Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 72/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 72/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 29-01-2013 în dosarul nr. 10848/315/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA - SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 72
Ședința publică din data de 29 ianuarie 2013
Instanța compusă din :
Președinte: S. D.
Judecător: B. Brînzică
Judecător: C. M. G.
Grefier: S. E. S.
Pe rol fiind fiind judecarea recursului civil promovat de recurentul pârât D. C. D., domiciliat în Târgoviște, ., nr. 78, ., ., împotriva sentinței civile nr. 5940 din 17.12.2012 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, intimată reclamantă fiind T. M. C., domiciliată în comuna Tătărani, ., județul Dâmbovița, sau la familia M. V., domiciliată în Târgoviște, ., ., județul Dâmbovița, dosarul având ca obiect recurs ordonanță președințială.
Cererea de recurs a fost legal timbrată cu suma de 5 lei conform chitanței nr._ din 11.01.2013 și cu timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat recurentul pârât D. C. D. personal și asistat de avocat D. G. în baza împuternicirii avocațiale aflate la dosar și intimata reclamantă T. M. C. personal și asistată de avocat P. G. în baza împuternicirii avocațiale nr._/2012.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care: se învederează instanței că pentru acest termen procedura de citare este legal îndeplinită cu părțile, cererea de recurs fiind legal timbrată.
In temeiul dispozițiilor art. 1591 alin 4 Cod procedură civilă, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Apărătorii părților, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri și că nu solicită alte probe.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului pârât D. C. D., avocat D. G., având cuvântul, solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, casarea sentinței instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea administrării probatoriului deoarece cu ocazia judecării la prima instanță, nu s-a admis proba cu interogatoriu și cu martori. Mai mult decât atât nu s-a întocmit un referat de anchetă socială, pentru a stabilii condițiile de creștere și educare ale minorului. Motivarea sentinței instanței de fond nu poate fi primită,raportat la vârsta minorului și condițiile în care mama copilului, intimata din prezenta cauză nu a venit decât de două ori să îl viziteze. Precizează că în cauză nu au fost dovedite cerințele prevăzute de art. 581 Cod procedură civilă. Solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatei reclamante T. M. C., avocat P. G., având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, a se menține sentința civilă a instanței de fond ca fiind legală și temeinică, deoarece din actele depuse la dosar au făcut dovada că intimata reclamantă vrea și are condiții pentru creșterea minorului, în prezent fiind în concediu de maternitate. Solicită a se dispune obligarea recurentului pârât la plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Târgoviște sub nr._, reclamanta T. M. C. l-a chemat în judecată pe pîrîtul D. C. D., solicitînd ca, pe cale de ordonanță președințială, să se stabilească domiciliului minorului D. Ruben Patrik.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a conviețuit cu pîrîtul, iar din relația lor a rezultat minorul pentru a cărui custodie a depus prezenta cerere; că de la data externării, după naștere, respectiv din 12.08.2012, până la 17.11.2012 a locuit împreună cu minorul și cu concubinul la părinții acestuia în Targoviste . nr. 78, ., . micro 6, deoarece, momentan, casa pe care o deține în localitatea Gheboieni nu oferă condițiile necesare creșterii copilului; că în legătură cu împrejurarea în care reclamanta a fost despărțită de copil, se arată că a fost forțată să plece de către mama pârâtului, după o discuție mai aprinsă, ulterior fiindu-i interzis să-l viziteze; că în prezent reclamanta locuiește împreună cu bunica sa în Târgoviște, în apartamentul proprietatea acesteia; că solicită ca domiciliul minorului să fie stabilit la mamă având în vedere vârsta acestuia de doar 3 luni și 14 zile și faptul că necesită îngrijire maternă.
S-a depus la dosar, în copie, certificatul de naștere al minorului.
