Fond funciar. Decizia nr. 949/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 949/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 05-11-2013 în dosarul nr. 10849/315/2012
Dosar nr._
ROMANIA
TRIBUNALUL DAMBOVITA SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ NR.949
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 5 noiembrie 2013
Instanța constituită din:
Președinte: A. S.
Judecători: G. S.
: I. S.
Grefer: S. S.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil promovat de recurenta reclamantă P. A. C. domiciliată în Târgoviște, .. 94, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 1354 din 11.03.2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte C. L. DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR TÂRGOVIȘTE, cu sediul în Târgoviște, .-3, județul Dâmbovița și C. JUDEȚEANĂ DE STABILIRE A DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, .. 1, județul Dâmbovița, dosarul având ca obiect recurs fond funciar.
Cererea de recurs este scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar conform art. 42 din Legea 1/2000.
Dezbaterile și susținerile părților, au fost consemnate în încheierea de ședință din 29 octombrie 2013, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța pentru a da posibilitatea apărătorilor părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 5 noiembrie 2013, dată la care a pronunțat următoarea decizie civilă.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea de chemare în judecată a pârâtelor C. L. de Aplicare a Legii Fondului Funciar Târgoviște și C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Dâmbovița, înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște sub nr._ /22.11.2012, reclamanta P. A. C. a solicitat obligarea acestora la punerea în posesie a reclamantei pe vechiul amplasament pentru suprafața de 376 mp situată în . pentru suprafața de 784 mp situată în . daunelor cominatorii stabilite de instanță pentru fiecare zi de întârziere, iar pentru diferența de teren până la 5.062 mp să fie pusă în posesie pe alte terenuri libere situate pe vechiul amplasament sau pe alte amplasamente similare din intravilanul municipiului Târgoviște și respectiv, să emită titlul de proprietate pentru terenul de 5.062 mp, situat în municipiul Târgoviște, cu privire la care i-a fost reconstituit dreptul de proprietate prin decizia civilă nr. 640 din 21.05.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._ .
Motivând cererea, reclamanta a arătat că prin decizia civilă nr. 640/21.05.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, a fost admis recursul declarat de Pricoiu P. M. împotriva sentinței civile nr. 717 din 14.02.2008 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, a fost modificată în tot sentința recurată, a fost admisă acțiunea și s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru 15.185 mp teren pe raza municipiului Târgoviște, în considerentele deciziei reținându-se că recurenta reclamantă a făcut dovada că autoarea sa, defuncta P. E. (fostă V.) a primit de la defunctul său tată I. V. un corp de case construite în anul 1928, situate în .. 86, cu terenul aferent, circa 4 pogoane situate în ., 86 și trei pogoane și jumătate (17.500 mp) pământ arabil situat în câmpul orașului Târgoviște (conform actului dotal nr. 23.315 din 10 iulie 1936) și că față de actele depuse a mai rămas de restituit numai suprafața de 15.185 mp, proprietatea autoarei reclamante conform actului dotal.
S-a menționat că prin sentința civilă nr. 3056/02.06.2009 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, terenul în suprafață de 15.185 mp a fost partajat între cei trei moștenitori ai defunctei P. E. respectiv P. A. C., B. V. V. și Pricoiu P. M., iar în data de 17.05.2011, prin cererea sa înregistrată la Primăria Municipiului Târgoviște sub nr. 12.553 reclamanta a solicitat reconstituirea prin acordarea de teren în natură pentru suprafața de 5062 mp, identificând două suprafețe de teren libere pe vechiul amplasament, respectiv 376 mp în . planului de situație pe care l-a anexat la cerere și 784 mp situată în . de situație pe care l-a anexat la cererea formulată împreună cu un CD pe care erau înregistrate suprafețele de teren respective cu coordonatele cadastrale.
A mai arătat reclamanta că pentru diferența de teren până la 5.062 mp, a solicitat Comisiei locale ca aceasta să identifice terenuri libere pe vechiul amplasament sau pe alte amplasamente similare în intravilanul municipiului Târgoviște și să o pună în posesie pe aceste suprafețe de teren și cumComisia locală Târgoviște nu i-a răspuns la cerere timp de un an, a revenit în data de 16.05.2012 cu o altă cerere înregistrată sub nr._, iar prin adresa nr._/21.05.2012, Direcția de Administrare Publică L. i-a comunicat că nu a putut să îi rezolve solicitarea întrucât nu a depus toate actele necesare, împrejurare în care la data de 11.07.2012 a depus actele solicitate împreună cu o cerere înregistrată la sediul Primăriei sub nr. 19.511 prin care reitera cererile sale anterioare.
