Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 306/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 306/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 04-12-2013 în dosarul nr. 7987/315/2013
Dosar nr._ APEL
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILA NR.306
Ședința publică din data de 4.12.2013
Instanța constituită din:
Președinte: I. S.
Judecător: D. Ș.
Grefier: V. C.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelantul creditor Ș. C.-C., cu domiciliul ales la Cabinetul de avocatură Vilvoi I. M., cu sediul în ., ..127A, județul Dâmbovița, împotriva încheierii din 27.08.2013, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata debitoare Administrația Finanțelor Publice Târgoviște, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr.166, județul Dâmbovița, având ca obiect încuviințare executare silită.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Grefierul de ședință, referă oral obiectul pricinii, stadiul în care se află judecata, modul de îndeplinire a procedurii de citare, măsurile dispuse de instanță, cu precizarea că prin compartimentul registratură s-a depus la data de 4.12.2013 de către apelantul creditor o cerere prin care se solicită în baza art.223 alin.3 și art.583 Cod proc.civilă, judecarea cauzei în lipsă, întrucât la acest termen este în imposibilitatea de a se prezenta, după care,
După referatul cauzei, președintele completului de judecată a verificat personal modul de îndeplinire a procedurii de citare, constatând ca fiind legal îndeplinită.
Tribunalul, din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 131 Cod procedură civilă, verificând dispozițiile legale aplicabile în materie, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece prezenta pricină, constatând competența sa în temeiul art. 95 pct. 2 Cod procedură civilă.
În conformitate cu art. 482 din codul de procedură civilă rap. la art. 238 din Codul de Procedură Civilă, judecătorul, ținând cont de împrejurările cauzei și susținerile apărătorului intimatului, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la o zi, apreciind că procesul poate fi soluționat în acest termen care este considerat optim și previzibil, în lipsa formulării de cereri sau invocării de excepții.
În conformitate cu art. 482 din Codul de Procedură Civilă rap. la art. 244 alin. 1 și 3 din Codul de Procedură Civilă, judecătorul se socotește lămurit, declară cercetarea procesului încheiată și fixează termen pentru dezbaterea fondului în ședință publică în aceeași zi, față de acordul apelantului creditor.
Tribunalul analizând actele și lucrările dosarului și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art.394 Cod procedură civilă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște la data de 21.08.2013 B. „T. M. T.” a solicitat încuviințarea executării silite în dosarul de executare nr. 673/2013, în baza titlului executoriu constând în sentința nr. 2855/18.09.2012, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, irevocabilă, atașând înscrisurile prevăzute de art. 665 alin. 1 C., respectiv cererea creditorului de începere a executării silite, titlul executoriu sus-menționat, încheierea executorului judecătoresc, precum și dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 20 lei.
Prin cererea de executare silită, creditorul Ș. C. C. a solicitat punerea în executare a titlului executoriu arătat anterior în vederea recuperării sumei de 8686 lei, reprezentând plata dobânzilor conform dispozitivului sentinței.
Prin încheierea din data de 16 august 2013, B. „T. M. T.” a admis cererea creditorului și a dispus înregistrarea cererii de executare silită în registrul general al B. și deschiderea dosarului de executare silită nr. 673/2013.
Analizând cererea și înscrisurile atașate, Judecătoria Târgoviște, prin încheierea din 27.08.2013, a respins, ca neîntemeiată, cererea de încuviințare a executării silite privind pe creditorul Ș. C. C. și pe debitorii Administrația Finanțelor Publice Târgoviște și Direcția Generală a Finanțelor Publice.
A reținut instanța de fond, sub aspectul competenței, că executarea silită a cărei încuviințare se solicită este de competența executorului judecătoresc, stabilită în baza art. 651 alin. 1 lit. b C pr civ, iar instanța este competentă să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite în temeiul art. 650 alin. 1 și 2 C pr civ, având în vedere că B. „T. M. T.”se află în circumscripția Judecătoriei Târgoviște, iar în ceea ce privește temeiul executării că sentința civilă nr.2855/18.09.2012, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, irevocabilă, reprezintă titlu executoriu în conformitate cu art. 634 alin.1 pct.5 C pr civ, astfel încât sunt respectate dispozițiile art. 632 C pr civ.
Potrivit art. 662 C pr civ, „executarea silită nu se poate face decât dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă.” Creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu, lichidă – când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui și exigibilă - dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată. Constată instanța că prin sentința nr. 2855/18.09.2012, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, irevocabilă, debitoarele au fost obligate la plata către creditor a dobânzii legale corespunzătoare sumei de 7808 lei, astfel că existența neîndoielnică a creanței cu privire la care se solicită executarea silită rezultă din însuși titlul executoriu, deci are un caracter cert.
