Contestaţie la executare. Decizia nr. 1146/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1146/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 30-12-2013 în dosarul nr. 4391/315/2013
DOSAR NR._ RECURS
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 1146
Ședința publică din data de 30 decembrie 2013
Președinte: A. S.
Judecător: D. Ș.
Judecător: G. S.
Grefier: I. M.
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului civil declarat de recurenta contestatoare C. A. L., domiciliată în municipiul Târgoviște, .. 1, ., etajul 4, ., împotriva sentinței civile nr. 3133 pronunțată la data de 09.07.2013 de către Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații Ș. G. C., domiciliată în municipiul Târgoviște, .. 17, ., ., S. O. M., domiciliat în municipiul Târgoviște, ..E. F., nr. 5, ., județul Dâmbovița, și Biroul Executorului Judecătoresc „A. D.”, cu sediul în municipiul Târgoviște, .. 51, ., județul Dâmbovița, având ca obiect contestație la executare.
Prezența părților și dezbaterile susținute au fost consemnate în încheierea pronunțată la data de 17 decembrie 2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a amânat pronunțarea la data de 23 decembrie 2013 pentru a da posibilitate părților să depună la dosarul cauzei note scrise, iar apoi a amânat pronunțarea la data de 30 decembrie 2013, având nevoie de timp pentru studiul actelor dosarului, dată la care, deliberând, a pronunțat următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față :
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște în data de 07.05.2013, contestatoarea C. A.-L. a solicitat în contradictoriu cu intimații Biroul Executorului Judecătoresc ,,A. D.”, Ș. G.-C. și S. O.-M., pe calea contestației la executare anularea licitației și a adjudecării ce s-a decis prin procesul-verbal de adjudecare nr. 521/2012 din 29.04.2013.
În motivarea acțiunii partea a arătat că este ilegală licitația deoarece a contestat executarea silită în același dosar nr. 521/2012 al executorului, contestație ce face obiectul dosarului nr._ al acestei instanțe și în care în prezent este formulată o cerere de recurs cu termen de judecată în 14.05.2013, că licitația este ilegală deoarece prețul nu s-a plătit iar adjudecatarul a primit de la executor un termen de plată deși contestatoarea a notificat existența dosarului menționat, că titlurile puse în executare nu sunt hotărâri judecătorești, ci niște contracte de împrumut, dar pentru care a restituit sumele împrumutate, creditoarea nerecunoscând însă plata și că există litigii penale și civile cu privire la sumele împrumutate creditoarea nu era îndreptățită să pună în executare contractele.
S-a mai susținut că contractele de credit nu sunt învestite cu formulă executorie, legea neprevăzând cine trebuie să aprobe executarea, că din analiza procesului-verbal de adjudecare a rezultat conivența licitatorilor care la primele strigări nu au oferit nimic, ceea ce dovedește că a fost o licitație trucată și că licitatorul nu a venit cu bani iar procesul-verbal nu a menționat de la început că se face o licitație cu persoane care doresc plata în rate.
Legal citat intimatul Biroul Executorului Judecătoresc ,,A. D.” a formulat întâmpinare prin care a solicita respingerea contestației la executare, susținând că titlurile executorii în baza cărora a fost pornită executarea silită nu au fost desființate iar actele de executare au fost întocmite cu respectarea dispozițiilor legale, motiv pentru care Judecătoria Târgoviște a respins contestația la executare formulată de către contestatoare în dosarul nr._, soluție care a rămas definitivă ca urmare a respingerii recursului, potrivit deciziei Tribunalului Dâmbovița.
Intimatul a mai arătat că nu corespunde realității susținerea că prețul nu s-a plătit întrucât diferența de preț a fost achitată de către adjudecatar, așa cum reiese din copia recipisei de consemnare nr._/1/09.05.2013 în valoare de_,00 lei, motiv pentru care în data de 21.05.2013 a fost întocmit procesul-verbal nr. 521/2012 de distribuire a sumei, că înscrisurile cărora legea le recunoaște caracterul de titlu executoriu sunt puse în executare fără învestirea cu formulă executorie, că atât licitatorii B. N. și M. C. M. cât și licitatorul adjudecatar au depus oferte de cumpărare și cauțiuni cu care au făcut dovada posibilității participării la licitație, astfel cum rezultă din înscrisurile pe care le anexează și că în data de 27.06.2013 contestatoarea a formulat cerere de stabilire a cauțiunii și de suspendare a executării actului de adjudecare contestat.
