Legea 10/2001. Sentința nr. 379/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 379/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 07-02-2013 în dosarul nr. 1486/120/2010**
DOSAR NR._
ROMANIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA I CIVILĂ
SENTINTA NR.379
Sedința publică din data de 7.02..2013
Președinte: A. S.
Grefier: N. P.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile având ca obiect – Legea nr.10/2001-acțiune formulată de reclamanta G. M., domiciliată în Găești, ., județul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta P. orașului Găești, județul Dâmbovița, cauză trimisă spre rejudecare, sub efectul deciziei nr. 1787/07.05.2012, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din 31.01.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru ca părțile să depună note scrise, a amânat pronunțarea la 07.02.2013, dată la care a pronunțat următoarea hotărâre,
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea de chemare în judecată a pârâtelor P. orașului Găești și Prefectura Județului Dâmbovița, înregistrată sub nr. 1486/120/9.04.2010, reclamanta G. M. a solicitat obligarea acestora la plata sumei de 100.000 lei, reprezentând contravaloarea suprafeței de 1 ha, teren intravilan, compus din două suprafețe situate în Găești, ..16,17, respectiv, în ..17, pentru care până la acest moment nu am primit nici un fel de despăgubiri.
Motivând cererea, reclamanta a arătat că este unica moștenitoare a lui P. T., decedat la 21.12.1976, cu ultim domiciliu în orașul Găești, ..28, județul Dâmbovița, mama sa, P. V., decedată la 8.09.1995, a fost unica succesoare a soțului său P. I., decedat la 25.06.1987, acesta din urmă fiind unicul moștenitor, în calitate de fiu al lui P. T., decedat la 21.12.1976.
S-a precizat că la decesul soției defunctului P. T., numita P. Gh.Lucreția, deces survenit la data de 25.03.1973 moștenitori cu vocație succesorală au rămas P. T., în calitate de soț supraviețuitor și P. T. I. în calitate de fiu, dovada succesiunilor rezultând din certificatele de moștenitor emise de notar și anexate prezentei cereri.
Reclamanta a mai precizat că pentru imobilele construcții amplasate, atât pe terenul situat pe ..16 și 17, cât și cele situate pe ..17, a formulat cerere în baza Legii 10/2001, cerere ce i-a fost admisă de către Prefectura Dâmbovița, la acest moment fiind înscrisă pe tabelul Fondului Proprietatea, iar după apariția Legii 10/2001 a formulat cerere de despăgubire, ce a vizat contravaloarea suprafeței totale de aproximativ 1 ha teren situat pe raza orașului Găești, adresată Primăriei orașului Găești, cerere ce a fost respinsă de către aceasta instituție cu motivarea că nu a făcut dovada proprietății pentru imobilele solicitate și ca nu a făcut dovada demolării imobilelor.
Instituția prefectului a formulat întâmpinare invocând excepția lipsei calității sale procesuale pasive, față de prevederile art.25 din Legea nr.10/2001, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu prevederile art.21 alin.4 din același act normativ, excepție admisă de instanță în cursul judecății.
Pârâta P. orașului Găești a depus la dosar dispoziția nr.1297/22.11.2005 de respingere a notificării reclamantei, copia borderoului de predare a corespondenței din data de 24.11.2005, titlul de proprietate nr._ din data de 10.05.2006 pentru suprafața de 1 ha, înscrisuri în raport cu care a arătat că acțiunea formulată de reclamantă este tardiv introdusă.
Prin sentința civilă nr.207 din 20 ianuarie 2011, tribunalul a admis excepția tardivității, respingând cererea.
Curtea de Apel Ploiești, prin decizia civilă nr.276/6 aprilie 2011 a admis recursul formulat de reclamanta G. M. împotriva sentinței de fond, casând-o cu trimiterea cauzei spre rejudecare, pe considerentul că la dosarul cauzei nu s-a depus vreun înscris din care să rezulte data la care i-a fost comunicată recurentei, cu scrisoare recomandată, dispoziția primarului, momentul comunicării de care se prevalează intimata neputând fi dovedit prin borderoul de expediție, cu toate că Legea nr. 10/2001 nu prevede o procedură specială a comunicării dispoziției sau deciziei unității deținătoare, situație în care sunt aplicabile, prin analogie, dispozițiile generale din codul de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr._ .
În probațiune s-au depus înscrisuri și s-a dispus efectuarea unei expertize topografice pentru identificarea terenurilor.
