurenții arată că este evidentă părtinirea instanței în condițiile în care deși nu se efectuase expertiza care să determine convingerea că terenurile nu se suprapun, folosită ca argument pentru respingerea excepției, a respins-o nejustificat, motivând că nu ar fi vorba despre aceleași părți, cu toate că prima cerere era formulată de D. C. ca asociat unic al ., respinsă prin hotărâre irevocabilă, iar a doua cerere era formulată de această societate prin asociat unic D. C..
De asemenea se apreciază ca fiind greșită respingerea cererii pentru lipsa de interes a reclamantului.
Sub acest aspect, se arată că reclamanta a achiziționat prin licitație publică deschisă de către . Moreni mai multe bunuri(hală sortare din plăci beton, grup sanitar construit din BCA, incomplet, fără tâmplărie și acoperiș, poarta nr.2 din metal cu plasă și pod basculă la poarta nr.1 de 50 t) conform procesului verbal de licitație nr.69/03.03.1993 și facturii . nr.113/10.03.1993, iar în contractul de vânzare-cumpărare nr.72/11.03.1993 există o clauză specială ce prevede că „terenul aferent construcțiilor cumpărate, respectiv suprafața de 13.000 mp va fi folosit de către cumpărător până la eliberarea titlului de proprietate asupra terenului….”.
Recurenții au subliniat că terenul revendicat a fost obținut prin reconstituirea proprietății private autorului lor, P. T., alcătuit din două suprafețe de 5888 mp și 2112 mp și este stăpânit de reclamanta ce se prevalează de înstrăinarea unor amenajări și dotări făcute pe acest teren, anterior de către o societate comercială care i le-a înstrăinat printr-un contract ce avea clauza potrivit căreia terenul este dat numai în folosință, nefiind proprietatea ei.
S-a menționat totodată că D. Ș. C. căruia i s-a eliberat T.P nr._/24.01.2002(în T 71, P.1602- 3570 mp se învecinează la N cu moștenitorii lui P. T.) nu este aceeași persoană cu D. C. care nu deține nici un act care să ateste proprietatea vreunei suprafețe de teren în punctul Valea lui S..
În continuare, s-a arătat că expertiza întocmită de Z. D. este partinică și nereală întrucât nu a consemnat nici măcar actele comunicate de recurenți și că au fost la fața locului apărătorul ales și un martor care a identificat exact terenul recurenților. Mai mult, nu s-au avut în vedere expertizele întocmite anterior cu privire la același teren ce evidențiază clar suprapunerea imobilului recurenților cu al celui ocupat de reclamant, toate obiecțiunile ridicate în primă instanță fiind respinse nejustificat.
Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În drept se invocă art.304 Cod procedură civilă.
Intimata a formulat întâmpinare în sensul respingerii recursului ca nefondat, pe considerentul că în mod corect s-a constatat că nu operează autoritatea de lucru judecat, în lipsa identității de părți și obiect, în privința acestuia din urmă subliniindu-se că identificarea terenurilor nu s-a făcut în raport cu reperele cadastrale și vecinătățile indicate în titlul de proprietate ci doar pe baza indicațiilor pârâtului, astfel că nu se poate reține suprapunerea terenurilor.
Pe de altă parte, se susține că prima instanță nu avea motive să ignore expertiza întocmită de D. Z. ce relevă inexistența suprapunerii imobilelor, de vreme ce în titlul de proprietate se menționează un alt amplasament, datorită neconcordanței tarlalei și parcelei suprafețelor dar și lipsei corespondenței în privința vecinilor.
Intimata a mai arătat că în considerentele hotărârii se reține că identificarea terenului se face în raport cu amplasamentul indicat în titlul de proprietate și nu cu cel pe care acesta ar fi trebuit emis.
În privința calității, în cererile deduse judecății, se apreciază că aceeași calitate în ambele cereri înseamnă a figura în cele două procese în calitate de titulari de drepturi, altfel spus trebuie avută în vedere identitatea de calitate juridică a părților, iar nu identitatea lor fizică. Tot astfel, nu există identitate de obiect dacă scopul final urmărit coincide, fiind necesară și identitatea de pretenție care nu se regăsește conform raportului de expertiză.
A doua critică se consideră nefondată întrucât judecătoria a sesizat lipsa de interes a intimatei față de constatările neechivoce ale expertizei(terenul revendicat fiind altul decât cel dobândit de intimată prin sentința civilă nr.4227/1994 a Judecătoriei Târgoviște, respectiv 13.000 m.p).