Prin încheierea de ședință din 02.07.2013, instanța de fond a respins ca neîntemeiată cererea de ajutor public judiciar formulată de către partea contestatoare.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, instanța de fond a respins-o ca neîntemeiată, reținând că potrivit art. 403 C.proc.civ., până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță, în afară de cazul în care legea dispune altfel.
Instanța a apreciat că întrucât în speță nu există un caz de excepție pentru depunerea cauțiunii, lipsa consemnării cauțiunii reprezintă un impediment pentru admiterea cererii de suspendare a executării silite, conform dispozițiilor legale anterior citate.
După administrarea probelor, prin sentința civilă nr. 3133/09.06.2013 Judecătoria Târgoviște a respins ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect ,,suspendare executare silită”, a respins ca neîntemeiată cererea având ca obiect ,,contestație la executare” și a luat act că intimata Ș. G.-C. nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că prin publicația de vânzare din 28.01.2013 executorul judecătoresc a adus public spre cunoștința generală că în ziua de 04.03.2013, orele 9 se vinde la licitație publică averea imobiliară a debitoarei, partea contestatoare din prezenta cauză. În publicația de vânzare potențialii licitatori au fost înștiințați de asemenea cu privire la obligația de a depune o cauțiune reprezentând 10% din prețul la care a fost evaluat imobilul de_,00 lei.
Publicația de vânzare ca și raportul de expertiză efectuat în vederea stabilirii valorii imobilului scos la licitație au fost comunicate părții contestatoare în data de 29.01.2013 astfel cum rezultă din procesul-verbal de comunicare aflat la f-66 din dosarul de executare silită depus la instanță în copie.
Prin procesul verbal nr. 521 din 04.03.2013 executorul a arătat că în data de 04.03.2013 nu s-a prezentat la sediul biroului niciun ofertant pentru a depune ofertă de cumpărare în vederea participării la licitație, motiv pentru care s-a fixat un nou termen de vânzare în data de 29.04.2013, orele 10, pentru când au fost emise noi publicații de vânzare.
Pentru această a doua licitație organizată instanța a constatat, astfel cum a susținut și intimatul Biroul Executorului Judecătoresc A. D., că s-au înscris 3 ofertanți care au depus odată cu oferta de cumpărare și dovada depunerii cauțiunii în cuantum stabilit de lege.
Prin procesul-verbal nr. 521/29.04.2013 executorul a menționat procedura urmată cu ocazia celui de al doilea termen al licitației, indicându-se în concret ofertele făcute de către licitanți, declarațiile de renunțare ale unuia dintre licitanți precum și faptul că la a treia strigare adjudecatarul a fost cel care a oferit suma cea mai mare, de_,00 lei.
S-a menționat de asemenea că adjudecatarul a solicitat termen ca diferența de preț să fie plătită astfel cum prevede art. 512 C.proc.civ. de la 1865, aducându-i-se la cunoștință și prevederile art. 513 C.proc.civ. de la 1865.
Din dovada depusă la f-124 din dosarul de executare silită a rezultat că adjudecatarul a achitat integral prețul stabilit în termenul stabilit de lege prin dispozițiile menționate.
Analizând procedura urmată cu ocazia licitației, astfel cum a fost prezentată rezumativ anterior, instanța de fond a constatat că nu pot fi reținute susținerile părții contestatoare în sensul că licitația este ilegală, întrucât prețul nu s-a plătit, iar adjudecatarul a primit un termen de plată. Nu au fost reținute nici susținerile legate de pretinsa intenție a licitatorilor de a frauda interesele părții debitoare printr-o conivență cu privire la prețul oferit pe parcursul derulării licitației. Toate aceste susțineri nu au fost dovedite și sunt contrazise de actele de executare silită întocmite în dosar, menționate anterior.
Instanța a mai constatat că prin sentința civilă nr. 665/05.02.2013, pronunțată în dosarul nr._ (dosar la care s-a referit în acțiunea contestatoare ca reprezentând un impediment în continuarea executării silite imobiliare), Judecătoria Târgoviște a respins contestația la executare formulată de către partea contestatoare din prezenta cauză.
