Pretenţii. Decizia nr. 240/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 240/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 14-03-2013 în dosarul nr. 3635/232/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA SECȚIA I CIVILĂ
Decizia Civilă nr. 240
Ședința publică din data de 14 martie 2013
Instanța constituită din:
Președinte: M. M.
Judecător: I. S.
Judecător: L. B.
Grefier: A. P.
Pe rol fiind judecarea recursului civil promovat de recurenta-reclamantă ., cu sediul în București, ., Sector 1 împotriva sentinței civile nr. 2354 din data de 04.09.2012 de Judecătoria Găești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât R. C., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în Târgoviște, ., ., intervenient în interesul pârâtului fiind B.E.J. S. M., cu sediul în Târgoviște, ..37A, ., având ca obiect „pretenții”.
Recurs timbrat cu suma de 156 lei potrivit O.P. nr._/06.12._ și timbru judiciar de 2 lei.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat A. A. pentru recurenta-reclamantă, lipsă fiind intimatul-pârât și reprezentantul intervenientului în interesul pârâtului B. S. M..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul pricinii, stadiul judecății, modul de îndeplinire a procedurii de citare, ca este legal îndeplinită, cu precizarea că prin serviciul registratură s-au depus de către CEC Bank relațiile solicitate de către instanță, după care:
Președintele completului de judecată verifică personal modul de îndeplinire a procedurii de citare și constată că este legal îndeplinită.
Avocat A. A. pentru recurenta-reclamantă, precizează că nu mai are cereri de formulat, probe de administrat în cauză, excepții de invocat.
Nemaifiind cereri de formulat și nici excepții de invocat, lămuriri de dat sau probe de administrat, socotindu-se lămurită, declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat A. A. pentru recurenta-reclamantă precizează că lasă la aprecierea instanței recursul formulat.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod procedură civilă, socotindu-se lămurită, declară dezbaterile închise și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Moreni sub nr._, reclamanta S.C. O. P. S.A. a chemat în judecată pe pârâtul R. C., solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 3.763 lei, actualizată la data plății efective în raport cu indicele de inflație și la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei cereri.
În motivarea acțiunii se arată că prin sentința civilă nr.482/1.04.2008 pronunțată de către Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, ca urmare a cererii de chemare în judecată formulată de pârâtul din prezenta cauză, reclamanta a fost obligată la plata unor compensații bănești reprezentând prime de Paști și de C. pentru anii 2004-2007 și că după pronunțarea sentinței mai sus menționate, pârâtul a început executarea silită în baza acesteia împotriva sa.
A mai arătat că prima procedură de executare silită a făcut obiectul dosarului de executare nr. 431/2008 al B. M. D. și M. A. D. și a fost efectuată prin poprire pe conturile reclamantei deschise la Raiffeisen Bank S.A. procedură în cadrul căreia i s-a achitat pârâtului suma de 4.254,80 lei, iar a doua procedură de executare silită a făcut obiectul dosarului de executare nr.46/2009 al B. M. S. și a fost efectuată prin poprirea conturilor reclamantei deschise tot la Raiffeisen Bank S.A., fiind achitată pârâtului suma de 3.482 lei. În concluzie, s-a achitat pârâtului suma de 7736 lei, în condițiile în care suma datorată de reclamantă este de doar 3763 lei.
A invocat art. 1092 cod civil și a învederat că, deși întreaga sumă care rezultă din sentință i-a fost achitată în prima procedură de executare silită, pârâtul a înțeles, cu rea credință, să obțină executarea aceleiași hotărâri judecătorești prin executare silită și prin intermediul acestei proceduri, să primească o a doua plată de la reclamantă.
Prin sentința civilă nr.2354/4.09.2012, Judecătoria Găești a admis cererea de intervenție în interesul pârâtului formulată de B. M. S. și a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. O. P. S.A., împotriva pârâtului R. C..
