Fond funciar. Decizia nr. 78/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 78/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 09-04-2013 în dosarul nr. 2250/232/2007
DOSAR NR._ APEL
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 78
Ședința publică din data de 09 aprilie 2013
Președinte: D. Ș.
Judecător: G. S.
Grefier: I. M.
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului civil declarat de apelantul reclamant A. Gh. N., domiciliat în orașul Găești, .. 190, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 1599 pronunțată la data de 18.05.2012 de către Judecătoria Găești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți A. A. N., domiciliat în ., nr. 129, județul Dâmbovița, A. A. A., domiciliat în ., A. N. A., domiciliat în ., A. Gh. V., domiciliată în ., nr. 129 bis, județul Dâmbovița, C. L. Dragodana de aplicare a Legii fondului funciar, cu sediul în ., și C. Județeană Dâmbovița pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în municipiul Târgoviște, Piața Tricolorului, nr. 1, județul Dâmbovița, având ca obiect constatare nulitate contract de vânzare-cumpărare.
Prezența părților și dezbaterile susținute au fost consemnate în încheierea pronunțată la data de 02 aprilie 2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a amânat pronunțarea la data de 09 aprilie 2013 la cererea părților pentru a se depune note scrise, dată la care, deliberând, a pronunțat următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Găești sub nr._, reclamantul A. Gh. N., cu domiciliul în Găești, .. 190, jud. Dâmbovița, a chemat în judecată pe pârâții A. A N. și A. A A., domiciliați în ., solicitând să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1333/07.03.1994, deoarece suprafața de teren ce a făcut obiectul tranzacției nu a fost proprietatea vânzătorilor și să fie obligați pârâții să își ridice construcțiile edificate ilegal pe acest teren.
În motivarea cererii, reclamantul arată că în anul 1994 A. A. A. și A. V. au înstrăinat un imobil compus din 4 camere, 2 bucătării, cămară și 2 holuri și teren în suprafață de 8530,97 mp, deși, prin titlul de proprietate întocmit conform legilor fondului funciar, terenul a revenit moștenitorilor defunctului A. G., respectiv A. M., A. I., B. A., A. N. și A. E., iar prin sentința civilă nr. 80/2002, pronunțată de Judecătoria Găești, terenul ce face obiectul contractului i-a revenit în proprietate exclusivă, prin tranzacția încheiată cu ceilalți moștenitori.
Se mai susține că la încheierea contractului de vânzare cumpărare s-a avut în vedere ca dovadă a proprietății, un proces-verbal de punere în posesie eliberat pe numele A. A., proces-verbal care ulterior a fost anulat și li s-a eliberat titlu de proprietate reclamantului și celorlalți moștenitori.
Invocând principiul potrivit căruia anularea actului principal atrage după sine anularea actului subsecvent, reclamantul solicită a se constata nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare, arătând totodată că prin sentința civilă nr. 1396/01.10.2002 pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr. 1099/2002, vânzătorul A. A. a fost obligat să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul ce face obiectul prezentei acțiuni, iar prin sentința civilă nr. 511/25.05.2005 pronunțată de judecătoria Găești în dosarul nr. 268/2005, cei doi pârâți au fost obligați să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 3600 mp, 300 mp și 2400 mp teren intravilan și arabil intravilan din cei 8530,97 mp ce fac obiectul contractului de vânzare cumpărare.
Se solicită probele cu înscrisuri și interogatoriu.
Anexat cererii de chemare în judecată se depun, în copie, următoarele înscrisuri: sentința civilă nr. 80/07.02.2002 pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr. 135/2002, sentința civilă nr. 511/25.05.2005 pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr. 268/2005, titlul de proprietate nr._/22.02.2006 eliberat de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Dâmbovița, contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1333/07.03.1994 de fostul notariat de Stat Local Găești, sentința civilă nr. 1396/01.10.2002 pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr. 1099/2002, certificat de moștenitor nr. 200/12.03.1993 eliberat de fostul Notariat de Stat Local Găești, sentința civilă nr. 1929/20.12.1999 pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr. 180/1999 și decizia nr. 215/07.03.2006 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița – Secția Civilă în dosarul nr. 54/2006.
Pârâții A. A A. și A. A. N. au formulat întâmpinare prin care au invocat excepțiile prescripției dreptului la acțiune, lipsei calității procesuale active și lipsei de interes.
În motivareaprimei excepții, cei doi pârâți arată că plecând de la data încheierii actului translativ de proprietate, raportat la data introducerii acțiunii, rezultă că a intervenit prescripția dreptului la acțiune în sens material, conform Decretului 167/1958.
În motivareaexcepției lipsei calității procesuale active, pârâții arată că reclamantul este terț față de actul juridic și numai părțile actului juridic pot cere anularea acestuia.
În susținerea excepției lipsei de interes se arată că reclamantul nu justifică un drept subiectiv care ar fi lezat prin încheierea actului translativ de proprietate, cererea acestuia fiind un abuz de drept.
Pe fond, pârâții solicită respingerea cererii ca nefondată și arată că la data perfectării contractului de vânzare-cumpărare, vânzătorul era proprietarul bunului pe care îl vindea, iar actul a fost încheiat cu respectarea tuturor condițiilor de validitate ale unei convenții.
Referitor la capătul de cerere privind obligarea lor să ridice construcțiile edificate ilegal pe acest teren, pârâții arată că imobilele construcții edificate pe acest teren sunt proprietatea vânzătorului, fiind făcute cu respectarea dispozițiilor legale, motiv pentru care solicită respingerea acestui capăt de cerere.
În drept, întâmpinarea este întemeiată pe dispozițiile art. 112 și art. 115-118 din codul de procedură civilă .
