Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1082/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1082/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 06-12-2013 în dosarul nr. 5399/315/2008*
Dosarul nr._ RECURS
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA –SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR: 1082
Ședința publică din 06.12.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN :
PREȘEDINTE- C. G.
JUDECĂTOR- I. M.
JUDECĂTOR- P. G.
GREFIER - A. Ghiorghița
Pe rol fiind judecarea recursurilor civile declarate de recurentul reclamant B. I. cu domiciliul în Târgoviște, . M., nr.78, ., . la adresa din Șotânga, Calea Pucioasei, nr.72, județul Dâmbovița, și de recurentul pârât B. I V., cu domiciliul în . Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr.3034/27.06.2013, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul cu nr._, dosarul având ca obiect „ revendicare imobiliară ”.
Recursul declarat de reclamantul B. I. este timbrat cu chitanța nr._/25.10.2013, privind achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 67 lei și cu timbru judiciar în valoare de 5 lei.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul reclamant B. I. personal, recurentul pârât B. V. personal și asistat de avocatul R. A. A. .
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care indică obiectul cererii, stadiul în care se află judecarea cauzei, modul de îndeplinire a procedurii de citare, ca fiind legal îndeplinită, după care:
Avocatul R. A. A., pentru recurentul pârât B. I V., depune la dosar chitanța nr._/25.11.2013 privind achitarea taxei de timbru în valoare de 77 lei și precizează că nu are cereri de formulat.
Recurentul reclamant B. I. precizează că nu are cereri de formulat.
Instanța, nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Recurentul reclamant B. I., având cuvântul, precizează că este nemulțumit de hotărârea primei instanțe întrucât nu a omologat anexa 8 la raportul de expertiză iar varianta nu este bună pentru că s-a diminuat din terenul tatălui său . Precizează recurentul că instanța de fond nu a ținut cont de declarațiile martorilor care au arătat că terenul era marcat cu țăruși care au fost mutați. Solicită recurentul B. I. admiterea recursului, omologarea anexei 8 din completarea la raportul de expertiză întocmit de expertul G. V., depus la dosar la termenul din 12.12.2012 . Precizează recurentul că nu critică sentința fondului cu privire la dispozițiile referitoare la lipsa de folosință și cheltuielile de judecată.
Față de recursul lui B. V., în ce privește susținerea că terenul pârâtului ar fi fost intabulat mai înainte, susține că el, B. I. introdusese deja acțiune pe rolul instanței la data de 10.09.2008 când și-a intabulat terenul B. V. iar pe rolul instanței se află un dosar referitor la întabularea dreptului de proprietate al lui B. V..
Avocatul R. A. A., având cuvântul pentru recurentul pârât B. I V., solicită respingerea recursului declarat de B. I. și admiterea recursului declarat de B. V., modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul B. I. . Susține avocatul că omologarea variantei propuse de B. I. ar însemna ca ieșirea la calea publică a lui B. V. să aibă numai 1,27 mp și că suprafața revendicată de reclamant face parte din suprafața pe care o stăpânește conform concluziilor expertizei .Solicită avocatul R. A. să se admită recursul lui B. V., să se respingă cererea de revendicare și cererea de acordare a drepturilor pentru lipsa de folosință, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru din recurs și cheltuielile recurentului în primul ciclu procesual .
Instanța, în temeiul art. 150 din Codul de procedură civilă, declară dezbaterile închise și rămâne în deliberare asupra recursurilor.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște sub nr._, reclamantul B. N. I. a chemat în judecată pe pârâtul B. I V., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul să îi lase în deplină proprietate și posesie imobilul teren în suprafață de 467,00 mp. categoria de folosință arabil, situat în intravilanul comunei Șotânga în punctul „G. al Voichii”, județul Dâmbovița, și să fie obligat la contravaloarea recoltei de trifoi, lucernă și porumb pe ultimii 3 ani.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că: prin decizia civilă nr. 1620/2004 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. 572/2004 a devenit proprietarul suprafeței de teren menționate, hotărârea făcând mențiune expresă că ține loc de act de vânzare cumpărare.
