Rezoluţiune contract. Decizia nr. 1136/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1136/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 20-12-2013 în dosarul nr. 2601/315/2012
Dosarul nr._ RECURS
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA –SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.1136
Ședința publică din 20.12.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN :
PREȘEDINTE- I. M.
JUDECĂTOR- P. G.
JUDECĂTOR- C. G.
GREFIER - A. Ghiorghița
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de recurentul pârât V. S., cu domiciliul în . împotriva sentinței civile nr. 2819/12.06.2013, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant V. C., cu domiciliul în ., dosarul având ca obiect „ rezoluțiune contract ”.
Recursul este timbrat cu chitanța nr._/05.11.2013, privind achitarea taxei de timbru în sumă de 88.50 lei și cu timbru judiciar în valoare de 3 lei.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocatul D. B. pentru recurentul pârât V. S., intimatul reclamant V. C. personal și asistat de avocatul S. D., lipsă fiind recurentul pârât V. S. .
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care indică obiectul cererii, stadiul în care se află judecarea cauzei, modul de îndeplinire a procedurii de citare, ca fiind legal îndeplinită, cu precizarea că recursul este timbrat, după care:
Avocatul D. B., pentru recurentul pârât V. S., precizează că nu are cereri.
Avocatul S. D., pentru intimatul reclamant V. C., având cuvântul, precizează că nu are cereri de formulat.
Instanța, nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocatul D. B., având cuvântul, pentru recurentul pârât V. S., precizează că recurentul, căsătorit,a încheiat actul cu V. C. și V. N. iar imobilul avea caracterul de bun comun astfel că în cauză trebuiau conceptați atât soția lui V. S. cât și moștenitorii lui V. N.. Apreciază avocatul că în mod greșit prima instanță a admis rezoluțiunea contractului, în întregime, aceasta se putea realiza numai pentru cota de ½ ce aparținea reclamantului care nu putea să dispună și pentru cota defunctei și solicită casarea sentinței și trimiterea spre rejudecare pentru introducerea în cauză a tuturor părților. În situația în care se trece peste această apărare, avocatul recurentului arată că trebuia dovedită reaua credință a cumpărătorilor în nerealizarea obligației . Avocatul D. B. solicită să se aibă în vedere și că până la decesul lui V. N. nu s-au manifestat nemulțumiri, că în curte s-a edificat de către nepot o construcție însă reclamantul a preferat să plece din locuință deși toate utilitățile sunt achitate în acea curte, iar intimatul încuie, când pleacă, cele două camere locuite de acesta, că la acest moment intimatul lucrează ca paznic. Precizează apărătorul recurentului că intimatul a invocat faptul că patru persoane i-ar fi făcut anumite servicii dar alte persoane au fost chemate ca martori și depozițiile acestora trebuiau înlăturate. Apărătorul recurentului mai arată că imobilul a fost ipotecat la un moment dat de cumpărători și la acel moment intimatul nu a solicitat anularea contractului și solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare sau admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul admiterii parțiale a acțiunii întrucât intimatul nu poate dispune și pentru partea defunctei .
Avocatul S. D., având cuvântul pentru intimatul reclamant V. C., solicită respingerea recursului pentru motivele expuse pe larg prin întâmpinare, cu cheltuieli de judecată .
Instanța, în temeiul art. 150 din Codul de procedură civilă, declară dezbaterile închise și rămâne în deliberare asupra recursului.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Târgoviște sub numărul_ reclamantul V. C., domiciliat în ., în contradictoriu cu pârâtul V. S., domiciliat în ., a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare cu uzufruct viager autentificat sub numărul 5055/1997 .
