Grăniţuire. Decizia nr. 45/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 45/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 25-02-2013 în dosarul nr. 1153/284/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 45
Ședința publică din data de 25 februarie 2013
Președinte – I. S.
Judecător – R. M.
Grefier - N. D.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de reclamanta Ș. G., domiciliată în . Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr.290 din 27.02.2012 pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți G. A., domiciliată în . Dâmbovița și B. Ș., domiciliat în ..360, județul Dâmbovița, având ca obiect – grănițuire, obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: apelanta-reclamantă Ș. G. reprezentată de avocat D. A., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/6.12.2012, intimații-pârâți G. A. și B. Ș. prin procurator Mancaș M. (procuri judiciare nr.676 și 677/21.06.2010 – filele 12-13).
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul în care se află judecata, procedura de citare legal îndeplinită, cererea de apel este timbrată cu chitanta nr.2017/27.11.2012 privind plata taxei judiciare de timbru în sumă de 19 lei, timbrul judiciar de 1,50 lei, cererea de apel este motivată, după care:
Președintele completului de judecată verifică personal modul de îndeplinire a procedurii de citare și constată că este legal îndeplinită.
Apărătorul apelantei depune la dosar copiile a două hotărâri judecătorești rămase irevocabile: sentința civilă nr.2500/29.09.2009 și sentința civilă nr.2158/17.07.2008, pronunțate de Judecătoria Răcari, înscrisuri care sunt comunicate părții adverse.
Procuratorul intimaților depune la dosar copia aceleiași sentințe nr.2500/29.09.2009, dar cu anumite sublinieri.
Părțile precizează că nu mai au cereri de formulat, probe de administrat, apreciază cauza în stare de judecată.
Instanța, având în vedere că nu sunt cereri prealabile de formulat, probe de administrat, excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra apelului civil de față.
Pentru apelanta-reclamantă Ș. G., avocat D. A. având cuvântul, a susținut motivele scrise de apel, arătând că motivarea sentinței este străină de natura cauzei cu privire la soluția de respingere a acțiunii, care nu era o acțiune în revendicare, ci o acțiune în grănițuire, prin care ar fi trebuit să se stabilească semnele de hotar dintre proprietățile părților. Mai arată că instanța de fond nu a reținut împrejurarea că pârâtul i-a acaparat o suprafață de teren, nu a ținut cont de planul cadastral al apelantei care atesta o altă configurație a hotarului ce desparte proprietățile, dând eficiență numai planului cadastral al pârâtului care a fost întocmit cu mult după ce apelanta și-a întabulat dreptul de proprietate. A solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței și pe fond admiterea acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Procuratorul intimaților-pârâți G. A. și B. Ș. a depus la dosar un supliment de concluzii scrise, pe care instanța urmează să le aibă în vedere la pronunțare.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod procedură civilă, socotindu-se lămurită, președintele declară dezbaterile închise și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Răcari sub nr. 1153/ 284/ 2010, reclamanta Ș. G., în contradictoriu cu pârâții G. A. și B. Ș., solicită instanței să dispună grănițuirea proprietăților limitrofe ale părților și să oblige pârâții să demoleze sau să mute construcțiile ce se găsesc pe linia de hotar sau în imediata ei apropiere, iar în subsidiar să autorizeze reclamanta, ca pe cheltuiala pârâților, să efectueze aceste lucrări.
În esență reclamanta susține că a dobândit suprafața de 953 mp curți construcții precum și un imobil casă prin contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1524/ 01.06.1999 de BNP ACTA Legalia din Târgoviște, județ Dâmbovița încheiat cu mama sa, B. A. și că suprafața de teren este evidențiată în TP_/ 24.02.2010.
A arătat reclamanta că a intabulat dreptul de proprietate în cartea funciară Slobozia (CF 329) și că proprietatea sa se învecinează la est cu proprietatea pârâtei G. A., iar pârâtul B. Ș. este unul dintre vecinii de pe latura vestică a proprietății reclamantei.
Reclamanta a mai arătat că gardul care delimitează proprietatea reclamantei de cea a pârâtei G. A. este vechi, este fixat fără acordul reclamantei, lipsește în unele locuri, s-a deteriorat și a căzut înspre proprietatea reclamantei și că pe linia de hotar, pârâta are un șopron și o bucătărie de vară improvizată, iar pârâtul B. Ș. a desființat gardul existent, care se afla la distanță de 1,5 m de construcția dobândită (o cabană de lemn învelită cu plăci de azbociment), a modificat configurația hotarului, intrând în proprietatea reclamantei.