Întrucât de la data depunerii ultimelor documente au trecut peste trei luni și nu a fost pusă în posesie, reclamanta a învederat că data de 15.10.2012 s-a adresat din nou Comisiei locale Târgoviște prin cererea înregistrată sub nr. 27.312, prin care a amenințat că se va adresa instanței de judecată, iar prin adresa nr. 27.312 din 29.10.2012, Direcția de Administrare Publică L. i-a comunicat că refuză să îi atribuie teren în natură deoarece C. locală nu are teren la dispoziție, fără a motiva de ce nu poate să efectueze punerea în posesie pe cele două suprafețe de teren identificate.
Reclamanta a precizat că pe vechiul amplasament, în zona . vecinătate a stației de autobuze, C. L. a atribuit în mod nelegal un teren numitului L. I. care construiește în prezent un .+3 pe terenul care a fost cândva al mamei sale.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 2 alin. 1, art. 3, art. 7 și urm. din Legea nr. 1/2000 si pe dispozițiile art. 64 din Legea nr. 18/1991.
La solicitarea instanței, pârâta comisia locală a înaintat relațiile privitoare la situația cererilor formulate de reclamantă pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată și înscrisurile aferente (filele 62-117).
Instanța de fond a dispus ca reclamanta să facă precizări dacă înțelege să cheme în judecată și ceilalți moștenitori ai lui Pricoiu P. M., în loc de P. E..
Reclamanta a formulat o cerere intitulată „note de ședință”, prin care a menționat ca răspuns la solicitarea instanței, că doamna Pricoiu P. M. este încă în viață și nu are de gând să decedeze curând fiind sănătoasă și în putere, că numai comisiile de fond funciar sunt abilitate de lege să o pună în posesie și să emită titlul de proprietate și că suprafața de teren de 15.185 mp a fost partajată între moștenitori
Instanța de fond a mai dispus ca reclamanta să precizeze dacă înțelege să cheme în judecată și pe ceilalți moștenitori ai lui P. E..
Reclamanta a formulat o cerere intitulată „note de ședință”, prin care a menționat ca răspuns la solicitarea instanței, că nu înțelege să îi cheme în judecată și pe ceilalți moștenitori ai mamei sale P. E., arătând că de vreme ce terenul in suprafață de 15.185 mp, reconstituit prin decizia civilă nr. 640/2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița a fost partajat între cei trei moștenitori ai defunctei P. E., respectiv P. A. C., B. V. V. și Pricoiu P. M., nu mai are nimic în comun cu ceilalți doi moștenitori, având partea sa de 5.062 mp, ca unic proprietar, că ceilalți doi moștenitori nu înțeleg să se asocieze demersului făcut de aceasta că instanța a greșit încercând să o convingă să cheme în judecată pe ceilalți moștenitori și că, în realitate, se urmărește respingerea acțiunii sale fără a se mai intra în cercetarea fondului, cu încălcarea în mod flagrant și grav a practicii judiciare a Tribunalului Dâmbovița și că ceilalți moștenitori nu au cum să fie prejudiciați în nici un fel, întrucât amplasamentul terenului nu a fost stabilit iar punerea în posesie se poate face și pe un alt amplasament aflat la dispoziția comisiei locale.
Prin sentința civilă nr.1354 din11.03.2013, Judecătoria Târgoviște a respins cererea reclamantei ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin decizia civilă nr. 640/21.05.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, a fost admis recursul declarat de Pricoiu P. M. împotriva sentinței civile nr. 717 din 14.02.2008 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, a fost modificată în tot sentința recurată, a fost admisă acțiunea și s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru 15.185 mp teren pe raza municipiului Târgoviște, în considerentele deciziei reținându-se că în speță nu erau incidente dispozițiile art. 61 din Legea nr. 1/2000, câtă vreme în cauză recurenta reclamantă nu a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament.
Având în vedere faptul că din cuprinsul acestei decizii rezultă că vechiul amplasament este ocupat, s-a apreciat că în cauză este vorba despre o reconstituire în natură pe un alt amplasament, instanța stabilind doar întinderea dreptului de proprietate nu și amplasamentul efectiv.