Argumentând în fapt cererea se arată: reclamantul împreună cu soția sa V. N. decedată ulterior, sunt vânzătorii din contractul de vânzare cumpărare cu clauza de întreținere menționat anterior prin care a vândut pârâtului imobilul proprietatea reclamantului situat în intravilanul comunei Doicesti, județ Dâmbovița, cu vecinii nord – V. I. pe o lungime de 54 ml, sud - V. Ghoerghe 54 ml, est - drum de acces pe o lungime de 22,5 ml, vest – DN 71 pe o lungime de 11 ml, imobil compus din casa de locuit cu 4 camere, 2 holuri, cămara, construită din zid învelit cu țigla și plăci de azbociment împreuna cu terenul aferent în suprafață de 600 mp ; în schimbul acestor imobile, pârâtul trebuia să acorde întreținere constant în toate cele necesare traiului asigurând și locuința în imobilul înstrăinat, căldura, hrana, îmbrăcăminte, medicamente, îngrijire medicală, iar după deces să facă cuvenitele datini creștinești ; de la data perfectării contractului, pârâtul a refuzat și refuză în continuare să îndeplinească obligațiile de întreținere pe care și le-a asumat prin contractul de întreținere, are o atitudine sfidătoare și ignoranta, deși, a aratat reclamantul, că este bolnav cardiopatie ischemica, are vârsta de 76 de ani, are nevoie de ajutor medical specializat, de sprijin din partea cumpărătorului care s-a obligat în acest sens, dar care sprijin nu este acordat în nici una din modalitățile prevăzute și însușite prin contract ; numai în ultima perioada, făcând apel la sistemul național de urgență, fiica reclamantului a chemat salvarea de 3 ori, a susținut reclamantul ca fiica acestuia si celălalt fiu sunt cei care îi acordă îngrijire ; din anul 1997 și până în prezent, a aratat reclamantul, că pârâtul nu l-a îngrijit, nici pe el și nici pe soția acestuia, starea sănătății sale s-a deteriorat, cei care i-au acordat îngrijirile fiind ceilalți doi copii și pentru aceste motive a solicitat instanței admiterea cererii formulate .
Cererea introductivă este motivata în drept generic pe dispozițiile Codului civil și a fost urmată de copie contract vânzare cumpărare autentic nr. 5055/1997, împuternicire avocațială .
Potrivit încheierii de ședință din data de 16 mai 2012 constatând instanța că cererea introductivă nu a respectat dispozițiile art. 112 Cod Procedură Civilă, respectiv cuantificarea obiectului cererii, copie act deces a soției reclamantului, extras Cf, și respectarea art. 3 din Legea 146/1997, instanța de fond a pus în sarcina reclamantului prin apărător pentru termenul de judecată ce se va acorda să indice valoarea obiectului cererii conform art. 3 din Legea nr. 146/1997, respectiv conform Expertizei Orientative a Notarilor Publici Ploiești pentru județul Dâmbovița, să calculeze taxa de timbru la valoarea indicată și să completeze taxa de timbru la valoarea indicată, având în vedere că a timbrat cererea cu suma de 107 lei și timbru judiciar de 0,3 lei, sub sancțiunea dispozițiilor art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997; să depună la dosarul cauzei precizare cu motivarea în drept a cererii, copia certificatului de deces al vânzătoarei V. N., certificat de sarcini sau extras-ul CF pentru imobilul ce face obiectul cauzei.
Având în vedere că intimatul a depus întâmpinare prin care a invocat respingerea cererii formulate de reclamant, arătând faptul că a fost singurul care a suportat cheltuielile de înmormântare și pomenile creștinești pentru decesul mamei sale, este persoana care suportă cheltuielile de întreținere ale imobilului, precum și cheltuielile cu toate cele necesare traiului, afirmațiile reclamantului nefiind reale; totodată s-a arătat că a făcut îmbunătățiri imobilului, a ridicat și construit alte încăperi, astfel că instanța solicitând apărătorului pârâtului să precizeze daca întâmpinarea are caracter reconvențional, față de afirmația privind îmbunătățirile imobilului, acesta a precizat expres că nu înțelege să solicite aceste cheltuieli, motiv pentru care instanța de fond a luat act de precizarea pârâtului prin avocat, în sensul că întâmpinarea depusă la dosarul cauzei nu are caracter de cerere reconvențională.
Cerința instanței trasată în încheierea de ședința mai sus indicată a fost urmată de precizările depuse la dosar la data de 13 iunie 2012, în sensul ca reclamantul și-a motivat în drept cererea indicând dispozițiile art. 1020, 1021 cod civil raportat la art. 6 alin 2 si 3 cod Civil Nou, s-a evaluat bunul imobil, s-au depus titlul de proprietate nr._ / 1996, adeverință eliberată de Primăria Doicești 2365/ 4.11.1967, adeverință medicală a reclamantului, actul de deces al defunctei V. N., certificat eliberat de OCPI Dâmbovița privind CF_ Doicești.