A arătat reclamanta că între cabană și gard exista un drum de trecere înspre o toaletă și că pârâtul a modificat configurația hotarului de la colțul cabanei înspre drumul public DE 17 și a ocupat o parte din proprietatea pârâtei, afectând astfel deschiderea proprietății acesteia la stradă. Acesta a încastrat în ciment stâlpul care hotărnicea proprietățile.
Pe linia imaginară de hotar există improvizații de lemn și reziduuri, care reprezintă focare de infecție, motiv pentru care solicită desființarea acestora sau mutarea la o distanță legală.
Între reclamantă și pârâți nu a fost posibil dialogul cu privire la delimitarea proprietăților.
În drept: art. 584 Cod Civil, art. 1075 – 1077 Cod Civil
Probe propuse prin acțiune: înscrisuri, martori, interogatoriu, expertiză.
Legal citați, pârâții nu au depus întâmpinare.
La termenul din 18.06.2010 instanța a constatat prima zi de înfățișare și a încuviințat probele cu înscrisuri, interogatoriu, testimonială cu un martor și expertiza de specialitate.
Prin sentința civilă nr.290/27.02.2012 Judecătoria Răcari a respins acțiunea formulată de reclamanta Ș. G. în contradictoriu cu pârâții G. A. și B. Ș..
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit prevederilor art. 584 Cod civil, orice proprietar poate îndatora pe vecinul sau la granituirea proprietatii lipite cu a sa.
Potrivit practicii ICCJ dreptul la acțiune, bazat pe dispozițiile art. 584 C.civ., circumscrie posibilitatea pentru proprietar sau orice persoană, care are un drept real asupra unui fond limitrof, de a pretinde vecinului său, prin acțiune în justiție (sau pe cale amiabilă), restabilitrea hotarului care separă fondurilor învecinate și marcarea acestora prin semne materiale vizibile.
În baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1524/ 01.06.1999 de BNP ACTA Legalia din Târgoviște, județ Dâmbovița, reclamanta Ș. G. a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 935 mp intravilan curți construcții situat în . cu construcțiile de pe acest teren.
Terenul este evidențiat în TP_/ 24.02.2010 emis pe numele B. A., B. M. și Ș. G. (f. 6), iar construcțiile au fost dobândite de vânzătoarea B. A. în baza sentinței civile nr. 339/1999 pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul nr. 487/ 1998. (f. 7)
Imobilele sunt intabulate în Cartea Funciară 329 Slobozia M.. (f. 8)
Potrivit TP_/ 24.02.2010, suprafața de teren de 935 mp intravilan curți construcții are următoarele vecinătăți: N – DS 526, E – G. I., S – rest propr, V – M. B. Șt. I..
Susținerile petentei sunt în sensul că în prezent nu mai sunt respectate liniile de hotar pe vecinătățile vestică și estică, astfel:
- Pe latura de est - gardul care delimitează proprietatea reclamantei de cea a pârâtei G. A. este vechi, este fixat fără acordul reclamantei, lipsește în unele locuri, s-a deteriorat și a căzut înspre proprietatea reclamantei, iar pe linia de hotar, pârâta are un șopron și o bucătărie de vară improvizată.
- Pe latura de vest - gardul ce delimitează proprietatea reclamantei de cea a pârâtului B. Ș. se afla la 1,5 m de construcția dobândită de reclamantă, între cabană și gard exista exista un drum de trecere înspre o toaletă, pârâtul a modificat configurația hotarului de la colțul cabanei înspre drumul public DE 17 și a ocupat o parte din proprietatea pârâtei, afectând astfel deschiderea proprietății acesteia la stradă.
Solicită desființarea sau mutarea la o distanță legală a improvizațiilor de lemn și reziduurilor aflate pe linia de hotar.