Prin sentința civilă nr. 366/12.03.2007 pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr._, au fost respinse excepțiile prescripției dreptului la acțiune și lipsei calității procesuale active, a fost admisă excepția lipsei de interes și a fost respinsă acțiunea.
Prin decizia civilă nr. 948/04.09.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița – Secția Civilă în același dosar, a fost admis recursul declarat de reclamant, a fost casată sentința civilă nr. 366/12.03.2007 și a fost trimisă cauza spre rejudecare. Instanța de control judiciar a reținut că reclamantul posedă un titlu de proprietate pentru terenul în litigiu, iar pe acest teren există și un act de vânzare cumpărare, astfel că rezultă fără dubiu interesul recurentului reclamant.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Găești sub nr. _ , iar la termenul din data de 09.11.2007 au fost introduși în cauză, în calitate de pârâți, numiții A. N. A. și A. V., părți ale contractului de vânzare-cumpărare a căror nulitate absolută se cere a fi constatată.
La termenul din data de 18.01.2008 A. E. a formulat cerere de intervenție în interes propriu, prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1333/1994.
În motivarea cererii, intervenienta arată că este proprietara terenului de 1000 mp pe care se află pătulul cu 2 camere, o arca pentru casă, pomi și gard din beton, parte din suprafața de 8530 mp situată în Dragodana, iar obiectul contractului de vânzare cumpărare îl constituie și această suprafață de teren.
Se solicită probele cu înscrisuri și interogatoriu.
În drept, sunt invocate dispozițiile art. 42 alin. 2 din Codul de procedură civilă .
Prin încheierea din data de 15.02.2008 a fost suspendată judecarea cauzei până la soluționarea dosarului nr._ având ca obiect revizuire, aflat pe rolul ICCJ.
Cauza a fost repusă pe rol prin încheierea din data de 27.02.2009, iar prin încheierea din data de 27.03.2009, în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă a fost suspendată judecarea cauzei, până la soluționarea cererii de revizuire ca face obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul ICCJ.
Judecarea cauzei a fost reluată la data de 26.08.2011.
La termenul din data de 21.10.2011 reclamantul A. Gh. N. a declarat că înțelege să continue cererea de intervenție în interes în interes propriu formulată de A. E., decedată la data de 23.10.2009, iar la termenul din data de 11.11.2011, reclamantul a precizat cererea de intervenție în interes propriu.
În precizări reclamantul a arătat că acest contract de vânzare cumpărare a fost încheiat cu rea-credință, având la bază un proces-verbal eliberat la data de 03.02.1994 de C. de fond funciar Dragodana, fără număr, proces verbal care a fost anulat prin decizia civilă nr. 215/2006, eliberându-se un alt proces verbal de punere în posesie cu nr. 111/1994.
Arată în continuare reclamantul că titlurile de proprietate emise inițial au fost anulate prin sentința civilă nr. 1929/1999, dispunându-se emiterea unui nou titlu de proprietate doar pe numele A. G., A. E. și descendenții.
Reclamantul învederează că prin sentința civilă nr. 1336/2002 pârâtul A. A. a fost obligat să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie acest teren, iar prin sentința civilă nr. 80/2002 s-a dispus ieșirea din indiviziune, el devenind proprietar.
Sub aspectul probatoriului, au fost încuviințate reclamantului și pârâților A. A. N. și A. A. A. probele cu înscrisuri și interogatoriu și pârâtului A. N. A. proba cu înscrisuri.
La termenul din data de 13.01.2012 au fost administrate interogatoriul propus de reclamant a fi luat pârâtului A. N. A. (f 133) și interogatoriul propus de pârâții A. A. A. și A. A. N. a fi luat reclamantului (f 134), iar la termenul din 17.02.2012 a fost administrat interogatoriul propus de reclamant a fi luat pârâtului A. A N. (f 184).
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Găești sub nr. _ , reclamantul A. Gh. N., cu domiciliul în Găești, .. 190, jud. Dâmbovița, a chemat în judecată pe pârâții A. N. A., A. V., A. A N. și A. A A., domiciliați în ., C. locală de fond funciar Dragodana și C. județeană de fond funciar Dâmbovița, solicitând anularea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1333/07.03.1994, deoarece imobilul ce face obiectul contractului nu era proprietatea vânzătorilor, ci a reclamantului și constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._/06.01.2009 pentru suprafața de 3,08 ha, deoarece nu sunt respectate dispozițiile hotărârilor judecătorești.
În motivarea cererii, reclamantul arată că prin contractul menționat A. N A. și A. V. au înstrăinat către fii lor A. A N. și A. A. A., suprafața de 8530,97 mp teren loc de casă, situat în ., cu vecini N – D. R., S – drum comunal, E – drum comunal, V – S. M., G. S., S. D., S. I., Bolinschi N., Lardianu D. și o casă din cărămidă cu 4 camere, 2 bucătării, cămară, 2 holuri, dar terenul nu era proprietatea loc, ci fusese reconstituit reclamantului. Ulterior, s-a emis în baza unei hotărâri judecătorești titlul de proprietate în care A. N A. nu apare ca moștenitor, deoarece acesta este renunțător expres la succesiunea defunctului său tată, potrivit certificatului de moștenitor nr. 751/1990, situație în care Curtea de Apel Ploiești a statuat că acesta nu poate beneficia de prevederile art. 13 din Legea nr. 18/1991.
Mai arată reclamantul că titlul de proprietate emis la data de 26.01.2009 nu este legal atâta timp cât prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, cu putere de lucru judecat s-a stabilit că A. N A. este străin de succesiunea tatălui său prin neacceptare, iar emiterea acestui titlu de proprietate, în baza unei hotărâri judecătorești, prin încălcarea unor alte hotărâri judecătorești, este nelegală.