Sub aspectul caracterului lichid, instanța a sesizat existența unor contradicții de ordin juridic între dispozitivul și considerentele titlului executoriu, în sensul că, prin dispozitiv, debitoarele au fost obligate la plata dobânzii legale, iar în considerentele hotărârii se face trimitere la dispozițiile Codului de Procedură Fiscală și la Ordinul Ministrului Finanțelor nr. 1899/2004 în baza cărora se impune calcularea dobânzii legale. Or, între dobânda legală și dobânda fiscală există diferențe atât în ceea ce privește cuantumul, cât și în ceea ce privește modul de calcul. Dobânda legală penalizatoare este reglementată de O.G. 13/2011 care, la art. 3 alin. 2 și 3 prevede că rata dobânzii legale penalizatoare se stabilește la nivelul ratei dobânzii de referință plus 4 puncte procentuale, diminuat cu 20% în cazul raporturilor juridice care nu decurg din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ. Codul de Procedură Fiscală stabilește, la art. 120 alin. 7, o dobândă de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere, calculată din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile în care organul fiscal are obligația de a soluționa cererile contribuabililor, așa cum reiese din coroborarea art. 124 alin. 1 cu art. 70 alin. 1. Prin urmare, observând că în dispozitivul sentinței nr. 2855/18.09.2012, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, este folosită sintagma „dobândă legală”, iar în considerentele aceleiași sentințe se face trimitere la dispozițiile în materie fiscală în ceea ce privește dobânda, instanța a constatat lipsa caracterului lichid al creanței a cărei executare silită se solicită, obiectul ei nefiind determinat și nici posibil de stabilit în baza elementelor menționate în titlul executoriu.
Împotriva încheierii a declarat apel, în termen legal, creditorul Ș. C. C., cu motivarea că, în mod greșit, instanța de judecată a considerat că există diferențe între dispozitivul și considerentele sentinței, întrucât într-o parte se vorbește de dobânda legală și în cealaltă parte de dobânda fiscală, aspect față de care apreciază că instanța de fond a depășit cadrul legal cu care a fost investită, în sensul că pe baza acestei motivări încearcă să combată o hotărâre judecătorească ce a intrat în puterea lucrului judecat.
Mai mult decât atât, se subliniază că prima instanță a făcut trimitere la Codul de procedură fiscală ce stabilește o dobândă de 0.04% pentru fiecare zi de întârziere, fără a ține cont de faptul că el, creditorul a solicitat plata acestei dobânzi în acord cu incidența dreptului comunitar în materie, statuat prin cauza C-565/2011 ,,M. I. împotriva României” care stabilește că această dobândă se plătește pentru intervalul de timp scurs de când persoana a achitat la Administrația Financiară – taxa de poluare - și momentul când i-a fost restituită efectiv, întrucât normele codului de procedură fiscală nu sunt în acord cu cele ale dreptului comunitar.
In ceea ce privește cota de 0.40% stabilită de Codul de procedură fiscală, se susține că această valoare este la momentul de față, dar în alte perioade de timp aceasta a avut valori diferite, mai ales că apelantul a achitat taxa de poluare la data de 16.07.2008, or taxa de poluare a fost restituită la data de 27.02.2013 și modalitatea de calcul a dobânzii este stabilită de un calculator, ea nefiind luată de nicăieri.
Apelantul evidențiază că în cadrul cererii de executare formulată la executorul judecătoresc a avut în vedere suma achitată cu titlul de taxă de poluare, data când a fost achitată și data restituirii.
In ceea ce privește al doilea motiv, în sensul că cererea de executare silită adresată organului fiscal nu poartă date cu privire la înregistrarea ei, apelantul arată că se poate observa că aceasta are înscrisă data înregistrării ei la debitoare, dar așa cum a menționat, aceasta nu este relevantă, întrucât altul este intervalul de timp pentru care se calculează dobânda.
Cu privire la faptul că instanța a constatat lipsa caracterului lichid al creanței a cărei executare se solicită, apelantul apreciază că acest lucru este contestat de toate actele și motivele invocate anterior, căci în accepțiunea dicționarului juridic creanță lichidă, este sintagma ce desemnează creanța cu un cuantum precis determinat, fiind lichide creanțele ce au ca obiect o sumă de bani determinată sau o cantitate determinată de bunuri generice, neputând fi calificate lichide creanțele al căror cuantum urmează a fi stabilit pe calea justiției, precum: dreptul la despăgubiri pentru repararea unui prejudiciu cauzat printr-o faptă ilicită păgubitoare; dreptul la întreținere, etc. În opinia apelantului asemenea creanțe devin lichide și pot fi caracterizate ca atare numai din momentul rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești prin care au fost stabilite, or caracterul lichid al creanței este o cerință indispensabilă pentru a deveni operantă compensația legală, precum și pentru promovarea de către creditor a unei acțiuni oblice sau a unei acțiuni pauliene și, deci, creanța solicitată a fi executată de creditor are caracter lichid.