În cadrul interogatoriului luat pârâtei G. A., aceasta arată că gradul ce desparte proprietatea sa de cea a reclamantei a fost construit de mama reclamantei, nu a fost schimbat și nici deteriorat, iar pe linia de hotar există un șopron și o bucătărie de vară improvizată. (f. 50)
Pârâtul B. Ș. arată în cadrul interogatoriului că între gard și cabana reclamantei există distanța de 1,5 m, că drumul de acees către toaletă este acoperit de lăstăriș și că nu a desființat gardul. (f. 51)
Martorul C. I. propus de pârâți arată că gardul dintre proprietatea reclamantei și cea a pârâtei G. A. a fost contruit în urmă cu 30 de ani, este din plasă și există pe toată lungimea terenului, nu a fost reparat niciodată. (f. 53)
Martorul G. I. propus de pârâți arată că gardul dintre proprietatea reclamantei și cea a pârâtului B. Ș. a fost construit la începutul anilor 90, fiind de scândură – în față și din plasă – porțiunile din spate, că nu a văzut ca acest gard să fi fost dărâmat sau mutat. (f. 52)
În ceea ce privește lucrarea de expertiză efectuată de expert G. V.,a reținut instanța că expertul a măsurat cele trei proprietăți, a stabilit ce suprafață stăpânește fiecare în fapt și potrivit titlului de proprietate, a stabilit dacă există construcții pe linia de hotar, a evidențiat liniile de hotar conform planului cadastral, le-a comparat cu cele existente la momentul actual și a evidențiat diferențele dintre planul cadastral și situația de fapt.
Liniile de hotar corespunzătoare planului cadastral au fost reprezentate de expert pe schițele atașate cu mov (pentru vecinătatea cu pârâta G. A.) și verde (pentru vecinătatea cu pârâtul B. Ș.).
Potrivit raportului de expertiză tehnico judiciară întocmit de expert G. V., depus la dosar la 19.09.2011 (f. 89 și urm.), toate părțile stăpânesc în fapt suprafețe de teren mai mari decât cele evidențiate în titlurile de proprietate: reclamanta stăpânește în fapt suprafața de 1351 mp (935 mp în titlul de proprietate), pârâta G. A. stăpânește în fapt 961 mp (891 mp în titlul de proprietate), iar pârâtul B. Ș. stăpânește în fapt 1689 mp (1574 mp în titlul de proprietate).
Din raportul de expertiză rezultă că linia de hotar cu pârâta G. A. respectă în parte linia de hotar din planurile cadastrale gardul dintre proprietăți intrând cu 29 cm spre proprietatea pârâtei în punctul 4 pe planul – anexa 2, iar pe linia de hotar dintre cele două proprietați nu există construcții.
Potrivit raportului de expertiză, linia de hotar actuală cu pârâtul B. Ș. nu respectă linia de hotar din planurile cadastrale.
Astfel există două porțiuni în care gardul dintre proprietăți intră în proprietatea pârâtului cu 32 cm (începând din punctul 42 – capăt gard actual și punctul 132 – plan cadastral NC 386) și cu 50 cm (în punctul 115 – plan cadastral și punctul 68 – gard actual). (f. 95, schiță detaliu)
Potrivit planului cadastral, începând cu punctul 115 până în punctul 120, linia de hotar trece prin colțul WC-ului reclamantei. (f. 95, schiță detaliu)
Potrivit planului cadastral, linia de hotar trece pe la colțul streașinii contrucției reclamantei (punctul 51 pe planul de amplasament, culoare roșie), iar în prezent, colțul streașinii cade pe proprietatea pârâtului.
Urmărind schițele depuse de expert (f. 95) instanța reține că linia despărțitoare dintre proprietățile reclamantei și pârâtei G. A. nu respectă linia de hotar din planul cadastral în sensul că intră spre proprietatea pârâtei, nu a reclamantei, iar linia despărțitoare dintre proprietățile reclamantei și pârâtului B. Ș. intră spre proprietatea reclamantei în porțiunea de la stradă și în spatele barului însă și spre proprietatea pârâtului în spatele barului și șopronului.
A mai reținut instanța de fond că în cauză nu s-a dovedit că pârâtul ar fi acaparat suprafața de 1,5 m înspre WCul reclamantei în condițiile în care conform planului cadastral, linia de hotar ar fi trebuit să treacă chiar prin WCul acesteia.
Constatând că reclamanta (ca dealtfel și pârâții) stăpânesc în fapt suprafețe mai mari decât cele menționate în titlurile de proprietate, că probele administrate în cauză (testimonială, interogatorii) nu au demonstrat că pârâții ar fi modificat traseul gardurilor despărțitoare așa cum au fost edificate cu mult timp în urmă, instanța de fond a respins acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Ș. G., solicitând în temeiul art.312 Cod procedură civilă admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond admiterea acțiunii, dispunând grănițuirea proprietăților lor limitrofe conform raportului de expertiză G. V..