Cererea nu este motivată în drept.
Se solicită probele cu înscrisuri și interogatoriu.
În finalul cererii de chemare în judecată se arată că motivele de nulitate invocate sunt nevalabilitatea actului juridic civil, frauda legii, o cauză ilicită și imorală.
Anexat cererii de chemare în judecată se depun, în copie, contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1333/07.03.1994 de fostul Notariat de Stat Local Găești, titlul de proprietate nr._/06.01.2009 eliberat de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Dâmbovița.
C. locală de fond funciar Dragodana a formulat întâmpinare prin care arată că prin sentința civilă nr. 1615/2006 a fost admisă acțiunea formulată de A. A., în sensul de a se modifica titlul de proprietate nr._/2001 și de a fi inclus în acest act, constatându-se că este moștenitorul mamei sale, Ș. D., iar prin amendamentul nr. 7615/17.10.2008 la hotărârea nr. 85/1993, C. județeană de fond funciar Dâmbovița a luat act de această sentință și a modificat titlul de proprietate corespunzător, dar pentru că nu s-a depus titlul vechi în original, s-a emis altul.
Și pârâții A. N. A., A. V., A. A. N. și A. A. A. au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția litispendenței, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților A. N. A. și A. V., excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei de interes, iar pe fond, solicită respingerea acțiunii.
În motivare pârâții arată că pe rolul Judecătoriei Găești se află dosarul nr._ care are același obiect, aceeași cauză și aceleași părți și invocă art. 163 C.p.c..
Pe fond, arată că la data încheierii contractului, pârâții A. N. A. și A. V. erau proprietarii construcției, iar primul pârât a fost pus în posesie cu terenul ce provenea de la părinții lui.
Apreciază pârâții că deoarece pârâții A. N. A. și A. V. nu mai sunt proprietarii imobilelor teren și construcții, este întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a acestora.
Mai arată pârâții în sprijinul excepțiilor lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes, că reclamantul este terț față de contract.
Cu privire la al doilea capăt de cerere, pârâții apreciază că A. V., A. A. N. și A. A. A. nu au calitate procesuală pasivă, iar capătul de cerere reprezintă un abuz de drept.
La termenul de judecată din data de 17.02.2012 s-a dispus conexarea dosarului_ cu dosarul nr._ .
La termenul din data de 16.03.2012 a fost admisă în principiu cererea de intervenție în interes propriu formulată de A. E., decedată în cursul procesului, continuată de reclamantul A. Gh. N..
La dosarul cauzei au fost atașate următoarele dosare: nr. 268/2005, nr. 1099/2002 și nr. 180/1999 ale Judecătoriei Găești, acesta din urmă fiind atașat la dosarul nr._ conexat cu dosarul nr._ ale ICCJ, nr. 694/2003 al Judecătoriei Găești, nr. 8570/2003, nr. 1618/2005 și nr. 9194/2004 ale Curții de Apel Ploiești și nr._/A/2004 al ICCJ, nr. 918/2006 al Judecătoriei Găești și nr._ al Tribunalului Dâmbovița, nr._ și nr._ ale ICCJ, nr._ al ICCJ și nr._ al ICCJ și nr._ al Curții de Apel Ploiești, nr. 1099/2002 al Judecătoriei Găești și nr. 268/2005 al Judecătoriei Găești cu nr. 515/2005 al Tribunalului Dâmbovița.
Analizând probele administrate în cauză, prin sentința civilă nr.1599/18.05.2012 Judecătoria Găești a respins excepțiile prescripției, lipsei calității procesuale active, lipsei calității procesuale pasive și lipsei de interes, invocate de pârâți, a respins, ca neîntemeiată, cererea privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare formulată de reclamantul A. Gh. N. în contradictoriu cu pârâții A. N. A., A. V., A. A N. și A. A A. și a respins, ca neîntemeiată, cererea privind constatarea nulității absolute a titlului de proprietate formulată de reclamantul A. Gh. N. în contradictoriu cu pârâții A. N. A., A. V., A. A N. și A. A A., C. locală de fond funciar Dragodana și C. județeană de fond funciar Dâmbovița, precum și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta A. E., decedată în cursul procesului, continuată de reclamantul A. Gh. N..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la data de 07.03.1994 între pârâții A. N. A. și A. V., în calitate de vânzători și pârâții A. A. N. și A. A. A., în calitate de cumpărători, s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1333/07.03.1994 de fostul Notariat de Stat Local Găești, având ca obiect casă din cărămidă acoperită cu tablă, cu 4 camere, 2 bucătării, cămară, 2 holuri și suprafața de 8530,97 mp teren loc de casă situat în ., cu vecini: N – D. R., S – drum comunal, E – drum comunal, V – S. M., G. S., S. D., S. I., Bolinschi N., Lardianu D..
Trecând la soluționarea excepției prescripției dreptului material la acțiune, instanța de fond reține că excepția vizează o acțiune prin care se solicită constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare încheiat de pârâți, iar potrivit art. 2 din Decretul nr. 167/1958, acțiunea în constatarea nulității absolute a unui act juridic este imprescriptibilă, în consecință, excepția prescripției, invocată de pârâții A. A. N. și A. A. A. fiind respinsă.
S-a apreciat ca fiind neîntemeiate și excepțiile lipsei calității procesuale active și lipsei calității procesuale pasive, iar excepția lipsei interesului este inadmisibilă, fiind soluționată implicit prin admiterea recursului și casarea sentinței civile nr. 366/12.03.2007 pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr._, în primul ciclu procesual.
S-a reținut ca fiind dovedit în cauză interesul reclamantului în formularea acțiunii în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare, întrucât acesta și-a justificat și calitatea procesuală față de acest capăt de cerere, deoarece nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană care justifică un interes, cele două condiții de promovare a acestei acțiuni confundându-se.
