Partaj judiciar. Decizia nr. 463/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 463/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 09-05-2013 în dosarul nr. 10674/315/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă nr. 463
Ședința publică din data de 09 mai 2013
Instanța constituită din:
Președinte: I. S.
Judecător: M. M.
Judecător: L. B.
Grefier: A. P.
Pe rol fiind judecarea recursurilor civile promovate de recurentul-pârât T. G., domiciliat în comuna Cornești, ., județul Dâmbovița și de recurentul-intervenient T. M., domiciliat în București, ., Sector 1 împotriva încheierii de admiterii în principiu pronunțată în ședința publică din data de 24.04.2012 și a sentinței civile nr.4383 din 28.09.2012 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, intimat-reclamant fiind C. I., domiciliat în comuna Cornești, ., dosarul având ca obiect „partaj judiciar ”.
Recursul timbrat cu suma de 236 lei conform chitanței nr._/12.03.2013 și timbru judiciar de 3 lei.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurentul-reclamant T. G. avocat B. V., recurentul-intervenient T. M. personal și intimatul-reclamant C. I. – asistat de avocat C. A., lipsă fiind recurentul-pârât T. G..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul pricinii, stadiul judecății, modul de îndeplinire a procedurii de citare cu precizarea că a fost admisă cererea de ajutor public judiciar formulată de către recurentul-intervenint T. M., după care:
Președintele completului de judecată verifică personal modul de îndeplinire a procedurii de citare și constată că este legal îndeplinită.
Avocat B. V. pentru recurentul-pârât depune la dosar notă de timbraj, precizând că nu mai are cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat în cauză.
Avocat C. A., pentru intimata-reclamantă, precizează că nu mai are cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat în cauză.
Recurentul-intervenient T. M. având cuvântul precizează că nu mia are alte probe de administrat în cauză.
Nemaifiind cereri de formulat și nici excepții de invocat, lămuriri de dat sau probe de administrat, socotindu-se lămurit, tribunalul declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat B. V., având cuvântul pentru recurentul-pârât, dezvoltă oral motivele de recurs criticând încheierea de admitere în principiu ca fiind nelegală și netemeinică. Precizează că instanța de fond a încălcat principiul disponibilității și implicit dispozițiile de ordine publică prevăzute de art. 129 Cod procedură civilă conform cărora avea îndatorirea de a se pronunța numai asupra capetelor de cerere menținute de către parte în stabilirea cadrului procesual în raport de obiectul cererii deduse judecății, nu și asupra capetelor de cerere la care reclamantul a renunțat expres așa cum este în cazul speței de față.
O altă critică susținută de către apărătorul recurentului-pârât este aceea că prima instanță prin „partajarea îmbunătățirilor imobilului în cauză” nu face altceva decât să partajeze un eventual drept de creanță și nu un drept real. Solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate și a încheierii de admitere în principiu, iar pe fond respingerea acțiunii ca nefondată; cu cheltuieli de judecată.
Recurentul-intervenient T. M. având cuvântul precizează că este de acord cu opinia exprimată de către apărătorul recurentului-pârât T. G. și solicită, la rândul său, admiterea recursului astfel cum acesta a fost motivat.
