Fond funciar. Decizia nr. 867/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 867/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 15-10-2013 în dosarul nr. 4534/120/2013
DOSAR NR._
ROMANIA
TRIBUNALUL DAMBOVITA SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILA NR. 867
SEDINTA PUBLICĂ DIN DATA DE 15 octombrie 2013
Instanța compusă din:
Președinte: C. M. G.
Judecător: S. D.
Judecător: A. S.
Grefier: S. E. S.
Pe rol fiind soluționarea cererii de contestație în anulare a deciziei civile nr. 601 din 18.06.2013, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr._, cerere formulată de contestatorii R. D. M., G. G., și R. E., toți domiciliați în C., ., județul D., în contradictoriu cu intimații N. L. M., domiciliată în București, .. 203, . O. A. domiciliat în București, str. ., nr. 53, ., ., Sector 3, N. L. M. domiciliată în București, .. 203, ., N. L. M. domiciliată în . – Ploiești, județul Dâmbovița, N. O. A. domiciliat în București, str. ., nr. 53, ., ., Sector 3, N. O. A. domiciliat în Crevedia, . – Ploiești, județul Dâmbovița, M. T. C. domiciliată în București, .. 203, ., ., M. T. C. domiciliată în comuna Crevedia . – Ploiești, județul Dâmbovița și intimații pârâți S. I. domiciliat în București, ., Sector 2, D. G. domiciliată în comuna Poiana, ., județul Dâmbovița, D. G. domiciliată în București, .. 56, Sector 1, C. L. de aplicare a legii fondului funciar Crevedia, cu sediul în ., și C. JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, .. 1, județul Dâmbovița.
Cererea de recurs este scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, conform prevederilor art. 42 din Legea 1 /2000.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat pentru intimații reclamanți N. L. M., N. O. A., N. L. M., M. T. C. toți lipsă, apărătorul acestora C. M. în baza împuternicirii avocațiale nr._/2011, pentru intimata pârâtă C. L. de fond funciar Crevedia lipsă a fost prezent avocat Ș. C. în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013, iar pentru intimata C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Dâmbovița, a fost prezent consilier juridic D. C., lipsind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită cu părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care: se invederează instanței că pentru acest termen procedura de citare este legal îndeplinită cu părțile, cererea de recurs fiind scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, la dosar din partea intimaților fiind depusă întâmpinare.
In temeiul disp. art. 159 1 alin 4 Cod procedură civilă instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Apărătorii părților având pe rând cuvântul nu solicită termen pentru studiul întâmpinării, nu mai solicită alte probe.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul intimaților reclamanți avocat C. M. având cuvântul solicită respingerea cererii de contestație în anulare, a se menține decizia civilă pronunțată ca fiind legală și temeinică. Precizează totodată că motivele așa zisei cereri de contestație în anulare sunt simple afirmații, care nu pot fi admise de instanța de recurs. Invocarea de către contestatori a prevederilor art. 318 alin 1 Teza II din codul de procedură civilă nu poate fi primită și nici aplicată prezentei cauze, întrucât instanța de recurs a pus în discuția și dezbaterea părților, toate aspectele de fapt și de drept. Solicită respingerea cererii, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Dâmbovița, consilier juridic D. C.. având cuvântul solicită respingerea cererii ca nefondată.
Apărătorul intimatei C. L. de fond funciar Crevedia avocat Ș. C. având cuvântul solicită respingerea cererii de contestație în anulare, nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 318 Cod procedură civilă.
Tribunalul în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă declară dezbaterile închise urmând a delibera.
TRIBUNALUL
Asupra contestației în anulare de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, sub nr._ la data de 16.09.2013, contestatorii R. Eleonor, R. D. M. și G. G., au formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 601/18.06.2013.
În motivare au invocat dispozițiile art.318 alin. teza a II a Cod procedură civilă, în sensul că instanța de recurs a omis să cerceteze motivele de recurs formulate de contestatori, respectiv textele de lege invocate de aceștia .