În drept, s-a constatat că titlurile în baza cărora s-a pornit executarea silită sunt contracte de împrumut autentificate de un notar public, care potrivit art. 66 din Legea nr. 36/1995 (în forma aplicabilă la momentul exigibilității creanței constatate) având în vedere că stabilește o creanță certă și lichidă are putere de titlu executoriu de la data exigibilității.
Astfel cum a susținut și intimatul Biroul Executorului Judecătoresc A. D. în cazul acelor titluri cărora legea le recunoaște calitatea de titluri executorii, procedura învestirii cu formulă executorie nu mai este necesară în vederea declanșării executării silite (art. 3741 C.p.c. de la 1865 aplicabil prin raportare la momentul formulării cererii de executare silită).
De altfel, urmare a adoptării Legii nr. 134/2010 (art. 10) o astfel de procedură nici nu ar mai fi necesară, titlurile urmând a fi puse în executare fără a fi necesară învestirea cu formulă executorie.
Prima instanță a reținut că potrivit art. 512 C.p.c. de la 1865, adjudecatarul imobilului poate depune prețul la dispoziția executorului judecătoresc în termen de cel mult 30 de zile de la data vânzării, ținându-se seama de cauțiunea depusă în contul prețului, astfel că licitația este nelegală întrucât adjudecatarului i s-a permis să achite ulterior prețul bunului adjudecat, cu atât mai mult cu cât diferența de preț a fost consemnată la dispoziția executorului în termenul menționat anterior.
Nu a fost reținută nici susținerea că simpla împrejurare a existenței unor litigii ce au ca obiect alte contestații la executare formulate de către parte constituie un impediment pentru executarea silită pornită de către partea creditoare, atâta timp cât titlul executoriu nu a fost desființat sau executarea silită nu a fost suspendată ori a încetat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, contestatoarea C. A. L., solicitând în baza art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, admiterea recursului, schimbarea sentinței și, pe fond, admiterea contestației și anularea procesului-verbal de adjudecare.
În cuprinsul motivelor de recurs s-a susținut că instanța de fond nu a verificat si nu a sancționat cu nulitatea încălcările normelor care reglementează scoaterea la licitație, vânzarea și adjudecarea bunurilor debitorului urmărit și nu a observat că au fost puse în executare, fără o hotărâre judecătorească, contracte de împrumut autentificate, dar cu privire la care suma datorată a fost achitată si parțial recunoscută în scris de către creditor.
A mai subliniat recurenta că prima instanță nu a avut în vedere că a depus la dosar contractul de împrumut nr. 1892/22.06.2011 unde s-a consemnat primirea sumei de 1000 euro la 13.03.2012, dar și copia contractului de executare depus la executorul judecătoresc, care nu cuprinde mențiunea scrisă a creditoarei de încasare a sumei menționate, astfel că sumele datorate nu sunt acelea din contractele de împrumut.
De asemenea, s-a mai arătat că a efectuat un împrumut la bancă și a plătit creditoarei datoriile, că nu are documente scrise în acest sens și că problema achitării acestei datorii face obiectul unei anchete penale la P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște, motiv pentru care creanța solicitată de creditoare nu mai este certă.
Recurenta a susținut că scoaterea la vânzare a apartamentului său fără o judecată cu privire la existența creanței este ilegală, că adjudecarea propriu-zisă este ilegală deoarece executorul judecătoresc nu a publicat vânzarea în rate sau cu facilități de plată pentru a se prezenta mai multe persoane interesate care să liciteze și să se obțină un preț mai mare.
Intimata Ș. G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, motivat de faptul că în cauză creanța este certă, lichidă și exigibilă, constatată prin contract de împrumut autentificat de notarul public, încuviințarea executării silite fiind legală.
A arătat intimata că executorul judecătoresc a procedat conform legii, că niciunul dintre titlurile executorii puse în executare nu a fost desființat și că recurenta a mai contestat aceste titluri și în dosarul nr._ .