Avocat C. A., având cuvântul pentru intimatul-reclamant, solicită respingerea recursurilor formulate împotriva sentinței civile nr. 4383/28.09.2012 și a încheierii de admitere în principiu din data de 08.05.2012, pronunțate de Judecătoria Târgoviște ca nefondate, menținerea acestora ca fiind legale și temeinice, pentru motivele arătate în întâmpinare, cu cheltuieli de judecată.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod procedură civilă, socotindu-se lămurită, declară dezbaterile închise și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față,
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria Târgoviște sub nr._, reclamantul C. I., în contradictoriu cu pârâtul T. G., a solicitat ieșirea din indiviziune cu privire la bunurile mobile și imobile rămase de pe urma defunctei T. M., mama sa, decedată la data de 1.03.2010, respectiv: imobilul casă, în suprafață aproximativă de 50 mp. construit pe terenul în suprafață de 900 mp din comuna Cornești, ., județul Dâmbovița, compus din 4 camere, un hol, construite din zidărie, cu astereală din lemn, învelită cu internită, contravaloarea gardului ce împrejmuiește terenul în suprafață de 900 mp, gard edificat în timpul căsătoriei cu defuncta, contravaloarea fântânei amplasată pe terenul în suprafață de aproximativ 900 mp edificată tot în timpul căsătoriei de pârât împreună cu defuncta, motocultor, bun comun, achiziționat în timpul căsătoriei, drujbă, bun comun, achiziționat în timpul căsătoriei, televizor color, bun comun, achiziționat în timpul căsătoriei, îmbunătățirile aduse de soți, în timpul căsătoriei, imobilului-casă, bun propriu al pârâtului, îmbunătățiri ce constau în înlocuire acoperiș, înlocuire tâmplărie, construire anexă din zidărie (pătul), contravaloarea depozitului bancar pe care defuncta îl deține, împreună cu pârâtul T. G., pe numele acestuia.
Cu privire la depozitul bancar, reclamantul a arătat că, din informațiile neoficiale pe care le deține, acesta s-ar afla la Banca Comercială Română - Sucursala B. sau la Banca Română de Dezvoltare - Sucursala Târgoviște.
Reclamantul a mai solicitat a se stabili cotele succesorale ce le revin fiecăruia dintre moștenitori, lichidarea stării de indiviziune prin individualizarea și atribuirea loturilor, arătând că, în fapt, defuncta T. M. și pârâtul au fost căsătoriți din data de 22.07.1979 până la momentul decesului acesteia, respectiv până la 1.03.2010, că la data de 4.08.2010, a acceptat pe cale notarială succesiunea defunctei sale mame, că în timpul căsătoriei, defuncta împreună cu pârâtul au construit un imobil-casă, în suprafață de aproximativ 50 mp, în județul Dâmbovița, fără autorizație de construire și că terenul în suprafață de 900 mp pe care se află amplasată casa edificată, este bun propriu al pârâtului, reprezentând moștenire de la părinții acestuia. De asemenea, defuncta împreună cu pârâtul au realizat o . îmbunătățiri în gospodărie. Tot în timpul căsătoriei, pârâtul împreună cu defuncta au depus o anumită sumă de bani la Banca Comercială Română – Sucursala B. sau Banca Română de Dezvoltare - Sucursala Târgoviște.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a arătat că acțiunea principală este inadmisibilă, având în vedere că reclamantul nu și-a evaluat provizoriu bunurile ce compun masa partajabilă, potrivit dispozițiilor art. 112 din Codul de procedură civilă, petitul acțiunii nu este bine precizat, în sensul obiectului dedus judecății, solicitându-se inițial ieșirea din indiviziune iar ulterior solicitându-se contravaloarea pretinselor îmbunătățiri aduse de soți în timpul căsătoriei.
De asemenea, a arătat pârâtul în întâmpinare, nu sunt evidențiate în mod clar bunurile ce compun masa partajabilă, evaluarea lor, cota pretinsă, titlurile de proprietate a acestor bunuri sau actele doveditoare ale caracterului de bun comun, precum și probele care stau la baza acțiunii. Mai mult, acțiunea este greșit îndreptată numai împotriva pârâtului fiind de asemenea inadmisibilă, motivat de faptul că mai există un coindivizar, respectiv numitul T. M., conform certificatului de moștenitor nr. 37/12.07.2010, acesta deținând o cotă ideală de ¾ din ½ a bunurilor circumscrise la masa partajabilă.
Pârâtul a mai susținut că acțiunea mai este inadmisibilă și în raport de actele doveditoare depuse la dosarul cauzei, în sensul că bunurile ce compun pretinsa masă partajabilă nu au caracter de bun comun ci ele reprezintă bun propriu ale pârâtului T. G. împreună cu fiul acestuia T. M., având ca autor pe defuncta T. I..