Prin sentința civilă nr.2414/24.11.2011, tribunalul a admis în parte cererea formulată de reclamanta G. M., anulând în parte dispoziția nr. 1297/22.11.2005 emisă de P. orașului Găești și a constatat că aceasta este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul situat în orașul Găești, ..16, județul Dâmbovița, în suprafață de 807 mp, curte, terenul situat în orașul Găești, ..29, județul Dâmbovița, în suprafață de 897 m.p., categoria curte și pentru terenul din ..17, în suprafață totală de 1718 mp ( 500 mp curte și 1218 mp grădină), amplasate în zona centrală a orașului Găești, identificate prin raportul de expertiză întocmit de Mortoiu E. și schițele anexe.
Curtea de Apel Ploiești, prin decizia civilă nr.1787/7 mai 2012 a admis recursul pârâtei, casând sentința menționată cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
În considerentele deciziei de casare s-a reținut că este fondată critica potrivit căreia s-a acordat ceea ce nu s-a cerut, având în vedere cererea de chemare în judecată prin care s-a solicitat să fie obligată pârâta la plata sumei de 100.000 lei cu titlu de despăgubiri, iar cererea de chemare în judecată nu a fost modificată, ținând cont că prin notificarea formulată, aflată la pag. 6 dosar fond, s-au solicitat despăgubiri pentru terenurile situate pe ..16,17și 30 Decembrie nr.17, iar instanța s-a pronunțat cu privire la terenurile din ..16 și nr. 29 și pentru ..17 potrivit notificării. Mai mult s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru 1 ha teren, astfel cum rezultă din sentința civilă Nr. 1366/2003, irevocabilă prin decizia nr. 1468/2004 a Curții de Apel Ploiești.
S-a apreciat că se impune admiterea recursului, casarea sentinței, pentru ca instanța să se pronunța pe cererea dedusă judecății, pentru a se stabili dacă s-au acordat măsuri reparatorii pentru același teren intimatei, dacă era persoană îndreptățită, caracterul abuziv al preluării, necesitatea acordării de masuri reparatorii.
Dosarul s-a înregistrat pentru rejudecare la 23.05.2012 și s-a pus în vedere pârâtei să prezinte argumentele pentru care apreciază că terenul ce a fost reconstituit prin titlul de proprietate nr._/10.05.2006 se identifică cu cel ce face obiectul cauzei de față, iar reclamantei i s-a solicitat să clarifice inadvertențele dintre conținutul notificării, sub aspectul identificării imobilelor și înscrisul de la fila 27 in dosarul nr._ .
Totodată, în considerarea prevederilor art.129 alin.5 Cod procedură civilă, la termenul de judecată din 18.10.2012, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice pentru verificarea împrejurării dacă există identitate între terenul solicitat în conformitate cu Legea nr.10/2001 și cel reconstituit potrivit legii fondului funciar.
Examinând cererea formulată prin prisma probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile în materie, tribunalul o apreciază ca fiind întemeiată în parte.
Se reține că deși notificarea și cererea de chemare în judecată au ca obiect acordarea despăgubirilor pentru suprafața de 1 ha teren intravilan situat la adresele 13 Decembrie nr.16 și 17 respectiv 30 Decembrie nr.17 din orașul Găești, împrejurarea că pe parcursul judecății, după efectuarea raportului de expertiză, reclamanta G. M. și-a precizat obiectul pretenției sub aspectul adresei fostelor imobile și suprafețelor aferente (807 m.p. în ..16; 897 m.p. ..29 și 1718 m.p. în ..17) nu reprezintă un motiv de respingere a solicitării deoarece pe de o parte aceasta are semnificația restrângerii întinderii dreptului pretins( de la 1 ha teren la 3422m.p.) dar și a unei reale poziționări a acestora, mai ales că pentru fiecare dintre cele 3 imobile se regăsește sub aspect toponimic cuvântul „Decembrie”.
Și dacă s-ar lua în calcul ipoteza celei mai stricte interpretări, acestui aspect nu i se poate atribui cel mult decât semnificația unei erori în care s-a aflat redactorul notificării și al cererii de chemare în judecată.
Sub aspectul fondului litigiului, se are în vedere că dispoziția nr.1297/22.11.2005 a Primăriei orașului Găești prin care s-a respins notificarea cu motivarea că nu s-a făcut dovada proprietății imobilului, apare ca lipsit de temei.