Cât privește calitatea procesuală pasivă, s-a reținut că aceasta nu este justificată în cauză de existența în patrimoniu acum sau la o altă dată, a dreptului de proprietate asupra imobilului vândut, ci de calitatea de parte în actul juridic în cauză, or, pârâții A. N. A. și A. V. sunt părți ale contractului de vânzare cumpărare a cărui nulitate absolută se cere a fi constatată, având astfel calitate procesuală pasivă în cauză.
În consecință, excepțiile lipsei calității procesuale active, lipsei calității procesuale pasive și lipsei de interes au fost respinse.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut susținerea reclamantului, necontestată de pârâți, în sensul că terenul ce a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1333/07.03.1994 se regăsește în titlul de proprietate nr._/2006 eliberat de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Dâmbovița, pe raza comunei Dragodana, în T 11 și totodată a făcut obiectul procesului-verbal de punere în posesie a pârâtului A. N. A., încheiat la data de 03.02.1994.
Mai reține instanța de fond că în baza sentinței civile nr. 1929/1999 a Judecătoriei Găești, a fost eliberat titlul de proprietate nr._/2001, constatându-se prin această sentință civilă nulitatea absolută a două titluri de proprietate anterioare în ceea ce îi privea pe A. A. și A. M. și dispunându-se eliberarea unor titluri de proprietate numai pentru A. G. și moștenitorii acestuia, singura diferență între acest titlu și cel cu același nr. eliberat în 2006, privind localitatea pe raza căreia se află terenurile, în titlul de proprietate din 2001 fiind menționată . cel din 2006 menționându-se . Găești, fără nicio altă modificare a datelor de identificare a terenurilor.
S-a mai reținut că prin sentința civilă nr. 1615/19.12.2006, pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr. 918/2006, irevocabilă, titlul de proprietate nr._/23.10.2001 a fost modificat, în sensul includerii în acest act și a reclamantului din acea cauză A. N. A., față de cele expuse mai sus, fiind evident că modificarea dispusă prin sentința civilă nr. 1615/19.12.2006, privește și titlul de proprietate nr._/22.02.2006 și că în baza sentinței civile nr. 1615/19.12.2006, pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr. 918/2006, irevocabilă, a fost eliberat titlul de proprietate nr._/26.01.2009, pentru aceleași terenuri ca cele cuprinse în titlul de proprietate nr._/22.02.2006, alături de A. M., A. I., B. A., A. N. și A. E. fiind inclus ca titular și pârâtul A. N. A..
Se constată astfel că pârâtul A. N. A., care are calitatea de vânzător în contractul de vânzare cumpărare nr. 1333/07.03.1994, este coproprietarul terenului ce a făcut obiectul vânzării.
Prima instanță a mai menționat că în jurisprudență s-a apreciat constant că vânzarea bunului de către un singur coproprietar nu este nulă absolut pentru cauză ilicită sau imorală sau fraudă la lege, ci este un act juridic valabil încheiat, dar afectat de condiția rezolutorie ca la partaj bunul să cadă în lotul altui coindivizar, concluzionând că existența contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1333/07.03.1994 depinde de rezultat partajării terenului din titlul de proprietate nr._/26.01.2009 între toți coproprietarii, fiind consolidat dacă bunul este atribuit coindivizarului vânzător sau desființat dacă el este atribuit altui coindivizar.
Față de acestea, instanța de fond a apreciat ca fiind neîntemeiat capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare, fiind respins.
Pentru aceleași motive, a fost respinsă și cererea de intervenție în interes propriu formulată de A. E., decedată în cursul procesului și continuată de reclamantul A. Gh. N., în calitate de moștenitor, conform certificatului de moștenitor nr. 34/22.04.2010 eliberat de BNPA N. V. și N. M. (f 320).
Cât privește cererea de constatare a nulității absolute a titlul de proprietate nr._/26.01.2009 pentru nerespectare a hotărârilor judecătorești anterioare, instanța de fond a reținut că prin decizia nr. 3012/15.05.2008 pronunțată de ICCJ – Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală în dosarul nr._, au fost respinse cererile de revizuire formulate de mai mulți revizuenți printre care și A. Gh. N., împotriva sentinței civile nr. 1615/19.12.2006 pronunțată de Judecătoria Găești, irevocabilă prin decizia civilă nr. 819/25.06.2005 a Tribunalului Dâmbovița – Secția Civilă, instanța supremă reținând că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri, așa cum se solicitase, nu este admisibilă în condițiile în care excepția autorității de lucru judecat a fost analizată și respinsă prin sentința civilă nr. 1615/12.12.2006 pronunțată de Judecătoria Găești, rămasă irevocabilă.
Or, titlul de proprietate nr._/26.01.2009 a fost eliberat în baza sentinței civile nr. 1615/12.12.2006 pronunțată de Judecătoria Găești, irevocabilă, astfel că nu se poate aprecia că este nelegal sau că ar exista o cauză de nulitate absolută a acestuia. Neexistând contrarietate de hotărâri, căci, după cum s-a arătat, cererile de revizuire a sentinței civile nr. 1615/12.12.2006 pronunțată de Judecătoria Găești pentru contrarietate de hotărâri, au fost respinse, respectarea sentinței civile nr. 1615/12.12.2006 prin eliberarea titlului de proprietate nr._/26.01.2009, nu poate încălca altă hotărâre judecătorească.
Față de acestea, instanța a apreciat ca neîntemeiat și capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._/26.01.2009, respingându-l.
Împotriva sentinței civile menționate a formulat recurs, în termen legal, reclamantul A. N..