T. M. a formulat cerere de intervenție în interes propriu prin care a solicitat respingerea în parte a acțiunii introductive, formulată de reclamantul C. I., privitor la partajarea bunurilor mobile și imobile pretins a fi rămase de pe urma defunctei sale mame, T. M..
În esență, sub argumentația că aceste bunuri ce formează masa partajabilă sunt bunurile proprietatea intervenientului conform certificatului de moștenitor nr. 37/12.07. 2010, reprezentând emoluentul devolutiv rămas de pe urma defunctei sale mamei, T. I.-decedată la data de 13.01. 1976, fiind circumscrise la Cap. I și II din acest act juridic, necontestat până la acest moment procesual, de către reclamant.
A arătat intervenientul că este proprietarul acestor bunuri în integralitatea lor, conform certificatului de moștenitor nr.37/12.07.2010, fiind în indiviziune cu pârâtul T. G., respectiv tatăl său, cu o cotă de ¾ iar tatăl cu o cotă ¼ din ½ reprezentând cota de contribuție în căsătorie a defunctei T. I..
În continuare, intervenientul în interes propriu a învederat că restul de ½ reprezintă cota de contribuție la dobândirea bunurilor comune a tatălui său, în timpul primei sale căsnicii, fiind edificată în aceeași perioadă, respectiv nivelul anilor 60-70.
De pe urma defunctei sale mame, T. I., s-a dezbătut succesiunea încă din data de 12.07.2010, notarul de stat reținând încă de la această dată, ca făcând parte din masa partajabilă, aceste bunuri ce fac și obiectul prezentului litigiu.
Cu privire la fondul cauzei, reclamantul a depus precizări prin care a arătat că, potrivit certificatului de moștenitor nr. 37/12.07.200 eliberat de Biroul Notarului Public N. D. M., de pe urma defunctei T. I. au rămas următoarele bunuri: cota de ½ din casă din paiantă acoperită cu tablă compusă din două camere, sală, hol și bucătărie, imobil în suprafață de 40 mp. și cota de ½ dintr-un grajd din cărămidă acoperit cu eternită cu 4 camere, imobil în suprafață de 18 mp ori, ceea ce solicită reclamantul a se împărți se referă doar la contravaloarea anexelor și îmbunătățirilor aduse imobilului casă de locuit de către defunctă și pârât, pe parcursul căsniciei, respectiv 22.07.1979-1.03.2010.
Mai mult, din conținutul raportului de expertiză - I. A. - lucrare de specialitate întocmită în cauză, reiese în mod clar faptul că a fost edificată o cameră de locuit, cu hol, aferent, după anul 1980 „lipită de casa veche” casă veche asupra căreia reclamantul nu emite nici o pretenție, aceasta putând fi supusă oricând unui eventual partaj între pârât și intervenient, în calitate de moștenitori ai defunctei T. I..
De altfel, tot din raportul de expertiză rezultă că, în prezent, grajdul-anexă gospodărească, măsoară o suprafață de 38,53 mp. având atribuit un an de edificare 1980. drept urmare, față de împrejurarea că potrivit certificatului de moștenitor nr. 37/12._ acest imobil măsoară o suprafață de 18 mp, este evident că ulterior decesului numitei T. I. au fost întreprinse după anul 1980 (în timpul căsniciei pârâtului cu defuncta T. M.) extinderi și îmbunătățiri cu privire la acestea.
Reclamantul C. I. a formulat cerere de renunțare la partajarea bunurilor mobile.
