Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1118/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1118/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 16-12-2013 în dosarul nr. 4063/284/2011
DOSAR NR._ RECURS
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 1118
Ședința publică din data de 16 decembrie 2013
Președinte – I. S.
Judecător – N. C.
Judecător – R. M.
Grefier - N. D.
Pe rol se află soluționarea recursului civil declarat de recurenta reclamantă .., cu sediul în municipiul București, sectorul 6, ., împotriva sentinței civile nr. 564 pronunțată la data de 15.04.2013 de către Judecătoria Răcari în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă Coțoveanu C. M., domiciliată în orașul B., . bis, județul Ilfov, având ca obiect - acțiune în revendicare imobiliară.
Prezența și susținerile au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 9.12.2013, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitate părților să formuleze și să depună la dosar note scrise, a amânat pronunțarea la data de 16.12.2013.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Răcari sub nr._, reclamanta . în contradictoriu cu pârâta Coțoveanu C. a formulat acțiune în revendicare imobiliară solicitând instanței să dispună, obligarea pârâtei să-i lase în deplină proprietate și posesie suprafața de_ mp. situat în comuna Cornățelu, ., ., rectificarea cărților funciare 488 Cornățelu (nr.cadastral 738) și 486 Cornățelu (nr.casastral 740) în sensul radierii dreptului de proprietate pentru suprafața de_ mp. și anularea numerelor cadastrale corespunzătoare 738 și 740, conform art. 907 și art. 908 Cod civil.
După administrarea probelor, prin sentința civilă nr.564/15.04.2013, instanța de fond a respins acțiunea reținând că, terenul în litigiu, în suprafață de 55. 900 mp arabil extravilan, situat în ., județ Dâmbovița, T 48, P 215/1/21 cu vecinătățile N – S. M.; E – DE 207/4, S – I. A. I., V – DE 212/1, este evidențiat in TP 49.380/ 27.03.2000 emis de CJPSDPAT Dâmbovița prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate pe numele B. E., în calitate de moștenitoare a defunctului B. M C., că prin TP_/28.05.2001 emis de CJPSDPAT Dâmbovița s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 56.549 mp arabil extravilan, situată in aceeași localitate, . vecinătăți ca și suparafața în litigiu, numiților D. V. și V. E., în calitate de moștenitori ai defunctului D. M. St. D..
De asemenea, prin TP_/28.05.2001 s-a reconstituit dreptul de proprietate direct în patrimonial numiților P. I Vergina și S. I C. în calitate de moștenitori ai defunctului S. I I., asupra terenului in suprafață de 50.000 mp arabil extravilan situat in aceeasi localitate, aceeași . 213/11/22 și alte vecinătăți N si S diferite (N – D. M D., E – DE 207/4, S – S. C D., S – DE 212/11).
A mai reținut că potrivit lucrării de expertiză, întocmită de expert topografie M. C., necontestată de părți, depusă la dosar la 22.10.2012, terenul evidențiat în TP 49.380/ 27.03.2000, cumpărat de reclamantă, se suprapune în totalitate peste terenul evidențiat în TP_/28.05.2001, cumpărat de pârâtă și că nu se suprapune cu terenul de 50.000 mp evidențiat in TP_/28.05.2001 emis pe numele P. I Vergina și S. I C., cumpărat de asemenea de pârâtă.
A mai reținut instanța că părțile își întemeiază dreptul de proprietate pe două titluri de proprietate (contracte de vânzare cumpărare) provenind de la autori diferiți, situație în care instanța va cerceta titlurile urmând a pronunța hotărârea în favoarea părții care a dobândit bunul de la autorul al cărui drept este mai preferabil, că titlul reclamantei - sentința civilă nr. 525/21.03.2006 pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul nr.596/2006 - provine de la numiții B. C., C. G. și C. F. G., succesibilii defunctei B. E., în calitate de fiu, respective fiice, că titlul pârâtei provine de la numitele V. E. (având cota de ½ din dreptul de proprietate asupra terenurilor evidențiate în TP_/28.05.2011), D. E., Magercu P., N. C. și D. V. (împreună cu cota de ½, dobândită prin moștenire, potrivit certificatului de moștenitor nr. 19/27.01.2006 eliberat de BNP Danacica M.-D., cu sediul in București), iar autorii pârâtei au intabulat anterior vânzării dreptul de proprietate asupra terenului în CF 486 a localității Cornățelu de la Biroul de Carte funciară din cadrul OCPI Dâmbovița, conform încheierii nr. 4679/29.01.2007, titlul acestora din urmă fiind mai bine caracterizat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii.
În motivare recurentul a criticat hotărârea instanței de fond sub următoarele aspecte:
1.Instanța a făcut o greșită interpretare a actelor depuse la dosar (cărți funciare, registre agricole, plauri cadastrale avizate OCPI Dâmbovița, adrese primărie, hotărâri judecătorești irevocabile).
