Pretenţii. Decizia nr. 359/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 359/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 11-04-2013 în dosarul nr. 7513/315/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA - SECȚIA I CIVILĂ
Decizia Civilă nr. 359
Ședința publică din data de 11 aprilie 2013
Instanța constituită din:
Președinte: L. B.
Judecător: M. M.
Judecător: N. C.
Grefier: A. P.
Pe rol fiind judecarea recursului civil promovat de recurentul-pârât S. R. reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județul Dâmbovița împotriva sentinței civile nr.176 din 16.01.2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, intimată-reclamantă fiind P. A. C., domiciliată în Târgoviște, .. 94, județul Dâmbovița, având ca obiect „pretenții ”.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru potrivit art. 17 din Legea 146/1997 cu modificările și completările ulterioare.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns consilier juridic I. A. pentru recurenta-pârâtă, lipsă fiind intimata-reclamantă P. A. C..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul pricinii, stadiul judecății, modul de îndeplinire a procedurii de citare, ca este legal îndeplinită, după care:
Președintele completului de judecată verifică personal modul de îndeplinire a procedurii de citare și constată că este legal îndeplinită.
Tribunalul constată că recursul este scutit de plata taxei de timbru, deși din eroare, prin rezoluție s-a dispus ca recurenta să achite taxa de timbru.
Reprezentanta recurentei, consilier juridic I. A. depune la dosar delegație de reprezentare precizând că nu mai are cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat.
Nemaifiind cereri de formulat și nici excepții de invocat, lămuriri de dat sau probe de administrat, socotindu-se lămurită, declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic I. A. având cuvântul pentru recurentul pârât dezvoltă oral motivele de recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate în parte și admiterea în parte a cererii așa cum a fost formulată la instanța de fond.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod procedură civilă, socotindu-se lămurită, declară dezbaterile închise și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Târgoviște sub nr. _ reclamanta P. A. C. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice –reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița, a solicitat instanței a fi obligat intimatul la plata cheltuielilor de judecată din dosarul nr._ .
Motivând în fapt cererea, a arătat că s-a judecat cu intimatul iar prin sentința civilă 650/2010 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița intimatul a căzut în pretenții ; desfășurarea procesului a impus efectuarea unei expertize în specialitatea evaluare bunuri, iar contravaloarea expertizei a fost achitată de reclamantă potrivit chitanței nr._/1/4.11.2009. Sentința civilă 650/7.04.2010, a arătat reclamanta, a rămas definitivă prin respingerea apelurilor declarate potrivit deciziilor civile 133/2010 și 3356/2011.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, iar reclamanta a solicitat obligarea intimatei la plata sumei reprezentând onorariu de expert, sumă care să fie indexată cu indicele de inflație începând cu data cererii și până la data plății și la care să se aplice și dobânda legală începând de la data cererii și până la data plății efective ; privitor la aceste capete de cerere reclamanta a invocat dispozițiile art. 1531 și 1535 Cod civil, cât și decizia ÎCCJ nr.304/2009 și minuta comisiei de unificare a practicii judiciare în materie civilă din 10.03.2010 pct. 15 pag 8-9 .
Cererea introductivă cuprinde solicitarea reclamantei de a atașa cauzei prezente dosarul nr._, obligarea intimatei la plata eventualelor cheltuieli de judecată ocazionate de prezenta cauză, judecarea cauzei în lipsă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a solicitat a fi respinsă cererea reclamantei învederând următoarele: prin încheierea de ședință din data de 4.11.2009 dată în dosarul nr._, de către Tribunalul Dâmbovița, instanța a dispus efectuarea unei expertize fixând onorariu de 500 lei în sarcina reclamantei, aceasta a depus la data de 9.11.2009 chitanța nr._/1/2009 făcând dovada achitării sumei de 501,70 lei ; prin sentința civilă 650/2010 pronunțată în cauză, definitivă și irevocabilă s-a dispus în sarcina intimatului să plătească reclamantei suma de_ lei cu titlu de despăgubiri pentru bunurile confiscate autorului reclamantei precum și suma de_ lei despăgubiri reprezentând prejudiciul moral suferit și de vreme ce instanța nu a acordat cheltuielile de judecată a solicitat a fi respinsă cererea prezentă .
În subsidiar, intimata a arătat că solicită a fi admisă cererea în parte, doar cu privire la suma de 501,70 lei, atâta timp cât reclamanta putea să solicite instanței această sumă, fără să lase să treacă un timp îndelungat, astfel că intimata a apreciat că se realizează astfel îmbogățirea fără justă cauză.