Prin încheierea de admitere în principiu Judecătoria Târgoviște a admis în parte și în principiu cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul C. I., în contradictoriu cu pârâtul T. G., a constatat deschisă succesiunea defunctei T. M. decedată la data de 1. 03. 2010, a constatat că moștenitori ai defunctei sunt reclamantul în calitate de descendent de gradul I (fiu) cu o cotă de 3/4 și pârâtul în calitate de soț supraviețuitor cu o cotă de 1/4, a constatat că masa succesorală se compune din ½ din următoarele bunuri: televizor color, drujbă, motocultor, cameră acoperită cu internită (construită între casă și pătul), un hol închis, o magazine cu pereți din cărămidă, planșeu de beton, anexă gospodărească cu patru încăperi ; ½ din contravaloarea unei uși de lemn, de interior, construită la casa ce constituie bun propriu al pârâtului și ½ din sporul de valoare a pătulului, ca urmare a construirii acoperișului din plăci ondulate (internită), a admis cererea de ajutor public judiciar formulată de către reclamantul – intervenient și a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de către reclamantul T. M..
Prin sentința civilă nr. 4383/22.09.2012 Judecătoria Târgoviște a admis în parte cererea de chemare în judecată, a dispus partajarea bunurilor succesorale rămase de pe urma defunctei T. M. conform încheierii de admitere în principiu pronunțată la data de 8 05.2012 și variantei de lotizare A, conform expertizei în construcții întocmită de expert inginer constructor N. R., a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 469 lei reprezentând cheltuieli de judecată, a compensat onorariile de avocat și a respins, în rest, cererea reclamantului privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că formarea și atribuirea loturilor, ca etapă a procedurii de împărțeală, este guvernată de regulile stabilite de dispozițiile art. 673 ind. 9 Cod procedură civilă și că acest text de lege determină cele mai importante criterii la care instanța trebuie să recurgă pentru formarea și atribuirea loturilor, fără a avea caracter limitativ, situație care implică și aplicarea dispozițiilor art. 741 Cod procedură civilă potrivit cu care la formarea și atribuirea loturilor, trebuie să se dea fiecărei părți, pe cât se poate, aceeași cantitate de mobile, imobile, de creanțe, de aceiași natură și valoare, evitându-se pe cât posibil, fărâmițarea peste măsură a imobilelor.
Instanța de fond a mai reținut că reclamantul a optat pentru varianta A de lotizare, astfel că s-a dispus partajarea bunurilor succesorale conform acestei variante.
Împotriva acestei sentințe, precum și împotriva încheierii de admitere în principiu din data de 24.04.2012, a declarat recurs pârâtul T. G., solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate și a încheierii de admitere în principiu, rejudecarea cauzei în fond prin prisma motivelor de nelegalitate și respingerea acțiunii reclamantului ca nefondată.
Recurentul a susținut că hotărârea instanței de fond este dată cu încălcarea principiului disponibilității, întrucât judecătorul avea îndatorirea de a se pronunța numai asupra capetelor de cerere menținute de părți în stabilirea cadrului procesual, în raport de obiectul acțiunii, nu și cu privire la capetele de cerere la care reclamantul a renunțat.
Un alt motiv de nelegalitate al hotărârii privește faptul că instanța de fond a partajat un eventual drept de creanță și nu un drept real, deși în speță este vorba de un partaj judiciar.
S-a mai susținut că însăși instanța a reținut în baza probelor administrate în cauză, că imobilul urmează regimul juridic prevăzut de art. 31 lit. a din Codul familiei, fiind un bun propriu al pârâtului întrucât a fost dobândit anterior încheierii căsătoriei cu autoarea reclamantului.
Caracterul de bun propriu a rezultat din acte juridice conform articolului 5 alin.l din Decretul nr.32/1954, concretizate în titlul de proprietate al pârâtului sprijinit pe dispozițiile Legii 18/1991, care îi conferă proprietatea asupra terenului în suprafață de 900 mp și autorizația de construcție nr.67/15 martie 1962 unde se face dovada proprietății construcției supusă partajului, însoțite de fișa agricolă întocmită la nivelul anilor 1960 și 1970 și Anexa 24. În aceste condiții a fost răsturnată de la început prezumția comunității de bunuri instituită de art. 30 alin. 1 din Codul familiei iar eventualele îmbunătățirile aduse acestui imobil nu pot reprezenta decât un drept de creanță la care partea este chemată.
