Pretenţii. Decizia nr. 1067/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1067/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 29-11-2013 în dosarul nr. 9848/315/2012
Dosarul nr._ RECURS
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA –SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR:1067
Ședința publică din 29.11.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN :
PREȘEDINTE- P. G.
JUDECĂTOR- C. G.
JUDECĂTOR- I. M.
GREFIER - A. Ghiorghița
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de recurentul reclamant B. N., cu domiciliul în . Oncești, ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr.3112/04.07.2013, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți T. M., O. N., O. G., S. C., cu domiciliul în ., județul Dâmbovița și O. D., cu domiciliul în . Brătulești, județul Dâmbovița, dosarul având ca obiect „pretenții”.
Recursul este timbrat cu chitanța nr._/15.11.2013, privind achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 85 lei și cu timbru judiciar în valoare de 1,5 lei.
Prezența părților, dezbaterile cauzei, au avut loc și s-au consemnat prin încheierea de ședință din data de 22.11.2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea fiind amânată pentru data de 29.11.2013 .
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria Târgoviște sub nr._ în data de 22.10.2012, reclamantul Badaran N. a chemat în judecată pe pârâții T. M., O. N., O. G., O. D. și S. C., pentru ca în baza probelor administrate, instanța să hotărască a obliga pe pârâți la plata sumei de 1170 lei, reprezentând cheltuieli pe care le-a plătit creditoarei D. D. F..
Cu cheltuieli de judecată în cuantum de 700 lei.
În motivarea acțiunii partea a arăta că prin decizia nr. 661 a Curții de Apel Ploiești în cadrul dosarului nr._, împreună cu pârâții menționați anterior, având calitatea de contestatori au fost obligați‚ în solidar la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei față de intimata Didoaca D. F., domiciliată în comuna Voinești, ..
A fost singura persoană împotriva căreia s-a dispus inițierea procedurii de recuperare a cheltuielilor prin executor judecătoresc, astfel încât, la cuantumul datorat s-au adăugat și cheltuieli de 170 lei de executare, conform dosarului de executare al Biroul Executorului Judecătoresc S. M. din Targoviste, nr. 127/2010. Din totalul pensiei de 424 lei îi sunt popriți 83 lei lunar, până la concurența sumei de 1170 lei.
A solicitat obligarea pârâților la achitarea contravalorii sumei care revine fiecăruia în mod firesc din totalul de 1170 lei, la care au fost în solidar obligați față de D. Dojană F., câte 195 lei pentru fiecare dintre aceștia; obligarea acestora de a achita fiecare câte 140 lei cheltuieli de judecată.
În dovedirea acțiunii au fost depuse înscrisuri (f-11 și urm.).
La termenul din 13.12.2012, partea reclamantă a depus o cerere precizatoare prin care a arătat că înțelege să mărească câtimea obiectului, arătând că în baza art. 132 alin 2 pct. 2 din Cod procedura civila, solicită instanței să ia act de majorarea pretențiilor împotriva pârâților de la suma de 1170 lei din acțiunea introductivă, la suma de 1970 lei, motivat de următoarele aspecte:
Prin decizia civilă nr. 30/2003 definitivă și executorie, s-au stabilit cheltuieli de judecată în favoarea recurentei D. D. F. în cuantum de 1000 lei, la care s-au stabilit cheltuieli de executare în sumă de 33 lei.
Ca urmare a punerii în executare a acelei sentințe, i s-a înființat poprire pe pensie începând cu luna noiembrie 2010 până în luna sept. 2011 de câte 93 lei lunar, iar în luna octombrie i s-a oprit suma de 10 lei. Totalizând sumele înseamnă 11 luni x 93 lei + 10 = 1033 lei
La această sumă se adaugă suma de 1331 lei plătită în baza deciziei 661/2007, astfel ca în total i s-a reținut din pensie, suma totală de 2364 lei.
