Revendicare imobiliară. Decizia nr. 13/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 13/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 28-01-2013 în dosarul nr. 4399/315/2008*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR.13
Ședința publică din data de 28 ianuarie 2013
Președinte – N. C.
Judecător – R. M.
Grefier - N. D.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de pârâtul B. I.G., domiciliat în comuna Tătărani, ., împotriva sentinței civile nr.2600 din 7.05.2012 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S. E., domiciliată în comuna Tătărani, ., județul Dâmbovița, având ca obiect – revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: apelantul-pârât B. I.G., asistat de avocat B. V., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/4.01.2013 (fila 15), intimata-reclamantă S. E. prin procurator S. M., în baza procurii judiciare nr.1288/4.06.2008 (fila 12 dosar fond).
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul în care se află judecata, procedura de citare legal îndeplinită, cererea de apel este timbrată cu suma de 50 lei conform chitantei nr._/9.11.2012 (fila 7) și 1,50 lei timbru judiciar, cererea de apel este motivată, după care:
Președintele completului de judecată verifică personal modul de îndeplinire a procedurii de citare și constată că este legal îndeplinită.
Apărătorul apelantului, având în vedere calificarea căii de atac în apel la acest termen de judecată, care este o cale de atac devolutivă, solicită să se încuviințeze proba cu interogatoriu și proba cu martori, urmând ca, în raport de răspunsurile la interogatoriu și de declarațiile martorilor, să solicite și completarea raportului de expertiză.
Procuratorul intimatei se opune la aceste probe, întrucât cauza se află la al doilea ciclu procesual și au mai fost administrate probe cu ocazia judecării cauzei pe fond la primul ciclu procesual, când s-au efectuat și două cercetări locale, iar prin expertiză s-a constatat că gardul a fost în linie dreaptă.
Instanța, deliberând asupra probelor cu interogatoriu și martori, respinge cererea apărătorului apelantului în sensul administrării acestor probe, având în vedere că probele au fost deja administrate în fața instanței de fond, care constituie material probator suficient în funcție de care instanța poate să se pronunțe.
Apărătorul apelantului mai învederează faptul că instanța de fond a mai dispus și admis și obiecțiunile la raportul de expertiză și efectuarea unui nou raport de expertiză, pentru care apelantul a și achitat suma ce reprezintă onorariul expertului, aproximativ prin luna august 2012. Solicită să se acorde un termen pentru a face această dovadă, în sensul că apelantul a achitat onorariul expertului care urma să întocmească un nou raport de expertiză.
Procuratorul intimatei se opune la această cerere.
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, constată că la dosar nu se află dovada că instanța a dispus completarea raportului de expertiză și respinge cererea de amânare a cauzei pentru a e depune la dosar dovada achitării onorariului expertului, întrucât nici la primul ciclu procesual, nici la cel de al doilea ciclu procesual, instanța nu a dispus completarea raportului de expertiză, la dosar aflându-se numai o completare a expertizei care a fost achitată de reclamantă, astfel că nu se justifică amânarea cauzei.
Părțile precizează că nu mai au cereri de formulat, probe de administrat, apreciază cauza în stare de judecată.
Instanța, având în vedere că nu sunt cereri prealabile de formulat, excepții de invocat, probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra apelului civil de față.
Pentru apelantul-pârât B. I.G., avocat B. V. având cuvântul, a susținut motivele de apel, arătând că este vorba de o acțiune în revendicare și nu de o acțiune în constatare, că instanța de fond nu reține în mod corect declarațiile martorilor, iar expertul nu prezintă situația reală de la fața locului, situație este prezentată corect prin fotografiile care au fost depuse la dosar și prin administrarea noilor probe. A solicitat admiterea apelului, pe fond respingerea acțiunii formulată de reclamantă, cu cheltuieli de judecată potrivit chitanței de la dosar.
