Fond funciar. Decizia nr. 260/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 260/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 19-03-2013 în dosarul nr. 1922/284/2010
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA - SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 260
Ședința publică din data de 19 martie 2013
Instanța compusă din :
Președinte: - S. D.
Judecător: - B. Brînzică
Judecător: - C. M. G.
Grefier :- S. E. S.
Pe rol fiind recursurile civile declarate de pârâții P. P., domiciliată în comuna Crevedia, ., D. F., domiciliată în București, ., nr. 3-11, ., Sector 1, D. N., domiciliat în A., ., ., D. G., domiciliată în B., ., ., ., județul Ilfov, G. D., domiciliată în B., ., ., ., A. E., domiciliată în . și C. locală de fond funciar Crevedia, cu sediul în ., D. I. N. – minoră (moștenitoare a pârâtului D. V. B.), domiciliată în ., ., județul Dâmbovița, reprezentantă legală fiind S. A., domiciliată în ., ., județul Dâmbovița, curator fiind V. F., domiciliat în ., împotriva sentinței civile nr. 440 din 2 aprilie 2012 pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul nr._, intimat reclamant fiind . SRL, cu sediul în București, .. 6, ., ., Primăria comunei Crevedia, cu sediul în ., C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Piața Tricolorului, nr. 1, județul Dâmbovița și Administrația Națională Apele Române, cu sediul în București, .. 6, Sector 1, dosarul având ca obiect recurs constatare nulitate titlu de proprietate.
Cererea de recurs este scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar conform art. 42 din Legea 1 /2000.
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 12 martie 2013, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 19 martie 2013, dată la care a pronunțat următoarea decizie civilă.
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor civile de față:
Prin cererea reînregistrată pe rolul Judecătoriei Răcari sub nr._ din data de 22.06.2010 urmare a trimiterii spre rejudecare a cauzei_ prin decizia civilă nr. 484/27.04.2010 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosar nr._, reclamanta . SRL (fostă . SRL), în contradictoriu cu pârâții P. P., D. F., D. N., D. G., G. D., D. V. B., A. E., Primăria C. Crevedia, județ Dâmbovița, C. locală de aplicare a legii 18/1991 – ., C. județeană de aplicare a legii 18/1991 – județ Dâmbovița și Administrația Națională Apele Române, solicită instanței să constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/01.04.2008 emis de C. Județeană pentru stabilirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor Dâmbovița (în continuare, CJPSDPAT Dâmbovița), invocând fraudarea legii.
În fapt, reclamanta arată că a cumpărat terenul de 5.700 mp situat în localitatea Mânăstirea, ., prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 85/ 14.01.2004 de BNP G. G.; că achiziționarea terenului s-a făcut în considerarea localizării terenului, plătindu-se o suma apreciată de reclamantă ca fiind mare pentru anul 2004; că în conformitate cu planul de amplasament realizat de inginerul cadastrist E. C., în anul 2004, terenul reclamantei a fost identificat în T. 54, P. A 419/2, având ca vecinătăți: N – drum exploatare 420, E – moștenitorii lui F. G., S – moștenitorii lui P. M., V – HB 615 (lacul Z. Mănăstirea); că terenul este identificat prin două coordonate fixe, ce nu se pot modifica sau transforma, și anume drumul de exploatare 420 (la nord) și HB 615, lacul Z. Mănăstirea (la vest), ambele aparținând domeniului public, inalienabil conform art. 136 din Constituția României și art. 11 din legea 213/ 1998; că în anul 2008, la propunerea Comisiei de aplicare a legii 18/ 1991 din cadrul comunei Crevedia, CJPSDPAT Dâmbovița a emis titlul de proprietate (în continuare, TP) nr._/ 01.04.2008 prin care se modifică vecinătatea vestică a terenului reclamantei, pârâților retrocedându-li-se suprafața aflată la vestul proprietății reclamantei, procedându-se la reconstituirea dreptului de proprietate pe zona lacului HB 615; că titlul de proprietate este lovit de nulitate absolută întrucât s-a reconstituit dreptul de proprietate pe o zona lacului HB 615, presupunându-se probabil că lacul a secat, rămânând o suprafața liberă de teren; că, potrivit legii 107/ 1996, lacurile beneficiază de o zonă de protecție identificată prin hașură pe harta care face parte din dosarul cadastral; că potrivit adresei Administrației Naționale “Apele Române”, această zonă este o zonă inundabilă și are rol de zonă tampon până la proprietățile care se bucură de atributul de zone construibile; că, în opinia reclamantei, emiterea acestui titlu de proprietate s-a făcut cu fraudarea legii, art. 136 din Constituția României, art. 5 din legea 18/ 1991, în care se menționează că bunurile proprietate publică sunt inalienabile iar reconstituirea dreptului de proprietate se face în favoarea proprietarilor sau moștenitorilor – pe același amplasament dacă a fost adus teren în CAP și dacă s-a formulat cerere în termenul prevăzut de lege (31 decembrie 1998, potrivit art. 9 din Legea 18/ 1991); că P. P. este soția autorului său, P. C., nefiind străină de înstrăinarea terenului de 5.700 mp în 2004; că în TP nr._/ 01.04.2008 nu se menționează numele reclamantei la vecinătățile terenului retrocedat pârâtei, ci tot numele socrului acesteia, P. C., aspect neobservat nici de Primăria Crevedia care încasează taxe și impozite pe terenul respective de la reclamantă încă din 2004; că a luat cunoștință că autorul pârâților nu a deținut niciodată teren pe amplasamentul actual – malul lacului sau pe o parte din lac; că terenul de 4100 mp nu a făcut parte din CAP, nefiind arat sau folosit pentru destinație agricolă, apreciind că acest fapt este evident, fiind vorba de un teren aflat sub ape; că interesul său în formularea acțiunii este dat de faptul că a achiziționat terenul în virtutea amplasamentului fix, inalienabil și datorită faptului că, nemaiexistând zonă de protecție există pericolul inundațiilor și pentru că are convingerea că zona de protecție ce formează obiectul TP nr._/01.04.2008 nu avea, în 2004, dimensiunea de 4.100 mp, ceea ce presupune fie o încălcare a dreptului de proprietate al petentei, fie retrocedarea unui teren acoperit de lac.
În drept: art. 40, 49, anexa 1 și 2 din legea 107/1996, Constituția României, art. 480 Cod Civil, art. 5, 8, 9 din Legea 18/1991, art. 11 din legea 213/1998, art. 1 din legea 1/2000.
Legal citați, pârâții D. G., G. D., A. E. și P. P. depun întâmpinare în cel de-al doilea ciclu procesual, la data de 03.08.2010 (f. 24 - 25). Susțin că titlul de proprietate_/2008 este emis cu respectarea legii 18/1991. Suprafața de 4.100 mp reprezintă cota de reducere aplicată la momentul eliberării titlului de proprietate inițial, iar atribuirea acestei suprafețe respectă dispozițiile art. 14 alin. 2 și 3 din Legea 18/1991. Terenul nu face parte din domeniul public sau privat al localității, a fost înregistrat la OCPI (T. 54). Amplasamentul terenului de 4100 mp (T 54, P 419/1/1) nu se identifică cu zona de protecție a lacului și nu afectează proprietatea reclamantei. Invocă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei cu motivarea că terenul ce reprezintă zona de protecție a lacului aparține Administrației Naționale “Apele Române” și nu reclamantei. Invocă excepția lipsei de interes a reclamantei cu motivarea că reclamanta critică numai faptul că prin titlul de proprietate emis pe numele pârâților ca moștenitori ai defunctului D. M. s-a încălcat dreptul de proprietate asupra unui bun ce aparține domeniului public, invocând inalienabilitatea.
La întâmpinare au fost atașate înscrisuri ce se regăsesc la dosar la fila 26.
Legal citați, ceilalți pârâți, D. F., D. N., D. V. B., Primăria C. Crevedia, județ Dâmbovița, C. locală de aplicare a legii 18/1991 – ., C. județeană de aplicare a legii 18/1991 – județ Dâmbovița și Administrația Națională Apele Române nu au depus întâmpinare în al doilea ciclu procesual.
La termenul din 21.10.2010 (f. 83), instanța de fond a pus în discuție excepțiile invocate de pârâți prin întâmpinare și în temeiul art. 137 alin 2 C., le-a unit cu fondul apreciind că pentru soluționarea lor se impune administrarea de probe.
Urmare a decesului pârâtului D. V. B. intervenit la data de 14.02.2011 (certificat de deces – f. 193), a fost introdusă în cauză moștenitoarea acestuia, minora D. D. N. (născută la 23.06.2000 – certificat de naștere f. 192), prin reprezentant legal, S. A., conform încheierii de ședință din data de 19.12.2011 (f. 223). Anterior citării reprezentantului legal al minorei a fost citat curatorul acesteia, numitul V. F., prin încheierea din 14.11.2011 (f. 212)Potrivit ..03.2009 pronunțată de Judecătoria Răcari în dosar nr._, definitivă și irevocabilă, la data decesului, pârâtul nu era căsătorit (f. 205 - 207).
Cu privire la probatoriul administrat:
La termenul din 21.10.2010 (f.83) instanța de fond a încuviințat pentru reclamantă probele cu înscrisuri și expertiză specialitatea topografie, a respins proba cu interogatoriu propusă de aceasta (întrucât mandatarul avocat al reclamantei nu a prezentat interogatoriul la acest termen) și a admis probele cu interogatoriu și înscrisuri propuse de pârâți, luând act că aceștia sunt de acord cu proba cu expertiza propusă de reclamantă.
A fost numit expert dna E. A. R., obiectivele expertizei fiind de a se identifica terenul în litigiu, de a se stabili vecinătățile și coordonatele la nivelul anului 2008, la nivelul anului 2004 și la momentul efectuării expertizei, identificarea zonei de protecție a lacului și poziționarea acesteia în raport de terenul reclamantei și al pârâților.