Din această sumă de 2364 a scăzut cota sa de cheltuieli reprezentând 1/6 din aceasta, adică 2364: 6 = 394 și 2364 – 394 = 1970 lei.
Rezultă deci cu suma totală ce trebuie restituită de către pârâții din prezenta cauză, este de 1970 lei, respectiv suma de 394 lei pentru fiecare pârât.
La termenul din 28.03.2013 reclamantul a depus noi precizări scrise (f-104), prin care a arătat că a solicitat prin acțiunea inițială obligarea pârâților în solidar la plata sumei de 1170 lei, reținută în baza titlului executoriu, respectiv sentința civilă nr. 661/2007, conform căreia i s-a înființat poprire pe pensie începând cu luna aprilie 2012, câte 83 lei lunar, până la concurența sumei de 1331 lei ( inclusiv cheltuieli de executare – așa cum rezultă din disp. de poprire ).
Ulterior a precizat că solicită obligarea pârâților în solidar și la suportarea sumei de 1033 lei, sumă reținută în baza deciziei civile nr. 30/2003 reținută de către Biroul Executorului Judecătoresc „S. M.” începând cu luna noiembrie 2010 până în luna septembrie 2011, câte 93 lei lunar, iar în luna octombrie i s-a reținut suma de 10 lei, așa cum rezultă din dispoziția de poprire nr._/24.09.2010 comunicată către Casa Județeană de Pensii Dâmbovița.
Prin cererea înregistrată în data de 22.11.2012 (f-27), pârâții O. N., O. G., O. D. au arătat că sunt de acord cu pretențiile reclamantului privind plata cotei părți de 195,00 lei ce le revenea.
Părțile au solicitat, de asemenea, respingerea capătului de cerere privind obligarea lor la cheltuielile ocazionate de prezentul dosar întrucât ne aflăm în situația prevăzută de art. 275 C.p.c. și art. 1522 alin. 1 C.p.c.
Legal citat pârâtul T. M. a formulat întâmpinare (f-29), prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată îndreptată împotriva sa deoarece toate actele de executare întocmite de către executorul judecătoresc M. S. privind persoana sa, în calitate de debitor, au fost anulate prin sentința civilă nr. 6005/3.12.2010 și decizia civilă nr. 433/11 aprilie 2011, pronunțate în dosarul nr._ de către Judecătoria Targoviste și respectiv Tribunalul Județean Dâmbovița.
S-au depus alăturat sentința civilă nr. 6005/03.12.2010 și decizia civilă nr. 433/11 aprilie 2011 din care rezultă faptul că s-au anulat actele de executare întocmite de către executorul S. M..
La termenul din 13.12.2012 pârâtul S. C., prin apărător, a precizat că achiesează la pretențiile reclamantului constând în cota datorată de 195,00 lei la care se adaugă cea de 140,00 lei.
A fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
De asemenea au fost solicitate și comunicate copii de pe dosarele de executare silită nr. 127/2012 (f-44 și urm.) și nr. 323/2009 ale B. M. S..
În data de 18.06.2013, la solicitarea instanței de fond același executor judecătoresc a comunicat și o situație cu sumele reținute în cele două dosare de executare silită (f-185).
Prin sentința civilă nr.3112/04.07.2013 s-a dispus admiterea în parte a acțiunii, obligarea fiecărui pârât la plata sumei de 195 lei și a sumei de 230 lei.
În considerentele sentinței s-a reținut că în cazul dosarului de executare silită nr. 323/2009, au fost puse în executare silită obligațiile stabilite în sarcina fiecăreia din părțile din prezentul dosar, în mod separat, prin procesele verbale de stabilire a cheltuielilor de executare silită întocmite de către executorul judecătoresc (suma stabilită în sarcina reclamantului cu titlu de cheltuieli de executare silită fiind de 1000,00 lei potrivit procesului verbal de la f-124; a se vedea în acest sens și adresa înaintată de către executor la f-185).