S-a mai avut în vedere că prin sentința civilă nr. 3056 din 02.06.2009 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul civil nr._ (f. 44-45) s-a luat act de tranzacția încheiată între cei trei moștenitori ai defunctei P. E. respectiv reclamanta din prezentul dosar, B. V. V. și Pricoiu P. M. prin care acestea înțelegeau să partajeze terenul în suprafață de 15.185 mp și potrivit acestei tranzacții, reclamanta primea suprafața de 5.062 mp teren reconstituit potrivit deciziei civile nr. 640/21.05.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._ .
Potrivit art. 64 alin. 1 din Legea 18/1991 „în cazul în care comisia locala refuză înmânarea titlului de proprietate emis de comisia județeană sau punerea efectivă în posesie, persoana nemulțumită poate face plângere la instanța în a cărei raza teritoriala este situat terenul”.
S-a subliniat că în cauză reclamanta solicită ca actele de reconstituire, punerea în posesie și emiterea titlului de proprietate să se facă doar față de aceasta, pentru suprafața de 5.062 mp, apreciind că a devenit proprietar al acestei suprafețe de teren urmare a sentinței civile nr. 3056 din 02.06.2009 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul civil nr._ prin s-a luat act de tranzacția încheiată între cei trei moștenitori ai defunctei P. E., considerându-se însă că sentința respectivă nu poate avea un astfel de efect, de vreme ce nu exista la momentul tranzacției și nici acum, un astfel de drept.
Instanța de fond a calificat dreptul reclamantei și al celorlalte comoștenitoare ca fiind unul de creanță, căruia îi corespunde obligația corelativă de a face a comisiilor de fond funciar.
Totodată, s-a evidențiat că potrivit art. 13 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 „titlul de proprietate se emite cu privire la suprafața de teren determinată pe numele tuturor moștenitorilor, urmând ca ei să procedeze potrivit dreptului comun”, astfel că împărțirea terenului reconstituit între moștenitori succede și nu precede eliberarea titlului de proprietate, în raport și cu dispozițiile art. 6731 din Codul de procedură civilă, din care rezultă că proprietatea este o premisă a unei cereri de partaj.
În considerentele soluției s-a mai reținu că prin hotărârea de partaj se ia doar act de tranzacție, nestabilindu-se nici un aspect pe cale jurisdicțională, care să se impună în cauza de față cu putere de lucru judecat, cu atât mai mult cu cât nu este opozabilă comisiilor care nu au fost părți în acea cauză și care sunt obligate să respecte dispozițiile art. 13 alin. 3 din Legea 18/1991, mai sus citate.
În același timp, stabilirea în mod separat pentru unul din moștenitori de drepturi cu privire la terenuri determinate, în condițiile în care terenurile din hotărârile prin care se stabilește reconstituirea nu sunt determinate decât ca suprafață nu și ca localizare, ar fi de natură să păgubească pe ceilalți moștenitori sau să creeze inechități între aceștia, aspect avut în vedere și de legiuitor în redactarea art. 13 alin. 3 mai sus citat, cu atât mai mult cu cât ceilalți moștenitori nu sunt părți în litigiul de față.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta, criticând-o cu motivarea că prin aceasta s-a încălcat și aplicat greșit legea, respectiv dispozițiile art.2 alin.1, art.3, art.7 și următoarele din Legea nr.1/2000, art.64 din Legea nr.18/1991 și în special art.13 alin.3 din aceeași lege, instanța de fond interpretând greșit actul juridic dedus judecății și schimbând înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, întrucât s-a făcut dovada prin decizia civilă nr.640/21.05.2008 că s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru 15.185 m.p. teren pe raza municipiului Târgoviște, iar prin sentința nr.3056/02.06.2009 acest teren a fost partajat între cei trei moștenitori ai defunctei P. E..
Punctul de vedere al recurentei este că s-au aplicat eronat prevederile art.13 alin.3 din Legea nr.18/1991 când s-a stabilit că împărțirea terenului se poate face numai după eliberarea titlului de proprietate, ignorându-se cu bună știință că nu s-a partajat un drept de proprietate ci un drept de creanță.
Sub acest aspect se consideră că judecătoria a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, respectiv actul de partaj consfințit prin sentința nr.3056/2009 și ignorând faptul că între moștenitori pot fi partajate toate drepturile patrimoniale indiferent de natura lor, drepturi reale principale sau accesorii, drepturi de creanță, drepturi patrimoniale rezultând din creații intelectuale.