A mai precizat reclamantul că pârâtul este unchiul său și a încercat să rezolve litigiul pe cale amiabilă în mai multe rânduri, însă de fiecare dată, pârâtul nu a dat curs solicitărilor sale.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 480 și art. 998-999 din Codul civil de la 1864.
În dovedire au fost depuse următoarele înscrisuri: timbru judiciar în sumă de 3 lei, taxe de timbru în sumă de 46 lei, și 86 lei, adeverința nr. 6490/2008, decizia nr. 1620/2004, raport de expertiză întocmit în dos nr. 572/2004, împuternicire avocațială pentru pârât și întâmpinare formulată de această parte, împuternicire avocațială pentru reclamant, chitanța nr. 204/2008, sentința civilă nr. 8479/1992, raport de expertiză întocmit în dos nr. 2988/1990, proces verbal nr. 691/1994, raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert A. S., certificat nr. 1056/1995, proces verbal încheiat la 9.05.1995, schiță teren, încheierea nr._/2008, relații comunicate de OCPI, dovadă achitare onorariu expert, raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul D. M., proces verbal nr. 691/1994, plan de amplasament general, obiecțiuni la raportul de expertiză, copii ale actelor enumerate, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1763/2001, și nr. 1385/2006,adeverința nr. 1618/2009, proces verbal încheiat la 15.08.2008, și la 22.07.2008, răspuns la obiecțiuni, adeverința nr. 3265/2010,adeverința nr. 4285/2010, și 4226/2010, răspuns la obiecțiuni, obiecțiuni formulate de pârât la completarea raportului de expertiză și concluzii scrise formulate de această parte.
Legal citat pârâtul B. I V. a formulat întâmpinare (f-15) prin care a solicitat respingerea acțiunii pentru următoarele motive:
Vecinătățile imobilului, indicate de către reclamant, sunt altele, pe latura de sud aflându-se B. N..
În dosarul nr. 2988/1990 el, autorul reclamantului (B. N.), B. Vitalion și B. N. s-au adresat instanței pentru lichidarea stării de indiviziune dintre ei, de pe urma defuncților lor părinți. În acea cauză era o suprafață de 3912,00 mp. În acest dosar instanța a pronunțat sentința civilă nr. 8479/15.09.1992 și a omologat raportul de expertiză conform schiței pe care o depune în copie.
De la momentul partajului atât partea cât și frații săi au stăpânit fiecare partea ce i-a revenit prin sentință, limitele rămânând nemodificate. Ba mai mult fratele său B. N. și-a edificat o casă de locuit iar celălalt frate a înstrăinat suprafața sa de teren, decizia civilă nr. 1620/2004 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești nefiindu-i opozabilă întrucât nu a fost parte în acel dosar.
În dovedire au fost depuse înscrisuri (f-17 și urm. dos prim ciclu procesual).
Au fost încuviințate și administrate următoarele probe: înscrisuri, interogatoriu (f-23 și urm.), proba testimonială (f-52 și urm.) și cu expertiză tehnică judiciară specialitatea topografie (raportul fiind depus la f-74 și urm., răspunsul la obiecțiuni la f-164), refacerea și răspunsul la obiecțiuni la f-181.
S-au audiat în calitate de martori numiții: R. I., (fila 52), G. N. (fila 53), M. I. (fila 54), S. M. (fila 55).
Prin sentința civilă nr. 3958/01.07.2010 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, instanța a respins acțiunea reclamantului iar prin decizia civilă nr. 46/14.01.2011 Tribunalul Dâmbovița a admis recursul declarat de reclamant, a casat hotărârea primei instanțe și a trimis cauza spre rejudecare.