Instanța de fond a încuviințat părților, experți parte desemnați de acestea în persoanele dlui expert D. Z. (pentru reclamant) și dnei expert Bragorenco I. (pentru pârâți).
Cu privire la proba cu înscrisuri:
În cadrul acestei probe au fost depuse de ambele părți, înscrisuri ce se regăsesc la atât la dosarul din primul ciclu procesual cât și în acest dosar., făcând precizarea că prin punerea în posesie a moștenitorilor defenctului D. M. nu a fost afecattă zoan de protecție a Lacului B. (f. 213 – 218, dosar prim ciclu procesual).
În primul ciclu procesual C. Locală Crevedia a înaintat instanței documentația care stat la baza emiterii titlului de proprietate contestat (f. 213 – 218, dosar prim ciclu procesual).
A fost înaintată la dosar de către Primăria C. Crevedia adresa nr. 2454/11.04.2011 (f. 178) ca răspuns la solicitarea instanței de a se preciza dacă terenul în litigiu este ocupat de de lucrări hidrotehnice sau dacă face parte din ameliorații hidrotehnice.
La data de 11.04.2011 a fost înaintată la dosar de către Administrația Națională Apele Române adresa cu nr. 4730/ 11.04.2011 prin care se comunică informații cu privire la Lacul B.: nivel normal de retenție, lățimea zonei de protecție, cota coronamentului (f. 176-177).
La data de 19.12.2011 a fost înaintată la dosar de către Administrația Națională Apele Române adresa nr._/16.11.2011 precum și adresa nr._/16.12.2011.
S-a depus la dosar copia sesizării pentru deschiderea procedurii succesorale a defunctului D. Gh. V. B., copia certificatului de naștere . nr._, copia certificatului de deces . nr._ (f. 191 - 193).
La data de 13.09.2011, pârâtele D. G., G. D., A. E. și P. P. au depus la dosar dispoziția de curatelă pentru minora D. D. N. – nr.308/09.09.2011, emisă de Primăria comunei Crevedia, S.C. nr. 646/03.03.3009, pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul nr._, rămasă definitivă și irevocabilă din care rezultă că pârâtul D. V. B., la data decesului, era divorțat de D. A., context în care unicul moștenitor al defunctului este fiica acestuia – D. D. N.. (f. 207 - 2011)
Cu privire la proba cu interogatoriu:
La termenul din 16.12.2010 s-au depus la dosar interogatoriile administrate de pârâți pârâtei C. locală de fond funciar Crevedia (f. 90) și reclamantei (f. 97).
Cu privire la lucrările de expertiză efectuate în cauză:
Raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul parte desemnat de pârâți (dna expert Bragorenco I.) a fost depus la termenul din 18.01.2011 (f. 104 - 105), având atașat TP_/1999 (f. 106).
Raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul desemnat de instanță (dna E. A. R.) a fost depus la data de 18.01.2011 pentru termenul din 21.02.2011 având atașate schițele întocmite și confirmările de primire a corespondenței (f. 114 - 130).
La termenul din 21.02.2011 reclamanta a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit de expertul desemnat (f. 137 - 138).
La data de 21.03.2011, a fost înaintată la dosar de către expert consilier Dumitresu Z. lucrarea de expertiză specialitatea topografie, acestei lucrări fiindu-i anexate schițele de plan (f. 146 - 153).
Prin încheierea din 21.03.2011 s-a solicitat expertului desemnat, E. A. să facă precizări referitoare la prezența părților la efectuarea măsurătorilor (f. 162).
La data de 13.04.2011, expert E. A. a înaintat la dosar răspuns la obiecțiunile formulate de părți la lucrarea de expertiza întocmită în cauză. (f. 174)
Punctul de vedere al pârâtei Administrația Națională „Apele Române” cu privire la lucrările de expertiză a fost comunicat prin adresa nr._/ 16.12.2011 (f. 220 - 222).
La termenul din data de 13.02.2012 (f. 236) pârâtele P. P., D. G., A. E. și G. D. au invocat excepția nulității absolute a lucrării de expertiză efectuată de expertul parte al reclamantei pe motiv că a fost întocmită fără citarea părților, cauza fiind amânată în vederea discutării acestei excepții.
Prin încheierea din 12.03.2012, instanța a respins excepția nulității absolute a lucrării de expertiză întocmite de expertul parte D. Z..
Prin sentința civilă nr. 440/02.04.2012, Judecătoria Răcari a respins excepția lipsei de interes a reclamantei . SRL invocată de pârâții D. G., G. D., A. E. și P. P., a admis acțiunea formulată de reclamanta reclamanta . SRL în contradictoriu cu pârâții P. P., D. F., D. N., D. G., G. D., D. V. B. cu ultim domiciliu în Bucuresti, sector 1, .(decedat), moștenitoare fiind D. D. N., prin reprezentant legal S. A., prin curator V. F., Armăsescu E., P. C. Crevedia, C. L. de Fond Funciar Crevedia, C. J. de Fond Funciar Dâmbovița si Administratia N. Apele Romane și a dispus anularea Titlului de Proprietate nr._/01.04.2008.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 85/ 14.01.2004 de BNP Asociați G. D. și G. G. cu sediul în B., județ Ilfov (f. 5, dosar prim ciclu procesual), reclamanta a cumpărat de la numitul P. C. terenul de 5.700 mp situat în localitatea Mânăstirea, ., identificat în T. 54, P 419/2, cu vecinii N – DE 420, S – G. I., E – moșt. F. G., V – Lacul Z. – Mânăstirea, cu număr cadastral 647, evidențiat în TP_/27.10.1999 (f. 106, dosar al doilea ciclu procesual); că ulterior se emite TP nr._/01.04.2008 pe numele P. P., D. G., D. A., A. E., în calitate de moștenitori ai defunctului D. M. în care este evidențiată suprafața de 4.100 mp teren arabil extravilan, situată în T 54, P 419/1/1, cu vecinii: N – P. C., E – DE 405, S – Zona protecție L. HB 615, vest – T.A.P., terenul fiind localizat în localitatea Mânăstirea, .; că lacul HB 615 este cunoscut ca Lacul Z. – Mânăstirea; că reclamanta solicită instanței să constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/01.04.2008 invocând fraudarea legii, în sensul că s-a reconstituit dreptul de proprietate pârâților pe un teren aparținând domeniului public al statului; că în fapt, la cumpărarea, în 2004, de către reclamantă a terenului de 5.700 mp, vecinătatea vestică a acestuia era reprezentată de HB 615 (lacul Z. Mănăstirea); că în 2008, după emiterea titlului de proprietate contestat, între proprietatea reclamantei și lac, s-a interpus suprafața de 4.100 mp pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate pârâților; că se va respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei cu motivarea că există identitate între reclamantă și titularul dreptului; că se va respinge excepția lipsei de interes a reclamantei cu motivarea că aceasta a justificat un interes legitim, născut și actual, personal și direct, în sensul că urmărește a-și prezerva vecinătatea cu lacul B., conform titlului său de proprietate; că pe fondul cauzei, reține instanța că potrivit art. 3 ind. 1 din Legea 107/1996, pentru lacurile de acumulare permanente a căror execuție a fost finanțată din fonduri alocate de la bugetul de stat, suprafețele de lac aflate sub cota coronamentului barajului fac parte din domeniul public al statului și se include în categoria terenurilor acoperite de apă, asimilându-se cu noțiunea de albie minoră; că potrivit art. 3 alin. 2 din Legea 213/1998, domeniul public al statului este alcătuit din (…) bunurile prevăzute în pct. I din Anexă (…). La pct. I din Anexa legii 213/1998 se menționează că fac parte din domeniul public al statului apele de suprafață cu albiile lor minore, malurile și cuvetele lacurilor (…); că potrivit Legii 107/1996, lacurile de acumulare beneficiază de o zonă de protecție; că potrivit art. 40 alin. 1 lit. c) din legea 107/1996, în scopul asigurării protecției albiilor, malurilor, construcțiilor hidrotehnice și îmbunătățirii regimului de curgere al apelor, se instituie zone de protecție pentru suprafața lacurilor de acumulare corespunzătoare cotei aferente debitului de verificare a acestora, iar potrivit art. 40 alin. 2 și lit. c) din Anexa 2 a legii 107/1996, lățimea zonelor de protecție în jurul lacurilor de acumulare se stabilește între nivelul normal de retenție și cota coronamentului, cota coronamentului fiind superioară cotei nivelului normal de retenție; că din prevederile legale mai sus enumerate, rezultă așadar că fac parte din domeniul public al statului suprafețele de teren aflate sub cota coronamentului lacului, inclusiv zona de protecție a lacului; că nivelul normal de retenție (NNR) și cota coronamentului sunt date constructive care nu se schimbă pe parcursul duratei de exploatare a unui lac de acumulare (conform adresei 4730/11.04.2011 emisă de Administrația Națională Apele Române – f. 176); că lacul de acumulare B. are NNR la cota 105 mdMN și cota coronamentului barajului la cota 107 mdMN (conform adresei nr._/16.12.2011 emisă de Administrația Națională Apele Române – f. 221-222); că potrivit raportului de expertiză întocmit de expertul desemnat E. A., atât în anul 2004 cât și în anul 2008, zona de protecție a lacului era până la cota de coronament de 107 mdMN, iar începând cu anul 2010, cota de coronament a lacului este de 106,68 mdMN (f. 115); că potrivit aceluiași raport, la momentul cumpărării terenului de către reclamantă, în 2004, între terenul acesteia și zona de protecție a lacului B. se afla suprafața în litigiu de 4.100 mp (reprezentată pe schiță ca fiind FDME – f. 117), care nu încălca cota de coronament. (f. 115); că terenul în litigiu nu a făcut parte din zona de protecție a lacului nici în 2008, când cota de coronament a lacului era tot de 107 mdMN și cu atât mai puțin din 2010, când cota a scăzut la 106,68 mdMN. (f. 115); că concluziile raportului de expertiză întocmit de expertul parte numit pentru reclamantă, sunt însă în sensul că la emiterea titlului de proprietate contestat s-a încălcat zona de protecție a lacului; că în anexa 4 a raportului de expertiză (f. 153), conturul 1-2-3-4-5-6-7 cu linie roșie reprezintă limita zonei de protecție a lacului conform documentației cadastrale; că în aceeași anexă este reprezentat noul aliniament avizat (1 A-B-C-D-E-F-G-H – linie neagră) observându-se că se depășește limita zonei de protecție (care a rămas neschimbată din 2004 până în 2010, așa cum de altfel reține și expertul desemnat); că se apreciază că raportul întocmit de acest expert are o acuratețe superioară celui întocmit de expertul numit; că expertul parte numit pentru reclamantă a efectuat atât măsurătoare planimetrică cât și altimetrică, a comparat planurile cadastrale la nivelul anilor 2001 și 2008, a prezentat inclusiv curbele de nivel din zonă și a luat în considerare coordonatele cele trei coordonate – X, Y și Z, motiv pentru care îl va omologa; că pe aceste considerente, constatând că prin emiterea TP nr._/01.04.2008, s-a reconstituit dreptul de proprietate pe un teren aparținând domeniului public al statului, instanța, va admite acțiunea și va constata nulitatea absolută a acestui titlu.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții P. P., D. F., D. N., D. G., G. D., D. D. N., prin reprezentant legal S. A., prin curator V. F., Armăsescu E., precum și pârâta C. L. de Fond Funciar Crevedia.