Primul motiv invocat de recurentă, prevăzut de art.304 pct.7 Cod procedură civilă, respectiv motivarea străină de natura pricinii se regăsește în paragraful ultim al considerentelor sentinței atacate, atunci când instanța motivează că atât reclamanții cât și pârâții stăpânesc în fapt suprafețe mai mari decât cele menționate în titlurile de proprietate, cu toate că obiectul cererii de chemare în judecată nu este o acțiune în revendicare, în care să se compare titlurile de proprietate ale părților, ci o acțiune în grănițuire în cadrul căreia trebuiau să se stabilească semnele exterioare ale limitelor dintre proprietățile noastre limitrofe.
Cel de al doilea motiv invocat de recurentă este cel prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, instanța făcând o greșită aplicare a art.584 Cod civil, pentru că deși reține în cauză că linia de hotar cu pârâta Ghița A. respectă doar în parte linia de hotar din planurile cadastrale, iar în ceea ce îl privește pe B. Ș., linia de hotar actuală nu respectă linia de hotar din planurile cadastrale, totuși respinge acțiunea apreciind că nu s-a făcut dovada în speță că ar fi fost modificat traseul gardurilor despărțitoare, deși concluziile lucrării de expertiză au fost categorice în sensul modificării limitelor de hotar.
A mai arătat recurenta că instanța greșește și când arată că nu a reușit să dovedească acapararea de către pârât a suprafeței de 1,5 m, întrucât s-a raportat numai la planul de amplasament și delimitare a corpului de proprietate al pârâtului B. Ș., fără să țină cont de planul său cadastral care atesta o altă situație și o altă configurație a hotarului despărțitor, mai mult planul său cadastral era întocmit în anul 1999, iar al pârâtului în 2006.
Pârâții au depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului, pe care îl apreciază ca fiind de fapt apel, arătând că primul motiv invocat de recurentă, respectiv cel prevăzut de art.304 pct.7 Cod procedură civilă, este neîntemeiat, întrucât chiar reclamanta și-a precizat cererea introductivă și a timbrat pentru revendicarea unei suprafețe de teren, iar instanța de fond a făcut referire doar la suprafața de 935 mp deoarece chiar reclamanta în cererea introductivă se raportează la aceeași suprafață.
Au arătat pârâții că nici al doilea motiv invocat de recurentă nu este întemeiat, întrucât instanța de fond a luat în considerare toate dovezile depuse la dosar, inclusiv planul cadastral al recurentei. Au mai precizat că obiectul cererii reclamantei nu există, că nu a fost deplasat gardul de către nici unul dintre pârâți, nu există construcții pe liniile de hotar, decât wc-ul reclamantei, gardul cu pârâtul B. Ș. este vechi de peste 30 de ani și este dintotdeauna pe același amplasament și gardul dinspre pârâta Ghița A. este edificat nou, chiar de către reclamantă, dar pe vechiul amplasament.
Au solicitat pârâții respingerea recursului (apelului) și menținerea în totul a sentinței instanței de fond.
In sedinta publica din 10.12.2012, tribunalul a calificat calea de atac corecta a fi promovata in cauza ca fiind apelul, conform dispozițiilor art. 2821 Cod procedură civilă, retinand ca obiectul principal al actiunii de fata il reprezinta granituirea, ce reprezinta o cerere neevaluabila.
Examinând sentinta apelata prin prisma motivelor de apel invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale aplicabile în materie, tribunalul constată urmatoarele:
Prin cererea de chemare in judecata, reclamanta Ș. G., în contradictoriu cu pârâții G. A. și B. Ș., a solicitat instanței să dispună grănițuirea proprietăților limitrofe ale părților și să oblige pârâții să demoleze sau să mute construcțiile ce se găsesc pe linia de hotar sau în imediata ei apropiere, iar în subsidiar să autorizeze reclamanta, ca pe cheltuiala pârâților, să efectueze aceste lucrări.
