Pretenţii. Decizia nr. 333/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 333/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 08-04-2013 în dosarul nr. 2007/232/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR.333
Ședința publică din data de 8 aprilie 2013
Președinte – I. S.
Judecător – N. C.
Judecător – R. M.
Grefier - N. D.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de pârâtul I. G., domiciliat în Găești, ., scara A, ., împotriva sentinței civile nr. 3406 din 20.11.2012 pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Asociația de proprietari nr.9 Găești, cu sediul în Găești, ., județul Dâmbovița și cu intimata-pârâtă I. M., domiciliată în Găești, ., ., județul Dâmbovița, având ca obiect – pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: recurentul-pârât I. G., avocat P. R. pentru intimata-reclamantă Asociația de Proprietari nr.9 Găești, fără delegație la dosar, lipsă fiind intimata-pârâtă I. M..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul în care se află judecata, procedura de citare legal îndeplinită, cererea de recurs este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform art.50 alin.1-2 din Legea nr.230/2007, cererea de recurs este motivată, prin serviciul registratură, la data de 29.03.2013, recurentul a depus la dosar o cerere prin care învederează instanței că renunță la cererea de acordare de ajutor public judiciar, după care:
Președintele completului de judecată verifică personal modul de îndeplinire a procedurii de citare și constată că este legal îndeplinită.
Recurentul precizează că își menține cererea formulată în scris și depusă prin serviciul registratură, în sensul că renunță la cererea de acordare de ajutor public judiciar înregistrată la data de 7.03.2012 (fila 12).
Părțile precizează că nu mai au cereri de formulat, probe de administrat, apreciază cauza în stare de judecată.
Instanța, având în vedere că nu sunt cereri prealabile de formulat, excepții de invocat, acte de depus la dosar, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului civil de față.
Recurentul-pârât I. G. a arătat că a început să achite cheltuielile de întreținere, știe că aceste cheltuieli trebuie plătite însă dorește să fie eșalonată plata în rate lunare, întrucât calculul sumei de 3203 lei nu a fost corect făcut, ar fi o sumă în plus de aproximativ 500 lei, pe care nu o poate dovedi la acest moment. A solicitat admiterea recursului, scăderea acestei sume de 500 lei, să se ia act că a început să plătească lunar din suma restantă.
Apărătorul intimatei-reclamante Asociația de Proprietari nr.9 Găești a pus concluzii de respingerea recursului potrivit susținerilor din întâmpinare, menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică, să se rețină de către instanța de recurs că nu se contestă cuantumul, că recurentul recunoaște debitul neachitat la timp, cu cheltuieli de judecată, potrivit chitanței de la dosar.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod procedură civilă, socotindu-se lămurită, președintele declară dezbaterile închise și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Găești sub nr._, astfel cum a fost precizată reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR. 9, a chemat în judecată pe pârâții I. G. si I. M., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța, acestia să fie obligati la plata sumei de 2.869,35 lei, contravaloare cheltuieli de întreținere( apa, canal, gunoi, cheltuieli administrative, etc) precum și penalități, în sumă de 1.031,75 lei, pentru neplata la termen a debitului precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii a arătat că pârâtii figurează în evidențele contabile cu o datorie totală de 2.869,35 lei și nu își achită de bunăvoie debitele.
In drept, au fost invocate prevederile art.46-50 din Legea nr.230/2007.
Prin sentința civilă nr.3406/20.11.2012 Judecătoria Găești a admis acțiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta, a obligat pe pârâți să plătească reclamantei, suma de 3203,6 lei reprezentând debit neachitat și 1031,75 lei penalități de întârziere și la cheltuieli de judecată în sumă de 300 lei.
Pentru a hotărî astfel a reținut că pârâții sunt proprietarii apartamentului nr.4, situat in Gaesti, ..60, că deși aveau obligația sa achite lunar cheltuielile de intetinere, nu au facut acest lucru, refuzand nejustificat, sa se conformeze iar în intampinarea depusa la dosar, precum si in apararile pe care a incercat sa le faca, I. G. a sustinut ca cererea de chemare in judecata a fost introdusa in mod abuziv de administrator, organul indreptatit sa hotarasca asupra acestei cereri, fiind Comitetul Executiv al Asociatiei de P., invocându-se și excepția prescriptiei dreptului la actiune.
Instanța de fond a mai reținut că cererea a fost introdusa de Asociatia de P. nr.9, prin reprezentantii sai legali, presedinte si administrator, reclamanta avand, totodata, angajat avocat iar în privinta exceptiei invocate, instanta retine ca aceasta nu este aplicabila in cauza, restantele fiind incluse in factura curenta, debit ce nu a fost contestat in timp.
La pronunțarea soluției a avut în vedere pozitia pasivă a pârâților, precum si inscrisurile depuse la dosar, respectiv fisele de cont pentru operatii diverse(f.4), din care rezulta contravaloarea serviciilor prestate, și faptul că acestia datorează reclamantei suma de 3203,6 lei reprezentând debit neachitat și 1031,75 lei penalități de întârziere, calculate în conformitate cu art.13 din O.G. nr. 85/2001.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții criticând-o pe motiv că instanța nu a stabilit în totalitate situația de fapt iar soluția a favorizat evident pe reclamantă, nefăcând referire la factorul uman și să constate că pârâții nu realizează venituri financiare decât cele care provin din pensia unuia dintre ei, neținând cont de lipsa locului de muncă apărută în urmă cu 2 ani care a condu la achitarea din ce în ce mai greu a sumelor de bani către asociație astfel că instanța face greșeala de a afirma că pârâții nu și-au achitat de bună voie obligațiile de întreținere .