Prin motivele de recurs, pârâta C. L. de Fond Funciar Crevedia a criticat sentința recurată pentru netemeinicie și nelegalitate, arătând că o primă critică adusă sentinței recurate constă în faptul că instanța nu a respectat dispozițiile art.261 pct.5 C.p.c. întrucât sentința pronunțată nu cuprinde motivele de fapt și de drept care justifică soluția la care s-a ajuns, precum și cele pentru care s-au înlăturat apărările părților, de vreme ce, analizând două rapoarte de expertiză cu concluzii contradictorii (cel întocmit de expertul desemnat si cel al expertului consilier propus de reclamantă) reține că „lucrarea expertului parte pentru reclamanta are o acuratețe superioara celuilalt - motiv pentru care îl va omologa”; că se poate observa că lucrarea omologată de instanță (respectiv, cea întocmită de expert D. Z.) nu face decât să critice expertiza întocmită de expertul desemnat de instanță fără a demonstra că prin emiterea TP nr._/1.04.2008 s-ar fi încălcat dispozițiile legale in vigoare iar punerea in posesie nu s-ar fi respectat zona de protecție a lacului; că, în realitate, expertul D. Z., deși critică aparatele cu care expertul E. A. a efectuat măsurătorile, ajunge la aceeași concluzie (fila 156) si anume ca zona de protecție a lacului este situata la cota de 107 m si acest aspect contrazice propriile sale „deducții” (pentru că întreaga lucrare se bazează pe prezumții si deducții): „dacă zona de protecție a lacului este la cota de 106,68 m, atunci terenul pârâților se află în proporție de 95% in aceasta zonă și terenul reclamantei este in zona de protecție aproximativ 30%”; că nu explică și modul in care a ajuns la aceste concluzii si nu reușește să avantajeze pe reclamanta al cărei titlu ar fi lovit de nulitate pentru 30 % din suprafață; că față de existența celor două rapoarte de expertiză cu concluzii in vădita contradicție socotim ca instanța de fond era obligată fie să solicite avizarea tehnică a lucrărilor de către OCPI luând în considerare faptul ca pentru terenurile ambelor părți există documentații cadastrale, fie să ceară lămuriri experților pentru a putea motiva temeinic faptul ca omologhează expertiza expertului consilier fără a justifica ignorarea celeilalte lucrări, fie să pună în discuția părților efectuarea unei noi expertize în cauză; că o a doua critică a acesteia vizează faptul că terenul indicat în titlul de proprietate nr._/9.04.2008 nu face parte din domeniul public (așa cum este acesta reglementat de dispozițiile art.3 alin.2 din Legea 213/1998 si nici din categoria celor prevăzute de Legea 107/1996); că la momentul reconstituirii dreptului de proprietate al pârâților-persoane fizice, prin titlul de proprietate atacat, s-au avut in vedere și s-au respectat dispozițiile legilor fondului funciar si planul parcelar de încadrare în zona care a evidențiat existența suprafeței de teren, numerotată ., plan parcelar pe care nimeni nu l-a anulat și care stă la baza evidentelor funciare în toată . inadmisibil sa se constate ca, deși a cumpărat 5700 mp, reclamanta trebuie să dețină si suprafața de 4100 mp, numai pentru că la momentul 2001 (emiterea primului TP) s-a înscris eronat ca vecin in partea de Vest -limita HB 615 (lacul Z.-Manastirea);că din adresele emise de Administrația Națională Apele Romane (ANAR) se atestă că lacul de acumulare B. are cota coronamentului barajului la 107 md MN - exact așa cum susține si expertul desemnat (E. A.) care ajunge la concluzia ca prin emiterea TP atacat, aceasta cotă, zona de protecție, nu a fost încălcată; că terenul in litigiu s-a aflat la dispoziția Comisiei locale de fond funciar iar dreptul de proprietate al pârâților a fost intabulat astfel ca OCPI si serviciul de carte funciară Dâmbovița au validat amplasamentul suprafeței de 4100 mp; că suprafața de teren atribuită pârâților nu se identifică sub nici un aspect, cu domeniul public sau privat al localității, fiind un teren liber la data atribuirii, identificat ca urmare a efectuării măsurătorilor TOPO in scopul refacerii planului parcelar din T54; că acest plan parcelar a fost înregistrat la OCPI Dâmbovița fiind respectate toate coordonatele planurilor cadastrale întocmite in T54, nefiind vorba de suprapuneri de teren nici cu proprietatea reclamantei și nici cu zona de protecție a lacului, în cauză făcându-se dovada faptului că pe toată porțiunea din vecinătatea zonei de protecție a lacului s-au făcut puneri in posesie, nu numai in locația in litigiu; că având in vedere ”obiecțiunile” formulate de expert D. Z. (expert consilier), aspect rar întâlnit in practica, precum si afirmațiile pe care acesta le face in cuprinsul obiecțiunilor (fila 137), respectiv faptul că întreaga zona în litigiu are suprapuneri de teren datorită modificării planurilor parcelare, apreciem că se impuneau relații de la OCPI Dâmbovița cu privire la realitatea din teren; că instanța de fond a reținut drept reale si afirmațiile expertului consilier cu privire la faptul că expertul desemnat de instanța a făcut măsurători raportându-se la "tufe si copaci", când, in realitate, expertul E. A. a efectuat lucrarea in concordanta cu planul cadastral al reclamantei raportându-se la aceleași repere; borna, zarzăr, etc. (a se vedea cele două lucrări expertize si planul cadastral din anul 2001); că este de acord ca instanța de recurs să solicite relații de la OCPI in sensul celor menționate dar și să se solicite avizele tehnice obligatorii conform art.3 ind.3 din Legea 146/1997 si Legea 7/1996 de la OCPI Dâmbovița; că în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei - intimate . SRL, soluție motivată în propoziția "există identitate intre reclamantă și titularul dreptului”, că soluția este nelegală si sub acest aspect, întrucât reclamanta nu este si nu poate fi considerată titular al dreptului de proprietate pe suprafața de 4100 mp din TP atacat, neexistând nici o probă care să ateste ca cele doua terenuri se suprapun; că, în realitate, dacă s-ar face dovada faptului că terenul din TP al pârâților încalcă zona de protecție a lacului, atunci, administratorul acestei zone este cel ce are calitate procesual activă in acțiunea in constatarea nulității titlului; că este greu de acceptat ideea că zona de protecție a lacului are 107 mdMN plus suprafața de 4100 mp (din titlul paraților) numai pentru ca reclamanta sa aibă respectată vecinătatea HB 615, înscrisă eronat la momentul 2001, urmând ca aceasta să posede in fapt aproape 1 ha, evident fiind că terenul din TP atacat este teren arabil, poate fi lucrat, nu este malul sau fundul lacului și se învecinează cu alte terenuri aflate in administrarea Primăriei Crevedia (a se vedea TP nr._/1.04.2008); că în cauza, la instanța de fond, s-au întocmit si depus 3 rapoarte de expertiză, în faza de rejudecare din care două atestă ca TP a fost emis legal, fără încălcarea zonei de protecție a lacului, că singura lucrare care ajunge la o concluzie contradictorie este cea a expertului parte D. Z. și vă rugam să observați că această lucrare nu este întocmită cu profesionalism de vreme ce nu precizează, in urma măsurătorilor, care ar fi suprafața de teren din cea in litigiu care încalcă această zona de protecție; că expertiza ar fi trebuit sa evidențieze cu certitudine cât din suprafața din TP contestat se suprapune cu zona de protecție (în accepțiunea expertului) întrucât numai pentru acea suprafață s-ar fi putut contesta nulitatea actului; că zona de protecție a lacului nu se poate întinde - în lățime - pe dimensiuni atât de mari cum este terenul din TP al pârâților; că, potrivit tuturor schițelor întocmite de experți, terenul reclamantei se învecinează acum, după planul parcelar si cu terenul proprietatea numitei I. A., teren aflat tot intre proprietatea reclamantei și HB 615 (lac).
Față de aceste motive, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței si, pe fond, admiterea excepției invocate și respingerea acțiunii sau respingerea acțiunii ca nefondată.
În drept au fost invocate disp. art.304 ind. 1 C.p.c. si Legea 107/1996 si legile fondului funciar.