Prin sentința civilă nr.3034/27.06.2013 s-a dispus admiterea în parte a acțiunii, obligarea pârâtului să lase reclamantului în deplină proprietate și posesie terenul din ., jud. Dâmbovița în suprafață de 222 mp conform raportului de expertiză întocmit de expert G. V. și la plata sumei de 100,36 lei cu titlu de contravaloare lipsă de folosință a terenului și 4003,9 lei cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinței s-a reținut că prin sentința civilă nr. 8479/15.09.1992 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr. 2988/1990 – f. 27 dosar prim ciclu, instanța a admis în parte acțiunea de partaj formulată de către reclamantul B. N. (tatăl părții reclamante) în contradictoriu cu, printre alți pârâți, B. V. (pârâtul din prezenta cauză) și B. Vitalian (autorul părții reclamante), și a dispus partajarea averii succesorale rămasă de pe urma defuncților B. I. și B. I..
Prin hotărârea menționată instanța a omologat raportul de expertiză Elrik Genevieve (f-31 și urm. din dosar prim ciclu procesual), stabilind pentru fiecare dintre moștenitori suprafața totală de teren atribuită.
Din analiza raportului de expertiză omologat rezultă că în privința imobilului teren din punctul „G. al Voichii” în suprafață totală de 3910,00 mp, ce face obiectul prezentei cauze, din care lui B. N. i s-a atribuit o suprafață de 1410,00 mp, pârâtului din prezenta cauză B. V. o suprafață de 540,00 mp, lui B. Vitalian (autorului reclamantului) o suprafață de 480,00 mp și moștenitorilor lui B. N. o suprafață de 1480,00 mp. (f-41 din dosar prim ciclu procesual).
Instanța de fond a constatat că prin raportul de expertiză Elrik Genevieve (f-31 și urm. din dosar prim ciclu procesual), astfel cum rezultă și din constatările expertului tehnic desemnat în cauză, nu au fost stabilite în concret care sunt coordonatele și vecinătățile fiecărui lot atribuit, terenurile fiind identificate doar prin indicarea punctului și a suprafeței.
Prin înscrisul sub semnătură privată, denumit chitanță, B. Vitalian declara că vinde reclamantului terenul cămin casă din punctul „G. al Voichii”, având lățimea de 4 m și lungimea de 200,00 m.
Prin decizia nr. 1620/18.05.2004 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. 572/2004 a fost constatată valabilitatea vânzării cumpărării imobilului teren în suprafață de 467,00 mp în punctul „G. al Voichii”, conform chitanței intervenită între reclamantul din prezenta cauză și moștenitorii lui B. Vitalian (f-8 și urm. dosar prim ciclu procesual, dosarul 4906/2003 și 742/2004 au fost atașate la prezenta cauză).
Prin încheierea din 10.09.2008 s-a dispus intabularea dreptului de proprietate pe numele pârâtului pentru suprafața de 540,00 mp (f-56).
Instanța de fond a constatat pe baza cercetării la fața locului efectuate în data de 23.10.2012 (f-188), a răspunsului la interogatoriul administrat din oficiu reclamantului (f-190 vol I) ca și a completării la raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de către expertului judiciar G. V. și planului anexă 2 la aceasta, depuse pentru termenul din 13.12.2012 (f.195-198), că deși nu au putut fi identificate elemente materiale de delimitare între proprietățile părților, există totuși elemente materiale de delimitare ale întregului lot situat în punctul „G. al Voichii”, în suprafață totală de 3910,00 mp, elemente materiale necontestate de către părți.
Astfel, din chiar susținerile părților, cu ocazia cercetării la fața locului, ca și din răspunsurile la interogatoriul administrat din oficiu ale reclamantului, rezultă că pe linia de hotar ce delimita proprietatea autorilor comuni ai părților de cea a proprietarilor vecini exista și se mai regăsește și în prezent un ciot din trunchiul unui plot, un gard de nuiele. De altfel toată linia de hotar ce delimitează lotul situat în punctul „G. al Voichii”, în suprafață totală de 3910,00 mp, de proprietatea lui B. G., nu a fost contestat de către niciuna dintre părți.
Judecătoria a mai constatat de asemenea că părțile nu au contestat nici limitele proprietăților dinspre cele două străzi, la care au ieșire proprietățile ce alcătuiau înainte de partajul succesoral, lotul situat în punctul „G. al Voichii”, în suprafață totală de 3910,00 mp.