Potrivit încheierii de ședință din data de 19 .09.2012 la solicitarea apărătorilor părților a fost încuviințată pentru ambele părți proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriu, proba testimonială și potrivit dovezii de la fila 35 si 42 s-a administrat proba cu interogatoriu, dovezi file 52, 59, 61, s-a administrat proba testimonială astfel cum au înțeles apărătorii părților să prezinte martorii, administrându-se proba cu înscrisuri, respectiv extras CF_ Doicești, adeverință eliberată de autoritatea locala nr. 4506 /18.09.2012 din care rezultă ca reclamantul a achitat impozitele și taxele locale pe perioada 1997-2011, adeverința eliberată de P. Doicești nr. 1093/22 mai 2006 din care rezultă ca reclamantul a achitat taxa de înmormântare, chitanțe eliberate pe numele reclamantului privind plata celor necesare pentru înmormântare, încheiere de intabulare CF, plan de amplasament și de ridicare a dreptului de proprietate.
La data de 15 ianuarie 2013 apărătorul intimatului a formulat cerere de susținere la dosar prin care a aratat că a fost singura persoană care a suportat toate cheltuielile pentru întreținerea mamei sale care a decedat, afirmațiile reclamantului sunt nereale, contractul încheiat de părți este un contract atipic ce reclama aplicarea regulilor generale din materia obligațiilor, respectiv pentru a fi dispusă rezoluțiunea trebuie ca una din părți să nu își fi îndeplinit obligațiile din cauze imputabile acesteia, debitorul obligației să fi fost pus în întârziere ; cât privește vinovăția se arată că sunt aplicabile dispozițiile referitoare la acordarea daunelor, făcând referire la art. 1079 alin 2 punctul 3 Cod Civil, contractul are particularitatea ca scop principal urmărit de către reclamanți, acela de a –și înstrăina imobilul în scopul întreținerii, prin urmare reclamanții trebuie sa facă dovada că aveau nevoie de sprijin total sau în completare pentru ca pârâtul să fie obligat să facă dovada ca le-a acordat sprijinul.
Invocând instanța de fond dispozițiile art. 129 alin 5 Cod procedură Civilă s-a emis adresa Primăriei comunei Doicești solicitând a comunica în copie din registrul agricol daca reclamantul și soția sa până la data decesului figurează în registrul agricol cu bunuri imobile, identificarea acestuia și dacă intimatul figurează cu bunuri imobile, astfel ca la fila 69 autoritatea locala a răspuns solicitărilor instanței .
La data de 19 aprilie 2013 reclamantul a formulată la dosar un act procedural pe care l-a intitulat întâmpinare, arătând că în viața lui nu a primit de la fiul sau bani ce ar reprezenta vânzarea cumpărarea pentru că nu putea că de la fiul sau să ia bani, actul de vânzare a fost făcut cu condiția să fie îngrijit de către fiul sau, nu a avut intimatul apartament care să îl fi vândut, cheltuielile de înmormântare ale soției reclamantului au fost suportate numai de reclamant pentru ca pârâtul a sosit numai în ziua înmormântării acasă și mai mult, nu a permis nimănui să intre în curte și să îl viziteze, cu atât mai puțin să îl întrețină, indicând petentul persoanele care îi aduc acasă alimente sau îl ajută la întreținerea casei .
Prin sentința civilă nr._/12.06.2013 s-a dispus admiterea acțiunii, rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.5055/1997 de BNP Acta Legalia din Târgoviște.