În motivele de recurs formulate de pârâții P. P., D. F., D. N., D. G., G. D., D. D. N., prin reprezentant legal S. A., prin curator V. F., Armăsescu E., sentința atacată a fost criticată ca fiind netemeinică si nelegală, arătându-se că sentința a fost pronunțată prin aplicarea și interpretarea greșită a legii, fiind astfel incidente dispozițiile de admitere a recursului prevăzute de art. 304 pct. 8 si 9 din legea procedurală, fără să se țină cont de toate dovezile prin care părțile au înțeles să se apere; că deși in cauză s-a efectuat expertiza topo judiciară de expert desemnat autorizat care a individualizat suprafața de teren ce constituie obiect al acestui proces, în mod absolut de neînțeles, Judecătoria Răcari a dat eficiență juridică unui document discutabil întocmit de către un expert parte, evident părtinitor și în defavoarea noastră - D. Z.; că argumentele de admitere vizează elemente de fundamentare juridică străine cauzei, pornind de la o premisă absolut eronată și în neconcordanță cu toate actele de la dosarul cauzei, în sensul că terenul pe care ni s-a reconstituit dreptul de proprietate ar face parte din domeniul public, hotărârea fiind superfluu motivată, pe acest unic element greșit; că prima instanța a încălcat si dispozițiile constituționale ale art. 21 cat si pe cele ale art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, întrucât aceștia nu au beneficiat de o judecata echitabila a cererii de către un complet imparțial, refuzându-li-se să ne probăm în vreun fel acțiunea; că în dosarul administrativ ce a stat la baza emiterii titlului nostru de proprietate, daca ar fi fost analizat temeinic de către instanța fondului, si credem ca aceasta era prima obligație ce incumba judecătorului sesizat cu un astfel de petit, s-ar fi ajuns la următoarele concluzii deosebit de importante și anume că autoritățile administrative competente, in speță C. Locală de Fond Funciar Răcari și C. Județeană Dâmbovița au reconstituit subsemnaților un drept de proprietate, fără a afecta amplasamentul altcuiva, astfel dreptul nostru consacrat de art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeana a Drepturilor Omului este justificat de existența actelor doveditoare prevăzute de dispozițiile art. 9 alin. 5 din Legea nr. 18/1991 republicată, cu modificările si completările ulterioare, pertinența, verosimilitatea, autenticitatea si concludenta acestor acte, ținându-se seama si de dispozițiile art. 11 din aceeași lege, fiind evidente; că, așa fiind, in considerarea celor mai sus menționate și față de dispozițiile art. 53-59, ale art. 9 si 11 din Legea Fondului Funciar, precum si coroborate cu dispozițiile Titlului VI din Legea 247/2007, autoritățile administrative pârâte au emis un titlu de proprietate perfect legal in procesul de reconstituire a dreptului de proprietate anterior confiscat de regimul comunist, producând din punctul nostru de vedere, o hotărâre de reparație justă și legală, care trebuie păstrată prin admiterea recursului declarat; că dreptul lor de proprietate încalcă interesul economic al unei firme, nicidecum un drept de proprietate al acesteia, suprafețele respective nesuprapunându-se in nici un mod, astfel încât hotărârea primei instanțe este si un nonsens juridic, generându-ne si un sentiment de insecuritate a raporturilor juridice, practic dreptul nostru de proprietate fiind încălcat grav după bunul plac al unor uzurpatori si profitori ai legislației lacunare in materia proprietății imobiliare adoptata de Statul R. de aprox 20 de ani în urmă; că, prin consacrarea principiilor fundamentale ale aplicării dispozițiilor procedurale administrative în ceea ce privește emiterea titlului de proprietate, Legea nr. 169/1997 precizează sancțiunea nerespectării acestora, prin inserarea expresa a unui motiv de nulitate în art. III alin 1 din Legea nr. 169/1997 așa cum a fost modificat prin Legea nr. 247/2005, și este de observat că nulitatea virtuală este incidență în cazul încălcării unor reguli esențiale ale procedurii de restituire, al căror scop este de a apăra interesele generale vizând soluționarea justă a cererii de reconstituire si, deopotrivă, interesele foștilor proprietari; că respectiva cauză de nulitate invocată de reclamant in calitate de „stăpân al propriei acțiuni” însă este pe deplin inaplicabil întrucât Titlul de proprietate ce îl supunem controlului judiciar in prezenta cale este emis in anul 2008, deci după mulți ani de aplicare a legislației de fond funciar; că problema care se pune este calea prin care se pot desființa titlurile de proprietate eliberate în temeiul legilor fondului funciar; că legiuitorul a stabilit doua căi: una prevăzută de art. III din Legea 169/1997 care privește titlurile de proprietate emise altora iar cealaltă este cea prevăzută de capitolul IV din Legea 18/1991 care privea actele ce priveau modul de stabilire a propriului drept materializat prin titlul de proprietate - acesta fiind ultimul act la care se refera art. 58 ( „...Pe baza hotărârii judecătorești definitive, comisia județeană care a emis titlul, îl va modifica, îl va înlocui, sau îl va desființa"); că în speță, cauza de nulitate invocată de titularul cererii este nerespectarea categoriei bunului din care face parte terenul inclus in titlul nostru, in sensul ca este un bun proprietate publica inalienabil, aspect esențial ce nu a fost dovedit nicio dată; că excepția lipsei calității procesuale active, si a lipsei de interes trebuiau admise; că abordarea de către legiuitor a acestei maniere în materia nulității titlurilor de proprietate eliberate ca urmare a aplicării legilor fondului funciar aduce o noutate în teoria nulităților în sensul ca dreptul stabilit prin titlul de proprietate al titularului acestuia poate fi nul absolut pentru altul - din perspectiva Legii 169/1997 - si doar nul relativ pentru sine, nulitate ce poate fi invocată doar înăuntrul termenului de 30 zile prevăzut de art. 53 alin. (2) din lege care nu este unul de prescripție ci de decădere; că potrivit art. 2 alin.(l) din Legea 1/2000, „în aplicarea prevederilor prezentei legi, reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, daca acestea nu au fost atribuite legal altor persoane. Comisiile de aplicare a legilor fondului funciar, de comun acord cu proprietarii, pot comasa terenurile care urmează sa fie retrocedate într-un singur amplasament.”, iar potrivit art. 2 alin. 2 alin. (2) din aceeași lege: „Drepturile dobândite cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, pentru care au fost eliberate adeverințe de proprietate, proces-verbal de punere în posesie sau titlu de proprietate, rămân valabile fără nici o altă confirmare.”; că potrivit art. 30 alin.(2) din HG nr.890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile si funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, a modelului si a modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum si punerea în posesia proprietarilor suprafața de teren de până la 10 ha. de familie, transformata în acțiuni proporțional în echivalent arabil, stabilita în conformitate cu prevederile art. 36 din Legea nr. 18/1991, nemodificata, va fi retrocedata în natura conform Legii nr. 1/2000. în cazul în care proprietarii deposedați au deținut suprafețe mai mari, acestora li se vor retroceda terenuri până la limita a 50 ha., iar potrivit art.39 alin. l din HG nr.890/2005, reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, daca acestea nu au fost atribuite legal altor persoane; că prin acțiunea formulată, reclamanta solicita ca in contradictoriu cu noi parații, dar si cu C. locala si județeană Dâmbovița, Prefectura Dâmbovița și Administrația Națională a Apelor Romane, să se constate „nulitatea absolută a titlului nostru de proprietate, pentru fraudarea legii”; că reclamanta își motivează demersul în justiție prin faptul ca în anul 2004 a achiziționat un teren in suprafața de 5700 mp in virtutea amplasării terenului in vecinătatea Lacului Z. M.", zona de protecție a lacului fiind vecinătatea pe latura de vest a proprietății dobândite iar reconstituirea dreptului nostru de proprietate tocmai in limitele zonei de protecție a lacului i-a fost afectat scopul utilizării economice a proprietății sale.; că reclamanta a susținut că reconstituirea dreptului nostru de proprietate s-a făcut in frauda legii, solicitând pe cale de consecința, constatarea nulității absolute a titlului nostru de proprietate; că motivarea in drept a cererii de chemare in judecată a fost făcută in urma solicitării instanței, astfel încât reclamanta si-a calificat cererea ca fiind plângere formulata potrivit procedurii speciale instituita prin Legea 18/1991 iar ca temei de drept a invocat dispozițiile art. 3 alin 1 lit. b „din legea 18/1991 astfel cum a fost modificata si completata prin legea 169/1997 si Legea 247/2005”; că potrivit art. 3 lit. b din legea sus indicată, sunt lovite de nulitate absolută actele de constituire a dreptului de proprietate pe terenurile agricole aflate in domeniul public sau privat al statului ori in domeniul public al comunelor orașelor sau municipiilor; că coroborând temeiul de drept al cererii, astfel cum a fost precizat la termenul din 25.02.2009, cu motivarea in fapt a cererii introductive se desprind următoarele premise avute in vedere de reclamanta in demersul sau injustiție: 1.terenul aflat in vecinătatea vestica a proprietății dobândite in anul 2004 reprezintă, potrivit evidentelor cadastrale avute in vedere la data achiziționării terenului zona de protecție a lacului Z. Mănăstirea, 2.având aceasta afectațiune, de zona de protecție a lacului aparține in consecința domeniului public al statului fiind in administrarea Agenției Naționale a Apelor Romane; 3. procedând la reconstituirea dreptului nostru de proprietate asupra terenului aflat in limita zonei de protecție C. L., comisia Județeană si Prefectura au încălcat dispozițiile art. 3 alin. 1 lit. b. din legea 169/1997 titlul de proprietate fiind in consecință nul absolut; 4. natura juridica a terenului din zona de protecție, ca aparținând domeniului public al statului si accesul neîngrădit la locul din vecinătatea sa, au constituit elementul determinant al rezoluției societății în a cumpăra terenul in suprafața de 5700 mp in anul 2007; că eroarea fundamentala ce afectează natura juridica a demersului reclamantei pornește de la aprecierea naturii juridice a terenului aflat in zona de protecție a lacului Z. (ca aparținând domeniului public al statului si aflat in administrarea ANAR); că din adresele nr. 200/16.01.2009 SI 2494/20.03.2009 ale Primăriei Crevedia, întâmpinarea paratei ANAR formulata la termenul din 20.05.2009, raportul de expertiza întocmit de expert Ing. D. M. si văzând dispozițiile art. 39, 40 si 41 din Legea 107/1996 modificata si completata ca si răspunsul Primăriei Credevedia la întrebarea nr. 3 din interogatoriul luat de reclamanta, se desprind următoarele aspecte: terenul din zona de protecție a lacului Z. face parte din categoria terenurilor agricole fosta proprietate CAP; că în temeiul Legii 18/1991, legea 1/2000 aceste terenuri aparțin domeniului privat al comunei Crevedia și sunt supuse regimului reconstituirii dreptului de proprietate; că având acest regim juridic, pentru terenul respectiv a fost întocmit planul parcelar pentru T 54, plan ce a fost înregistrat la OCPI Dâmbovița sub nr._/06.11.2008; că întrucât terenul aparține domeniului privat al comunei Crevedia și nu domeniului public al statului, cum eronat a considerat reclamanta, in cauza nu sunt