În dezvoltarea acestui motiv de recurs, recurenta a arătat că este proprietara terenului revendicat în baza sentinței civile nr.525/21.03.2006 pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul nr.596/2006 în suprafață de 55 900 mp, că terenul a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate pe numele defunctului B. M. C., moștenitoare fiind B. E., sens în care s-a emis titlul de proprietate nr._/27.03.2000, iar ulterior în baza unui antecontract de vânzare - cumpărare încheiat cu moștenitorii lui B. C., C. G. și C. G. s-a pronunțat sentința civilă nr.525/21.03.2006 prin care s-a constatat valabilă vânzarea intervenită.
În același timp recurenta a arătat că titlul său de proprietate este anterior celui al pârâtei, iar o punere în posesie efectivă nu mai putea fi efectuată deoarece mai există una pentru defuncta B. E., că la data emiterii titlului pârâtei Coțoveanu C. – M., autorii săi erau deja puși în posesie, împrejurare atestată și de adresa nr.3756/13.10.2011 a Primăriei Cornățelu care a susținut legalitatea titlului său și că instanța nu a analizat atent copiile registrelor agricole și cererile de reconstituire ale părților, concluzia fiind aceea că titlul său de proprietate este mai bine caracterizat.
2. Instanța de fond nu a dat eficiență principiului de drept „qui prior tempore, potior jure” și dispozițiilor art.26 alin.1 și 2 din Legea nr.7/13.03.1996, aceste dispoziții de lege stabilind că dreptul de proprietate este opozabil față de terți, fără înscrierea în cartea funciară când provin din succesiune, accesiune, vânzare silită și uzucapiune, în aceleași condiții fiind opozabile față de terți și drepturile reale dobândite prin hotărâre judecătorească.
Recurenta a mai susținut în cuprinsul acelui de-al doilea motiv de recurs că înscrierea în cartea funciară nu are caracter constitutiv de drepturi, ceea ce înseamnă că o persoană care nu este proprietar de drept al unui bun imobil nu va dobândi acest titlu doar prin înscrierea imobilului în cartea funciară.
Prin întâmpinare, intimata pârâtă a solicitat respingerea recursului, motivat de faptul că ambele titluri inițiale emise pe numele autorilor celor două ramuri implicate în litigiul dedus judecății, provin de la același autor – ambele fiind emise de stat în aplicarea dispozițiilor legii fondului funciar, niciuna dintre părțile litigante nefiind în măsură să facă dovada că terenul dedus judecății reprezenta fostul amplasament al imobilelor de care au beneficiat autorii lor anterior intrării în vigoare a legilor fondului funciar, iar în soluționarea cauzei în mod corect instanța a dat eficientă principiului „qui prior tempore, potior jure”, ea fiind acea care a îndeplinit formalitățile de publicitate imobiliară devenind opozabilă tuturor părților inclusiv recurentei.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată recursul fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Criticile formulate de recurenta reclamantă prin motivele de recurs sunt întemeiate.
Astfel, instanța de fond a apreciat în esență, că părțile își întemeiază dreptul de proprietate pe două titluri (contracte de vânzare - cumpărare) provenind de la autori diferiți, situație în care hotărârea pronunțată va fi în favoarea părții care a dobândit bunul de la autorul al cărui drept este mai preferabil și că titlul pârâtei provine inclusiv de la proprietara terenului V. E., căreia i s-a reconstituit direct în patrimoniul său, cota de 1/2 din dreptul de proprietate asupra terenului și care a îndeplinit procedurile de publicitate imobiliară, în timp ce titlul reclamantei nu provine direct de la autoarea titlului B. E., ci de la moștenitorii acesteia.
Este cunoscut faptul că singurele cazuri în care se poate vorbi de o probă certă a dreptului de proprietate sunt acelea în care se face dovada dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune ori prin ocupațiune, în rest, practica judiciară concretizând câteva principii care se aplică pornind de la existența mai multor situații, prima dintre acestea fiind aceea în care ambele părți au titluri scrise privind dreptul de proprietate asupra bunului revendicat, distingîndu-se după cum titlurile provin de la același autor sau de la autori deosebiți.
Până la acest moment, respectiv al stabilirii provenienței titlurilor, în mod corect instanța de fond a reținut că acestea provin de la autori diferiți, însă în această situație nu are relevanță care dintre părți a îndeplinit mai întâi procedurile de publicitate imobiliară.
Tribunalul apreciază că, în situația din speță, când titlurile provin de la autori diferiți trebuia să se compare titlurile de proprietate și să i se acorde câștig de cauză părții care a dobândit de la autorul al cărui drept este preferabil.
Deși instanța de fond a efectuat o comparare a titlurilor, aceasta nu este corespunzătoare, deoarece s-a argumentat că pârâta a efectuat operațiunile de publicitate imobiliară și că titlul reclamantei nu provine direct de la autoarea B. E., ci de la moștenitori.
În realitate, trebuia analizată legalitatea emiterii titlurilor de proprietate, prin raportare la dispozițiile Legii nr.18/1991, căci acestea au stat la baza efectuării ulterioare a înstrăinărilor către reclamantă și pârâtă.
Este evident faptul că prin emiterea a două titluri de proprietate pe același amplasament s-au încălcat prevederile Legii nr.18/1991 modificată și completată ulterior și că pe lângă faptul că cel de-al doilea titlu nu putea fi emis decât după o eventuală anulare a primului, trebuia stabilit care dintre beneficiarii titlurilor erau îndreptățiți la o asemenea reconstituire.
Reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut la cererea numiților V. E. și D. V. ca moștenitori ai defunctului D. M. St. D. și a numitei B. E. ca moștenitoare a defunctului B. M. C., la dosarul instanței de fond fiind depuse aceste cereri însoțite de copii din registrele agricole prin care s-a făcut dovada că autorii lor au deținut suprafețele solicitate, anterior colectivizării și că sunt îndreptățiți să li se reconstituie ca întindere dreptul de proprietate pentru acestea.
Regula urmată de comisiile de fond funciar a fost atribuirea terenurilor, pe cât posibil pe vechile amplasamente ale proprietăților, fiind important de stabilit dacă vreunul din autorii moștenitorilor care au formulat cerere de reconstituire au deținut teren pe amplasamentul acordat de comisiile de fond funciar.
Examinând evidențele agricole referitoare la terenurile deținute de persoanele cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate de pe urma autorilor acestora, tribunalul constată că niciuna dintre acestea nu a figurat cu teren pe acest amplasament, fiecare figurând cu suprafețe mici de terenuri în diverse puncte: B. C. în pct. „Boereasca” - 25 ari, pct. „Țarină” - 25 ari, pct. „În grădină” - 63 ari, pct. „Peste gârlă”- 25 ari, curți - construcții - 10 ari, iar D. M. St. D. la „Drumul M.” - 1,50 ha, „Plantație” - 0,50 ha, „G.” - 0,50 ha, curți – construcții - 0,10 ha )
Prin urmare, în condițiile în care niciunul din autorii titularilor cererilor de reconstituire nu a deținut teren înainte de colectivizare pe amplasamentul din titlurile de proprietate emise, nu se poate susține că era necesară emiterea unui alt titlu moștenitorilor defunctului D. M. St. D. ca persoane mai îndreptățite la o astfel de reconstituire.
La această concluzie a ajuns și Comisia Județeană privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Dâmbovița, care nu a admis cererea cu privire la schimbarea amplasamentului suprafeței de 5,59 ha din tarlaua 48, . din titlul de proprietate nr._/2000.
Așa fiind, tribunalul apreciază întemeiată susținerea recurentei reclamante în sensul că titlul de proprietate de care se folosește pârâta a fost emis ulterior titlului său de proprietate, iar Primăria Cornățelu prin adresa nr.3756/13.10.2011 a învederat că titlul de proprietate cu nr._/27.03.2000, este cel legal și anterior titlului de proprietate nr._/28.05.2001 de care se prevalează pârâta.
Expertiza efectuată de expertul topo M. C. a stabilit fără dubiu că terenurile se suprapun pe suprafața de 55 900 mp, că la data emiterii celui de-al doilea titlu de proprietate, beneficiarul primului titlu de proprietate era deja pus în posesie.
Față de cele ce preced, tribunalul constatând că titlul de proprietate al reclamantei este mai bine caracterizat, întrucât a dobândit de la autorul al cărui drept este preferabil, va admite recursul, va modifica în tot sentința, în sensul admiterii acțiunii în revendicare și a obligării pârâtei să lase în deplină proprietate și posesie reclamantei suprafața de_ mp, situată în tarlaua 48, . din titlul de proprietate nr._/27.03.2000 emis de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Dâmbovița.
Se va dispune, pe cale de consecință, rectificarea cărții funciare nr.486 (număr cadastral 740) în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtei pentru suprafața de 55.900 mp.
Cartea funciară cu nr.488 ( număr cadastral 738) nu se impune a fi rectificată, întrucât în această carte funciară a fost înscris dreptul de proprietate pentru numiții P. I.V. și S. I. C., dobândit prin contractului de vânzare - cumpărare nr.425/09.02.2007, având la bază titlul de proprietate nr._/28.05.2001, pentru terenul din tarlaua 48, . care nu se suprapune cu terenul revendicat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E CI D E
Admite recursul declarat de recurenta reclamantă .., cu sediul în municipiul București, sectorul 6, ., împotriva sentinței civile nr. 564 pronunțată la data de 15.04.2013 de către Judecătoria Răcari în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă Coțoveanu C. M., domiciliată în orașul B., . bis, județul Ilfov.
Modifică în tot sentința, în sensul că admite acțiunea în revendicare formulată de reclamantă și obligă pârâta să-i lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 55.900 mp, situată în tarlaua 48, . din titlul de proprietate nr._/27.03.2000 emis de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Dâmbovița, având ca vecini la nord pe S. R.M., la este DE 207/4, la sus I. A. I. și la vest DE 212/1.
Dispune rectificarea cărții funciare nr.486 cu numărul cadastral 740 în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtei Coțoveanu C.-M. pentru suprafața de 55.900 mp.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 16.12.2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, |
I. S. | N. C. | R. M. |
GREFIER
N. D.
j.f. E. F.
Dosar nr._
Judecătoria Răcari
red. NC/AN
2 ex./14.01.2014
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 918/2013. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 333/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