În considerentele sentinței s-a reținut că potrivit contractului de vânzare cumpărare autentic 5055/1997 încheiat la BNP Acta Legalia reclamantul împreuna cu soția sa V. N. au înstrăinat prin vânzare intimatului V. S. ,fiul său, imobilul proprietatea vânzătorilor situata în ., cu vecinii nord – V. I. pe o lungime de 54 ml, sud- V. G. 54 ml, est - drum de acces pe o lungime de 22,5 ml, vest – DN 71 pe o lungime de 11 ml, imobil compus din casa de locuit cu 4 camere, 2 holuri, cămara, construită din zid învelit cu țiglă și plăci de azbociment împreună cu terenul aferent în suprafață de 600 mp ; potrivit dovezii de la dosar fila 46 imobilul este intabulat CF Doicești_ ; potrivit alineat 4 din contractul încheiat prețul vânzării a constat în suma de 12 milioane lei precum și obligația cumpărătorului de a acorda vânzătorilor întreținere cu toate cele necesare traiului până la decesul ultimului dintre vânzători, urmând ca la deces să respecte rânduielile creștinești, cuprinsul clauzei evaluând întreținerea la suma de 10 milioane lei, dar fără a preciza dacă evaluarea este anuală sau pe câți ani s-a evaluat aceasta întreținere; conform dovezii de la dosar fila 28 la data de 20.11.2006 s-a înregistrat decesul vânzătoarei, respectiv autoarei intimatului, V. N., întreținerea rămânând a fi acordată reclamantului ; potrivit dovezilor de la dosar reprezentate de depozițiile martorilor audiați file 52, 59, martori prezentați de către reclamant, reclamantul a beneficiat de îngrijirea fiilor săi C. și M. și respectiv inclusiv martorul audiat, așa după cum a declarat a fost persoana care era trimisă de acești fii ai reclamantului cu mâncare, apă, rufe spălate și călcate, acest lucru fiind cu precădere realizat după decesul soției reclamantului ; tot aceeași depoziție reliefează că cheltuielile ocazionate de procesiunea înmormântării și a obiceiurile ulterioare au fost suportate de către reclamant și mai mult, așa cum rezultă din întreg materialul probator, reclamantul a fost nevoie să părăsească imobilul de acasă, de 1 an de zile locuind într-o baracă părăsita ; intimatul a prezentat spre audiere un singur martor, deși în echitate de probatoriu au fost încuviințați spre audiere 2 martori, și inclusiv din depoziția acestuia rezultă că reclamantul locuiește . mai mult timp pentru că desfășoară serviciul de paza la o societate, din aceeași depoziție rezultând că intimatul este șofer și în funcție de cursele pe care le efectuează vine acasă seara sau la 2-3 zile ; în aceeași notă și din răspunsul la interogatoriu dat de către intimat, rezultă că acesta lucrează pe un tir și efectuează curse cu plecare de acasă 2-3 zile, dar afirmația acestuia că a fost cel care a suportat taxele și impozitele imobilului, vin în contradicție cu: adeverința nr. 4506/18.09.2012 eliberată de Primăria Doicești din care rezultă că în perioada 1997-2011 reclamantul a achitat impozitele și taxele casei, chitanțele de la filele 39, 41 relevă cheltuieli ocazionate de procesiunea înmormântării, chitanțele fiind eliberate pe numele reclamantului.