Astfel, din adresa nr.9963/18.10.2011 eliberată chiar de către pârâtă ( fila 23 dosar_ ) rezultă că în registrele sale de evidență a exproprierilor, figurează cu imobile naționalizate conform Decretului nr.92/1950 autorului reclamantei, P. T., la adresele din ..16 și 29 și 30 Decembrie nr.17.
Pe de altă parte, prin trei procese - verbale datate 1.02.1960 (filele 37-39), 4.01.1961 (fila 40) și altul nedatat (filele 41-43 dosar_ ) s-au inventariat imobilele construcții și terenuri aferente situate la adresele menționate.
În condițiile în care Decretul nr.92/1950 viza în exclusivitate imobilele construcții, câtă vreme cu ocazia preluării lor s-au inventariat și terenurile aferente construcțiilor ascendentului reclamantei, tribunalul apreciază că în privința acestora a operat o preluare abuzivă fără titlu, în sensul art.2 lit.i) din Legea nr.10/2001, de vreme ce acestea se află în domeniul public al unității administrativ teritoriale, corespunzător constatărilor expertizei topografice. În acest sens sunt și dispozițiile art.1 lit.e) din Norma metodologică din 7 martie 2007 de aplicare unitară a Legii nr.10/2001, potrivit cărora sarcina proprietății, a deținerii legale a acesteia la momentul deposedării abuzive și a calității de persoană îndreptățită la restituire, revine persoanei care pretinde dreptul, în conformitate cu prevederile art.3 alin.1 lit.a) și ale art.23 din lege. În cazul în care pentru imobilul respectiv nu se poate face dovada formală a preluării de către Stat, soluționarea notificării se va face și în funcție de acest element - faptul că imobilul se regăsește în patrimoniul statului constituie o prezumție relativă de preluare abuzivă.
Totodată, se reține că suprafețele de teren aferente construcțiilor sunt diferite de terenul de 10.000 mp (1 ha) reconstituit reclamantei G. M. prin sentința civilă, irevocabilă, nr.1366/9.12.2003 a Judecătoriei Găești.
Această împrejurare a fost constatată de expertul B. G. care a examinat comparativ înscrisurile în baza cărora s-a dispus reconstituirea proprietății funciare cu cele invocate în cauza pendinte, concluzia rezultată fiind în sensul că suprafețele pretinse în temeiul Legii nr.10/2001 nu se regăsesc în cuprinsul celei ce a făcut obiectul Legii nr.1/2000.
Deși pârâtei i s-a pus în vedere să prezinte argumentele în baza cărora apreciază că imobilele ce fac obiectul cauzei de față se identifică cu terenul reconstituit reclamantei conform legii fondului funciar, aceasta nu a putut menționa nici un argument pertinent prin adresa nr.5793/25.07.2012 (fila 20).
Lămurirea acestui aspect este cuprinsă în raportul de expertiză (fila 40), unde s-a menționat că nemulțumirea pârâtei constă în faptul că „moral” reclamanta G. M. nu ar mai fi trebuit să solicite terenul de 3422 mp în dosarul pendinte, deoarece i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață mai mare față de cea la care ar fi avut dreptul pe Legea nr.18/1991, dovezile în acest sens fiind descoperite după soluționarea litigiului de fond funciar ( înstrăinări făcute de autorii reclamantei).
Față de cele ce preced, se apreciază că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent, corespunzător art.1 alin.2 teza a II a din Legea nr.10/2001, în calitate de succesoare a autorului său, P. T.,însă numai pentru suprafața totală de 3422 mp, nu pentru 1 ha cum a pretins prin notificare și cererea introductivă, astfel încât se va admite în parte solicitarea acesteia, se va anula în parte dispoziția atacată și se va dispune în sensul arătat.
Ca parte decăzută în pretenții, pârâta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, corespunzător art.274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite în parte cererea formulată de reclamanta G. M., domiciliată în Găești, ., județul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta P. orașului Găești, județul Dâmbovița.
Anulează în parte dispoziția nr. 1297/22.11.2005, emisă de P. Orașului Găești.
Constată că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii prin despăgubiri pentru suprafețele de 807 m.p. teren curte, situat în orașul Găești, ..16, 897 mp teren curte, situat în ..29, 500 mp teren curte și 1218 mp grădină, situate în ..17, identificate prin raportul de expertiză întocmit de Mortoiu E..
Obligă pârâta la 1400 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 07.02.2013.
P., GREFIER,
A. S. N. P.
Tehnored. A.N./SA
4 ex/15.02.2013
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 599/2013.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 193/2013.... → |
|---|