S-a arătat că potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 18/1991 „Sunt și rămân in proprietatea privata a cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit si anexelor gospodărești, precum si curtea si gradina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele masuri pentru stimularea țărănimii. În continuare s-u citat prevederile alin.2 ale textului invocat (Suprafețele de terenuri aferente casei de locuit si anexelor gospodărești, precum si curtea si gradina din jurul acestora sunt acelea evidențiate ca atare in actele de proprietate, in cartea funciara, in registrul agricol sau in, alte documente funciare, la data intrării in cooperativa agricola de producție) și ale alin.(2 1 ) corespunzător cărora în cazul înstrăinării construcțiilor, suprafețele de teren aferente prevăzute la alin. (2) sunt cele convenite de părți la data înstrăinării, dovedite prin orice mijloc de proba”.
S-a arătat că potrivit alin. 2, al textului invocat că terenul aferent casei de locuit este cel evidențiat în documentele prevăzute de lege.
În opinia contestatorilor faptul că reclamanții au îngrădit o suprafață de teren nu înseamnă că aceasta este cea aferentă casei de locuit, iar în registrul agricol din anii colectivizării la rubrica „curți” nu se regăsește această suprafață pentru care instanța a apreciat că este aferentă casei de locuit.
S-a menționat și că instanța nu a analizat nici art. 23 alin. (21), potrivit căruia în cazul înstrăinării construcțiilor, suprafața aferentă este cea convenită de părți, în condițiile în care în speță rezultă că suprafața aferentă ce a trecut în proprietatea statului este de 250 mp, astfel că reclamanții puteau să dobândească cel mult această suprafață.
În continuare s-a subliniat că pentru cei 250 m.p. este relevant Certificatul nr. 2450/03.12.1992 în care se specifică că în proprietatea numiților V. revine suprafața de 250 mp conform art. 35 din Legea nr. 18/1991 și 750 mp, conform art. 42 din Decretul nr. 42/1990 și în niciun caz nu se face vorbire de suprafața de 1420 mp.
Mai important este faptul că această suprafață a revenit familiei V., nu reclamanților.
S-a mai arătat că din actul de vânzare-cumpărare al reclamanților se observă că aceștia au cumpărat doar o construcție, fără nicio suprafață de teren, intabulându-se în mod abuziv, că acea construcție nu mai există în prezent, fiind înlocuită de alta, construită de către aceștia.
S-a apreciat că hotărârea pronunțată este în contradicție cu textele de lege invocate, dar și cu practica judiciară potrivit căreia prin teren aferent casei de locuit nu se înțelege ce au îngrădit părțile abuziv, ci terenul prevăzut în documentele de la art. 23 din Legea nr. 18/1991.
S-a solicitat admiterea contestației, desființarea soluției și rejudecarea recursului.
Prin întâmpinarea formulată, intimații N. L. M., N. O. A. si M. T. C., au solicitat respingerea contestația in anulare cu argumentarea că așa-zisele motive din contestație nu pot fi admise deoarece susținerile reprezintă simple alegații fără suport in fapt si in drept, întrucât primul filtru de control judiciar al Tribunalul Dambovita, privind temeinicia si legalitatea hotărârii atacate a fost făcut în conformitate cu situația de fapt reținuta ca atare de către instanță, raportat la norme juridice incidente cauzei, aspectele in fapt si in drept fiind consemnate în decizie.
S-a considerat că invocarea de către contestatori a dispozițiilor art.318, alin. 1 teza a doua a Cod procedură civilă nu poate fi primită pentru simplul motiv ca instanța de recurs a pus in discuția si dezbaterea pârtilor litigiului, toate aspectele de fapt si de drept, inclusiv textul art. 23 alin. (1) din Legea nr.18/1991, - invocat ca motiv principal al contestației, așa cum rezulta din motivarea deciziei atacate.