Din perspectiva normei de drept, instanța de fond a retinut următoarele: . a contractului de întreținere, acesta reprezintă o vânzare imediata cu particularitatea reprezentata de obligația de achitare a bunului cumpărat ce debutează la încheierea contractului si se stinge o data cu decesul înstrăinătorului ; contractul de întreținere naște in sarcina întreținutului obligația de predare a bunului ce formează obiectul derivat al contractului si garantarea contra evicțiunii ;
Pentru întreținători, principala obligație este aceea de a asigura creditorului său întreținerea, obligația de întreținere incumbă întreținătorului următoarele caracteristici, respectiv caracterul aleatoriu, împrejurare care îl obliga pe debitor la executarea ei, indiferent de cat de oneroasă se dovedește si numai consimțământul întreținutului îl poate elibera pe debitorul întreținător de executarea obligației de întreținere; obligarea de întreținere are un caracter intuitu personae prin urmare nu se poate presta decât de întreținători afara de cazul in care întreținutul consimte așa cum prevăd dispozițiile art. 1094 Cod Civil ; sub acest aspect practica judiciara statuata de instanța suprema a arătat ca pentru întreținut încheierea contractului implica o alegere de persoana fata de care manifesta încredere ca ii va acorda întreținerea in natura in mod succesiv si complet, atât timp cat natura obligației de întreținere presupune îndeplinirea ei cu buna credința, cu atât mai mult cu cat modul de executare al întreținerii este lăsat la aprecierea debitorului, el nefiind stabilit in contract ; sub acest aspect, obligația de întreținere implica faptul personal al debitorului, are caracter personal și netransmisibil, reprezintă o obligație de a face succesiva implicând îndatorirea debitorului de a asigura întreținerea creditorului sau, prezintă un caracter alimentar pentru ca ea trebuie executat zi de zi in mod succesiv in sensul dispozițiilor art. 1079 punctul 3 Cod Civil, este indivizibilă, instanța supremă statuând acest caracter ; conținutul obligației de întreținere este determinat printr-o interpretare extensiva prin asigurarea in mod complet a nivelului obișnuit de trai al întreținutului, ea trebuie sa fie executata in natura, plata întreținerii fiind portabila, in sensul ca întreținătorul trebuie sa asigure in mod complet si continuu întreținerea creditorului său, în mod obligatoriu având caracterul plătii cherabile – dec. ICCJ 1918/2005,.
Plecând de la caracterele fixate de practica judiciara în materie statuată pe dispozițiile art. 1020, 1094, 1058 Cod Civil, instanța de fond a apreciat din probatoriile administrate în cauză că debitorul obligației de întreținere nu a respectat obligațiile asumate prin contract, altfel instanța neputând reține că nu a făcut nici un probatoriu din care să rezulte faptul că a avut o participare exclusivă față de reclamant, conform obligației asumate prin asigurarea hranei, cheltuielilor de întreținere, plata taxelor și contravalorii utilităților, ci dimpotrivă ; de altfel, întreg materialul probator releva faptul că reclamantul persoana în vârsta datorita nemulțumirilor față de modul la care intimatul și-a realizat obligațiile contractuale și pe un fond conflictual, de mai mult timp nu locuiește în acest imobil, ci în zona periferică a localității Doicești, într-o construcție baracă, și chiar dacă la aceasta o persoană în vârstă locuiește acolo pentru că ar fi angajat de pază, instanța observă că aceasta nu justifică atitudinea de părăsire a imobilului, decât dacă este creată situația imposibilității conviețuirii în imobilul ce a fost înstrăinat cu clauza de întreținere fiului său .
Instanța de fond a menționat că nu se poate pronunța, față de soluția admisibilității cererii de chemare în judecată, și asupra repunerii părților în situația anterioară încheierii contractului, pentru că nu s-a cerut de reclamant în cererea introductivă, iar pe de altă parte potrivit considerentelor din Decizia 13/2009 pronunțată de ICCJ în RIL, s-a apreciat că aceasta, constituie un efect al desființării contractului translativ de proprietate, după rămânerea irevocabilă a sentinței civile.
Împotriva acestei sentințe pârâtul V. S. a declarat recurs arătând că întrucât V. N. a decedat el a fost singurul care s-a ocupat de cheltuielile de înmormântare și pomenile creștinești, astfel că în privința cotei acesteia de ½, reclamantul nu mai are calitate procesuală pentru a solicita rezoluțiunea contractului.
Instanța de fond nu a analizat probatoriul, reținând că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii obligațiilor contractuale, reclamantul recunoscând în interogatoriu că el a fost cel care a suportat toate cheltuielile de întreținere.
Totodată instanța nu s-a pronunțat asupra vinovăției recurentului în neîndeplinirea obligației și nici asupra necesității punerii în întârziere a debitorului în termenele și condițiile prevăzute în materia executării obligațiilor de întreținere.
În drept, art.304, pct.7, 8, 9 codul de procedura civilă.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului deoarece de când s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare, recurentul are o atitudine sfidătoare și nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract în sensul că nu a îngrijit nici pe intimat, nici pe soția acestuia.
Obligația de întreținere implică faptul personal al debitorului, are caracter personal și netransmisibil, reprezentând o obligație de a face succesivă.