Reclamanta și-a precizat cererea în sensul că solicită instanței pe cale de ordonanță președințială să-l oblige pe pârât să-i permită să-l ia în domiciliul său pe minorul D. Ruben Patrik, născut la data de 7.08.2012 și să dispună luarea măsurii vremelnice de stabilire a locuinței minorului la reclamantă în domiciliul din ., ., județul Dâmbovița la bunica sa, pentru a putea să se ocupe de creșterea și îngrijirea minorului. Reclamanta a arătat că măsura urmează să aibă caracter vremelnic, instanța nu se pronunță în mod definitiv asupra drepturilor și obligațiilor reclamantei și pârâtului, pe rolul instanței fiind înregistrat dosarul_/315/2012 avînd ca obiect exercitare autoritate părintească și stabilire locuință minor, cu prim termen la 06.02.2012.
Pârâtul formulează întâmpinare prin care solicită respingerea cererii reclamantei deoarece nu se justifică urgența, nici măcar raportat la vârsta minorului de 4 luni, având în vedere ca acesta nu a fost alăptat de loc și de creșterea acestuia s-a ocupat în principal mama pârâtului, în timp ce acesta și reclamanta mergeau la serviciu, iar condițiile din imobilul unde copilul domiciliază în prezent sunt propice unei dezvoltări normale; că în data de 17.11.2012 reclamanta, în urma unor discuții cu mama pârâtului, legate de creșterea copilului, a părăsit locuința unde domiciliau împreună cu copilul, plecând fără ca cineva să-i ceară acest lucru și fără să ia copilul; că reclamanta s-ar fi întors la câteva zile împreună cu pârâtul în domiciliul copilului, hotărând împreună să se mute la Gheboieni, în domiciliul acesteia, dar casa trebuia mai întâi amenajată; că după alte câteva zile, în urma unor discuții, reclamanta l-a izgonit pe pârât, motivând că nu mai poate conviețui cu el, deși nu avea nici un motiv, și atunci s-a întors în domiciliul părinților săi, acolo unde se afla și copilul; că la acest moment, pentru binele copilului, raportat la condițiile de locuit din ., este mai bine ca domiciliul minorului să fie stabilit la el; că susținerea ca bunica sa îi pune la dispoziție locuința din Târgoviște, nu poate fi primită, având în vedere faptul ca la momentul când reclamanta i-a spus ca este însărcinată, aceasta a sfătuit-o să avorteze și familia acesteia nu i-a fost alături în nici un mod, amenințând-o că, dacă naște copilul, acesta nu va fi crescut de ei, considerându-l bastard, motiv pentru care i s-a făcut rău de câteva ori și au ajuns la spital; că pe cale de reconvențională, pârâtul a solicitat stabilirea locuinței minorului la el, acolo unde se află și în prezent.
La dosar s-a depus referatul anchetă psihosocială.
Prin sentința civilă nr. 5940/17.12.2012, judecătoria a admis cererea principală formulată de către reclamanta T. M. C., în contradictoriu cu pârâtul D. C. D., așa cum a fost precizată; a respins cererea reconvențională; a stabilit locuința minorului D. Ruben-Patrik, născut la 07.08.2012, la mamă, în Târgoviște, ., etaj 6, .. M. V., ca măsură vremelnică până la soluționarea irevocabilă a dosarului_/315/2012.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că la data de 07.08.2012 s-a născut copilul D. Ruben Patrik, fiul lui T. M. C. și D. C. D., potrivit certificatului de naștere depus în copie la dosar (fila 10); că potrivit celor arătate de reclamantă și pârât în cererea principală, respectiv întâmpinare, până la data de 17.11.2012 copilul a fost în îngrijirea ambilor părinți, ajutați fiind de bunicii paterni cu care locuiau; că în urma unor discuții contradictorii dintre reclamantă și mama pârâtului, care vizau tocmai creșterea copilului, reclamanta a fost nevoită să plece din domiciliul în care locuise până atunci, rămânând însă copilul împreună cu bunica paternă și tatăl pârât; că deși reclamanta a încercat să-și ia copilul, a fost refuzată de bunica paternă, dar și de pârât; că în drept, se reține că ordonanța președințială este reglementată de art. 581 cod de procedură civilă; că din interpretarea acestui articol, rezultă că instanța poate să ordone măsuri vremelnice, în cazuri grabnice pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unor pagube iminente și care nu s-ar putea repara; că e art. 581 cod de procedură civilă stabilește două din condițiile de admisibilitate ale cererii de ordonanță președințială, anume urgența și caracterul vremelnic al măsurii solicitate a se lua pe această cale, iar din aceasta din urmă, decurge și o a treia condiție, și anume ca, prin măsura luată, să nu se prejudece fondul; că urgența nu este definită de cod, dar art. 581 Cod de procedură civilă enumeră cazurile grabnice în care se poate apela la ordonanța președințială; că aceste cazuri sunt: păstrarea unui drept care s-ar putea păgubi prin întârziere; prevenirea unei pagube iminente care nu s-ar putea repara; înlăturarea unei piedici care s-ar ivi cu prilejul unei executări; că în speță, condiția urgenței instanța apreciază că rezultă din împrejurarea că este vorba de un copil în vârstă de numai 4 luni, născut la 07.08.2012, care trebuie să se afle în grija mamei sale datorită nevoilor specifice vârstei (alăptatul, spre exemplu); că a fost dovedit și caracterul vremelnic al măsurii ce se solicită a se lua în condițiile în care pe rolul instanței a fost înregistrată sub nr._/315/2012 cererea reclamantei având ca obiect exercitare autoritate părintească și stabilire locuință minor, cu prim termen la 06.02.2012, în care se va soluționa, pe calea dreptului comun, fondul procesului; că deși există și o a treia condiție de admisibilitate, cea a neprejudecării fondului, instanța nu poate să nu analizeze aparența dreptului deoarece ar însemna nu numai să dea o interpretare contrară textului de lege în materie de ordonanță președințială (art. 581 Cod de procedură civilă), dar și a trage concluzia că, pentru a admite o acțiune de acest tip, ar fi suficientă introducerea unei acțiuni de fond; că se poate reține aparența dreptului în favoarea reclamantei, rezultând din faptul că aceasta, în calitatea sa de mamă a unui copil în vârstă de 4 luni, are nu numai dreptul, dar și obligația de a se îngriji de copil; că așa cum s-a arătat în cererile părților, în prezent reclamanta locuiește împreună cu bunica sa în Târgoviște, ., . pârâtul nu contestă că ar exista condiții corespunzătoare unei creșteri adecvate vârstei copilului; că analizând cererea reconvențională a pârâtului reclamant, rezultă, așa cum a arătat și la interogatoriul luat de din oficiu de instanță, că nu acesta se ocupă în prezent în mod permanent de copil, ci mama sa, pârâtul ocupându-se „în timpul liber”; că deși prin cererea precizatoare s-a solicitat și obligarea pârâtului de a-i permite reclamantei să-l ia pe minor, instanța apreciază că, stabilind locuința minorului la mamă, ca măsură vremelnică, executorie fără somație, se subînțelege că în executarea ei copilul va trebui să fie dat mamei; că față de toate aceste considerente, instanța va admite cererea principală, așa cum fost precizată, va respinge cererea reconvențională și va stabili locuința minorului D. Ruben-Patrik, născut la 07.08.2012, la mamă, în locuința bunicii acesteia, M. V., acolo unde locuiește în prezent, ca măsură vremelnică până la soluționarea irevocabilă a dosarului_/315/2012.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs pârâtul-reclamant, arătând că sentința este nelegală și netemeinică; că la termenul din 17.12.2012, instanța a procedat la luarea de interogatorii din oficiu pârtilor și a constatat cauza in stare de judecata dând cuvântul pe fond, rămânând in pronunțare, deși se solicitase proba cu interogatoriu si lipsea referatul de ancheta psihosociala de la domiciliul bunicii unde s-a solicitat stabilirea domiciliului minorului; că instanța de fond a greșit când a respins proba cu interogatoriu, proba ce a fost solicitată de ambele părți si chiar dacă cadrul este al unei ordonanțe presedințiale trebuia efectuat referatul de ancheta psihosociala la domiciliul din Târgoviște, ., . s-a solicitat stabilirea domiciliului prin cererea precizatoare; că motivarea instanței ca sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 