Se solicită admiterea apelului, iar, pe fond, a se dispune încuviințarea executării silite.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei de către intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice – Dâmbovița s-a solicitat respingerea apelului și menținerea încheierii atacate, întrucât instanța de fond, în mod corect și legal, a reținut faptul că nu se poate determina obiectul executării, nefiind posibil de stabilit în baza elementelor menționate în titlul executoriu.
Față de acțiunea inițiată de către B.E.J. ,,T. M. T.” pentru creditorul A. I., se solicită respingerea cererii de încuviințare a executării silite, motivat de faptul că nu s-a parcurs procedura de restituire, așa cum prevede Ordinul nr. 490/2013, ce conține un capitol care se referă la procedura de restituire a sumelor stabilite de instanțele de judecată prin hotărâri definitive și irevocabile, precum și cheltuieli ocazionate de executarea silită, or potrivit procedurii reglementată de acest ordin, la organul fiscal trebuia depusă o cerere care trebuie să respecte cerințele de formă ale anexei 3 din ordin, iar în baza acestei cereri se restituie sumele solicitate.
Intimata susține că apelantul creditor nu s-a adresat instituției intimate în vederea executării voluntare a obligației stabilite prin această hotărâre, apelând la serviciile executorului judecătoresc.
În opinia intimatei, solicitarea sa cu totul îndreptățită, deoarece pentru a putea efectua plata acestor sume, se întocmește în mod obligatoriu o documentație în conformitate cu dispozițiile Ordinului Ministerului Finanțelor Publice 2626/2010, privind aprobarea procedurii operaționale PO-05.02 ,,verificarea și plata obligațiilor bănești stabilite prin hotărâri pronunțate de instanțele judecătorești pe teritoriul Statului Român”, Art.117 din OG 92/2003, privind restituiri de sume menționând la art.1) Se restituie la cerere, debitorului următoarele sume: f) cele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau alte organe competente potrivit legii.
Așa fiind, se subliniază că instanța de fond în mod corect a apreciat faptul că atâta timp cât nu s-a făcut dovada ca urmare a procedurii de restituire, creditorul nu ar fi obținut îndeplinirea în tocmai a dreptului său, iar această procedură este instituită tocmai pentru a se evita cheltuielile de executare silită printr-un executor judecătoresc, astfel se impune urmarea procedurii, iar în cazul nerestituirii să se apeleze la executorul judecătoresc.
Se concluzionează că apelantul își întemeiază cererea pe un raționament greșit, că se impune acordarea unor astfel de dobânzi, în special modul de calcul al acestor dobânzi ,,având în vedere calea pe cate acesta a ales să le obțină”.
De asemenea, se menționează că această încercare de executare silită nu va avea nicio finalitate, întrucât nu aceasta este calea pentru a obține sumele stabilite prin hotărâri ale organelor judecătorești sau alte organe competente, potrivit legii.
In drept, întâmpinarea se întemeiază pe dispozițiile OG 92/2003, republicată privind Codul de procedură fiscală.
Examinând încheierea civilă apelată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul apreciază apelul ca fiind fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prin încheierea din camera de consiliu din 27.08.2013, Judecătoria Târgoviște a respins cererea de încuviințare executare silită a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 2855/18.09.2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița Secția a-II-a Civilă de C. Administrativ și Fiscal, pe considerentul că respectiva creanța a cărei executare silită se solicită – în speță dobânda – nu are caracter lichid și aceasta datorită contradicțiilor existente între considerente, unde se vorbește de dobânda fiscală și dispozitiv, unde se folosește noțiunea dobânda legală.
Constată tribunalul că aceste considerente nu pot fi primite, ele depășind cadrul verificărilor permise în procedura necontencioasă a încuviințării executării silite.
Astfel, reține tribunalul că dispozitivul sentinței civile nr. 2855/18.09.2012 care urmează a fi pus în executare, este clar și obligă debitoarea la plata dobânzii legale aferentă debitului principal, reprezentând suma de 7 808 lei.
De asemenea, conform art. 628 noul Cod de procedură civilă, în cazul în care prin titlul executoriu au fost acordate dobânzi, penalități sau alte sume, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de executorul judecătoresc, potrivit legii.
În aceste condiții, tribunalul constată că respectiva creanță, reprezentând dobânzi la debitul principal stabilit prin titlul executoriu – sentința civilă nr. 2855/18.09.2012, are caracter lichid, eventualele nemulțumiri ale debitorului cu privire la modul de calcul al acestor dobânzi putând fi valorificate pe calea contestației la executare, prin care acesta poate solicita inclusiv anularea încheierii prin care s-a dispus încuviințarea executării silite ( art. 711 alin. 3 Cod procedură civilă ).