Prin răspunsul la întâmpinare formulat, reclamanta a făcut referiri la semnătura de certificare și cu privire la apărarea intimatei a arătat că are dreptul de a solicita cheltuieli de judecată oricând în termenul de prescripție și apărarea intimatei privitor la celelalte capete de cerere contravine dispozițiilor art. 1531-1535 Noul Cod Civil.
A mai arătat reclamanta că în prezenta cauză a solicitat cheltuieli de judecată în cuantum de 14 lei din care 7,5 lei reprezentând taxe poștale aferente trimiterii cererii de chemare în judecată și 6,50 lei reprezentând taxe poștale aferente trimiterii răspunsului la întâmpinare potrivit chitanțelor ce le-a anexat.
Prin sentința civilă nr. 176/16.01.2013 Judecătoria Târgoviște a admis cererea formulată de reclamanta P. A. C., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice – prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița, a obligat intimata la plata în favoarea reclamantei a sumei de 501,70 lei, indexată cu indicele de inflație aplicat de la data de 10.08.2002 și până la data plății și cu aplicarea dobânzii legale pentru perioada august 2012 până la data plății efective și a sumei de 14 lei cheltuieli de judecată aferente cauzei prezente, reprezentând taxele poștale comunicării cererilor.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că situația de fapt este următoarea:
În cauza nr._, instrumentată la fond de Tribunalul Dâmbovița și având ca obiect pretenții daune materiale și morale, primind reclamanta satisfacție s-a pronunțat sentința civilă 650/2010, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia Curții de Apel Ploiești nr. 133/2010 și decizia ÎCCJ 3356/2011.
Privind cuantumul daunelor materiale, potrivit considerentelor sentinței civile nr.650/2010 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, s-a efectuat în cauză expertiză de specialitate fiind desemnat expert și cu chitanța nr._/1 . nr._ la data de 4.11.2009 reclamanta a achitat onorariu de expert ( fila 8), iar potrivit dispozitivului sentinței civile 650/2010, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia Curții de Apel Ploiești nr. 133/2010 și decizia ÎCCJ 3356/2011, instanța nu s-a pronunțat cu privire la cheltuielile de judecată, nici considerentele sentinței necuprinzând referiri la acestea. Sediul reglementării cheltuielilor de judecată, este indicat în articolele 274-277 din Codul de procedură civilă. Cheltuielile de judecată reprezintă, potrivit definiției, o sumă de bani în care se regăsesc toate cheltuielile pe care partea care a câștigat procesul le-a efectuat în cadrul litigiului soluționat prin hotărâre judecătorească, și cu privire la conținutul cheltuielilor de judecată, în doctrină s-a afirmat că acestea se compun din taxele judiciare de timbru și timbru judiciar, onorariile avocaților și cheltuielile făcute de aceștia în interesele clienților, sumele cheltuite pentru administrarea probelor, pentru transportul și cazarea părților, deci din toate cheltuielile ocazionate de desfășurarea procesului (TS sent.civilă 735/1983) Cheltuielile de judecata pot fi solicitate în două modalități: fie în cadrul procesului principal, sub forma unui capăt de cerere accesoriu, în temeiul art. 274 C.pr.civ, fie pe cale separată, ., printr-o procedură de drept comun, în termen de 3 ani de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii prin care părții i s-a dat câștig de cauză. ( TS dec.328/1984).
Așa cum a statuat pe acest aspect Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa, se poate afirma că și în dreptul intern partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli (în temeiul art. 274 C.pr.civ.) decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil - Hotărârea din 26 mai 2005, definitivă la 26 august 2005, în Cauza C. împotriva României, publicată în M. Of. nr. 367 din 27 aprilie 2006, Hotărârea din 21 iulie 2005, definitivă la 30 noiembrie 2005, în Cauza S. și alții împotriva României, publicată în M. Of. nr. 99 din 2 februarie 2006, Hotărârea din 23 februarie 2006 în Cauza S. și alții împotriva României, publicată în M. Of. nr. 600 din 30 august 2007-.
Așadar, se poate spune că în cheltuielile de judecată se cuprind acele sume de bani care în mod real, necesar și rezonabil au fost plătite de partea care a câștigat procesul în timpul și în legătură cu acel litigiu, și în raport de elementele expuse anterior instanța a apreciat că reclamata a făcut dovada acestor cerințe.