Analizând hotărârea recurată, prin prisma motivelor de recurs formulate de contestatoare, precum și din oficiu, conform art.3041 din codul de procedură civilă raportat la art.306 alin.2 din Codul de procedură civilă, Tribunalul constată că recursul este nefondat, sentința primei instanțe, fiind legală și temeinică, nesubzistând niciun motiv care să ducă la casarea sau modificarea hotărârii, pentru argumentele care urmează a fi relevate în continuare:
Prima critică a recurentei contestatoare potrivit căreia prima instanță nu a verificat si nu a sancționat cu nulitatea încălcările normelor care reglementează scoaterea la licitație, vânzarea și adjudecarea bunurilor debitorului urmărit, nu este de natură să ducă la reformarea soluției, în contextul în care critica este formulată generic, recurenta neindicând concret ce nu a verificat și analizat judecătorul fondului.
Nu poate fi primită nici susținerea recurentei conform căreia au fost puse în executare, fără o hotărâre judecătorească, contracte de împrumut autentificate, dar cu privire la care suma datorată a fost achitată si parțial recunoscută în scris de către creditor.
Contrar susținerii recurentei, din probele administrate Tribunalul constată că aceasta nu a probat, așa cum nejustificat a susținut, că a achitat către creditoarea-intimată parțial suma împrumutată, în contextul în care, așa cum s-a reținut cu putere de lucru judecat, prin sentința civilă nr.665/05.02.2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște mențiunea de pe titlul creanței reprezentat de contractul de împrumut autentificat sub nr. 1892/2011, despre care contestatoarea pretinde că ar dovedi faptul că a achitat suma de 1000 de euro, fără a se corobora cu alte probe, nu confirmă faptul că această sumă reprezintă o restituire a unui împrumut rezultat din contractele ce constituie obiect al executării silite contestate, și că nu se poate face o legătură între suma de bani reprezentând împrumutul de 1000 de euro rezultat din contractul de împrumut autentificat sub nr. 1892/2011 și restituirea unei sume de 1000 de euro (mențiune de pe acest contract), în condițiile în care data menționată ca fiind cea a restituirii sumei este anterioară datei stabilite în contractul autentic ca fiind cea a încheierii acestuia precum și datei stabilită de părți în vederea restituirii împrumutului.
Nu poate fi reținută nici susținerea că simpla împrejurare a existenței unei anchete penale reprezintă un impediment pentru executarea silită inițiată de creditoare, câtă vreme nu s-a pronunțat vreo soluție ori titlul executoriu nu a fost desființat, executarea silită nefiind suspendată.
În contradicție cu opinia recurentei, Tribunalul constată că titlurile în baza cărora s-a pornit executarea silită sunt contracte de împrumut autentificate de un notar public, care potrivit art. 66 din Legea nr. 36/1995 (în forma aplicabilă la momentul exigibilității creanței constatate), având în vedere că stabilesc o creanță certă și lichidă, au putere de titlu executoriu de la data exigibilității.
Nici celelalte susțineri ale recurentei ce vizează nelegalitatea adjudecării nu pot duce la reformarea soluției, în contextul în care aceasta nu indică concret normele legale ce ar fi fost încălcate de executor, iar consecința să fi fost vătămarea debitoarei.
Cum criticile recurentei nu pot fi primite, apreciind că nu sunt aplicabile prevederile art.304 pct.9 din Codul de procedură civilă și că hotărârea pronunțată de instanța de fond este, legală și temeinică, tribunalul în temeiul dispozițiilor art. 312 din Codul de procedură civilă va respinge recursul, ca nefondat, urmând a menține hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recurenta contestatoare C. A. L., domiciliată în municipiul Târgoviște, .. 1, ., ., împotriva sentinței civile nr. 3133 pronunțată la data de 09.07.2013 de către Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații Ș. G. C., domiciliată în municipiul Târgoviște, .. 17, ., ., S. O. M., domiciliat în municipiul Târgoviște, ..E. F., nr. 5, ., județul Dâmbovița, și Biroul Executorului Judecătoresc „A. D.”, cu sediul în municipiul Târgoviște, .. 51, ., județul Dâmbovița.
Menține hotărârea atacată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 30 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
A. S. D. Ș. G. S.
GREFIER,
I. M.
Proces-verbal,
Pentru d-na grefier I. M., aflată în concediu de odihnă, prezenta se semnează de către noi,
Grefie-șef SECȚIA I CIVILĂ,
S. S.
Jud. fond A. V. S.
Judecătoria Târgoviște
Dosar nr._
Red. D.Ș./Tehnored.D.Ș.
2 Ex./27.01.2014.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 955/2013. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 540/2013. Tribunalul... → |
|---|