Față de motivele invocate în recurs, potrivit cărora și-ar fi îndeplinit toate obligațiile contractuale, acestea sunt simple supoziții, hotărârea instanței de fond, fiind legală și temeinică.
Cu cheltuieli de judecată.
Solicită judecarea cauzei în lipsă.
Analizând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, tribunalul constată următoarele:
Instanța de fond nu a interpretat în mod greșit actul juridic dedus judecății. Acest motiv de modificare a sentinței intervine în situația în care actul juridic dedus judecății (contract de vânzare cumpărare, donație, închiriere, etc.) conține clauze clare și precise, iar judecătorul le interpretează greșit, schimbându-i înțelesul. În cauză instanța a fost învestită cu o acțiune în rezoluțiunea contractului, după cum se poate observa și din cuprinsul considerentelor sentinței, neavând loc o interpretare a contractului ci cel mult o interpretare a normelor juridice aplicabile situației rezultate din probe, activitate ce se realizează ori de câte ori se pronunță o hotărâre judecătorească, astfel încât nu-și găsește aplicarea art.304, pct.8 din C.p.civ.
Critica referitoare la motivarea contradictorie a sentinței contestate nu este întemeiată, motivarea instanței de fond fiind una coerentă, respectându-se disp. art.261, alin.1 C.p.civ.
Nemotivarea devine aplicabilă în momentul în care există contradicție între: considerente și dispozitiv, în sensul că dintr-o parte a hotărârii rezultă că acțiunea este întemeiată, iar din altă parte rezultă că este neîntemeiată; există contradicție între considerente, adică din unele rezultă netemeincia acțiunii, iar din altele temeinicia sa; lipsește motivarea soluției sau aceasta este superficială ori cuprinde considerente ce nu au legătură cu cauza.
Din considerentele sentinței recurate se poate observa că instanța de fond a reținut situația de fapt și de drept potrivit probelor administrate.
Potrivit contractului de vânzare cumpărare autentic 5055/1997 încheiat la BNP Acta Legalia intimatul împreuna cu soția sa V. N. au înstrăinat prin vânzare recurentului V. S. ,fiul său, imobilul proprietatea vânzătorilor situata în ., cu vecinii nord – V. I. pe o lungime de 54 ml, sud- V. G. 54 ml, est - drum de acces pe o lungime de 22,5 ml, vest – DN 71 pe o lungime de 11 ml, imobil compus din casa de locuit cu 4 camere, 2 holuri, cămara, construită din zid învelit cu țiglă și plăci de azbociment împreună cu terenul aferent în suprafață de 600 mp ; potrivit dovezii de la dosar fila 46 imobilul este intabulat CF Doicești_ ; potrivit alineat 4 din contractul încheiat prețul vânzării a constat în suma de 12 milioane lei precum și obligația cumpărătorului de a acorda vânzătorilor întreținere cu toate cele necesare traiului până la decesul ultimului dintre vânzători, urmând ca la deces să respecte rânduielile creștinești, cuprinsul clauzei evaluând întreținerea la suma de 10 milioane lei, fără a preciza dacă evaluarea este anuală sau pe câți ani s-a evaluat aceasta întreținere.
Conform dovezii de la dosar (fila 28) la data de 20.11.2006 s-a înregistrat la data de 20.11.2006 decesul vânzătoarei, respectiv autoarei recurentului, V. N., întreținerea rămânând a fi prestată doar intimatului.
Potrivit celor declarate de martori (filele 52, 59, 61) intimatul a beneficiat de îngrijirea fiilor săi C. și M., fiind îngrijit de un alt fiu al său inclusiv în momentul în care a fost internat în spital pentru a suferi o intervenție chirurgicală, din declarația martorului M. C. E. rezultând că relațiile dintre părți s-au înrăutățit și mai mult după decesul soției intimatului, aspect recunoscut și de martorul V. C. M., propus de recurentul pârât. Chiar dacă acesta din urmă a declarat că pârâtul recurent îi dădea intimatului bani periodic pentru medicamente și utilități, declarația sa nu poate avea forță probantă, deoarece așa cum a și recunoscut, martorul își câștigă existența muncind în curte la recurent, astfel încât declarația sa este subiectivă.