581(1) cod proc civ, urgenta, caracterul vremelnic al măsurii solicitate si sa nu se prejudece fondul ( fila 4, paragraf 8-9) nu poate fi primita deoarece in aceasta cauză dedusa judecații o singură condiție ar fi îndeplinită aceea a vremelniciei măsurii, având in vedere ca abia in februarie in dosarul nr. l_ al Judecătoriei Târgoviște se va judeca pe fond cererea privind stabilirea domiciliului minorului si exercitarea autorității părintești; că nu este îndeplinită condiția urgentei deoarece copilul nu a fost alăptat natural și chiar dacă are doar 4 luni copilul este bine îngrijit in domiciliul unde se află; că este greșită interpretarea dată de instanța asupra urgentei raportată la situația pârtilor și raportată doar la vârsta minorului,in condițiile in care mama copilului, reclamanta a venit doar de două ori să-și vadă copilul de la momentul 17.11.2012 când a ales sa plece de lângă acesta far a un motiv bine întemeiat, si asta datorita insistentelor paratului reclamant nu ca mama si-a dorit acest lucru si a fost un simplu spectator fără a se implica in vreun mod, refuzând sa-1 hrănească sau sa-1 ia in brațe; că motivarea instanței că pârâtul se ocupa de copil „în timpul liber” in rest ocupându-se mama acestuia, pe respingerea cererii reconvenționale nu are un fundament juridic si logic, deoarece așa cum s-a dovedit cu acte pârâtul are serviciu dar și pârâta are loc de muncă; că mama doar prin faptul ca a născut un copil are drepturi dinainte prestabilite, mai avantajoase, chiar daca are loc de munca si de copil s-ar ocupa altă persoană are avantaj față de tatăl in aceeași situație; că raportat la această cauză ambii părinți au loc de muncă, fapt dovedit cu înscrisuri, și chiar de la momentul nașterii minorului, aceștia au stabilit de comun acord că cel mai bine pentru copil dar si pentru ei este ca bunica paternă să-i ajute la creșterea minorului, pentru ca ei să poată merge la lucru; că în mod normal in astfel de cauze se are în vedere interesul superior al copilului însă în cauza de fata s-a ignorat prin neefectuarea raportului privind condițiile de viata in domiciliul care s-a solicitat a fi stabilit si s-a luat o măsura chiar si vremelnică contrar acestui interes superior al copilului.
Prin întâmpinarea formulată de intimata-reclamantă T. M.-C., s-a solicitat respingerea recursului și menținerea Sentinței civile nr. 5490/17.12.2012 pronunțată de Judecătoria Tărgoviste, ca fiind legală și temeinică, arătându-se că instanța de fond a dat o hotărâre prin care a admis cererea intimatei astfel cum a fost precizată și a respins cererea reconvențională formulată de recurent și, în consecință, a dispus stabilirea locuinței copilului nostru, minorul D. Ruben-Patrik, în vârstă de 5 luni, la intimată in domiciliul bunicii sale materne, M. V., unde se află reședința sa actuală; că instanța de fond a apreciat în mod corect că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială și că sunt dovedite, argumentând incidența acestora în prezenta cauză; că se află în concediu pentru creșterea copilului și că a stat cu acesta permanent de la data nașterii, respectiv 07.08.2012 și până la data de 17.11.2012 când mama pârâtului a dat-o afară din casă, ca urmare a unui conflict; că în toată perioada cât a stat cu copilul în domiciliul recurentului, timp de 3 luni și 10 zile, l-a îngrijit personal și permanent; că nu a putut să-și alăpteze copilul decât 3 săptămâni - o săptămână în spital și două săptămâni după externare, dar nu a sistat alăptatul pentru că nu a mai vrut să-mi hrănesc copilul natural ci pentru că nu a mai avut lapte; că nici mama recurentului nu-îl poate alăpta, iar buna îngrijire e de dorit să fie de partea mamei și tatălui copilului, atunci când e posibil; că urgența este justificată de faptul că pentru un bebeluș este esențial să-și simtă mama aproape, fapt demonstrat de studiile din medicină și psihologie; că și un tată sau o bunică pot îngriji un bebeluș dar dacă acesta are mamă, este în interesul superior al acestuia ca mama să