Titlul executoriu pus în executare în dosarul de executare silită menționat este reprezentat de decizia nr. 30/2003 pronunțată de Judecătoria Târgoviște (f-109), rămasă irevocabilă prin ca urmare a constatării perimării căii de atac prin decizia nr. 194/07 pronunțată de C.A. Ploiești (f-114).
Prin titlul executoriu menționat fiecare din părțile din prezentului dosar era obligată să lase în deplină proprietate și posesie un anumit imobil.
Potrivit adresei comunicate de către executorul judecătoresc însoțită de dovezi în acest sens anexate adresei, rezultă că s-a executat efectiv doar suma de 1000,00 lei reprezentând cheltuieli de executare silită, de la partea reclamantă din prezentul dosar.
Instanța de fond a constatat că reclamantul nu a făcut dovada că în acest dosar de executare silită a achitat sume de bani datorate de către pârâți.
În cazul celui de al doilea dosar de executare silită, cu nr. 127/2010 au fost puse în executare silită obligațiile stabilite în sarcina fiecăreia din părțile din prezentul dosar, au fost de:
-1000,00 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată suportate de către partea creditoare în dosarul de fond;
-170,00 lei, cu titlu de cheltuieli de executare silită stabilite prin procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare silită (f-78).
Titlul executoriu pus în executare în dosarul de executare silită menționat, și care viza părțile din prezentul dosar, este reprezentat de decizia nr. 661/2007 pronunțată de C.A. Ploiești (f-46 și urm.).
Prin titlul executoriu menționat părțile erau obligate în solidar să plătească 1000,00 lei cheltuieli de judecată.
Potrivit adresei comunicate de către executorul judecătoresc însoțită de dovezi în acest sens anexate adresei, rezultă că s-a executat efectiv toată suma de 1170,00 lei exclusiv de la reclamantul din prezenta cauză, prin poprire.
Instanța de fond a constatat că reclamantul a făcut dovada că în acest dosar de executare silită a achitat sume de bani în cuantum de 1170 datorate în solidar de către părți.
Prima instanță a reținut, în privința acestei ultime sume, că pârâții, mai puțin pârâtul T. M., au recunoscut achitarea de către reclamant a întregii sume de 1170,00 lei.
În privința sumei de 1335,00 lei, pe care reclamantul pretinde că a achitat-o părții creditoare în dosarele de executare silită menționate, instanța de fond a constatat că recipisa depusă de către parte (f-84) reprezintă o consemnare la dispoziția executoriului judecătoresc făcută de către parte, adică o plată voluntară care trebuia acceptată de către beneficiar, acceptare care nu s-a dovedit însă a fi făcută. Judecătoria a reținut că reclamantul nu a făcut dovada că această sumă a fost efectiv ridicată de către partea creditoare.
Totodată se constată din adresa executorului și din actele dosarelor de executare silită depuse că executarea obligațiilor stabilite în sarcina părților prin titlurile executorii menționate s-a făcut prin poprire (reținerea sumei de 1170,00 lei făcându-se din pensia reclamantului).
În drept instanța de fond a reținut următoarele: raportat la momentul efectuării plății sumelor pretinse în prezenta cauză, devin aplicabile dispozițiile de drept substanțial din C.civ. de la 1864.
Potrivit art. 1039 C.civ. de la 1864 obligația este solidarã din partea debitorilor, cînd toți s-au obligat la același lucru, astfel ca fiecare poate fi constrâns pentru totalitate, și ca plata fãcuta de unul din debitori libereazã și pe ceilalți cãtre creditor.
În prezenta cauză, în dosarul de executare silită nr. 323/2009, au fost stabilite cheltuieli de executare în cuantum de 1000,00 lei, exclusiv în sarcina reclamantului, pe care partea le-a achitat.
Această sumă nu poate fi pretinsă de la pârâți și nici împărțită între părți întrucât nu reprezintă o obligație solidară.