Al doilea motiv de recurs se referă la încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 din vechiul Cod de procedură civilă, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.5 Cod procedură civilă, întrucât instanța aplicând regula unanimității a respins acțiunea ca fiind formulată separat de ceilalți doi moștenitori ceea ce i-ar prejudicia și păgubi sau ar crea inechități între moștenitori, situație ce duce la încălcarea dreptului reclamantei la un proces echitabil și dreptul de acces la o instanță, drepturi consacrate prin art.6 al Convenției europene(făcându-se trimitere la cauza L. contra României) mai ales că ea nu poate obliga pe ceilalți moștenitori să ceară reconstituirea în natură pe vechiul amplasament pentru suprafețele ce le-au revenit și nici să își exercite alături de ea dreptul lor reconstituit.
Prin cel de al treilea motiv de recurs se critică hotărârea întrucât nu cuprinde motivele pe care se sprijină, instanța de fond respingând fără motivare proba cu expertiză topografică, în măsura în care terenul era liber și putea beneficia de reconstituirea în natură pe alt amplasament.
Recursul a fost întemeiat pe disp.art.304 pct.5, 7, 8 și 9 și art.304 ind.1 din vechiul Cod procedură civilă și s-au solicitat probele cu înscrisuri, efectuarea expertizei, emiterea unei adrese către comisiile de fond funciar pentru a stabili persoane ce ocupă terenul și titlurile în baza cărora sunt stăpânite, dacă mai există terenuri libere aflate la dispoziția comisiei locale.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea efectuării expertizei în specialitatea topografie, în subsidiar, s-a cerut admiterea recursului, modificarea sau casarea sentinței atacate, rejudecarea pricinii de către instanța de recurs cu administrarea probei solicitate, admiterea acțiunii, obligarea comisiei locale la punerea în posesie pe vechiul amplasament pentru suprafața de 376 m.p. situată în . pentru suprafața de 784 m.p. în . daunelor cominatorii/penalităților stabilite pentru fiecare zi de întârziere, obligarea comisiei locale la punerea în posesie pe alte terenuri libere pe alte amplasamente similare din intravilanul municipiului Târgoviște, pentru diferența de teren de până la 5062 m.p., obligarea comisiei județene la emiterea titlului de proprietate pentru terenul de 5062 m.p. pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate prin decizia nr.640/21.05.2008, precum și obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată din fond și recurs.
A fost atașată cererii de recurs copia deciziei civile nr.76/29.01.2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._ .
Intimatele nu au formulat întâmpinare.
Examinând hotărârea atacată prin prisma probelor administrate, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în materie, tribunalul apreciază recursul ca nefondat.
Contrar susținerilor recurentei, instanța de fond nu a interpretat greșit actul juridic dedus judecății (art.304 pct.8 Cod procedură civilă), în cauză nepunându-se problema unui asemenea act, ca manifestare de voință, generator de consecințe juridice și care să fi fost eronat interpretat sub aspectul conținutului de către instanța de fond.
În realitate, problema dedusă judecății privește împrejurarea că recurentei i s-a reconstituit dreptul de proprietate, alături de alți comoștenitori, prin decizia civilă nr.640/21.05._ pronunțată în dosarul nr._ pentru suprafața de 15.185 m.p. teren pe raza municipiului Târgoviște și fără ca în prealabil să se emită titlu de proprietate, titlu ce nu s-a eliberat nici în prezent datorită deficitului de teren cu care se confruntă C. municipală Târgoviște de fond funciar, aceasta a înțeles să partajeze împreună cu ceilalți comoștenitori un drept virtual, eventual corelativ obligațiilor ce incumbă comisiilor de fond funciar de a proceda la punerea în posesie și la emiterea titlului de proprietate corespunzător.
Susținerile recurentei nu pot fi primite întrucât face confuzie între dreptul reconstituit prin decizia irevocabilă menționată care este un drept real până la proba contrară dar încă nu a devenit un „res certa”(bun individual determinat) în lipsa titlului de proprietate sau un drept de creanță dacă din lipsa disponibilului i se vor atribui despăgubiri și obligația premergătoare a comisiilor de fond funciar de punere în aplicare a deciziei de reconstituire. Însă la acest moment este prematură calificarea dreptului reconstituit ca un drept real sau de creanță, în condițiile în care în prezent se află în vigoare Legea 165/2013, prin prisma căreia toate situațiile similare recurentei, vor trebui soluționate la nivel național, în mod unitar.