Mai mult, recurentul a susținut că în asemenea condiții nu poate fi stabilită de către instanța de judecată cota parte indiviză a unui drept de proprietate dobândit în timpul căsătoriei asupra unui bun, în condițiile în care este vorba în fapt de îmbunătățiri efectuate în timpul căsătoriei.
O altă critică adusă sentinței primei instanțe este aceea că instanța de fond a dat o interpretare total eronată a probelor administrate în cauză, făcând o greșită aplicare a legii, la dosarul cauzei neexistând nicio probă concludentă și pertinentă care să justifice caracterul de bun comun al pretinselor îmbunătățiri aduse imobilului în cauză edificate în anul 1980, întrucât, în realitate gospodăria pusă în discuție proprietatea pârâtului, a fost edificată exclusiv în timpul primei sale căsătorii cu T. I., reprezentând o singură unitate locativă, confuzia plecând de la un fals întocmit de expertul I. M., care a preconstituit un așa zis proces-verbal ce nu are corespondent cu realitatea obiectivă, care și-a permis ca după semnăturile părților, cu ocazia efectuării măsurătorilor la fața locului, să adauge după preambulul procesului-verbal și implicit după semnături, diverse mențiuni, constatări, circumscriind pretinsele recunoașteri ale pârâtului, că imobilul ar fi fost edificat după 1980 pe timpul căsătoriei cu mama reclamantului, și în această perioadă s-ar fi edificat îmbunătățirile reținute și consemnate după aceste semnături, lucru care nu este adevărat.
În asemenea condiții, arată recurentul, instanța de fond trebuia să înlăture această probă, fiind constituită procauza. Recurentul a mai susținut că nici proba cu martori și nici interogatoriul luat pârâtului, nu au relevanță.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6 indice 3 Cod procedură civilă și art. 304 pct. 9 teza finală din Codul de procedură civilă.
Împotriva aceleași sentințe și a încheierii de admitere în principiu a formulat recurs și intervenientul în interes propriu T. M., solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate și a încheierii de admitere în principiu, rejudecarea cauzei în fond prin prisma motivelor de nelegalitate și respingerea acțiunii reclamantului ca nefondată, pentru aceleași motive ca și cele invocate de recurentul T. G..
Intimatul C. I. a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursurilor, susținând în ceea ce privește recursul declarat de T. G. că nici încheierea de admitere în principiu și nici sentința atacată nu prezintă vreun motiv de nelegalitate ori de netemeinicie prevăzute de legiuitor, în criticile formulate de aceasta nefiind identificat nici un element de natură să conducă la convingerea instanței de control judiciar asupra netemeiniciei ori nelegalității acesteia.
Intimatul a mai susținut că în mod corect instanța de fond a omologat unica variantă de lotizare întocmită de expert, nemulțumirile recurentului nefiind justificate din moment ce a fost de acord cu propunerea unei singure variante de lotizare și cu omologarea a acesteia.
Referitor la recursul formulat de recurentul T. M. intimatul a solicitat respingerea acestuia ca nefondat, întrucât nu face decât să exprime punctul de vedere exprimat de pârâtul T. G., reiterând și susținerile din cererea sa de intervenție.
Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul reține că prin încheierea de admitere în principiu din data de 08.05.2012 Judecătoria Târgoviște a admis în parte și în principiu cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul C. I., în contradictoriu cu pârâtul T. G., a constatat deschisă succesiunea defunctei T. M. decedată la data de 1. 03. 2010, a constatat că moștenitori ai defunctei sunt reclamantul în calitate de descendent de gradul I (fiu) cu o cotă de 3/4 și pârâtul în calitate de soț supraviețuitor cu o cotă de 1/4, a constatat că masa succesorală se compune din ½ din următoarele bunuri: televizor color, drujbă, motocultor, cameră acoperită cu internită (construită între casă și pătul), un hol închis, o magazine cu pereți din cărămidă, planșeu de beton, anexă gospodărească cu patru încăperi ; ½ din contravaloarea unei uși de lemn, de interior, construită la casa ce constituie bun propriu al pârâtului și ½ din sporul de valoare a pătulului, ca urmare a construirii acoperișului din plăci ondulate (internită), a admis cererea de ajutor public judiciar formulată de către reclamantul – intervenient și a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de către reclamantul T. M..