Procuratorul intimatei-reclamante S. E. a solicitat respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond, ca fiind legală și temeinică, potrivit concluziilor din întâmpinare, arătând că eroarea a pornit de la calcularea greșită a suprafețelor de către primărie, astfel că cererea reclamantei este întemeiată.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod procedură civilă, socotindu-se lămurită, președintele declară dezbaterile închise și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 2600/07.05.2012, Judecătoria Târgoviște a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S. E., în contradictoriu cu pârâtul B. I. G., a stabilit linia de hotar dintre proprietatea reclamantei și cea a pârâtului, situate în comuna Tătărani, . Casei”, jud. Dâmbovița, pe aliniamentul cuprins între punctele_-123-127, stabilit prin raportul de expertiză (completare) depus la data de 11.03.2009 de expert Aculov A., a obligat pârâtul să lase în deplină proprietate și posesie reclamantei suprafața S2 de 25 mp ocupată din terenul reclamantei, astfel cum este identificată prin raportul de expertiză (completare) depus la data de 11.03.2009 de expert Aculov A., între punctele_-_-_-114-113, a obligat pârâtul la plata sumei de 1550 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, către reclamant.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că, astfel cum reiese din contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3977 din 30.09.1997 de notarul public H. M. (f. 6) reclamanta a cumpărat de la tatăl său B. A. I. terenul loc de casă în suprafață de 668 mp, situat în intravilanul satului C., . act cumpărând și 7/8 din imobilul casă și magazie situat pe același teren, reclamanta fiind proprietarul diferenței de 1/8 din aceste construcții, că pârâtul a dobândit prin moștenire suprafața de 700 mp teren de la tatăl său, B. A. I., conform certificat de moștenitor nr. 77 din 23.03.1999, teren care se învecinează pe latura de Sud cu terenul susmenționat aparținând reclamantei, sora sa.
A mai reținut că terenul nici uneia dintre părți nu este identificat prin puncte și lungimi în cadrul titlului de proprietate și deși ambele părți au dobândit de la aceeași persoană, tatăl acestora B. A. I., nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului în persoana acestuia, prin urmare, linia de graniță dintre cele două proprietăți este cea rezultată din unirea acestor două tronsoane pe aliniamentul cuprins între punctele_-123-127, stabilit prin raportul de expertiză (completare) depus la data de 11.03.2009 de expert Aculov A. (f. 42-43), astfel cum concluzionează și acesta în raportul de expertiză (completare) depus la data de 18.06.2009 (f. 56).
În continuarea motivării instanța de fond a arătat că prin stabilirea acestei granițe între proprietățile părților reclamanta ar urma să dețină o suprafață de 718 mp, cu 50 mp mai mult decât cea rezultată din contractul de vânzare cumpărare exhibat de aceasta, însă acest fapt nu este de natură să contrazică concluzia vizând amplasamentul, având în vedere că și pârâtul urmează să dețină o suprafață de 720 mp, cu 20 mp mai mult decât cea din certificatul de moștenitor nr. 77 din 23.03.1999, invocat de acesta drept temei al stăpânirii sale asupra terenului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, calificat apel, pârâtul care a arătat că apreciază incidente în cauză dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041 Cod procedură civilă, instanța de fond pronunțând sentința în totală contradicție cu probele administrate și dispozițiile legale în materie; că potrivit contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.3977/30.09.1997 de BNP H. M., intimata – reclamantă S. E. a cumpărat de la B. A I. și B. G. suprafața de 668 mp teren situat în intravilanul comunei Tătărani, ., precum și 7/8 din imobilul casă și magazie situat pe același teren; că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea și a distrus obligarea sa să-i lase în deplină proprietate și posesie reclamantei suprafața de 25 mp și totodată, a stabilit greșit și linia de hotar potrivit raportului de expertiză (completare) depus la data de 11.03.2009 de expert Aculov A..
Apelantul a mai arătat că de esența admisibilității acțiunii în revendicare este acapararea, dovada pe care intimata – reclamantă nu a făcut-o sub nicio formă, că potrivit actelor de proprietate, intimata – reclamantă a cumpărat o suprafață de teren de 668 mp, deținând în fapt la acest moment o suprafață mai mare (respectiv 706 mp, așa cum rezultă din raportul de expertiză Aculov depus la 05.02.2009) și cu toate acestea instanța de fond îi „acordă” reclamantei o suprafață și mai mare, în condițiile în care aceasta nu deține vreun titlu pentru ea, că este practic, o îmbogățire fără justă cauză, în dauna proprietății sale.
A mai criticat sentința pe motiv că instanța de fond a ignorat și soluția pronunțată în mod irevocabil în cauza în care a constituit temei al suspendării acestui litigiu, soluție în urma căreia contractul de vânzare – cumpărare încheiat în 1997 a rămas valabil și că în ceea ce privește stabilirea liniei de hotar, instanța de fond greșește deoarece aliniamentul corect este cel evidențiat de expert Aculov cu culoarea verde pe schița de plan între punctele_-_-_-_-127.