Astfel, s-au analizat susținerile consemnate in toate actele procedurale, respectiv, cererea de chemare in judecata, întâmpinări si recursuri, prin ampla expunere din considerentele deciziei nr.601/18.06.2013 probându-se ca s-a pronunțat o hotărâre temeinica si legala, pârâții contestatori dând dovada de rea credința, sau de ignoranta, când invocă texte de Lege (inclusiv, motivele contestației) inaplicabile în litigiu.
Intimații au reluat în cuprinsul întâmpinării extrase din decizia împotriva căreia s-a formulat contestație în anulare concluzionând că parații contestatori reiau fără sa probeze aceleași alegații susținute in cele doua
etapă ale procesului, anume că „reclamanții au îngrădit o suprafața de teren mai mare nu înseamnă ca aceasta este cea aferenta casei de locuit” si ca „in registrul
agricol din anii colectivizării la rubrica curți nu se regăsește aceasta suprafața
pentru care instanța a dispus, ca fiind aferenta casei de locuit”, precizând că aceste susțineri sunt infirmate de tot materialul probator de la dosarul cauzei.
Examinând contestația formulată prin prisma temeiului invocat, tribunalul o apreciază ca nefondată.
Se reține că deși sub aspect formal contestatorii au invocat ca motiv al contestației prevederile art.318 alin.1 teza a doua Cod procedură civilă, respectiv omisiunea de a se analiza unele dintre motivele de modificare sau casare ale sentinței de fond în calea de atac, pretinsa critică nu se verifică.
Astfel, din cuprinsul deciziei contestate rezultă că tribunalul ca instanță de recurs a avut în vedere atât situația de fapt cât și problema de drept dedusă judecății, analizată prin prisma dispozițiilor art.23 din Legea fondului funciar nr.18/1991, în privința cărora recurenții R. D. M., R. E. și G. G. au considerat că nu sunt aplicabile, în timp ce instanța de recurs, a constatat dimpotrivă că sunt pe deplin aplicabile situației juridice dedusă judecății.
Ceea ce contestatorii urmăresc pe calea contestației pendinte reprezintă un veritabil recurs la recurs, în afara dispozițiilor procedurale ce disciplinează regimul juridic al căilor de atac, ipoteza indicată drept motiv al contestației neregăsindu-se în speță, considerent pentru care aceasta se va respinge ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată cererea de contestație în anulare a deciziei civile nr. 601 din 18.06.2013, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr._, cerere formulată de contestatorii R. D. M., G. G., și R. E., toți domiciliați în C., ., județul D., în contradictoriu cu intimații N. L. M., domiciliată în București, .. 203, . O. A. domiciliat în București, str. ., nr. 53, ., ., Sector 3, N. L. M. domiciliată în București, .. 203, ., ., N. L. M. domiciliată în . – Ploiești, județul Dâmbovița, N. O. A. domiciliat în București, str. ., nr. 53, ., ., Sector 3, N. O. A. domiciliat în Crevedia, . – Ploiești, județul Dâmbovița, M. T. C. domiciliată în București, .. 203, ., ., M. T. C. domiciliată în comuna Crevedia . – Ploiești, județul Dâmbovița și intimații pârâți S. I. domiciliat în București, ., Sector 2, D. G. domiciliată în comuna Poiana, ., județul Dâmbovița, D. G. domiciliată în București, .. 56, Sector 1, C. L. de aplicare a legii fondului funciar Crevedia, cu sediul în ., și C. JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, .. 1, județul Dâmbovița.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 15 octombrie 2013.
P. JUDECĂTORI
C. M. G. S. D. A. S.
GREFIER
S. E. S.
Proces-verbal
Pentru doamna judecător C. M. G., aflată în concediu de studii, prezenta se semnează de către noi, președintele secției civile I, G. S.
Tehnored. A.S./6.11.2013
2 exemplare
| ← Întoarcere executare. Decizia nr. 1029/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 244/2013. Tribunalul... → |
|---|