De altfel cheltuielile de executare silită în cuantum de 1000,00 lei stabilite de executor nici nu puteau fi solicitate de la celelalte părți întrucât titlul executoriu stabilea obligații separate pentru fiecare parte, care necesitau acte de executare distincte și deci cheltuieli de executare separate pentru fiecare debitor.
În dosarul de executare silită nr. 323/2009 însă prin titlul executoriu ce a stat la baza declanșării executării silite și prin procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare s-a stabilit obligația solidară de plată a sumei de 1170,00 lei, obligație recunoscută de altfel de către o parte din pârâți.
În cazul acestei ultime obligații devin incidente dispozițiile art. 1052 C.civ. de la 1864, care stabilește că obligația solidarã, în privința creditorului, se împarte de drept între debitori; fiecare din ei nu este dator unul cãtre altul decât numai partea sa.
Sunt aplicabile și dispozițiile art. 1053 și 1108 pct. 3 C.civ. din 1864.
În baza acestor dispoziții instanța de fond a constatat că reclamantul este îndreptățit să ceară de la fiecare dintre pârâți cota de 1/6 din suma de 1170,00 lei stabilită în sarcina părților în solidar.
În privința sumei de 1331,00 lei pretinsă de către parte a fi stabilită prin decizia nr. 661/2007 pronunțată de C.A. Ploiești (f-46 și urm.) instanța considerând că aceasta nu este datorată de către pârâți întrucât:
-pe de o parte reclamantul nu a făcut dovada că ar fi achitat efectiv această sumă părții creditoare;
-iar pe de altă parte, din analiza titlului invocat reiese că părțile nu au fost obligate la plata unei sume de 1331,00 lei.
În ceea ce privește solicitarea reclamantului de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată pentru prezenta cauză, instanța de fond, în baza art. 274 alin. (1) C.p.c. din 1865, a admis-o în parte, pentru suma de 230,00 lei reținând faptul că pârâții au căzut în parte în pretenții, fiind dovedită culpa procesuală a acestora. În privința cuantumului cheltuielilor instanța de fond a avut în vedere taxele judiciare achitate și onorariul de avocat suportate (f-4, 25, 97, 190).
Judecătoria a apreciat că nu poate reține apărarea pârâților în sensul că întrucât au achiesat la pretențiile părții reclamante până la prima zi de înfățișare nu pot fi obligați la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul dosar, devenind aplicabile dispozițiile art. 275 C.p.c. de la 1865.
Instanța de fond a mai reținut în motivarea soluției împrejurarea că pârâții au fost puși în întârziere cu privire la obligația de plată a sumelor datorate în dosarul de executare silită anterior sesizării instanței (și anume din momentul operării subrogației de drept în drepturile creditorului prin plata făcută acestuia, prin efectul subrogației reclamantul dobândind inclusiv beneficiul punerii în întârziere a debitorilor de către creditor), astfel încât achiesarea din prezenta cauză nu mai prezintă relevanță sub aspectul angajării răspunderii civile delictuale pentru prejudiciul provocat părții reclamante (cheltuielile de judecată nefiind altceva decât aplicația în plan procesual a principiilor care guvernează răspunderea civilă delictuală).
Împotriva acestei sentințe reclamantul B. N. a declarat recurs.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că instanța de fond nu a sesizat faptul că la suma inițială de 1000 lei din titlu executoriu s-au adăugat și cheltuielile de executare în sumă de 331 lei, pe care recurentul le-a suportat integral, dovada fiind cupoanele de pensie din lunile aprilie 2012 – august 2013, motiv pentru care fiecare pârât trebuia obligat la plata sumei de câte 222 lei.
Instanța nu avea temei pentru respingerea capătului doi de cerere, pentru că prin precizările formulate recurentul a înțeles să-și majoreze câtimea pretențiilor cu suma de 1033 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de executare suportate în exclusivitate în dosarul de executare nr.323/2009.