incidente dispozițiile art. 3 alin.1 lit. B din Legea 169/1997 invocat de reclamanta, in virtutea principiului disponibilității pârtii, ca temei de drept al cererii; că aceste argumente erau suficiente pentru a conduce instanței de fond convingerea ca acțiunea introductiva a reclamantei este vădit netemeinica si nelegala, la aceeași soluție de respingere a cererii ca fiind nefondata concurând de altfel si alte argumente; că textul art. 3 lit. b din legea 169/1997 are in vedere nulitatea actelor de constituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor din domeniul public si privat al statului si asupra terenurilor din domeniul public al comunelor, iar textul în cauza nu are insa in vedere si actele de reconstituire a dreptului de proprietate asupra acestora fiind incidente alte reglementari din legea 169/1997; că potrivit art. 40 din legea 107/1996 „in scopul asigurării protecției albiilor râurilor, construcțiilor hidrotehnice si îmbunătățirii regimului de curgere a apelor se instituie zona de protecție; că din economia dispozițiilor art. 40.3 din același act normativ, instituirea zonei de protecție înseamnă instituirea unui regim restricționai de folosire a terenurilor din zona de protecție" de către ANAR cu „consultarea deținătorilor cu orice titlu a acestor terenuri"; că din această reglementare se desprinde concluzia că instituirea zonei de protecție are natura juridică a unei servituți asupra fondului proprietarului, indiferent cine este acesta și nicidecum nu are rolul unui act de trecere a terenului din zona respectivă în proprietatea publică a statului cum eronat a considerat reclamanta; că prin instituirea zonei de protecție nu a fost afectat nici dreptul comisiei pentru aplicarea legii 18/1991 de a reconstitui dreptul de proprietate în regimul fondului funciar si nici in consecința dreptul de proprietate privată dobândit în acest regim, ci a impus anumite restricții in scopul protecției lacului; că într-o atare situație juridică a terenului in litigiu, se pune problema interesului reclamantei în inițierea demersului său (excepție ce am invocat-o prin întâmpinare) si a dreptului dedus judecații; că terenul din zona de protecție a făcut parte din domeniul privat al comunei Crevedia supus reconstituirii dreptului de proprietate in regimul legii 18/1991 iar în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 3 din legea 169/1997; că analizând motivarea acțiunii introductive, notele de ședința, răspunsurile la interogatoriile luat de noi, dar si întrebările formulate in interogatoriul luat primăriei se desprinde concluzia că elementul fundamental ce a motivat rezoluția reclamantei in achiziționarea terenului, a fost vecinătatea imediată a lacului mărginită de zona de protecție, domeniul public al statului in opinia acestuia, ceea ce i-ar fi permis desfășurarea unor activități economice adecvate; că o atare motivare conturează interesul economic al reclamantei in inițierea demersului in justiție; că dispozițiile art. 3 teza 1 din Codul de Procedură Civilă, teoria de specialitate si quasi totalitate jurisprudenței au in vedere însă interesul juridicește determinat, nu cel economic care trebuie să fie personal, direct legitim născut și actual personal si direct; că în cauza reclamanta nu face dovada ca interesul sau în promovarea acțiunii nu întrunește cerințele enumerate se solicită respingerea cererii și reconsiderarea acestei excepții; că aceeași solicitare o au și in considerarea lipsei dreptului dedus judecății; că potrivit art. 109 pct. 1 c proc civ, orice demers in justiție este condiționat de afirmarea unui drept civil a fi vătămat prin acțiunea ori inacțiunea paratului si cum in cauza de fata reclamanta nu a făcut dovada potrivit art. 1169 c civ care este dreptul pretins a fi vătămat prin acțiunea sau inacțiunea paraților, soluția ce se impune este respingerea cererii și în reconsiderarea lipsei dreptului dedus judecății.
Se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii și respingerea acțiunii.
Prin întâmpinarea formulată, intimata pârâtă Administrația Națională Apele Române a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, arătând că titlul de proprietate a fost emis și cu privire la o suprafață d teren proprietate publică; că lacul Z.- Mănăstirea este denumirea veche a lacului de acumulare B. – obiectiv hidrotehnic înscris în cadastrul apelor și în inventarul bunurilor din domeniul public, având caracteristicile tehnice precizate prin adresa nr._/CC/16.12.2011; că s-a încălcat limita proprietății publice corespunzătoare nivelului conținut între cota coronamentului și nivelul normal de retenție și că titlul de proprietate este emis cu încălcarea legii nr. 213/2998 și a Constituției.
Prin întâmpinarea formulată, intimata reclamanta a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței recurate arătând că cerințele art. 261 din codul de procedură civilă au fost respectate de judecătorul fondului, aspect care rezultă din chiar considerentele sentinței recurate referitoare atât la situația faptică, a probelor administrate, a cadrului legislativ cât și a raționamentului judecătorului; că critica recurenților privește pe de-o parte ca terenul în suprafață de 4100 mp, chiar daca se află în zona de protecție a lacului acesta nu ar fi de domeniu public (recursul persoanelor fizice) iar pe de alta că terenul în suprafața de 4100 mp ar fi fost restituit fără a se încălca zona de protecție a lacului(recursul Comisiei) însă din analizarea sentinței recurate rezultă fără echivoc că instanța fondului a analizat cauza atât din punct de vedere a situării in fapt a terenului cat si din punct de vedere a regimului juridic al acestuia raportat la dispozițiile imperative ale legii; că recurenta-pârâtă C. locala de fond funciar Crevedia nu a formulat întâmpinare nici in primul ciclu procesual nici in cel de-al doilea, astfel încât instanța nu putea înlătura apărări care nu exista din partea acestei parate; că în ceea ce privește critica referitoare la raportul de expertiza întocmit de expert D. Z., este netemeinică; că actele invocate de către recurenta respectiv TP_/09.04.2008, planul parcelar de încadrare in zona si adresele ANAR ca fiind in contradicție cu soluția instanței, fac dovada că la emiterea titlului de proprietate_ au fost nesocotite dispozițiile imperative ale legii referitoare la zona de protecție a lacului cat si a domeniului public al statului; că recurenta-intimată C. locală de fond funciar Crevedia este în eroare cu privire la obiectul cererii deduse judecății, în sensul că ea nu a solicitat să se constate că terenul în suprafață de 4100mp ar aparține acesteia ci a mijlocit instanța pentru ca aceasta să constate că terenul ce face obiectul T.P._ este reprezentat de zona de protecția lacului fiind potrivit art.3 alin.2 din legea 213/1998; că întrucât nu a avut cunoștința la momentul demarării procedurii judiciare de emiterea altor titluri de proprietate pentru terenuri aflate in vecinătatea subscrisei (I. A.), nu a contestat titlul acesteia; că planul parcelar de încadrare întocmit cat și concluziile dnei. Expert E. A. au in vedere suprafața planică (orizontală) a întinderii terenului, ori in prezenta cauza s-a adus in discuție zona ce constituie domeniu public si reprezintă zona de protecție a lacului situata intre cota de 105 mdMN (metri deasupra Marii N.) si cota de 107 mdMN drept pentru care identificarea intiderii cotei de 107mdMN este evidențiată in mod complex de către expertul parte D. Z.; că in expertiza efectuată de către dna E. A. rezulta ca zona de protecție a lacului se întinde de la cota 105 mdMN la 107 mdMN; că reprezentările grafice (plan de situație nr.2 fila 118) prin care aceasta l-a avut ca punct de reper borna CSA ca fiind cota de 107 mdMN, sunt eronate având in vedere că la nivelul acelei borne cota este de 105,09 mdMN (anexa nr. 1 expertiza D. Z.); că în fapt, experta E. A., la efectuarea expertizei a utilizat un aparat învechit teodolit THEO 020 raportându-se in mod greșit la un punct de reper pe care dânsa 1-a considerat ca fiind 107 mdMN; că în ceea ce privește excepția calității procesuală active a reclamantei învederează că recurenta-parata C. L. de Fond Funciar Crevedia este iar in eroare in sensul că ea nu solicită să se constate calitatea de proprietar asupra terenului de 4.100 mp; că față de dispozițiile art. 3 alin 2 din Legea 169/1997 „Nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și de alte persoane care justifică un interes legitim, iar soluționarea cererilor este de competența instanțelor judecătorești de drept comun” raportat la împrejurarea că a achiziționat un imobil având ca vecin zona de protecție a lacului si nu o proprietate privată, așa cum a reținut si instanța de fond, arată că există identitate intre titularul dreptului si subscrisa-reclamanta fiind o persoana care justifica un interes legitim; că așa cum învederează recurenta "este greu de acceptat ideea ca zona de protecție a lacului are 107 mdMN plus suprafața de 4.100 mp (din titlul pârâților) numai pentru ca reclamanta să aibă respectata vecinătatea HB 615, înscrisă eronat la momentul 2001, urmând ca aceasta sa posede in fapt aproape 1 Ha" rezulta ca pentru aceasta instituție mai important este "împroprietărirea" persoanelor pe domeniile publice decât respectarea zonelor de protecție care au fost instituite cu un scop de protecție a revărsării apelor, care evident nu este unul "economic"; că atât dna expert E. A. cat si dna Expert Bragorenco I. (rapoarte de expertiza identice) din măsurătorile efectuate au reținut ca zona de protecție a lacului până la nivelul anului 2010 se afla până la cota de 107 mdMN iar după anul 2010, aceasta cotă a scăzut la valoarea de 106,68 mdMN; că astfel, cotele înlăuntrul cărora regimul juridic al terenului reprezintă domeniul public nu au fost contestate, ba mai mult din materialul probatoriu (martori, adrese ANAR, interogatoriu) si chiar din motivele de recurs depuse de recurenții persoane fizice rezulta ca suprafața de teren de 4.100 mp a fost atribuită într-o zonă de protecție a lacului respectiv pe domeniul public; că instanța in mod corect a analizat expertizele din punct de vedere al acurateții acestora în sensul că a omologat raportul de expertiza tehnica întocmit de dl. expert D. Z. pentru faptul că a „efectuat atât o măsurătoare planimetrică cât și altimetrică, a comparat planurile cadastrale la nivelul anilor 2001-2008, a prezentat inclusiv curbele de nivel din zona si a luat in considerare cele trei coordonate X, Y, Z”; că întrucât instanța este suverană în administrarea probelor iar prin efectuarea unei expertize se tinde la lămurirea instanței, consideră că prin coroborarea textelor legale, a adreselor ANAR (administratorul lacului) cu reprezentarea in nod concret a poziționării zonei de protecție evidențiata în expertiza întocmita de dl. expert D. Z., raționamentul judecătorului a fost de a anula actul lovit de nulitate respectiv TP_/01 j04.2008; că din prezentarea rapoartelor de expertiza, este evidentă acuratețea data de instrumentele tehnice avansate dar si a reperelor fixate a raportului întocmit de D. Z., evidențiind in mod clar curbele de nivel in baza cărora se pot identifica cotele de 105 mdMN si 107 mdMN; că față de împrejurarea in care recurenta-parata critică faptul ca expertul D. Z. afirmă că în proporție de 30% și terenul reclamantei se află în acea zona de protecție, învederează că nicio persoană fizica sau juridica nu a formulat împotriva ei nicio cerere de anulare.