Aspectele reținute de Judecătoria Târgoviște cu privire la neconcordanța între considerentele și dispozitivul titlului executoriu, exced procedurii încuviințării executării silite, dat fiind caracterul necontencios al acesteia, care presupune o examinare formală a cererii creditoarei, incidența unei norme juridice de interes privat, putând fi invocată de debitor, pe calea contestației la executare.
De altfel, contrar punctului de vedere exprimat de judecătorul fondului, precum și de intimată prin întâmpinare, în opinia tribunalului, nu există niciun impediment la soluționarea favorabilă a solicitării biroului executorului judecătoresc, câtă vreme apelantul a formulat cerere de restituire a sumelor stabilite de instanța judecătorească prin hotărâre definitivă și irevocabilă adresată de către creditor organului fiscal prin care s-a cerut executarea de bună-voie a sumelor stabilite prin sentința civilă nr. 2855/18.09.2012, iar pe de altă parte, în cuprinsul cererii de executare înaintată executorului judecătoresc (fila 5 dosar fond), creditorul a menționat expres că debitoarele nu au executat decât, parțial, obligația de plată înscrisă în titlul executoriu, rămânând neacoperită dobânda aferentă debitului principal.
Așadar, contrar aprecierilor instanței de fond corespunzător cărora nu există date lămuritoare suficiente, tribunalul constată că debitoarele au înțeles să se conformeze doar în parte titlului executoriu, fapt ce la determinat pe creditor să aleagă calea executării silite, singura de altfel ce i-a rămas la dispoziție pentru valorificarea creanței.
În acest context, toate susținerile intimatei privitoare la neparcurgerea procedurii reglementate de actele normative citate, rămân fără suport.
De asemenea, în această etapă este prematură afirmația conform căreia nu s-a prezentat calculul sumei ce face obiect al executării silite, câtă vreme executorul judecătoresc va proceda în consecință numai după ce se va încuviința executarea silită, pentru că actele de executare propriu zisă vor conține în baza dispozițiilor procedurale ce disciplinează această materie și modul de calcul care va aparține executorului judecătoresc.
Tribunalul mai are în vedere că modul în care instanța de fond a înțeles să examineze solicitarea dedusă judecății, depășește caracterul necontencios al procedurii încuviințării executării silite iar pe de altă parte nesocotește limitele în care creditorul a înțeles să declanșeze procedura executării silite.
Față de considerentele mai sus expuse, apreciind că în cauză, nu este incident nici unul din cazurile prevăzute de art. 665 alin. 5 Cod procedură civilă, tribunalul în conformitate cu dispozițiile art. 480 alin.2 Cod procedură civilă, va admite apelul, va modifica în tot încheierea apelată și pe fond va admite cererea de încuviințare a executării silite a titlului executoriu, reprezentând sentința civilă nr. 2901/18.09.2012.
În conformitate cu alin. 7 al art. 665 noul Cod de procedură civilă, se va menționa în partea finală a dispozitivului prezentei decizii, formula executorie prevăzută de textul sus citat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul creditor Ș. C.-C., cu domiciliul ales la Cabinetul de avocatură Vilvoi I. M., cu sediul în ., ..127A, județul Dâmbovița, împotriva încheierii din 27.08.2013, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata debitoare Administrația Finanțelor Publice Târgoviște, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr.166, județul Dâmbovița.
Schimbă, în tot, hotărârea apelată, în sensul admiterii cererii și încuviințării executării silite a creanței reprezentând dobânda datorată în baza sentinței civile nr.2855/18.09.2012, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosar nr._ .
Autorizează creditorul să treacă la executarea silită a obligațiilor menționate în titlul executoriu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 4.12.2013.
Președinte, Judecător, Grefier,
I. S. D. Ș. V. C.
J.f. Ș. D.
Judecătoria Târgoviște
Dosar nr._
Red.D.Ș./tehnoredact.DȘ.
4 EX./10.12.2013
Noi Președintele României,
Dăm împuternicire și ordonăm executorilor judecătorești să pună în executare titlul executoriu- sentința civilă nr. 2855/18.09.2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița pentru care s-a pronunțat prezenta încheiere de încuviințare a executării silite.Ordonăm agenților forței publice să sprijine îndeplinirea promptă și efectivă a tuturor actelor de executare silită, iar procurorilor să stăruie pentru ducerea la îndeplinire a titlului executoriu.
Președinte, Grefier,
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 308/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 291/2013. Tribunalul... → |
|---|