Mai reține tribunalul că prin sentința civilă nr. 4383/22.09.2012 Judecătoria Târgoviște a admis în parte cererea de chemare în judecată, a dispus partajarea bunurilor succesorale rămase de pe urma defunctei T. M. conform încheierii de admitere în principiu pronunțată la data de 8 05.2012 și variantei de lotizare A, conform expertizei în construcții întocmită de expert inginer constructor N. R., a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 469 lei reprezentând cheltuieli de judecată, a compensat onorariile de avocat și a respins, în rest, cererea reclamantului privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Cu privire la situația de fapt tribunalul reține că aceasta a fost corect stabilită de către instanța de fond cu ocazia pronunțării încheierii de admitere în principiu. Astfel, din probele administrate în fața instanței de fond rezultă că reclamantul C. I. este fiul defunctei T. M., decedată la data de 01.03.2010 iar pârâtul T. G. este soțul supraviețuitor al acesteia. În timpul căsătoriei cu T. G., defuncta mamă a reclamantului, a realizat o . îmbunătățiri la imobilul casă de locuit aparținând în proprietate recurentului pârât T. G., a realizat împreună cu acesta o . bunuri mobile, a construit o cameră din internită, o magazie cu pereți din cărămidă și o anexă gospodărească cu patru încăperi.
Toate bunurile reținute ca făcând parte din masa de partaj au fost dovedite cu probele administrate în fața instanței de fond, respectiv interogatorii, martori și expertiză preparatorie.
Cu privire la recursurile declarate de către recurentul pârât și de către recurentul intervenient tribunalul, constatând că acestea conțin motive identice, va răspunde în același timp pentru ambele recursuri.
Primul motiv al recursurilor, anume acela că instanța de fond a reținut că bunurile mobile fac parte din masa de partaj deși reclamantul intimat a renunțat la cererea prin care solicita includerea lor în masa de partaj, este un motiv întemeiat urmând a fi admis. Constată tribunalul că la fila 135 din dosarul de fond există cererea de renunțare la partajarea bunurilor mobile motocultor, drujbă și televizor color. Despre această cerere instanța de fond a făcut vorbire și în încheierea interlocutorie și, deși aceste bunuri nu au fost evaluate de expert, iar niciunul dintre loturi nu le conține, aceste bunuri sunt totuși cuprinse în încheierea interlocutorie de partaj.
În realitate reținerea acestor bunuri reprezintă o eroare materială a instanței de fond, eroare materială care ar fi trebuit soluționată în conformitate cu dispozițiile art.2812a Cod procedură civilă, dar întrucât au existat și alte motive de recurs pe care părțile le-au invocat, tribunalul va proceda la modificarea încheierii interlocutorii de partaj prin înlăturarea acestor bunuri din conținut.
Cu privire la susținerea recurenților că în cauză a fost partajat în realitate un drept de creanță, situație care ar duce la inadmisibilitatea acțiunii de față, tribunalul apreciază că acest motiv este unul neîntemeiat. În literatura de specialitate se apreciază că, în situația în care este vorba doar de îmbunătățiri aduse unor imobile, este vorba de un drept de creanță dar în speța dedusă judecății nu este vorba de simple îmbunătățiri ci este vorba de construcții noi ce au fost adăugate celor vechi sau au fost construite pe același teren. În aceste condiții, în mod evident, nu este vorba doar de un drept de creanță ci de un veritabil drept de proprietate devălmașă al foștilor soți, drept de natură a duce la crearea unui patrimoniu al defunctei.