La întâmpinare, intimata reclamantă a depus o pagină de pe un site (wikipedia.org) în care se făcea o clasificare a teodolitelor inclusiv după precizie și se arăta că teodolitul Theo 020 este de precizie slabă.
În recurs, recurenta C. Locală de fond funciar Crevedia a depus planul parcelar al tarlalei 54 . OCPI la 06.11.2008.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată că recursurile declarate sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Critica recurentei pârâte C. locală Crevedia de fond funciar în sensul că sentința recurată nu a fost motivată în mod corespunzător cu respectarea dispozițiilor art. 261 din Codul de Procedură Civilă nu este fondată întrucât prima instanță a indicat prin hotărâre motivele pentru care a luat în considerare concluziile raportului întocmit de expertul Z. D. arătând că acesta „are o acuratețe superioară celui întocmit de expertul numit; că expertul parte numit pentru reclamantă a efectuat atât măsurătoare planimetrică cât și altimetrică, a comparat planurile cadastrale la nivelul anilor 2001 și 2008, a prezentat inclusiv curbele de nivel din zonă și a luat în considerare coordonatele cele trei coordonate – X, Y și Z.”
Susținerile recurentei pârâte C. locală Crevedia de fond funciar în sensul că raportul de expertiză întocmit de expertul Z. D. nu face decât să critice expertiza întocmită de expertul desemnat de instanță – E. A. și se bazează pe prezumții si deducții, fără a demonstra că prin emiterea titlului de proprietate nr._/1.04.2008 s-ar fi încălcat dispozițiile legale in vigoare iar punerea in posesie nu s-ar fi respectat zona de protecție a lacului; că, în realitate, expertul D. Z., deși critică aparatele cu care expertul E. A. a efectuat măsurătorile, nu explică și modul in care a ajuns concluziile sale nu pot fi primite având în vedere că, în general, printr-un raport de expertiză nu se demonstrează că prin emiterea unui titlu de proprietate s-au încălcat dispozițiile legale in vigoare, expertul având obligația de a răspunde obiectivelor trasate de instanță nu de a stabili dacă aplicarea legii s-a făcut corect; că expertul D. Z. nu numai că a criticat raportul de expertiză întocmit de expertul E. A. și aparatul folosit de aceasta, în obiecțiunile formulate la acest raport dar a și depus un raport de expertiză în care a descris operațiunile de efectuare a expertizei, a arătat cele constatate și a explicat în mod convingător modul în care a ajuns la concluziile sale în sensul că din suprapunerea planurilor cadastrale de la nivelul anilor 2001 și 2008 rezultă că terenul învecinat cu cel al reclamantei pe latura de vest și-a mărit lățimea de la 17,78 m la 31,44 m în punctul C, de la 11,82 m la 20,92 m în punctul E și de la 11,83 m la 17,05 m în punctul H și că terenul pârâților se află în proporție de 95% în zona de protecție a lacului aflată la cota 106,68 m..
Astfel, tribunalul reține următoarele:
Prin obiecțiunile depuse de expertul Z. D. pentru termenul din 21.02.2010 (aflate la fila 137), acesta a explicat în mod clar de ce consideră că măsurătorile efectuate de expertul desemnat de instanță E. A. nu au fost corect și legal efectuate arătând că aparatul Teodolit Theo 020 este de precizie mică, la nivelul anilor 70; că metoda de lucru a acestei experte este total greșită întrucât experta s-a orientat după tufe și copaci și nu după puncte topografice cunoscute (puncte topografice, puncte geodezice etc.); că experta a făcut măsurătorile în sistemul de coordonate local unde X este 300 și coordonata Y este de 6000 deși coordonatele din zonă sunt de 573.448 și 343.177 și nu a luat bine coordonata Z care trebuia luată de pe un punct/marcă de cotă cunoscută și făcut un nivelment trigonometric; că măsurarea a fost arbitrară întrucât nu are la bază măsurători reale în sistemul de coordonate dat de Legea nr. 7/1996 și nici dosarele de cadastru ale părților; că lipsesc din planul cadastral de situație 1 și 2 coordonata Z și suprapunerile dintre loturi și că precizia din măsurătorile expertei este de +/- 5 m iar modul de prezentare este depășit.
Ulterior, la data de 21.03.2011, expertul D. Z. a depus și raportul său de expertiză având ca obiective: identificarea terenului în litigiu, stabilirea coordonatelor la nivelul anilor 2004 și 2008 precum și la data expertizei, identificarea zonei de protecție a lacului și poziționarea acesteia în raport cu terenul reclamantei și al pârâților în care a arătat că măsurătorile au fost efectuate cu o stație Totală SOKKIA SET 630 RK și două receptoare GPS Sokkia Straus, efectuându-se o măsurătoare de precizie, că cele două coordonate X și Y au fost determinate cu o precizie de +/- 1 cm. iar cotele au fost determinate cu o precizie de +/- 30 cm.; că măsurătorile sale au avut la bază și documentațiile cadastrale ale terenurilor; că a realizat în teren o măsurătoare planimetrică cât și una altimetrică prin metoda nivelmentului trigonometric; că a identificat terenurile părților ținând seama de varianta actuală avizată a planului parcelar avizat actual; că a constatat neconcordanțe față de planul parcelar actual în ce privește vecinătatea terenului reclamantei care nu mai este HB 615 (lacul Z. - Mănăstirea) ci .; că borna pe care experta E. A. a folosit-o ca etalon nu mai poate fi folosită pentru măsurători altimetrice pentru că este dărâmată; că acea cotă a nivelului maxim de exploatare de 106,68 m nu poate fi modificată decât prin escavarea terenului sau prin adăugarea de teren la cel existent deoarece reprezintă înălțimea terenului raportat la nivelul Mării N.; că în anexa 2 a trasat curbele de nivel suprapuse peste zona de interes; că din această anexa reiese că terenul pârâților este traversat de curba de nivel care are cota de 104,5 și nu de 107 m ori 106,68 m; că dacă zona de protecție este la cota de 106,68 m, atunci terenul pârâților se află în proporție de 95% în această zonă și că terenul învecinat cu cel al reclamantei pe latura de vest și-a mărit lățimea de la 17,78 m la 31,44 m în punctul C, de la 11,82 m la 20,92 m în punctul E și de la 11,83 m la 17,05 m în punctul H.