Prin întâmpinare intimata – reclamantă a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând că în cauza dedusă judecății au fost administrate toate probele admise de lege, cu înscrisuri, interogatorii, martori, două cercetări la fața locului și expertiză tehnică, care au determinat instanța de fond să-i admită acțiunea introductivă sub aspectul celor două capete de cerere; că așa cum a constatat și instanța de fond urmare a probelor administrate în cauză, terenul niciuneia dintre părți, nu a fost identificat prin puncte și lungimi în cadrul titlului de proprietate, deși ambii au dobândit terenurile de la tatăl lor B. A.I., nu s-a făcut dovada titlului de proprietate asupra celor două terenuri în persoana autorului lor, acesta declarând că a moștenit la rândul său, terenurile în cauză de la tatăl său.
Examinând sentința apelată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată apelul nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Prin motivele de apel se susține faptul că reclamanta nu a făcut dovada acaparării vreunei suprafețe de teren întrucât acapararea este de esența acțiunii în revendicare.
A mai criticat sentința și pentru faptul că aceasta deține la acest moment o suprafață mai mare decât cea cumpărară, situație ce impunea ca instanța de fond să nu admită acțiunea în revendicare.
Criticile formulate nu sunt întemeiate.
Astfel, potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3977/30 septembrie 1997, numiții B. A.I., B. I.C. și B. I.G., în calitate de vânzători au înstrăinat intimatei reclamante S. E. imobilul compus din teren în suprafață de 668 mp loc de casă și cota de 7/8 din casa construită pe acest teren în suprafață de 52 mp, cu două camere de locuit, bucătărie, cămară și sală, precum și cota de 7/8 dintr-o magazie în suprafață de 91 mp, bunuri situate în intravilanul satului C., ., având ca vecini la nord B. I.G., la sud B. C., la est șoseaua județeană Târgoviște-Cândești și la vest R. G..
La baza încheierii contractului de vânzare-cumpărare a stat o documentație de înstrăinare întocmită de .: cerere formulată de autorul părților B. A.I. prin care solicita să i se aprobe vânzarea către fiica sa a unei suprafețe de teren, certificat emis de . se certifică existența în registrul agricol volumul III poziția 151 a unei suprafețe de 668 mp, situat în pct.”Căminul casei” în localitatea Tătărani, satul C., județul Dâmbovița, acest certificat fiind însoțit de schița terenului, procesul verbal, declarația notarială, certificatul de moștenitor și autorizația de construcție care au fost comunicate notarului public în vederea perfectării actului de înstrăinare.
Din planul de situație anexat și din procesul verbal menționate mai sus rezultă că potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3977/30 septembrie 1997 s-a vândut și respectiv s-a cumpărat un teren având o lungime de 38 m și o lățime medie de 19,70 m, hotarul pe latura de 38 ml fiind în linie dreaptă.
Prin urmare, chiar dacă în contractul de vânzare-cumpărare nu sunt precizate dimensiunile terenului, din documentația care a stat la baza întocmirii acestuia rezultă aceste dimensiuni.
Instanța de fond a dispus stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile părților pe aliniamentul_-123-127, stabilit prin raportul de expertiză (completare) întocmit de expert Aculov A., la întocmirea expertizei avându-se în vedere această documentație de înstrăinare, respectiv faptul că pe latura dinspre pârât terenul este în linie dreaptă.
Aliniamentul în linie dreaptă dintre proprietățile părților este confirmat și de martorul N. M., propus de pârât, care a declarat că hotarul dintre părți a fost stabilit cu acordul tatălui părților, că în prezent nu mai există gard, iar linia de hotar dintre cele două proprietăți era în linie dreaptă și nu știe dacă prin înțelegerea părților acesta a mai suferit modificări.
Aceeași situație de fapt referitoare la linia de hotar dintre proprietățile părților rezultă și din declarația martorului S. G., propus de reclamant, care a arătat că între proprietăți a existat un gard edificat în timpul vieții tatălui părților, că partea unde stătea acesta i-a rămas reclamantei, gardul fiind la 60 cm de fundația anexelor gospodărești și fiind amplasat în linie dreaptă de la drum până la vecinul din spate, pârâtul fiind cel care a desființat gardul.