Privind cererile subsecvente ale reclamantei, așa cum s-a statuat actualizarea are caracter compensatoriu. Caracterul compensatoriu al actualizării rezidă în faptul că, prin aceasta se repară partea din beneficiul nerealizat care nu este acoperit de dobânda legală. În timp ce dobânda reprezintă prețul lipsei de folosință, actualizarea cu inflația urmărește păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești.
Practica și doctrina au permis cumulul dobânzilor legale cu despăgubirile. Se susține că în această situație există două daune distincte, având cauze diferite: una are ca temei juridic art. 1088 alin. (1) cod civil vechi, și actual 1535 . Astfel, pe lângă dobânda legală ca daună moratorie, creditorul poate pretinde și alte daune ce au caracter compensatorii și care sunt menite să acopere prejudiciul cauzat prin erodarea creanței datorată inflației, după ce a ajuns la scadență. Valoarea acestui din urmă prejudiciu ar consta în diferența dintre valoarea nominală a creanței și valoarea sa reală la data executării. Actualizarea în funcție de rata inflației este fundamentată pe natura și scopurile diferite ale celor două instituții; dobânda este prețul lipsei de folosință, iar actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligației bănești(Curtea de Apel B., Secția Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, Decizia nr. 114/M din 5 februarie 2008).
Aplicând prezentei cauze dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, instanța a dispus obligarea intimatei și la plata sumei de 14 lei cheltuieli de judecată din care 7,50 lei reprezentând taxe poștale aferente trimiterii cererii de chemare în judecată și 6,50 lei reprezentând taxe poștale aferente trimiterii răspunsului la întâmpinare potrivit chitanțelor ce le-a anexat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP Dâmbovița, considerând-o netemeinică și solicitând desființarea acesteia în parte, reținându-se doar suma de 501,70 lei cu titlu de contravaloare onorariu expert și 14 lei cu titlu de taxe poștale, deoarece reclamanta a formulat cererea în intervalul termenului general de prescripție de 3 ani, însă a amânat solicitarea până la limita termenului, după 2 ani și 11 luni, pentru ca apoi să solicite suma indexată cu indicele de inflație și dobânda legală, ceea ce reprezintă o îmbogățire fără just temei.
În drept, s-au invocat disp.art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă.
Intimata, deși legal citată, nu s-a prezentat în instanță și nu a depus la dosar întâmpinare.
Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul reține următoarele:
Singurul motiv de recurs invocat de recurentul pârât este acela că reclamantei nu i s-ar cuveni indexarea sumei ce reprezintă contravaloarea onorariului de expert și care se include în noțiunea de cheltuieli de judecată, precum și dobânda legală, pentru că aceasta a formulat cererea de solicitare pe cale separată a cheltuielilor de judecată spre sfârșitul termenului de prescripție de 3 ani, ceea ce ar reprezenta, de fapt o îmbogățire fără justă cauză.
Acest motiv de recurs nu este întemeiat, în opinia tribunalului, întrucât, așa cum a reținut în mod corect instanța de fond, actualizarea sumei cu titlu de cheltuieli de judecată are caracter compensatoriu, prin care se repară beneficiul nerealizat, urmărindu-se păstrarea valorii reale a obligației bănești,în timp ce dobânda reprezintă prețul lipsei de folosință.
Practica și doctrina au precizat posibilitatea cumulării dobânzii legale cu despăgubirile, dată fiind natura juridică distinctă a fiecăreia dintre ele, una având caracter moratoriu, iar cealaltă caracter compensatoriu, temeiul juridic al fiecăreia dintre ele fiind de asemenea distinct, una fiind întemeiată pe dispozițiile art.1088 alin.1 Cod civil și cealaltă pe dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bãnești și OG 13/2011, care a abrogat prima ordonanță, neputându-se susține că acordarea acestora ar reprezenta o îmbogățire fără justă cauză a reclamantei.
Față de considerentele expuse, nefiind incidente motivele prevăzute de art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul-pârât S. R. reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județul Dâmbovița împotriva sentinței civile nr.176 din 16.01.2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, intimată-reclamantă fiind P. A. C., domiciliată în Târgoviște, .. 94, județul Dâmbovița.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 11.04.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI
L. B. M. M. N. C.
GREFIER,
A. P.
PROCES VERBAL
Pentru dna judecător C. N., aflată în imposibilitate de a semna hotărârea, prezenta se semnează de către noi,
Președinte Secția I civilă
G. S.
Jf. M. D. L.
Judecătoria Târgoviște
Dosar nr._
Red.L.B/tehnored. G.G
Ex.2/10.05.2013
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 237/2013.... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 507/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