În ceea ce privește faptul că în urma decesului unuia dintre creditorii întreținerii, reclamantul intimat nu ar fi avut calitate procesuală pentru a solicita rezoluțiunea contractului, potrivit practicii judiciare și literaturii de specialitate, în cazul decesului unuia dintre creditori, obligația de întreținere față de acesta încetează, însă dreptul patrimonial de a cere rezoluțiunea contractului pentru neexecutarea obligației în trecut, se transmite indivizibil asupra tuturor moștenitorilor, oricare dintre ei putând să intenteze acțiunea.
Din caracterul indivizibil al acestei obligații, mai rezultă și că în situația unei pluralități de creditori, obligația de întreținere nu se consideră îndeplinită, dacă nu s-a executat integral, față de toți creditorii. Pe cale de consecință, neexecutarea obligației față de unul dintre creditori poate determina rezoluțiunea întregului contract și nu pro parte, așa cum se solicită în speță de recurent.
În aceste condiții, critica recurentului cu privire la acest aspect, apare ca fiind nejustificată, cu atât mai mult cu cât din probele administrate rezultă că nici față de intimat – la acest moment unic creditor al obligației de întreținere – recurentul nu și-a executat obligația contractuală.
Rezoluțiunea potrivit art.1020 C.civ. este acea sancțiune care intervine în cazul neexecutării culpabile a obligațiilor de către una dintre părțile contractului. Pentru a fi aplicabilă această sancțiune este necesar să existe o neexecutare chiar parțială a obligației, însă această neexecutare parțială să fie esențială, neexecutarea să se datoreze culpei debitorului și în principiu este necesară punerea în întârziere a debitorului.
În legătură cu condiția neexecutării obligației, este de precizat că numai partea care a executat obligația ce îi revine are dreptul de a solicita constatarea rezoluțiunii, nu și debitorul care nu și-a executat propriile obligații. În caz contrar ar însemna ca partea în culpă pentru neexecutarea propriei obligații, să fie încurajată să rămână în pasivitate, știind că poate solicita rezoluțiunea antecontractului.
Rezilierea reprezinta o sanctiune a neexecutarii culpabile a unui contract sinalagmatic cu executare succesiva, constand in incetarea efectelor contractului pentru viitor (art.1021 C.civ.). In cazul contractului de intretinere, spre deosebire de regulile generale, in considerarea caracterului esential al prestatiei debitorului, acesta este de drept in intarziere (nefiind deci necesară punerea în întârziere așa cum în mod eronat susține recurentul prin motivele de recurs), rezilierea (rezolutiunea) contractului presupunand doar probarea neexecutarii chiar parțiale, dar culpabile a contractului de intretinere.
Contractul vânzare cumpărare cu clauză de întreținere este unul dintre contractele cu executare succesivă deoarece obligația de întreținere se execută succesiv în timp, până la moartea debitorului sau până la termenul stabilit de comun acord de părți.
Nici în privința culpei în neexecutarea obligației, argumentele recurentei nu sunt pertinente, din moment ce el nu a făcut dovada unei cauze străine care nu-i putea fi imputată, astfel încât instanța să aprecieze că nu se poate dispune rezoluțiunea contractului.
Pentru aceste motive, potrivit art.304, pct.7, 8, 9 coroborat cu art. alin.1, 2 Codul de procedură civilă, tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
Potrivit art.274 Codul de procedura civila, tribunalul va reține culpa procesuală a recurentului în determinarea efectuării cheltuielilor de judecată, motiv pentru care îl va obliga pe acesta la plata sumei de 500 lei reprezentând onorariu apărător conform chitanței nr.29/20.12.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recurentul pârât V. S., cu domiciliul în . împotriva sentinței civile nr. 2819/12.06.2013, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant V. C., cu domiciliul în ..
Obligă recurentul la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată, către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 20.12.2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, |
I. M. | P. G. | C. G. |
GREFIER
A. Ghiorghița
.
Judecătoria Târgoviște
Judecător fond M. D. L.
Redact P.Gh./Tehnoredact .A.Gh
2 ex / 17.01.2014
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 191/2013.... | Pretenţii. Decizia nr. 484/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