Declarația martorei S. I., propusă de pârât nu se coroborează cu celelalte probe și cuprinde și mențiuni contradictorii, respectiv faptul că hotarul dintre proprietăți nu a fost modificat, că pârâtul nu a acaparat nimic și că gardul a fost refăcut dar nu știe dacă pe vechiul amplasament.
Este adevărat că prin stabilirea acestei modalități de grănițuire reclamanta ar urma să dețină o suprafață de 718 mp cu 50 mp mai mult decât cea rezultată din contractul de vânzare-cumpărare, însă în aceeași măsură și pârâtul urmează să dețină suprafața de 720 mp cu 20 mp mai mult decât cea din certificatul de moștenitor nr.77/23.03.1999 care atestă existența în patrimoniul său a acestui teren.
De altfel, calculul suprafeței terenului înstrăinat către intimata reclamantă prevăzut în contractul de vânzare-cumpărare a fost eronat, astfel cum rezultă și din adeverința nr.2052/16.04.2010 eliberată de Primăria comunei Tătărani care menționează că suprafața corectă a terenului este de 748,60 mp ce rezultă din înmulțirea lungimii de 38 ml și lățimea medie de 19,70 ml, nu de 668 mp așa cum s-a calculat inițial.
Chiar dacă în contractul de vânzare-cumpărare este prevăzută suprafața de 668 mp, din probele administrate rezultă că intenția părților la momentul încheierii actului de vânzare-cumpărare a fost aceea de a transfera dreptul de proprietate asupra întregii suprafețe cuprinsă între vecinătățile indicate în act și delimitate prin documentația de înstrăinare, stăpânită între aceste limite până la desființarea gardului de către pârât.
În această situație nu se poate vorbi despre o îmbogățire fără justă cauză a reclamantei, așa cum se afirmă prin motivele de apel, pârâtul fiind cel care a acaparat prin modificarea hotarului dintre părți suprafața de 25 mp, astfel cum aceasta este identificată prin raportul de expertiză (completare) depus la data de 11.03.2009 la dosar de expert Aculov A..
Nu este întemeiată nici critica referitoare la faptul că printr-o hotărâre irevocabilă, contractul de vânzare-cumpărare încheiat în 1997 a rămas valabil și că instanța a ignorat soluția pronunțată în această cauză care a constituit și temei al suspendării soluționării prezentului litigiu.
Împrejurarea că printr-o sentință irevocabilă s-a constatat faptul că nu există motive de anulare a contractului de vânzare-cumpărare nu poate să conducă, prin ea însăși, la respingerea acțiunii în revendicare, știut fiind faptul că această acțiune poate fi formulată de proprietarul care a pierdut posesia bunului său, împotriva posesorului neproprietar și că atunci când și pârâtul se apără invocând un titlu de proprietate, instanța trebuie să procedeze la compararea titlurilor și să stabilească care dintre cele două titluri este mai bine caracterizat.
Se mai susține de către apelant că aliniamentul corect este cel evidențiat de expert Aculov A. cu culoarea verde pe schița de plan între punctele_-_-_-_-127 și că aceasta ar fi singura modalitate prin care dreptul de proprietate al niciuneia dintre părți nu ar fi afectat.
Tribunalul constată că în această variantă de grănițuire, hotarul dintre proprietățile părților nu s-ar afla în linie dreaptă, or din analiza efectuată mai sus rezultă care sunt argumentele pentru care în mod corect instanța a stabilit grănițuirea în linie dreaptă, iar pe de altă parte, în oricare dintre modalitățile de grănițuire, părțile dețin în plus suprafețe de teren față de cele existente în actele de proprietate.
Pentru cele ce preced, tribunalul, în baza art.296 Cod procedură civilă, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul B. I.G., domiciliat în comuna Tătărani, ., împotriva sentinței civile nr.2600 din 7.05.2012 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S. E., domiciliată în comuna Tătărani, ., județul Dâmbovița.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 28.01.2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | |
N. C. | R. M. |
GREFIER
N. D.
J.f. N. M. A.
Judecătoria Târgoviște
Dosar fond nr._
Red. C.N. / Tehnored.A.N/CV
14.02.2013/4 exemplar
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 1087/2013. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 1067/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