A reținut instanța de fond că prin sentința civilă nr. 482/1.04.2008 pronunțată de către Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia civilă nr. 1836/26.02.2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în același dosar, a fost admisă acțiunea formulată de pârâtul din prezenta cauză alături de alții și a fost obligată . în acea cauză, să plătească reclamanților câte 7.799 lei și că în vederea executării silite a acestui titlul executoriu, creditorul P. M. s-a adresat mai întâi Societății Civile Profesionale de Executori Judecătorești M. D. și M. A., care a demarat procedura executării silite în dosarul nr.431/2008, după care s-a adresat și B. M. S. din Târgoviște, cererea acestuia formând obiectul dosarului de executare silită nr.46/2009, în care s-a emis dispoziție de poprire la data de 22.01.2009 către terțul poprit Raiffeisen Bank București (f .26).
A mai reținut instanța că potrivit extrasului de cont de la Raiffeisen Bank S.A., rezultă că la data de 5.08.2008 reclamanta a virat în contul B. M. D. și M. A. suma de 344,225 lei pentru dosarele cuprinse între nr.303/2008 și 468/2008 iar conform extrasului de cont de la fila 30, reclamanta a virat în contul BE M. S. la data de 13.02.2012 suma de 70.503 lei pentru dosarele de executare silită cuprinse între nr.44 și 53/2009, în schimb executorul judecătoresc M. S. a solicitat CEC Bank să vireze sumele consemnate în recipisele CEC către terțul poprit Raiffeisen Bank SA, în contul reclamantei, deci a doua sumă nu a mai fost achitată către pârât, ci a fost restituită în conturile reclamantei, deschise la terțul poprit.
S-a constatat că reclamanta nu a efectuat plata către pârât a sumei de 3.763 lei, situație în care nu sunt întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 1092 Cod civil vechi pentru restituirea sumei pretins achitată și nedatorată.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta ., solicitând admiterea recursului și pe cale de consecință modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată și precizată.
În motivarea recursului se arată că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, arătând că în legătură cu susținerile intervenientului au fost efectuate verificări de către subscrisa, iar rezultatul acestora a relevat faptul că nu a fost înregistrată o creditare a contului indicat de către intervenient conform adresei atașate de către acesta.În aceste condiții, având în vedere că este în mod obiectiv imposibil să facă dovada unui fapt negativ, anume nerestituirea sumei în discuție, în mod firesc, pentru a pronunța o sentință legală și temeinică, instanța de fond avea îndatorirea de a pune în vedere intervenientului care a susținut această apărare în interesul pârâtului să depună la dosar dovezi concludente, iar în caz de lipsă a unor astfel de dovezi să nu ia în considerare susținerile nedovedite.
Mai arată că pârâtul ar fi fost îndreptăți să obțină, în temeiul sentinței civile, doar suma de 4254,8 lei, sumă care a fost achitată acestuia în cadrul primei proceduri de executare silită în dosarul de executare nr.857/2008, cu toate că întreaga sumă care rezulta din sentință i-a fost achitată în prima procedură, pârâtul a înțeles, cu rea credință, să obțină executarea aceleiași hotărâri prin procedura de executare silită ulterioară în cadrul dosarului de executare nr.431/2008, în cadrul căruia au fost siliți să efectueze o a doua plată în baza aceluiași titlu executoriu.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată recursul nefondat, potrivit considerentelor ce urmează:
Instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.1092 Cod civil, în sensul că în cauză, nu se poate restitui suma de 3763 lei întrucât această sumă nu a fost efectiv plătită de către debitorul pârât R. C..
Din analiza actelor atașate la dosarul de fond, rezultă că, potrivit extrasului de cont de la Raiffensen Bank SA (f.25 dosar fond ) din 5.08. 2008, reclamanta a virat în contul B. D. M. și A. suma de 344.225,50 lei, rezultată din dosarele nr.303-468/2008, fiind singura sumă recuperată de pârâtul intimat.
Dimpotrivă, dispoziția de poprire din dosarul nr.46/2009 emisă la 22.I.2009 de B. M. S. (f.26 dosar fond) pentru suma de 3.482 lei în favoarea aceluiași pârât intimat, nu a fost finalizată de executorul judecătoresc, la dosar neexistând extras de cont cu trecerea sumei poprite de la debitorul poprit la beneficiarul creditor.