Examinând hotărârea atacată prin prisma probelor administrate, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în materie, tribunalul apreciază recursul ca fiind fondat.
Se reține că așa cum au evidențiat și recurenții, în mod eronat s-a respins excepția autorității lucrului judecat, reglementată de art.1201 Cod civil, în soluționarea cererii reconvenționale de constatare a nulității T.P nr._/13.11.1997.
Pentru verificarea incidenței acestei instituții juridice, nu este suficient să se constate strict formal calitatea în care părțile stau în judecată, cum a apreciat prima instanță ci, strâns legată de aceasta, trebuie analizată și pretenția dedusă judecății(obiectul) prin prisma cauzei(temeiul juridic) invocate.
Analizând cererea ce face obiectul dosarului_/1998 conexat la dosarul nr.2565/1998 al Judecătoriei Târgoviște finalizat cu pronunțarea sentinței civile irevocabile 847/08.02.1999, tribunalul constată că deși D. C. a solicitat în calitate de reclamant anularea titlului de proprietate nr._/13.11.1997, pentru suprafața de 2,846 ha, în fapt el a invocat dreptul de proprietate asupra a 13.000 mp al societății . SRL, prevalându-se de pretinsa cumpărare cu act autentic a acestei porțiuni de teren, în calitate de administrator unic al societății, în considerarea art.480 Cod civil, 1247 Cod civil și a Legii nr.29/1990.
Din considerentele sentinței civile nr.847/1999, intrate și ele în autoritatea de lucru judecat întrucât justifică soluția menținută în apel și recurs, rezultă că, „pârâtul reclamant, în calitate de persoană fizică, astfel cum și-a formulat cererea ce face obiectul dosarului nr._/98, este lipsit de calitate procesuală activă, căci atât contractul de vânzare-cumpărare al bunurilor cu . Moreni cât și sentința civilă pronunțată în dosarul nr.4227/1999, se referă la societatea al cărei unic asociat este D. C. și nu la acesta în calitate de persoană fizică.
Neinvocând niciun drept propriu real pârâtul reclamant nu a făcut dovada existenței vreunui motiv de nulitate absolută din cele prevăzute expres în art.3 din Legea nr.169/1997”.
Așadar, deși a fost investită de reclamantul D. C., Judecătoria Târgoviște a apreciat că acesta nu are legitimitate procesuală,, dar a analizat fondul pretenției din perspectiva adevăratei titulare a dreptului dedus judecății, societatea reprezentată de persoana fizică.
Edificator este faptul că împotriva sentinței de fond au declarat apel și recurs atât D. C. cât și ., respinse de instanțele ierarhic superioare care nu au substituit motivarea judecătoriei, ci au menținut-o.
În acest context, se reține că în fapt s-a analizat temeinicia dreptului societății comerciale de a pretinde nulitatea titlului emis succesorilor lui P. T., astfel că în cele două litigii se verifică identitatea de părți, argumentele ce susțin soluția fiind hotărâtoare în clarificarea acestui aspect.
De asemenea, din analiza comparativă a motivelor pe care s-a întemeiat cererea conexă nr._/1998 cu cea din cauza de față, se observă identitatea acestora. În ambele litigii s-a invocat contractul de vânzare – cumpărare în baza căruia societatea a dobândit construcții, prin licitația organizată de . și sentința civilă f.n. din 17.06.1994 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul 4227/1994 prin care s-a constatat că . SRL este proprietara terenului aferent construcțiilor, în suprafață de 13.000 mp, situată în .> Or, prin sentința nr.847/1999 această hotărâre a fost apreciată ca inopozabilă succesorilor lui P. T., nefiind pronunțată în contradictoriu cu ei, iar pe de altă parte s-a motivat că prin licitație, cumpărătoarea nu obținuse decât dreptul de folosință asupra terenului aferent construcțiilor deoarece nici vânzătoarea nu avea dreptul de proprietate asupra acestuia și nici nu a uzat de procedura specială prevăzută de HG nr.834/1999 pentru obținerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate și pe care nu-l putea transmite în aceste condiții.
Tribunalul mai are în vedere că se regăsește și identitatea de obiect în cele două litigii.