În ce privește critica recurentei pârâte C. locală Crevedia de fond funciar în sensul că față de existența celor două rapoarte de expertiză (E. A. și D. Z.) cu concluzii in vădită contradicție, instanța de fond era obligată fie să solicite avizarea tehnică a lucrărilor de către OCPI, fie să ceară lămuriri, fie să pună în discuția părților efectuarea unei noi expertize în cauză, tribunalul constată că aceasta nu este fondată având în vedere că avizarea tehnică a lucrărilor de către OCPI nu era obligatorie în speță; că neaflându-ne în cazul prevăzut de art. 32 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, respectiv în cazul unei cereri prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri ce ține loc de act autentic de înstrăinare a unor bunuri imobile, cererea recurentei pârâte de la finalul punctului 4 nu este legală; că întrucât avizul tehnic se dă exclusiv cu privire la corectitudinea datelor topografice în cazul expertizelor judiciare efectuate de către experții judiciari in specializarea topografie, cadastru si geodezie și constă în recepția tehnică a planului de amplasament si delimitare a imobilului ce face obiectul expertizei, în speță, avizarea expertizelor ar fi fost inutilă, în lipsa întocmirii unui plan de amplasament și delimitare a imobilului; că solicitarea de lămuriri celor doi experți nu era nici ea necesară în cauză în condițiile în care ambii experți și-au precizat punctele de vedere detaliat în scris iar experta E. A. a dat instanței de fond lămuririle pe care le-a considerat necesare și care i-au fost solicitate și că, față de dispozițiile art. 129 alin. 51 din Codul de Procedură Civilă, recurenta pârâtă nu poate invoca în calea de atac a recursului omisiunea instanței de a ordona din oficiu proba cu o nouă expertiză, probă pe care ea nu a propus-o în condițiile legii.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs invocat de recurenta pârâtă C. locală Crevedia de fond funciar, tribunalul constată că acesta nu este fondat întrucât prima instanță a analizat în concret probele administrate inclusiv înscrisurile și a reținut în mod corect situația de fapt și anume că terenul în litigiu face parte din suprafața de teren aflată sub cota coronamentului barajului, suprafață care, potrivit art. 3 alin. 31 din Legea apelor nr. 107/1996, face parte din domeniul public al statului și se include în categoria terenurilor acoperite de apă asimilându-se cu noțiunea de albie minoră.
Astfel, din adresa emisă la 11.04.2011 de pârâta intimată Administrația Națională Apele Române ANAR (aflată la fila 176 a dosarului) rezultă că cota coronamentului sunt date constructive care nu se schimbă pe parcursul duratei de exploatare a unui lac de acumulare; că lacul de acumulare B. are nivelul normal de retenție la cota de 105,00 mdMN și coronamentul barajului la cota de 106,75 mdMN iar din adresa emisă la 16.12.2011 de pârâta intimată Administrația Națională Apele Române ANAR (aflată la fila 221 a dosarului) reiese același lucru (cota coronamentului pentru lacul de acumulare B. este la cota de 107 mdMN iar cota nivelului normal de retenție este la 105 mdMN) precum și faptul că statul român este proprietar al terenului aferent cuvetei lacului adică până la cota de 107,00 mdMN, neavând obiecțiuni față de concluziile raportului de expertiză întocmit de expertul D. Z..
Faptul că terenul în litigiu a fost intabulat în cartea funciară iar OCPI a avizat noul plan parcelar al tarlalei 54 în care se găsește terenul în litigiu, plan parcelar care nu a fost anulat și stă la baza evidențelor funciare din . ca și împrejurarea că s-au mai făcut puneri în posesie pe toată porțiunea din vecinătatea zonei de protecție a lacului nu pot duce la concluzia că terenul nu se mai află în domeniul public al statului ținând seama că astfel de împrejurări nu duc la schimbarea situației juridice a suprafeței de teren aflată sub cota coronamentului barajului ce rămâne în domeniul public al statului; că, potrivit art. 120 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, aparțin domeniului public de interes local bunurile care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public și nu sunt de declarate prin lege de uz sau de interes public național iar potrivit art. 121 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, domeniul privat al unităților administrativ teritoriale este alcătuit din bunuri mobile și imobile, altele decât cele prevăzute la art. 120 alin. 1, intrate în proprietatea acestora prin modalitățile prevăzute de lege; că, așa cum am reținut, potrivit art. 3 alin. 31 din Legea apelor nr. 107/1996, suprafața de teren aflată sub cota coronamentului barajului face parte din domeniul public al statului, se include în categoria terenurilor acoperite de apă asimilându-se cu noțiunea de albie minoră; că potrivit art. 3 alin. 2 din Legea nr. 213/_, domeniul public al statului este alcătuit, printre altele, din bunurile prevăzute la art. 135 alin. 4 din Constituție și din cele prevăzute la pct. I din anexă, iar la pctul 1 din anexa Legii nr. 213/1998, se menționează că fac parte din domeniul public al statului apele de suprafață cu albiile minore, malurile și cuvetele lacurilor; că potrivit art. 5 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, aparțin domeniului public, printre altele, cuvetele lacurilor de interes public; că întrucât suprafața de teren aflată sub cota coronamentului barajului face parte din domeniul public al statului, potrivit dispozițiilor legale mai sus menționate, această suprafață de teren nu putea face parte, conform art. 120 alin. 1 și art. 121 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, nici din domeniul public al comunei Crevedia și nici din domeniul privat al acestei unități administrativ-teritoriale.
Critica recurentei pârâte C. locală de fond funciar Crevedia în sensul că întrucât expertul D. Z. a arătat că întreaga suprafață în litigiu are suprapuneri de teren din cauza modificării planurilor parcelare, instanța de fond avea obligația de a solicita relații de la OCPI nu poate fi primită întrucât, față de dispozițiile art. 129 alin. 51 din Codul de Procedură Civilă, recurenta pârâtă nu poate invoca în calea de atac a recursului omisiunea instanței de a ordona din oficiu solicitare de relații, relații pe care ea nu le-a solicitat în condițiile legii.
Susținerile recurentei pârâte C. locală de fond funciar Crevedia în sensul că în mod greșit au fost reținute drept reale afirmațiile expertului consilier cu privire la modalitatea de măsurare și identificare a terenurilor și că modalitatea de identificare folosită de experta E. A. este corectă nu sunt fondate întrucât, în mod corect, prima instanță a acceptat concluziile raportului de expertiză D. Z. cu motivarea că acesta „are o acuratețe superioară celui întocmit de expertul numit; că expertul parte numit pentru reclamantă a efectuat atât măsurătoare planimetrică cât și altimetrică, a comparat planurile cadastrale la nivelul anilor 2001 și 2008, a prezentat inclusiv curbele de nivel din zonă și a luat în considerare coordonatele cele trei coordonate – X, Y și Z.” . Mai mult, în condițiile în care cota coronamentului barajului și cota de retenție sunt măsurate în metri deasupra Mării N. (mdMN), tribunalul apreciază că în mod corect prima instanță a omologat concluziile expertului D. Z. care a reprezentat acele cote ținând seama și de planul vertical, făcând atât măsurătoare planimetrică cât și altimetrică și luând în considerare cele trei coordonate – X, Y și Z în timp ce expertul desemnat, la fel ca și expertul consilier al pârâților, au avut în vedere doar suprafața terenurilor potrivit planurile de amplasament și delimitare, au efectuat măsurători doar în plan orizontal, utilizând o aparatură de precizie mică și luând ca puncte de reper un zarzăr, o salcie și o bornă dărâmată, fără a arăta cum au trasat curbele de nivel și respectiv cota coronamentului barajului și nivelul maxim de exploatare.
Nu pot fi primite nici susținerile recurentei pârâte C. locală de fond funciar Crevedia în sensul că, prin sentință, se constată că, deși a cumpărat 5700 mp., reclamanta trebuie să dețină și suprafața de 4100 mp. numai pentru că, la data emiterii primului titlu de proprietate, s-a înscris eronat ca vecin în partea de vest – limita HB 615 și se impune a fi respectată această vecinătate și că soluția instanței vine în contradicție cu adresele emise de pârâta intimată Administrația Națională Apele Române ANAR deoarece pe de o parte, prin sentința recurată, s-a anulat titlul emis pe numele pârâților pentru că a fost emis pentru un teren din domeniul public al statului, fără a se recunoaște vreun drept în favoarea reclamantei iar, pe de altă parte, așa cum s-a reținut mai sus, toate expertizele inclusiv expertiza omologată de instanța de fond au ținut seama de adresele emise de pârâta intimată Administrația Națională Apele Române ANAR din care rezultau nivelul cotei coronamentului, însă fiecare expertiză a stabilit în mod diferit poziția concretă pe teren a cotei coronamentului.
Cu privire la motivul de recurs invocate atât de recurenta pârâtă C. locală de fond funciar Crevedia cât și de ceilalți recurenți pârâți referitor la lipsa calității procesuale active a reclamantei, acesta nu este fondat întrucât, fiind invocată existența unei nulități absolute a titlului de proprietate, orice persoană care justifică un interes legitim poate solicita să se constate nulitatea absolută a unui titlu de proprietate, potrivit art. III alin. 2 din Legea nr. 169/1997.
În ce privește motivul de recurs invocat de recurenții pârâți P. P., D. F., D. N., D. G., G. D. și D. D. N. referitor la lipsa de interes a reclamantei intimate, tribunalul constată că acesta nu este fondat întrucât intimata reclamantă are interes legitim, personal și direct, născut și actual, având în vedere că a achiziționat terenul ținând seama de poziționarea sa și de faptul că are ieșire directă la lac, fiind învecinat cu acesta; că, urmare a emiterii titlului de proprietate pe numele pârâților, terenul reclamantei nu mai are ieșire directă la lac iar prin aceasta, valoarea terenului a scăzut; că reclamanta intimată a făcut dovada cu depoziția martorului C. Orlando că a achiziționat terenul în considerarea poziției sale, că terenurile de lângă lac aveau un preț de 4 euro și că, pe măsură ce se îndepărtau de lac, prețul terenurilor scădea chiar și la jumătate și că reclamanta a făcut dovada că interesul său este legitim, urmărind apărarea dreptului său de proprietate în condițiile în care din concluziile raportului de expertiză întocmit de expertul D. Z. rezultă că, dacă s-ar respecta realitatea din teren, noua parcelă identificată prin planul cadastral actual pentru care s-a și emis titlul de proprietate contestat s-ar extinde fie peste buza lacului fie s-ar extinde pe terenul reclamantei în proporție de 60%.