Ulterior la termenul din data de 02.04.2013, având în vedere obiectul principal al cererii deduse judecății-constatare nulitate absolută contract de vânzare-cumpărare și valoarea estimată de reclamant ( 300.000 lei ), văzând dispozițiile art.2821 din Codul de procedură civilă, Tribunalul a calificat calea de atac ca fiind apelul și nu recursul.
Prin criticile formulate, apelantul reclamant a susținut că instanța a dat dovadă de rea-credința, refuzând să-și facă datoria legală, contractul de vânzare-cumpărare fiind încheiat în baza unui proces-verbal de punere în posesie anulat, iar conform sentinței civile nr. 80/2002 este proprietarul suprafeței de teren ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 1333/1994, or atâta timp cât actul care a stat la baza întocmirii contractului de vânzare-cumpărare a fost anulat și obiectul respectivului contract, respectiv suprafața de 8530,97 mp îi aparține, instanța de fond neavând decât să constate nulitatea contractului de vânzare cumpărare nr. 1333/2004 cu privire la suprafața de teren ce face obiectul acestui contract.
Apelantul invocă și decizia nr. 215 din 07.03.2007 pronunțata în dosarul nr. 54/2006 de Tribunalului Dâmbovița prin care procesul verbal de punere în posesie care a fost emis inițial în mod greșit numai pe numele lui A. A., a fost anulat emițându-se procesul verbal de punere în posesie nr. 111/1994 pe numele tuturor moștenitorilor, dar și sentința civilă nr. 511 din 25.05.2005 pronunțată în dosarul nr. 268/2005 de Judecătoriei Găești, prin care instanța i-a obligat pe parații A. A. N. și A. A. A. să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie o suprafața însumând 6760 mp ce este o parte din suprafața înscrisă în contractul de vânzare-cumpărare nr. 1333/2004, din această ultimă sentință rezultând că respectivul contract de vânzare cumpărare nr. 1333/2004 a fost anulat în parte, anume, decât pentru suprafața însumând 6760 mp.
Apelantul subliniază că din considerentele sentinței civile nr.1599/2012, rezultă că terenul ce face obiectul contractului de vânzare cumpărare nr. 1333/2004, îi aparține și că procesul verbal de punere în posesie al paratului A. N. A., în baza căruia a fost posibilă încheierea actului contestat a fost anulat, susținând și că prin sentința civilă nr.1396/2002 parații au fost obligați să-i lase în deplina proprietate și posesie întreaga suprafața de 3,08 ha.
Același apelant apreciază că motivarea instanței de fond privind respingerea cererii de nulitate a contractului de vânzare-cumpărare nr.1333/2004 pe motiv că A. N A. este coproprietar pe acest teren nu este corectă, întrucât TP nr._/2009 este emis cu încălcarea legii și a mai multor hotărâri judecătorești.
Privitor la cererea sa prin care a solicitat anularea Titlului de proprietate nr._/2009, apelantul evidențiază că a arătat instanței de fond că potrivit sentinței civile 80/2002, este proprietarul de drept al suprafeței de 3,08 ha, că prin sentința civila 1929/1999, pronunțata în dosarul nr. 180/1999 al Judecătoriei Găești, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.3893/2000 a Curții de Apel Ploiești și prin decizia civilă nr.1565/2004 a Curții de Apel Ploiești, că A.,N. A. nu are dreptul la suprafața de 3,08 ha care îi aparține si care este trecută in mod greșit în Titlul de proprietate nr._/2009 a cărui anulare a cerut-o.
Mai susține apelantul că sentința civila 1929/1999 pronunțata in dosarul nr.180/1999 al Judecătoriei Găești, rămasa definitivă și irevocabila prin decizia civilă nr.3893/2000 a Curții de Apel Ploiești s-a stabilit definitiv și irevocabil că A. N. v A. nu este îndreptățit să i se reconstituie dreptul de proprietate asupra terenurilor ce au aparținut defuncților A. N. și S. D., singurul îndreptățit la reconstituire fiind A. G., tatăl său, că după rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinței civile nr. 1929/1999 a Judecătoriei Gaesti, suprafața de 3,08 ha ce este înscrisă în mod greșit în TP nr._/2009, că în anul 2002 a făcut ieșirea din indiviziune în dosar 135/2002 al Judecătoriei Găești cu mama și frații săi asupra suprafeței de 3,08 ha, iar prin sentința nr. 80/2002 pronunțata în dosar nr. 135/2002 al Judecătoriei Găești a devenit proprietarul suprafeței de 3,08 ha, iar prin decizia 1565/2004 a Curții de Apel Ploiești s-a statuat încă o dată că A. N. A. nu este îndreptățit să i se reconstituie dreptul de proprietate asupra terenurilor ce au aparținut defuncților A. I. N. și S. D., în timp ce în sentința civila 1615/2006 instanța a dispus ca A. N. A. să fie trecut în TP_/2001 pe motiv că are și el dreptul la suprafața de 1,47 ha, ce a aparținut defunctei S. D., iar Comisiile de fond funciar locala și județeană în loc să constate că această sentință (1615/2006) nu se poate aplica, procedează în mod abuziv la emiterea TP_/2009.
Apelantul apreciază că sentința civilă nr. 1615/2006 nu se poate aplica din mai multe motive printre care amintește: la momentul pronunțării acestei sentințe suprafața de 1,47 ha ce a aparținut înainte de colectivizare lui S. D. nu-i mai aparținea, era proprietatea sa prin sentința civilă nr. 80/2002; sentința civilă nr.1615/2006 dispune modificarea TP_/2001, act care la momentul acela nu mai exista, Titlul de proprietate_/2001 fusese emis în baza sentinței civile nr.1929/1999 și nu mai putea fi modificat/anulat, la momentul pronunțării sentinței civile nr. 1615/2006, TP_/2001 a cărui modificare s-a dispus, se afla predat la Comisiile de fond funciar, iar acestea din urma au fost parte în dosarul 918/2006.