În aceste condiții tribunalul apreciază că, în mod corect, instanța de fond a reținut bunurile ca atare și nu un simplu drept de creanță. Dreptul propriu al recurentului pârât asupra casei, astfel cum aceasta era înainte de căsătorie, nu a fost afectat în nici un fel prin reținerea restului construcțiilor ca bunuri comune ale foștilor soți.
În plus, chiar dacă instanța de fond ar fi reținut doar un drept de creanță asupra bunurilor, sentința instanței de fond ar fi fost aceeași câtă vreme intimatul reclamant nu a primit bunuri ca atare ci doar o sultă compensatorie.
Din analiza probelor administrate de prima instanță nu rezultă că toată gospodăria recurentului, astfel cum aceasta se prezenta la data decesului lui T. M., ar fi fost proprietatea lui și a intervenientului astfel cum acesta susține prin motivele de recurs. Din chiar interogatoriul luat recurentului pârât rezultă că la data căsătoriei cu T. M., casa în discuție avea două camere de locuit, un hol și un pătul. Această recunoaștere se coroborează cu declarațiile martorilor iar conținutul certificatului de moștenitor nr. 37/2010 privind defuncta T. I. (prima soție a recurentului pârât) nu poate fi opus reclamantului intimat cu atât mai mult cu cât a fost eliberat abia după decesul mamei sale. În plus, astfel cum corect reține și instanța de fond, certificatul de moștenitor eliberat în condițiile Codului civil de la 1864 coroborat cu Legea nr. 36/1995 nu face dovada dreptului de proprietate față de terți, intimatul reclamant C. I. fiind terț față de acest act.
Cu privire la susținerea recurenților că procesul verbal întocmit de către I. A. cu ocazia cercetării locale ar fi un fals în care se consemnează că anul edificării construcțiilor solicitate la partaj ar fi 1980, tribunalul constată că falsul nu a fost constatat ca atare de o instanță penală iar instanța civilă, în condițiile date, nu poate efectua verificări cu privire la aceste aspecte. Câtă vreme în conținutul acestui înscris al expertului se consemnează că anul construirii imobilelor este 1980, acest înscris face dovada, pentru constatările și susținerile expertului, până la dovedirea existenței unui fals în fața instanței penale.
Pentru toate aceste considerente tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, urmează a admite recursurile și a modifica în parte încheierea de admitere în principiu cu privire la bunurile mobile.
Cu privire la solicitarea recurenților de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată, tribunalul urmează a o respinge deoarece, câtă vreme această modificare putea fi obținută și pe calea îndreptării erorii materiale, nu se poate reține că intimatul ar avea vreo culpă și ar fi parte căzută în pretenții în sensul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile promovate de recurentul-pârât T. G. domiciliat în comuna Cornești, ., județul Dâmbovița și de recurentul-intervenient T. M., domiciliat în București, ., Sector 1 împotriva încheierii de admiterii în principiu pronunțată în ședința publică din data de 08.05.2012 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, intimat-reclamant fiind C. I., domiciliat în comuna Cornești, ..
Modifică în parte încheierea de admitere în principiu din 8 mai 2012 în sensul că scoate de la masa de partaj succesoral al defunctei T. M. bunurile mobile, ca urmare a renunțării reclamantului la partajarea acestora.
Menține restul dispozițiilor încheierii de admitere în principiu.
Respinge recursurile promovate de recurentul-pârât T. G. și de recurentul-intervenient T. M. împotriva sentinței civile nr.4383 din 28.09.2012 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, intimat-reclamant fiind C. I..
Respinge cererea privind cheltuielile de judecată solicitate de recurentul-pârât.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 09.05.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI
I. S. M. M. L. B.
GREFIER,
A. P.
Pentru domnul judecător I. S., aflat în concediu de odihnă, prezenta se semnează de președintele Secției I Civilă a Tribunalului Dâmbovița
G. S.
Jud. fond M. E. D.
Judecătoria Târgoviște
Dosar nr._
Red. M.M./Tehnored. A.G-
3 ex./30.05.2013
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 45/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 981/2013. Tribunalul... → |
|---|