Instanța a ignorat adresa de poprire a Casei Județene de Pensii Dâmbovița din care rezultă că i s-au reținut aceste sume din pensie.
În privința cheltuielilor de judecată, recurentul a arătat că în mod nejustificat au fost admise doar în parte, deoarece procesul a fost declanșat de opoziția pârâților intimați în achitarea sumelor datorate.
În drept, art.304, pct.7, 9 Codul de procedura civila.
Analizând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, tribunalul constată:
Critica referitoare la motivarea contradictorie a sentinței contestate nu este întemeiată, motivarea instanței de fond fiind una coerentă, respectându-se disp. art.261, alin.1 C.pr.civ.
Nemotivarea devine aplicabilă în momentul în care există contradicție între: considerente și dispozitiv, în sensul că dintr-o parte a hotărârii rezultă că acțiunea este întemeiată, iar din altă parte rezultă că este neîntemeiată; există contradicție între considerente, adică din unele rezultă netemeincia acțiunii, iar din altele temeinicia sa; lipsește motivarea soluției sau aceasta este superficială ori cuprinde considerente ce nu au legătură cu cauza.
Din motivarea sentinței rezultă că instanța a analizat probele administrate, reținând situația de fapt rezultată și temeiul de drept aplicabil cauzei.
În fapt, în dosarul de executare silită nr.127/04.05.2010 al B. M. S. s-a solicitat punerea în executare a dec. civ. nr.661/15.06.2007 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești prin care contestatorii O. N., O. G., O. D., T. M., S. C. și B. N. au fost obligați în solidar la plata sumei de 1.000 lei către intimata D. D. F.. Prin procesul verbal nr.127/2010 întocmit de B. M. S. s-au stabilit cheltuieli de executare în sumă de 170 lei, iar prin somația nr.127 din 19.10.2011 recurentul a fost somat să achite suma de 1170 lei reprezentând cheltuieli de judecată și cheltuieli de executare silită (fila 79 dosar).
Din recipisa de consemnare nr._/1 din 11.10.2012 (fila 84 dosar) coroborată cu adresa B. M. S. nr._/14.11.2012 rezultă că suma de 1335 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de judecată stabilite prin decizia civilă nr.661/15.06.2007 a fost consemnată de Casa Județeană de Pensii Dâmbovița, la dispoziția executorului judecătoresc, care la rândul său a solicitat CEC Bank virarea sumei într-un cont deschis la Banca Transilvania având ca beneficiar pe D. Dojană F..
În cel de al doilea dosar de executare silită cu numărul 323/2009 aflat pe rolul B. M. S. s-a solicitat executarea silită a dec. civ. nr.30/17.01.2003 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr.7810/2002 prin care recurentul împreună cu intimații au fost obligați să lase în deplină proprietate și posesie diferite suprafețe de teren pe care le ocupaseră fără drept. În urma declanșării executării silite de către aceeași creditoare, au fost stabilite prin procesele verbale de stabilire a cheltuielilor de executare silită întocmite de către executorul judecătoresc cheltuieli de executare silită - suma stabilită în sarcina recurentului cu titlu de cheltuieli de executare silită fiind de 1.000 lei potrivit procesului verbal de la fila 124 și adresei înaintată de către executor de la fila185. În această adresă se arată că suma de 1.000 lei a fost recuperată de la recurent prin poprire la Casa Județeană de Pensii Dâmbovița începând cu luna decembrie 2010, în rate de câte 90 lei lunar.