S-a concluzionat că pârâta C. Județeană de fond funciar Dâmbovița a încălcat prevederile tuturor hotărârilor judecătorești incidente în prezenta speța, chiar și prevederile sentinței civile nr. 1615/2006 care nu dispune emiterea vreunui titlu de proprietate și nici anularea Titlului de proprietate_/2006, cum de fapt în mod ilegal au făcut C. de fond funciar Dâmbovița și C. Locala Dragodana prin eliberarea TP_/2009.
În opinia apelantului chiar dacă ar fi să admită că A. N. A. ar avea dreptul la suprafața de 1,47 ha, ce a aparținut defunctei S. D., C. de fond funciar Dâmbovița, trebuia să ia act de prevederile sentinței civile nr.1615/2006 și să înscrie pe A. N. A. într-un titlu de proprietate emis numai pentru suprafața de 1,47 ha, ce a aparținut lui S. D. înainte de colectivizare și nu cum a procedat trecând-ul la o suprafața mult mai mare (3,08 ha).
Se mai arată că prin pronunțarea sentinței civile nr. 1615/2006 instanța nu și-a permis să încalce atât de mult legea, încât să dispună anularea TP_/2001 întrucât cunoștea faptul că este emis în baza sentinței civile nr. 1929/1999. C. de fond funciar Dâmbovița a trecut la anularea TP_/2006 si la emiterea TP_/2009 încălcând prevederile tuturor hotărârilor judecătorești, chiar și prevederile sentinței civile nr. 1615/2006 si ale Art. 2 din Legea 169/1997, care spun clar că actele întocmite cu respectarea prevederilor A Legii 18/1991 rămân valabile și după apariția Legii 169/1997.
Mai mult decât atât, se menționează că prin Decizia 392/1997 Curtea Constituționala a României, a statuat că scopul Legii 169/1997 a fost respectarea dreptului persoanelor care au beneficiat în mod legal de prevederile Legii 18/1991, nicidecum compromiterea acestor drepturi și drept urmare C. Județeană de fond Funciar Dâmbovița nu mai avea dreptul să aducă atingere TP_/2006 care este emis legal, cu atât mai mult că acest din urmă act este emis de aceeași Comisie de fond funciar, în baza sentinței civile nr. 1929/1999 definitiva si irevocabila.
Un lucru sfidător susține apelantul este că instanța de fond și Comisiile de fond funciar care au fost parte, în toate dosarele privind reconstituirea dreptului de proprietate, asupra terenurilor ce au aparținut lui A. I. N. și S. D., cunoașteau că A. N. A. a renunțat prin declarația nr. 2378/1990 la moștenirea tatălui sau A. I. N., precum și despre faptul că A. N. A. a nesocotit prevederile Legii 18/1991 și nu a făcut cerere privind reconstituirea suprafețelor de teren ce au aparținut defuncților A. I N. si S. D., or persoanele care au renunțat la moștenire cu declarație autentificata rămân străine de respectiva moștenire.
Se apreciază că intimatele pârâte Comisiile de fond funciar nu aveau dreptul să anuleze TP nr._/2006 și să emită TP_/2009, întrucât TP_/2006 este emis în urma rămânerii definitive a sentinței civile nr. 1929/1999, or legile Fondului Funciar precizează în mod expres că toate titlurile de proprietate ce au fost emise în mod corect la data întocmirii lor rămân valabile (L 169/1997, Art. II), nu pot fi anulate, deci, TP_/2006 nu poate fi anulat și nici TP_/2009 nu poate fi emis.
Apelantul invocă și art. 3, litera a), din Legea 169/1997 potrivit căruia sunt lovite de nulitate absolută actele de reconstituire sau de constituire emise cu încălcarea prevederilor Legii 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997.
Se solicită admiterea căii de atac, schimbarea hotărârii recurate, în sensul admiterii cererilor, iar în subsidiar, casarea/anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Prin completarea motivelor de apel, apelantul a susținut că prima instanță a încălcat grav Art. 44, Pct.(2) din Constituția României, conform cu care „ Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condițiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană și din alte tratate internaționale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condițiile prevăzute prin lege organică, precum și prin moștenire legală".
Or, prin sentința civila nr. 80/2002, definitivă și irevocabilă, pronunțată în dosar nr. 135/2002 al Judecătoriei Găești a devenit proprietarul suprafeței de 3,08 ha, așa încât instanța de fond a încălcat Constituția României, în contextul în care și sentința civila nr. 80/2002 este document care atestă dreptul său de proprietate asupra suprafețelor însumând 3,08 ha.
În continuare, apelantul practic redă, sub altă formă, susținerile din motivele de apel.
Prin întâmpinarea formulată intimații pârâți au solicitat respingerea apelului, ca nefondat și păstrarea sentinței civile atacate, susținând că în baza sentinței pronunțate de Judecătoria Găești nr. 1615/19.12.2006, irevocabilă a fost emis titlul de proprietate nr._/26.01.2009 pentru aceleași suprafețe de teren cu cele cuprinse în titlul de proprietate nr.9827/22,02.2006, alături de celelalte persoane fiind trecut și A. N. A., iar la închiderea contractului au fost respectate toate condițiile de validitate ale unei convenții: capacitatea, consimțământul, obiectul, cauza, neexistând vicii ale consimțământului.