S-a mai criticat sentința pentru faptul că singurul organ îndreptățit să hotărască asupra introducerii unei astfel de cereri de chemare în judecată este comitetul executiv al asociației de proprietari conform art. 12 din Ordinul 139/M/1997 iar singura persoană care reprezintă asociația de proprietari în acțiunile inițiate împotriva unui proprietar este președintele acestuia.
Au criticat sentința și pentru faptul că s-au perceput penalități de întârziere în sumă de 1031,75 lei încălcând prevederile art. 58 al.1 din HG nr. 1275/2000 care stabilesc că asociația poate percepe penalități de întârziere în condițiile stabilite și aprobate de Adunarea Generală a Proprietarilor.
De asemenea într-un alt motiv de recurs au criticat soluția instanței de fond pe motiv că nu a făcut diferențierea sumei corecte de plată din totalul sumei de 1791, 6 lei sold la 31.03.2009 când 500 lei din totalul acestei sume reprezintă facturare în plus nejustificată a consumului de apă rece.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului precum și dispozițiilor legale incidente în cauză tribunalul reține următoarele:
Nu este întemeiată critica referitoare la faptul că instanța de fond nu ar fi stabilit în totalitate situația de fapt și că ar fi trebuit să țină seama de faptul că pârâții nu au avut posibilitatea datorită lipsei veniturilor să achite datoriile de întreținere.
Singura dovadă referitoare la situația financiară a pârâților este adeverința care atestă că I. G. nu figurează în evidențele fiscale cu venituri impozabile, acesta nefiind un document suficient pentru a se putea stabili cu certitudine lipsa posibilităților financiare iar pe de altă parte raporturile dintre asociația de proprietari și pârâți sunt de natură contractuală, părțile fiind obligate să-și respecte obligațiile asumate respectiv de furnizare a serviciilor la care asociația s-a obligat și de plată de către pârâți a acestor servicii.
Referitor la motivul de recurs prin care se susține că instanța de fond a reținut în mod eronat că pârâții nu își achită de bună voie cotele de contribuție, refuzând nejustificat să se conformeze, tribunalul constată că nici acest motiv nu este întemeiat.
De vreme ce nu au făcut dovada unei minime diligențe în ce privește achitarea acestor contribuții în sensul de a achita măcar parțial datoriile cele mai vechi din martie 2009, nu există alte dovezi la dosar referitoare la situația financiară precară, tribunalul constată că se poate vorbi de un refuz nejustificat de achitare a contribuțiilor de întreținere așa cum a reținut instanța de fond.
În ce privește faptul că cererea ar fi fost introdusă de asociația de proprietari în mod abuziv și nu de comitetul executiv al asociației de proprietari tribunalul constată că nici acest motiv nu este întemeiat întrucât cererea a fost introdusă de asociația de proprietari prin reprezentanții săi legali, președinte și administrator.
Referitor la susținerea că instanța s-a pronunțat cu neobservarea formelor imperative ale art. 49 și 58 din HG 1275/2000 tribunalul reține că aceste dispoziții au fost abrogate prin art. 2 din HOTĂRÂREA nr. 400 din 2 aprilie 2003, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 311 din 8 mai 2003. HOTĂRÂREA nr. 400 din 2 aprilie 2003, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 311 din 8 mai 2003 a fost abrogatã de HOTĂRÂREA nr. 1.588 din 19 decembrie 2007, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 43 din 18 ianuarie 2008.
Și Ordinul nr. 139/N din 11 noiembrie 1997 pentru aprobarea Precizarilor privind constituirea, înregistrarea si funcționarea asociațiilor de proprietari invocat de recurent în motivele de recurs a fost abrogat prin ART 2 din HOT. 400_ la data de 08 Mai 2003, astfel că nu este fondată nici susținerea prin care se invocă prevederile acestui ordin .
Referitor la faptul că nu ar datora nici penalități recurentul invocă de asemenea tot prevederile art. 58 al.1 din HG 1275/2000, articol abrogat conform arătate mai sus.
Pentru cele ce preced tribunalul în baza art. 312 din codul de procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul I. G., domiciliat în Găești, ., scara A, ., împotriva sentinței civile nr. 3406 din 20.11.2012 pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Asociația de Proprietari nr.9 Găești, cu sediul în Găești, ., județul Dâmbovița și cu intimata-pârâtă I. M., domiciliată în Găești, ., ., județul Dâmbovița.
Obligă recurentul să plătească intimatei suma de 200 lei cheltuieli de judecată – onorariul apărător.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 8.04.2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, |
I. S. | N. C. | R. M. |
GREFIER
N. D.
J.f. M. P.
Judecătoria Găești
Dosar fond nr._
Red. C.N.
Tehnored. M.P.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1118/2013. Tribunalul... | Legea 10/2001. Sentința nr. 564/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