Obligația solidară este acea obligație cu mai mulți debitori la care creditorul este îndreptățit să ceară oricărui codebitor executarea integrală a prestației ce face obiectul obligației – art.1039 Cod Civil. Întrucât solidaritatea este o excepție de la regula divizibilității datoriei, ea trebuie să fie stipulată expres, deoarece solidaritatea nu se prezumă – art.1041 Cod Civil. Efectul principal al solidarității pasive între codebitori cu privire la raporturile dintre ei, este acela că ori de câte ori numai unul dintre ei plătește întreaga datorie, prestația executată se împarte de plin drept între codebitori și trebuie suportată de toți. Astfel, codebitorul care a plătit toată datoria poate să se întoarcă împotriva celorlalți și să le pretindă tot ceea ce a plătit peste partea lui – art.1052 Cod Civil.
Aceasta este și situația de față, aplicabilă doar în ceea ce privește dosarul execuțional nr. 127/04.05.2010 al B. M. S. solidaritatea codebitorului rezultând în mod expres din cuprinsul dispozitivului dec. civ. nr.661/15.06.2007 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, fiind deci îndeplinită cerința impusă de art.1041 Cod Civil.
În ceea ce privește modul de calcul al sumei, tribunalul constată că într-adevăr raportat la suma achitată conform recipisei de consemnare și a adresei executorului judecătoresc către CEC Bank Târgoviște (fila 84) și anume 1335 lei, fiecăruia dintre cei cinci pârâți intimați îi revine obligația de a achita câte 222 lei și nu 195 lei așa cum a dispus instanța de fond.
În privința executării silite a deciziei civile nr.30/2003 tribunalul constată că nu se poate aplica principiul solidarității între codebitori, ca în situația anterioară, deoarece în acest caz solidaritatea nu este prevăzută nici de lege și nici de titlul executoriu ce face obiectul executării silite.
Așa cum a reținut și instanța de fond, prin titlu executoriu se stabilesc obligații distincte pentru fiecare dintre pârâții din acel dosar (părți în litigiu de față), respectiv eliberarea unor suprafețe de teren diferite ca întindere și amplasament, astfel încât în mod firesc fiecare dintre acestea are obligația legală de a suporta cheltuielile ocazionate de punerea în executare a hotărârii judecătorești.
În mod legal și temeinic instanța de fond a dispus obligarea intimaților la suportarea parțială a cheltuielilor de judecată, deoarece din coroborarea art.274 cu art.276 Codul de procedura civila, rezultă în mod neechivoc că în cazul încuviințării parțiale a pretențiilor ce fac obiectul acțiunii, instanța poate aprecia în ce măsură se justifică acordarea cheltuielilor de judecată.
Așa fiind, în situația admiterii în parte a acțiunii, este firesc ca parțial cheltuielile de judecată să rămână în sarcina reclamantului care în mod nejustificat a formulat pretenții ce s-au dovedit a fi neîntemeiate, motiv pentru care se impune diminuarea cheltuielilor de judecată proporțional pretențiilor încuviințate, taxa judiciară de timbru fiind calculată în funcție de acest criteriu.
Pentru aceste considerente, tribunalul va admite recursul, va modifica în parte sentința în sensul obligării fiecărui pârât la plata sumei de 222 lei.
Potrivit art.274 Codul de procedura civilă, tribunalul va reține culpa procesuală a intimaților, motiv pentru care îi va obliga la plata sumei de 85 lei reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru, conform chitanței nr._ din 15.11.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul reclamant B. N., cu domiciliul în . Oncești, ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr.3112/04.07.2013, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți T. M., O. N., O. G., S. C., cu domiciliul în ., județul Dâmbovița și O. D., cu domiciliul în . Brătulești, județul Dâmbovița.
Modifică în parte sentința recurată, în sensul obligării fiecărui pârât la plata sumei de 222 lei.
Obligă intimații în solidar la plata sumei de 85 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 29.11.2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, |
P. G. | C. G. | I. M. |
GREFIER
A. Ghiorghița
Judecătoria Târgoviște
Dosar fond_
Judecător fond S. I. alexandru
Redact. PGh./ Tehnoredact .A.Gh
3 ex / 17.12.2013
.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 13/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Partaj judiciar. Decizia nr. 706/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