În ceea ce privește titlul de proprietate nr._ emis la data de 26.01.2009, intimații au menționat că nu este lovit de nulitate, acest titlu de proprietate având la bază hotărârii judecătorești intrate în puterea lucrului judecat, prin decizia civilă nr.3012/15.05.2008 pronunțată de I.C.C.J. fiind respinse cererile de revizuire, că au existat judecăți legate de acest titlu de proprietate finalizate irevocabil ‚
Examinând hotărârea atacată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale aplicabile în materia dedusă judecății, tribunalul apreciază apelul ca nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Prin cererea formulată reclamantul A. Gh. N. în contradictoriu cu pârâții A. A N. și A. A A. a solicitat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1333/07.03.1994, susținând în esență că suprafața de teren ce a făcut obiectul actului nu a fost proprietatea vânzătorilor și că la încheierea contractului de vânzare-cumpărare s-a avut în vedere ca dovadă a proprietății, un proces-verbal de punere în posesie eliberat pe numele A. A., proces-verbal care ulterior a fost anulat și li s-a eliberat titlu de proprietate reclamantului și celorlalți moștenitori, precum și obligarea pârâților să-și ridice construcțiile edificate ilegal pe acest teren.
Numita A. E. a formulat cerere de intervenție în interes propriu, prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1333/1994, cerere admisă în principiu, usținând că este proprietara terenului de 1000 mp pe care se află pătulul cu 2 camere, o arca pentru casă, pomi și gard din beton, parte din suprafața de 8530 mp situată în Dragodana, iar obiectul contractului de vânzare-cumpărare îl constituie și această suprafață de teren.
Reclamantul A. Gh. N. a declarat că înțelege să continue cererea de intervenție în interes în interes propriu formulată de A. E., decedată la data de 23.10.2009, iar la termenul din data de 11.11.2011, reclamantul a precizat cererea de intervenție în interes propriu, arătând, în esență, că acest contract de vânzare cumpărare a fost încheiat cu rea-credință, având la bază un proces-verbal eliberat la data de 03.02.1994 de C. de fond funciar Dragodana, fără număr, proces verbal care a fost anulat prin decizia civilă nr. 215/2006, eliberându-se un alt proces verbal de punere în posesie cu nr. 111/1994.
Prin cererea ce a fost conexată la cea inițială același reclamant A. Gh. N. în contradictoriu cu pârâții A. N. A., A. V., A. A N. și A. A A. C. locală de fond funciar Dragodana și C. județeană de fond funciar Dâmbovița, a solicitat alături de nulitatea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1333/07.03.1994, deoarece imobilul ce face obiectul contractului nu era proprietatea vânzătorilor, ci a reclamantului și constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._/06.01.2009 pentru suprafața de 3,08 ha, deoarece nu sunt respectate dispozițiile mai multor hotărâri judecătorești.
Criticile apelantului reclamant ce vizează greșita soluționare a celor două capete de cerere având ca obiect, pe de o parte, nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1333/07.03.1994 de fostul Notariat de Stat Local Găești, iar pe e altă parte constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._/06.01.2009 pentru suprafața de 3,08 ha, nu pot fi primite potrivit următoarelor considerente:
Prin contractul de vânzare-cumpărare contestat încheiat la data de 07.03.1994, numiții A. N. A. și A. V., în calitate de vânzători ( pârâți în prezenta cauză) au vândut fiilor săi, A. A. N. și A. A. A., în calitate de cumpărători, ( pârâți în speța de față) o casă din cărămidă acoperită cu tablă, cu 4 camere, 2 bucătării, cămară, 2 holuri și suprafața de 8530,97 mp teren loc de casă, situat în ., cu vecini: N – D. R., S – drum comunal, E – drum comunal, V – S. M., G. S., S. D., S. I., Bolinschi N., Lardianu D..
Reclamantul a susținut că terenul ce a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1333/07.03.1994 se regăsește în titlul de proprietate nr._/2006 eliberat de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Dâmbovița, pe raza comunei Dragodana, în T 11 și totodată a făcut obiectul procesului-verbal de punere în posesie a pârâtului A. N. A., încheiat la data de 03.02.1994, aspectele reținute nefiind contestate de pârâții intimați.
Așa cum corect a reținut și prima instanță în conformitate cu sentința civilă nr. 1929/1999 a Judecătoriei Găești ( fila 20 dosar nr._ al Judecătoriei Găești), a fost emis titlul de proprietate nr._/2001, hotărându-se, printre altele, nulitatea absolută a două titluri de proprietate anterioare nr._/1999 și nr._/1999 cu privire la A. A. și A. M., fiind obligată C. Județeană Dâmbovița de aplicare a Legii fondului funciar să elibereze noi titluri de proprietate numai pentru A. G., respectiv moștenitorii acestuia, soția supraviețuitoare și descendenții.
Relevante în soluționarea cauzei sunt și următoarele aspecte:
Se reține din întâmpinarea formulată de intimata C. L., Dragodana coroborată cu înscrisurile aflate la dosar că titlul de proprietate nr._/23.10.2001, eliberat de pe urma autorului A. G., pentru suprafața de 3 ha și 800 m.p. teren, în beneficiul numiților A. M., A. I., B. A., A. N. și A. E. a fost rectificat pe cale administrativă, eliberându-se titlul sub același nr._ la 22.02.2006 pentru aceeași suprafață de teren, cu aceleași amplasamente, cu singura deosebire că în noul titlu,s-a menționat doar localitatea Găești ca unitate administrativ-teritorială căreia îi aparține imobilul reconstituit, în timp ce în titlul inițial era menționată și localitatea Dragodana ca unitate căreia îi aparțineau solele și parcelele cuvenite.
Această rectificare a titlului de proprietate nefiind contestată, apelantul reclamant nu mai poate pretinde că în prezent se mai află ființă titlul de proprietate nr._/2001 chiar dacă el a fost menționat formal în sentințele pronunțate ulterior emiterii lui.