Criticile recurenților C. locală de fond funciar Crevedia, P. P., D. F., D. N., D. G., G. D. și D. D. N. în sensul că în mod greșit s-a dispus anularea titlului de proprietate care a fost emis cu respectarea dispozițiilor legilor fondului funciar nu pot fi primite având în vedere că, la emiterea titlului de proprietate nr._/2008, au fost încălcate dispozițiile art. 3 alin. 1 din Legea nr. 1/2000 potrivit cărora, pentru aplicarea legii, comisia locală dispune de totalitatea terenurilor proprietate privată a unității administrativ teritoriale respective; că titlul de proprietate a fost emis pentru un teren ce face parte din domeniul public al statului și nu din domeniul privat al comunei Crevedia și că încălcarea acestor dispoziții legale atrage nulitatea absolută a titlului de proprietate, dat fiind interesul ocrotit prin instituirea acestei norme de drept .
Susținerea recurenților pârâți P. P., D. F., D. N., D. G., G. D. și D. D. N. că în sensul că nu sunt incidente în speță dispozițiile art. III alin. 1 lit. b din Legea nr. 169/1997 potrivit cărora sunt lovite de nulitate absolută, doar actele de constituire a dreptului de proprietate pe terenurile agricole aflate în domeniul public sau privat al statului, deși este fondată, nu poate conduce la o altă concluzie având în vedere că, într-adevăr, art. III alin. 1 lit. b din Legea nr. 169/1997 prevede că sunt lovite de nulitate absolută doar actele de constituire a dreptului de proprietate nu și actele de reconstituire iar, în speță, titlul de proprietate a fost emis în urma reconstituirii dreptului de proprietate și nu a constituirii dreptului de proprietate și că acest titlu de proprietate este lovit de nulitate absolută, conform art. 11 alin. 2 din Legea nr. 213/1998, articol care a fost invocat de reclamantă prin cererea de chemare în judecată și care era în vigoare la data introducerii acțiunii, fiind abrogat de Legea nr. 71/2011.
Faptul că prin adresele nr. 200/16.01.2009 (aflată la filele 157 și 200 din dosarul de fond din primul ciclu procesual) și nr. 2494/20.03.2009 (aflată la fila 213 din dosarul de fond din primul ciclu procesual), Primăria comunei Crevedia a susținut că la punerea în posesie s-au respectat vecinătățile din planul parcelar întocmit pentru T 54, planul parcelar ce fusese înregistrat la OCPI Dâmbovița și zona de protecție a planului parcelar și că acest amplasament era liber și împrejurarea că recurenta pârâtă a susținut, prin răspunsul la interogatoriu (aflat la fila 233 din dosarul de fond din primul ciclu procesual) că terenul pentru care s-a eliberat titlul de proprietate contestat a făcut parte din CAP nu schimbă situația juridică a terenului care a fost identificat prin raportul de expertiză întocmit de expert D. Z. ca făcând parte din suprafața de teren aflată sub cota coronamentului barajului, suprafață care, potrivit art. 3 alin. 31 din Legea apelor nr. 107/1996, face parte din domeniul public al statului.
În ce privește întâmpinarea pârâtei intimate ANAR formulată la termenul din 20.05.2009 (fila 230), aceasta nu schimbă cu nimic situația de fapt, întrucât prin aceasta, pârâta arată că achiesează la cererea reclamantei de anulare a titlului de proprietate dacă se dovedește că acesta a fost emis și cu privire la o suprafață de teren aferentă lacului de acumulare B. care este un obiectiv hidrotehnic și că există o legislație constantă în situațiile în care terenurile revendicate face parte din ameliorații hidrotehnice sau sunt ocupate de lucrări de această natură, legile de retrocedare prevăzând că retrocedarea se face prin echivalent.
În aceste condiții, tribunalul constată că nu era necesar ca instanța de fond să analizeze dreptul la reconstituire al pârâților în baza actelor ce au stat la baza emiterii titlului de proprietate pentru că reclamanta nu a contestat faptul că dreptul la reconstituire al pârâților pentru o suprafață de 4100 mp. ci faptul că aceștia nu sunt îndreptățiți să primească teren din domeniul public al statului. De altfel, chiar și în situația în care pârâții ar fi probat că au deținut terenul solicitat chiar în acel punct (lucru pe care aceștia nu l-au făcut), tribunalul constată că, potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 1/2000, aceștia nu erau îndreptățiți la reconstituirea în natură pe vechiul amplasament în condițiile în care terenul respectiv face parte din suprafața de teren aflată sub cota coronamentului barajului (care, potrivit întâmpinării ANAR de la fila 230 din primul dosar de fond, este obiectiv hidrotehnic), suprafață care, potrivit art. 3 alin. 31 din Legea apelor nr. 107/1996, se include în categoria terenurilor acoperite de apă asimilându-se cu noțiunea de albie minoră.
Critica recurentei C. Locală de fond funciar Crevedia în sensul că nu s-a stabilit exact care este terenul aflat în domeniul public nu este fondată întrucât în anexa la raportul de expertiză întocmit de expert Dumirescu Z., aflată la fila 151, au fost trasate curbele de nivel iar din această anexă rezultă că terenul în litigiu face parte din suprafața de teren aflată sub cota coronamentului barajului, fiind inclus în domeniul public al statului.
În ce privește primul motiv de recurs invocat de recurenții pârâți P. P., D. F., D. N., D. G., G. D. și D. D. N. – cel prevăzut de art. 304 pct. 8 din Codul de Procedură Civilă, acesta nu este fondat întrucât în speță nu s-a pus problema interpretării unui act juridic dedus judecății căruia instanța să îi fi schimbat natura juridică sau înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic.
Critica recurenților pârâți P. P., D. F., D. N., D. G., G. D. și D. D. N. în sensul că instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 21 din Constituție și pe cele ale art. 6 din CEDO întrucât s-a refuzat de către instanță ca aceștia să își probeze acțiunea nu poate fi primită întrucât instanța de fond le-a acordat posibilitatea de a administra toate probele pe care le-au considerat necesare pentru a-și susține apărările și nu acțiunea, recurenții având calitatea de pârâți și nu de reclamanți.
Susținerea recurenților pârâți în sensul că titlul lor de proprietate este perfect legal nu poate fi primită întrucât chiar dacă, așa cum susțin și recurenții, nu a afectat amplasamentul altcuiva iar recurenții pârâți au făcut dovada că sunt îndreptățiți, în calitate de moștenitori ai defunctului D. M., la reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 0,41 ha reprezentând cota de 9,11 % aplicată la reconstituirea dreptului de proprietate, în raport cu cererea formulată (aflată la fila 215 din dosarul de fond din primul ciclu procesual), titlul de proprietate al acestora este lovit de nulitate ca urmare a încălcării dispozițiilor art. 3 alin. 1 din Legea nr. 1/2000 dar și a dispozițiilor art. 11 alin. 1 din Legea nr. 213/1998 și ale art. 136 din Constituția României ce prevăd că bunurile proprietate publică sunt inalienabile, ceea ce înseamnă că ele nu pot face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate câtă vreme fac parte din domeniul public al statului.
În ce privește motivul de recurs referitor la încălcarea dispozițiilor art. 40 din Legea apelor, tribunalul constată că acesta nu este fondat întrucât aceste dispoziții referitoare la zona de protecție nu sunt incidente în cauză.
Referitor la critica recurenților pârâți în sensul că motivul de nulitate invocat nu se încadrează printre cazurile de nulitate absolută prevăzute expres de art. III din Legea nr. 169/1997, tribunalul o apreciază nefondată având în vedere că art. III alin. 1 lit. a) din Legea nr. 169/1997, prevede că sunt lovite de nulitate absolută toate actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii la astfel de reconstituiri; că enumerarea din art. III alin. 1 lit. a din Legea nr. 169/1997 nu este limitativă ci exemplificativă, împrejurare ce rezultă din expresia „cum sunt”; că, în această situație, dispozițiile mai sus invocate pot fi invocate ori de câte ori se încalcă dispozițiile legislației civile aplicabile la data încheierii actelor juridice atacate iar interesul ocrotit prin dispozițiile legale încălcate este unul general și că, față de cele de mai sus, actele de reconstituire a dreptului de proprietate care sunt emise pe terenurile agricole sau aflate sub ape aflate în domeniul public al statului, cu încălcarea dispozițiilor art. 3 și art. 4 alin.1 din Legea nr. 1/2000 (cum este situația în speța de față) unor persoane care nu sunt îndreptățite la reconstituire pe astfel de terenuri sunt nule absolut, atât în baza art. III alin. 1 lit. a din Legea nr. 169/1997 cât și în baza dispozițiilor art. 11 alin. 2 din Legea nr. 213/1998.
Pentru considerentele mai sus expuse, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondate recursurile formulate și va menține sentința instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții P. P., domiciliată în comuna Crevedia, ., D. F., domiciliată în București, ., nr. 3-11, ., Sector 1, D. N., domiciliat în A., ., ., ., D. G., domiciliată în B., ., ., ., G. D., domiciliată în B., ., ., A. E., domiciliată în . și C. locală de fond funciar Crevedia, cu sediul în ., D. I. N. – minoră (moștenitoare a pârâtului D. V. B.), domiciliată în ., ., județul Dâmbovița, reprezentantă legală fiind S. A., domiciliată în ., ., județul Dâmbovița, curator fiind V. F., domiciliat în ., împotriva sentinței civile nr. 440 din 2 aprilie 2012 pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul nr._, intimat reclamant fiind . SRL, cu sediul în București, .. 6, ., ., Primăria comunei Crevedia, cu sediul în ., C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Piața Tricolorului, nr. 1, județul Dâmbovița și Administrația Națională Apele Române, cu sediul în București, .. 6, Sector 1.
Menține hotărârea atacată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 19 martie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
S. D. B. Brînzică C. M. G.
GREFIER,
S. E. S.
j.f. E. F.
Dosar nr._
Judecătoria Răcari
Red. SD
Tehnored. SD
2 ex./26.03.2013
| ← Fond funciar. Decizia nr. 99/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Fond funciar. Decizia nr. 891/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