fie lângă ei pentru că există o conexiune complexă între mamă și nou-născut, determinată de hapnotomie, legătura ce se formează în perioada intrauterină și care continuă să se manifeste și după naștere; că dat fiind că problema alăptatului a fost folosită de recurent ca un argument pentru a justifica faptul că nu este nici o pierdere pentru copil chiar dacă sunt separată de acesta, arăt că nici mama recurentului nu-1 poate alăpta; că ar fi apreciat dacă mama recurentului ar fi avut față de ea o atitudine de sprijin moral și încurajare, dar era criticată permanent de aceasta; că ar fi apreciat dacă recurentul ar fi observat că nu s-a plâns de această atitudine a mamei sale și nu l-a pus niciodată în situația de a-i ține parte; că la data la care a formulat cererea, recurentul nu avea serviciu; că el s-a reangajat cu 4 zile înainte de termenul de judecată, astfel cum a aflat din înscrisurile depuse la dosar; că a depus la dosarul cauzei Declarația pârâtului, din data de 23.11.2012, din care rezultă că nu realizează venituri cu caracter permanent și că nu a solicitat indemnizație pentru creșterea minorului; că anexează Adeverința nr. 118/16.11.2012 emisă de angajatorul meu din care rezultă că am fost și sunt în concediul de creștere a copilului; că recurentul a fost angajat ca agent comercial la firma . în perioada 14.08._12, în perioada 16.10. – 15.11.2012 a lipsit nemotivat, iar la data de 16.11.2012 i-a încetat contractul de muncă, fapt care rezultă din Adeverința
nr. 474/20.11.2012 aflată la dosar; că recurentul însuși a precizat în întâmpinarea și Cererea reconvențională că lucrează de la 7.00 la 21.00, zilnic; că în aceste condiții, timpul pe care-l poate afecta îngrijirii minorului ori numai petrecerii timpului cu acesta este limitat la sfârșitul de săptămână, fapt pe care instanța de fond 1-a luat în considerare atunci când a respins cererea reconvențională; că ea se poate ocupa de nevoile minorului permanent, iar recurentul poate participa neîngrădit la creșterea și educarea lui cu toate resursele de care dispune - timp, energie,mijloace materiale; că critica recurentului privind faptul că instanța de fond n-a dispus efectuarea anchetei sociale la domiciliul bunicii materne a intimatei este neîntemeiată în condițiile în care în interogatoriul luat din oficiu recurentului de către instanța de fond acesta a admis că în acest domiciliu sunt condiții bune de trai pentru minor; că și-a stabilit temporar reședința la domiciliul bunicii materne, pe perioada iernii, deoarece face amenajări suplimentare la domiciliul său din Gheboieni, amenajări pe care nu le-a mai făcut deoarece recurentul i-a propus să stea pentru un timp, după nașterea copilului, în domiciliul părinților săi; că instanța de fond a luat interogatorii din oficiu ambelor părți prezente, punând întrebări cu privire la toate aspectele relevante și dându-le posibilitatea să-și spună punctul de vedere.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată următoarele:
Critica recurentului pârât în sensul că instanța de fond a respins în mod greșit proba cu interogatoriu, probă solicitată de ambele părți și nu a dispus efectuarea unui referat de anchetă psihosocială la domiciliul din Târgoviște al intimatei nu este întemeiată față de specificul acestei proceduri speciale ținând seama că instanța ce soluționează cererea de ordonanță președințială are obligația de a examina doar aparența dreptului; că nu poate fi analizat fondul raportului juridic dedus judecății; că, în această situație, nu se impunea ca instanța să administreze probe de natură a epuiza fondul litigiului cum sunt rapoartele de anchetă psihosocială; că, în condițiile în care doar intimata reclamantă a solicitat efectuarea unui raport de anchetă psihosocială la domiciliul său din Târgoviște, singura care avea interes să invoce respingerea cererii de administrare a acestei probe este intimata reclamantă și că, față de cererile formulate și considerentele mai sus expuse, interogatoriile părților nu erau pertinente și concludente.