Ceea ce este relevant în speța dedusă judecății, rezidă din faptul că sentința civilă irevocabilă nr. 1615/19.12.2006 a Judecătoriei Găești prin care s-a dispus modificarea titlului de proprietate nr._/2001, în sensul includerii reclamantului din acea speță, A. N. A., printre beneficiari, este obligatorie pentru comisiile de fond funciar.
În considerentele acestei hotărâri se face vorbire despre titlul de proprietate eliberat în anul 2001, deoarece nu s-a adus la cunoștință judecătorului investit cu soluționarea dosarului nr. 918/2006 despre rectificarea administrativă a acestuia, considerent pentru care nu pot fi primite criticile reclamantului care sugerează chiar nerespectarea sentinței nr. 1615/19.12.2006, în fapt nefiind vorba despre o asemenea nesocotire.
În încercarea de a pune în executare această hotărâre, ca urmare a refuzului deținătorului titlului în original (reclamantul A. N.) de a-l preda pentru efectuarea modificărilor, C. Județeană Dâmbovița a emis amendamentul nr.7615/17.10.2008 la hotărârea nr. 85/1993 ( a se vedea fila 19 dosar nr._ al Judecătoriei Găești), privitoare la validarea anexelor și soluționarea contestațiilor prezentate de comisia locală Dragodana, prin care a dispus emiterea unui alt titlu de proprietate conform sentinței amintite.
Ca urmare a înaintării de către comisia locală a actelor ce au stat la baza titlului atacat, evidențiate mai sus, tribunalul apreciază că acestea sunt valabile, nefiind afectate de nelegalitate cum încearcă să arate reclamantul, câtă vreme ele s-au întocmit în baza hotărârii judecătorești irevocabile mai sus menționate.
Așa fiind, contrar susținerilor apelantului, în mod justificat prima instanță a reținut că titlul contestat s-a eliberat în baza sentinței civile irevocabile nr. 1615/12.12.2006, astfel că nu se poate aprecia că este nelegal sau că ar exista o cauză de nulitate absolută a acestuia.
Se mai are în vedere că apelantul reclamant a avut calitatea de parte în dosarul finalizat cu pronunțarea sentinței civile nr. 1615/2006, astfel că, aceasta îi este opozabilă, efectele sale neputând fi ignorate.
În opinia tribunalului, apelantul dovedește parțial rea-credință când sub aspect formal se prevalează de titlul de proprietate nr._/2001, cu toate că s-a eliberat același titlu în anul 2006 cu rectificarea doar a localității pe raza căruia era situat terenul.
Pe de altă parte, din considerentele sentinței civile nr. 1615/2006 ce se bucură de putere de lucru judecat, întocmai ca dispozitivul pe care îl explică, rezultă neîndoielnic că din toată suprafața de 3,08 ha teren, înscrisă în titlul atacat, eliberat de pe urma ascendenților părților, A. N A. este îndreptățit la cota sa de moștenitor legal numai din porțiunea de 1 ha și 4.700 m.p. rămasă de pe urma mamei sale, Suță D., nu și la diferența de teren atribuită de pe urma ascendentului comun A. G., cuvenită celorlalți moștenitori.
Față de cele ce preced, se concluzionează că soluția instanței de fond, în ceea ce privește capătul de cerere prin care reclamantul a solicitat constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._/26.01.2009 este legală și confirmată de probele administrate, considerent pentru care criticile apelantului nu pot fi primite.
În contextul reținut se constată, așa cum corect a reținut și prima instanță că pârâtul A. N. A., vânzător în contractul de vânzare cumpărare nr. 1333/07.03.1994, este coproprietarul terenului ce a făcut obiectul vânzării, or vânzarea bunului de către un singur coproprietar nu este nulă absolut pentru cauză ilicită sau imorală sau fraudă la lege, ci este un act juridic valabil încheiat, dar afectat de condiția rezolutorie ca la partaj bunul să cadă în lotul altui coindivizar.
În consecință, așa cum a statuat și prima instanță existența contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1333/07.03.1994 depinde de rezultatul partajării terenului din titlul de proprietate nr._/26.01.2009 între toți coproprietarii, fiind consolidat dacă bunul este atribuit coindivizarului vânzător sau desființat dacă el este atribuit altui coindivizar, considerent pentru care corect prima instanța a apreciat ca fiind neîntemeiat și capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare, iar pentru aceleași motive, a fost respinsă și cererea de intervenție în interes propriu formulată de A. E., decedată în cursul procesului și continuată de reclamantul A. Gh. N., în calitate de moștenitor.
Față de cele ce preced, se concluzionează că soluția instanței de fond este legală și temeinică, astfel încât în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, se va respinge apelul, ca nefondat, cu consecința păstrării soluției fondului.
Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimații pârâți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul civil declarat de apelantul reclamant A. Gh. N., domiciliat în orașul Găești, .. 190, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 1599 pronunțată la data de 18.05.2012 de către Judecătoria Găești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți A. A. N., domiciliat în ., nr. 129, județul Dâmbovița, A. A. A., domiciliat în ., A. N. A., domiciliat în ., A. Gh. V., domiciliată în ., nr. 129 bis, județul Dâmbovița, C. L. Dragodana de aplicare a Legii fondului funciar, cu sediul în ., și C. Județeană Dâmbovița pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în municipiul Târgoviște, Piața Tricolorului, nr. 1, județul Dâmbovița.
Păstrează sentința apelată.
Ia act că intimații pârâți nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Pronunțată în ședința publică din data de 09 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
D. Ș. G. S.
GREFIER,
I. M.
J.F. N. M. E.
Dosar nr._
Judecătoria Găești
Red. D.Ș/tehnoredact.D.Ș.
9 ex./07.05.2013
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 594/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 57/2013. Tribunalul... → |
|---|