Susținerile reclamantei sunt în sensul că în prezent nu mai sunt respectate liniile de hotar pe vecinătățile vestică și estică, astfel: pe latura de est - gardul care delimitează proprietatea reclamantei de cea a pârâtei G. A. este vechi, este fixat fără acordul reclamantei, lipsește în unele locuri, s-a deteriorat și a căzut înspre proprietatea reclamantei, iar pe linia de hotar, pârâta are un șopron și o bucătărie de vară improvizată; pe latura de vest - gardul ce delimitează proprietatea reclamantei de cea a pârâtului B. Ș. se afla la 1,5 m de construcția dobândită de reclamantă, între cabană și gard exista exista un drum de trecere înspre o toaletă, pârâtul a modificat configurația hotarului de la colțul cabanei înspre drumul public DE 17 și a ocupat o parte din proprietatea pârâtei, afectând astfel deschiderea proprietății acesteia la stradă.
Solicită desființarea sau mutarea la o distanță legală a improvizațiilor de lemn și reziduurilor aflate pe linia de hotar.
Prin cererea de recurs formulata si calificata apel, apelanta reclamanta a sustinut ca instanta a facut o gresita aplicare a prevederilor art. 584 Cod Civil, intrucat desi a retinut că linia de hotar cu pârâta Ghița A. respectă doar în parte linia de hotar din planurile cadastrale, iar în ceea ce îl privește pe B. Ș., linia de hotar actuală nu respectă linia de hotar din planurile cadastrale, totuși respinge acțiunea apreciind că nu s-a făcut dovada în speță că ar fi fost modificat traseul gardurilor despărțitoare, deși concluziile lucrării de expertiză au fost categorice în sensul modificării limitelor de hotar.
Tribunalul retine insa ca potrivit raspunsurilor paratilor la interogatoiul, ce le-a fost administrat, care se coroboreaza cu declaratiile martorilor audiati, nici gardul ce delimiteaza proprietatea reclamantei pe latura de vest, nici cel ce delimiteaza proprietatea reclamantei pe latura de este nu a fost mutat. Expertul a aratat ca linia actuala de hotar este cea corecta, insa ca in urma masuratorilor de la teren, cat si in urma constatarilor de la teren a rezultat ca lucrarea de cadastru a reclamantei nu a respectat gardul existent fata de terenurile celor doi parati.
Prin urmare, situatia de la fata locului este neschimbata in raport de modul de stapanire si fata de semnele vechi de hotar, insa planul cadastral este gresit intocmit. Expertul desemnat de prima instanta a avut in vedere atat actele de proprietate ale partilor, insa si semnele vechi de hotar, acestea coroborandu-se cu declaratiile martorilor, din care a rezultat faptul ca hotarul nu a fost mutat. Nu se poate astfel accepta punctul de vedere al apelantei, potrivit cu care instanta nu a tinut seama de planul sau cadastral, care era intocmit in anul 1999, inaintea celui al paratului B. S., intrucat nu cadastrul intocmit la cererea unei singure parti este titlul de proprietate, ci insusi actul recunoscut ca atare de lege, documentatia cadastrala fiind supusa cenzurii instantei, ca orice inscris, pe care se sprijina pretentiile sau apararile partilor.
Din raportul de expertiza intocmit in cauza mai rezulta si ca linia de hotar actuala dintre proprietatea reclamantei si proprietatea paratului B. S. se afla spre interiorul proprietatii acestuia din urma, astfel ca nu se poate sustine ca acesta este cel ce a mutat hotarul in scopul diminuarii proprietatii sale – asa cum reiese din planul de situatia aflat la fila 33 a dosarului de fond. In ceea ce o priveste pe parata G. A., expertul a aratat ca gardul, edificat chiar de apelanta reclamanta, este apropiat ca si contur de cel din documentatia cadastrala a acesteia si nu a fost modificat.
Tribunalul constata astfel ca sustinerile reclamantei nu se adeveresc, nici unul dintre gardurile ce delimiteaza proprietatea reclamantei de cele ale paratilor nu au fost modificate, reclamanta nereusind sa produca dovezi pentru stabilirea unui alt traseu al hotarului decat cel existent.
Așa fiind, urmează ca tribunalul, în baza art. 296 Cod procedură civilă, să respingă apelul ca nefondat și să păstreze sentința primei instanțe ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamanta Ș. G., domiciliată în . Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr.290 din 27.02.2012 pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți G. A., domiciliată în . Dâmbovița și B. Ș., domiciliat în ..360, județul Dâmbovița.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 25.02.2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | |
R. M. | I. S. |
GREFIER
N. D.
J.f. E. F.
Judecătoria Răcari
Dosar fond nr._
Red. R.M. / Tehnored. O.N.
07.03.2013/5 exemplare
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 1011/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Partaj judiciar. Decizia nr. 463/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