Cu privire la motivul de recurs referitor la neîndeplinirea condiției urgenței, tribunalul constată că nu este fondat având în vedere următoarele considerente:
În cauză, este întrunită condiția urgenței având în vedere specificul pe care îl prezintă relațiile între mamă și copilul sugar, faptul că participarea mamei la viața copilului său de doar câteva luni și dezvoltarea unei relații corespunzătoare cu acesta presupun întotdeauna urgență față de vârsta fragedă a copilului și evoluția sa rapidă pe parcursul primele sale luni de viață. Mai mult, urgența rezultă și din perspectiva necesității ocrotirii interesului superior al copilului rezultat din relația părților, interes care impune ca minorul să fie în continuare îngrijit de mama sa care s-a ocupat de creșterea și îngrijirea copilului de la nașterea sa și până la părăsirea locuinței recurentului.
Totodată, în concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, tribunalul consideră că de dispozițiile art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului referitoare la dreptul la respectarea vieții private și de familie, trebuie să beneficieze nu doar părinții cât și copii, cu sublinierea că minorii sunt și trebuie să fie primii beneficiari ai acestui drept, atunci când interesele părinților lor sunt în conflict.
În ce privește susținerile recurentului pârât reclamant în sensul că nu există urgență deoarece copilul nu este alăptat natural și este bine îngrijit la domiciliul unde se află, acestea nu pot fi primite având în vedere că legătura dintre mamă și copilul în vârstă de câteva luni nu este influențată negativ de faptul că sugarul nu mai este alăptat natural și că întrucât cererea principală nu a fost motivată de starea proastă a copilului și nici de faptul că acesta ar fi prost îngrijit de bunica paternă ori de tată, nu are relevanță faptul că minorul este bine îngrijit în locuința tatălui.
Referitor la ultimul motiv de recurs privind greșita respingere a cererii reconvenționale, tribunalul constată că în mod corect prima instanță a stabilit locuința minorului la mamă și nu la tată ținând seama de interesul superior al minorului care impune ca acesta să fie îngrijit de un părinte și nu de una din bunici dar și de faptul că, reclamanta intimată, aflată în concediu pentru creștere a copilului de la 14.11.2012, după cum rezultă din adeverința de fila 36, poate să îi acorde copilului mult mai mult timp decât recurentul pârât, angajat la o firmă unde are un program de lucru de la 7,30 la 21,00, după cum a recunoscut recurentul în cererea reconvențională de la filele 50-52.
Față de considerentele mai sus expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat recursul, menținând hotărârea atacată.
În baza dispozițiilor art. 274 din Codul de Procedură Civilă, recurentul va fi obligat la plata către intimată a sumei de 1000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată constând onorariul avocatului conform chitanței nr. 177/09.01.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul pârât D. C. D., domiciliat în Târgoviște, ., nr. 78, ., ., împotriva sentinței civile nr. 5940 din 17.12.2012 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, intimată reclamantă fiind T. M. C., domiciliată în comuna Tătărani, ., județul Dâmbovița, sau la familia M. V., domiciliată în Târgoviște, ., ., județul Dâmbovița.
Menține hotărârea atacată.
Obligă recurentul la plata către intimată a sumei de 1000 lei –cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 29 ianuarie 2013 .
P. JUDECĂTORI
S. D. B. Brînzică C. M. G.
GREFIER
S. E. S.
Jf. A. I. N.
Dosar nr._
Judecătoria Târgoviște
Red. SD
Tehnored. .> 2 ex./31.01.2013
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 427/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Acţiune în constatare. Decizia nr. 1087/2013. Tribunalul... → |
|---|