Pe de altă parte obligațiile comisiilor de atribuire efectivă a terenurilor nu pot fi aduse la îndeplinire deoarece, astfel cum rezultă din răspunsul_/8.01.2013 al intimatei C. municipală Târgoviște, nu există rezervă de teren la dispoziția sa pentru punerea în aplicare a sentințelor civile invocate prin care s-a dispus reconstituirea proprietății (filele 62-63 dosar fond).
Se reține că argumentarea judecătoriei prin prisma dispozițiilor art.13 alin.3 din Legea nr.18/1991 care se referă la emiterea unui singur titlu de proprietate pe numele tuturor moștenitorilor, nu este greșită câtă vreme faptul că doar recurenta reclamantă a înțeles să sesizeze instanța de judecată pentru atribuirea suprafeței ce i se cuvine potrivit cotei sale de moștenitor legal, nu exonerează comisiile de obligațiile ce-i revin și în raport cu ceilalți moștenitori care nu au ales calea procesuală așa cum a înțeles să o facă recurenta.
Este adevărat că pot face obiectul partajului și drepturile reale principale, accesorii, drepturile de creanță, însă în considerentele sentinței de fond prima instanță a subliniat în mod justificat deficiența sentinței civile de partaj nr.3056/2.06.2009, prin care părțile litigante au tranzacționat asupra împărțirii unei suprafețe de teren care în fapt nu a fost atribuită prin punere în posesie și evidențierea ei într-un titlu de proprietate, condiții de formă ce ar fi conturat individualizarea bunului mobil.
Tocmai datorită acestei deficiențe bunul partajat nu este cert, individual determinat, ci un bun eventual, virtual și care nu mai poate avea corespondent în realitate, întrucât comisiile de fond funciar sunt în imposibilitate obiectivă de a atribui alte amplasamente echivalente pe raza municipiului, singura cale de soluționare fiind acum aceea prevăzută de Legea nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist din România.
Se mai are în vedere că acel considerent al judecătoriei referitor la demararea prezentului litigiu doar de către unul dintre moștenitori care au beneficiat de decizia civilă nr.640/2008 pierde din vedere interesul justificat al reclamantei, dar acesta nu este singurul pe care se sprijină soluția care, raportat la circumstanțele speței, este apreciată ca fiind temeinică.
Nu poate fi primită critica privitoare la lipsa motivelor pe care se sprijină sentința atacată (art.304 pct.7 Cod procedură civilă), deoarece considerentele judecătoriei, cu rezerva exprimată mai sus, sunt pertinente și susținute de textele legale avute în vedere.
Câtă vreme intimata C. municipală Târgoviște susține că nu are teren disponibil spre a fi atribuit persoanelor îndreptățite la reconstituire, expertiza propusă de reclamantă nu era concludentă, fiind de notorietate că stabilirea amplasamentului este atributul comisiilor locale de fond funciar, corespunzător art.5 lit.c) din H.G. nr.890/2005 de punere în aplicare a dispozițiilor legilor fondului funciar.
Pentru acest considerent, cererea de efectuare a expertizei este neconcludentă și în calea de atac a recursului, urmând a fi respinsă ca și solicitarea de a se cere noi relații comisiilor de fond funciar sub aspectul fostului amplasament care evident nu este liber, așa cum reiese din cuprinsul deciziei civile nr.640/2008 a Tribunalului Dâmbovița, precum și al eventualelor suprafețe rămase libere, câtă vreme intimata comisia municipală și-a asumat responsabilitatea susținerii potrivit căreia înregistrează deficit de teren.
Față de cele ce preced, în conformitate cu dispozițiile art.312 alin.1 Cod procedură civilă, se va respinge recursul și cererea recurentei de acordare a cheltuielilor de judecată cu consecința menținerii hotărârii de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neconcludentă cererea recurentei de efectuare a expertizei topografice.
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta reclamantă P. A. C. domiciliată în Târgoviște, .. 94, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 1354 din 11.03.2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte C. L. DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR TÂRGOVIȘTE, cu sediul în Târgoviște, .-3, județul Dâmbovița și C. JUDEȚEANĂ DE STABILIRE A DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, .. 1, județul Dâmbovița.
Menține hotărârea atacată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 5.11.2013.
Președinte Judecători
A. S. G. S. I. S.
Grefier
S. S.
J.f. N. M. A.
Dosar fond_
Judecătoria Târgoviște
Red.A.S./Tehnored. N.D./A.S.
2 ex./8.11.2013
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 507/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 955/2013. Tribunalul... → |
|---|