În primul dosar s-a pretins anularea titlului în întregul său, ca și în cauza pendinte, fără a se indica elemente noi care să nu fi fost verificate în litigiul anterior.
Chiar dacă prin precizarea de la fila 78 în dosarul nnr._ (format prin disjungerea din dosarul_ ), pârâta . a pretins că cele două suprafețe revendicate de moștenitorii lui P. T. sunt altele decât suprafața pentru care societatea a obținut sentința ce ține loc de act autentic, nu a adus niciun argument în sprijinul acestei afirmații și a fost făcută în mod evident pentru ocolirea autorității lucrului judecat invocată prin întâmpinarea anterioară(fila 30).
În fine, deși în dosarul_/1998 s-a invocat ca temei juridic art.480, 1274 Cod civil și Legea nr.29/1990(știut fiind că pe durata a câțiva ani tribunalele ca instanțe de contencios administrativ soluționau acțiunile în anularea/nulitatea titlului de proprietate eliberate în temeiul legii fondului funciar, până când CSJ a stabilit prin decizia în interesul Legii nr.1/1997 că acestea sunt în competența judecătoriilor), Judecătoria Târgoviște a analizat cererea dedusă judecății din perspectiva dispozițiilor art.III din Legea nr.169/1997, temei invocat și în al doilea litigiu.
Ceea ce rezultă în mod neîndoielnic din ambele dosare este faptul că în solicitarea de constatare a nulității TP nr.82.063/1997, . s-a întemeiat pe pretinsul drept propriu asupra terenului aferent construcțiilor achiziționate prin licitație, astfel că nu se verifică susținerea din cererea precizatoare conform căreia ar fi vorba despre alt teren, de vreme ce nu a depus vreun înscris doveditor sub acest aspect.
Din aceste împrejurări, tribunalul concluzionează că aceleași imobile terenuri au făcut obiectul expertizării atât în dosarul_/1998 cât și în cel de față, numai că s-a ajuns la concluzii contradictorii.
Dacă în cauza anterioară expertul Erlik Genevieve a ajuns la concluzia suprapunerii terenurilor, expertul D. Z. a apreciat că nu există suprapunere date fiind elementele de identificare cadastrală înscrise în titlul de proprietate, or în mod eronat s-a validat acest raport de expertiză care este adevărat reliefează modul de dispunere a terenurilor din punctul de vedere al planurilor cadastrale(nerespectate de comisia de fond funciar) însă nu se poate trece cu vederea că în litigiul anterior aceleași imobile au fost constatate suprapunându-se, împrejurare intrată în autoritatea de lucru judecat.
Față de cele ce preced, tribunalul conchide că toate elementele autorității lucrului judecat se regăsesc în cele două cauze, considerent pentru care în temeiul art.3041 coroborat cu art.312 alin.2 Cod procedură civilă va admite recursul și va modifica în tot hotărârea atacată, în sensul admiterii excepției autorității lucrului judecat și respingerii cererii de constatare a nulității absolute a T.P. nr._/13.11.1997 pentru autoritate de lucru judecat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil declarat de recurenții pârâți P. G., P. Ș., P. I. C., B. M. G. (în calitate de moștenitoare a pârâtei defuncte A. E.) și I. A. (în calitate de moștenitoare a pârâtei defuncte A. E.), toți cu domiciliul în ., împotriva sentinței civile nr. 4625 pronunțată la data de 10.10.2012 de către Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă S.C. I. S. S.R.L., cu sediul în comuna Răzvad, ., județul Dâmbovița, și cu intimatele pârâte C. L. Răzvad de aplicare a Legii fondului funciar, cu sediul în comuna Răzvad, ., județul Dâmbovița, și C. Județeană Dâmbovița pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în municipiul Târgoviște, Piața Tricolorului, nr. 1, județul Dâmbovița.
Modifică, în tot, hotărârea atacată, în sensul admiterii excepției autorității lucrului judecat și respingerii cererii de constatare a nulității absolute a titlului de proprietate_/13.11.1997 pentru autoritate de lucru judecat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 18 iunie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
A. S. D. Ș. G. S.
GREFIER,
I. M.
J.f. N. M. A.
Judecătoria Târgoviște
Dosar nr._
Tehnored. G.G./A.S.
25.06.2013/3 exemplare
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 913/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Acţiune în constatare. Decizia nr. 1130/2013. Tribunalul... → |
|---|