Prin urmare, afirmațiile recurentei reclamante că în cauză s-a efectuat o plată dublă de către pârâtul intimat nu sunt susținute de probe cu primirea efectivă a sumei de către aceasta din urmă, respectiv extras de cont ori altă formă de decont financiar, așa cum de altfel a răspuns oral și executorul judecătoresc M. S. în alte cauze similare în fața instanței de recurs.
Nu sunt întemeiate nici susținerile recurentei referitoare la întoarcerea executării, potrivit disp.art.4041 Cod procedură civilă, întrucât în cauză nu sunt aplicabile aceste dispoziții speciale ale Cod procedură civilă, titlul executoriu în baza căruia s-a început executarea silită, sentința civilă nr.482/1.IV.2008 (f.8-14) și decizia nr.1836/26 septembrie 2008 (f.15-21 dosar fond) nefiind desființate de instanța de judecată.
Prin urmare, numai în situația desființării titlului executoriu menționat mai sus, reclamanta recurentă avea posibilitatea de a uza de dispozițiile art.404 (1) și urm. Cod procedură civilă privind întoarcerea executării și restituirea sumei încasată a doua oară de creditorul intimat al recurentei în aceste popriri succesive.
Fiind o problemă de executare silită împotriva oricărui act de executare silită, recurenta reclamantă putea formula contestație la executarea silită, în baza art.399 și urm. Cod procedură civilă, în cadrul căreia se puteau lămuri prin probe certe modul de executare silită a titlului executoriu, sentința civilă nr.482 din 1 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr.1836/26 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.
Este nefondată și critica recurentei cu privire la lipsa de rol activ al instanței de fond, întrucât prima instanță și-a îndeplinit întocmai obligațiile prev. de art.129 Cod procedură civilă, stăruind prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză pe baza stabilirii corecte a faptelor și aplicarea corectă a legii.
Potrivit art.1169 Cod civil, cel care face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
În cauză, nu s-a dovedit că, în urma emiterii dispoziției de poprire nr.46/22 ianuarie 2009 (f.25 dosar fond) a executorului judecătoresc M. S. a fost urmată de executare și că suma de 3763 lei actualizată cu indicele de inflație a fost remisă de executorul judecătoresc intimatului pârât R. C..
Nici în recurs nu sunt depuse acte care sunt admisibile în această cale de atac, potrivit art.305 Cod procedură civilă, din care să rezulte că suma de 3763 lei cuvenită intimatului pârât a fost executată silit de două ori, impunându-se astfel întoarcerea executării silite.
În sfârșit, recurenta reclamantă a avut posibilitatea la prima instanță să-și administreze toate probele legale pentru dovedirea temeiniciei și legalității pretenției sale, putând să solicite efectuarea unei expertize fiscale pentru a dovedi dacă suma solicitată de la intimatul pârât a fost sau nu executată de două ori în beneficiul acestuia și în paguba propriului patrimoniu, potrivit art.208 și urm. Cod procedură civilă.
Neprocedând în nici unul din modurile arătate mai sus, recurenta reclamantă nu și-a dovedit pretenția sa din acțiunea introductivă la instanță, drept consecință în mod corect s-a dispus respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.
Urmează ca tribunalul în baza art.312 Cod procedură civilă să respingă recursul ca nefondat și să mențină sentința primei instanțe ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă ., cu sediul în București, ., Sector 1, împotriva sentinței civile nr. 2354 din data de 04.09.2012 de Judecătoria Găești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât R. C., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în Târgoviște, ., ., intervenient în interesul pârâtului fiind B.E.J. S. M., cu sediul în Târgoviște, ..37A, ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 14.03.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI
M. M. I. S. L. B.
GREFIER,
A. P.
J.f.C. C.
Dosar nr._
Judecătoria Găești
Red.I.S./CV
Ex.2/9.04.2013
| ← Fond funciar. Decizia nr. 290/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Obligaţie de a face. Decizia nr. 308/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