Având în vedere aceste împrejurări instanța de fond, prin raportare la suprafețele atribuite prin sentința civilă nr. 8479/15.09.1992 pârâtului și autorului reclamantului, a reținut, pe baza măsurătorilor efectuate de către expertul tehnic judiciar desemnat în cauză, G. V., efectuate cu ocazia completării raportului, că amplasamentul suprafețelor ce au revenit în urma partajului succesoral este cel din anexa 7 la completarea la raport (f-199).
În privința imobilului teren revendicat, pe baza susținerilor părții reclamante și a concluziilor cuprinse în completarea la raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de către expertului judiciar G. V. (f.195-198), instanța de fond a constatat că acesta este în suprafață de 222,00 mp, având amplasamentul și vecinătățile indicate de către expert în completarea la raport, menționată anterior.
Pe baza susținerilor părților, a raportului de expertiză tehnică judiciară specialitatea topografie ca și a declarațiilor martorilor audiați în cauză, instanța de fond a constatat că în prezent această suprafață este ocupată de către pârât.
În drept instanța de fond a reținut că acțiunea in revendicare, deși nu cunoaște o definiție legală, este considerată ca fiind acea acțiune reală pornită de proprietarul neposesor împotriva posesorului neproprietar, constituind cel mai energic mijloc de apărare a dreptului de proprietate, si presupune, având in vedere aceste caracteristice, prin raportare la dispozițiile art. 1169 C.civ. de la 1864 (aplicabil prin raportare la data înregistrării dosarului), dovada dreptului de proprietate a celui ce o formulează.
În cazul in care pârâtul invocă, la rândul sau, un titlu de proprietate, revine instanței sarcina de a compara titlurile opuse de părți, dând preferința aceleia ce are un titlu mai caracterizat.
În cauză, partea reclamantă a invocat în privința suprafeței deținute drept titlu atât titlul prin care el a intrat în stăpânirea bunului, și anume decizia nr. 1620/18.05.2004 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești și chitanța de mână menționată anterior, cât și titlul autorului său, B. Vitalian, sentința civilă nr. 8479/15.09.1992 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr. 2988/1990.
Pârâtul a invocat în privința suprafeței deținute drept titlu, aceeași sentința civilă nr. 8479/15.09.1992 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr. 2988/1990.
Comparând titlurile de proprietate, prin raportare la situația de fapt expusă anterior, instanța constată că reclamantul a făcut dovada că în realitate titlul invocat de către pârât nu îi conferă acestuia și dreptul asupra suprafeței revendicate, suprafață care a revenit în urma partajului averii succesorale a autorilor comuni, autorului părții reclamante, B. Vitalian.
S-a constatat astfel că pârâtul a ocupat în mod abuziv suprafața revendicată de 222,00 mp deși potrivit chiar titlului invocat de către ambele părți, sentința civilă nr. 8479/15.09.1992 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, amplasamentul suprafeței care i-a revenit era altul (evidențiat în anexa 7 la completarea raportului de expertiză f-199).
Litigiul a fost determinat și de modalitatea defectuoasă în care au fost identificate terenurile ce au revenit părților, respectiv autorilor lor (în cazul reclamantului), cu ocazia partajului succesoral (impediment depășit prin restabilirea limitelor loturilor atribuite în funcție de elementele materiale de delimitare necontestate de către părți) ca și de împrejurarea că din concluziile raportului de expertiză și ale constatărilor cercetării la fața locului, a rezultat o deplasare a liniei de hotar înspre proprietatea părții reclamante și a lui B. N..
Situația expusă este reținută în doctrina și practica în materie ca reprezentând ipoteza în care numai o parte are titlu privind proprietatea bunului revendicat (ipoteză aplicabilă pentru partea din suprafața totală deținută de către reclamant care a fost recunoscută prin decizia nr. 1620/18.05.2004 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești).
Pentru diferența pretinsă de către reclamant dintre suprafața recunoscută prin decizia nr. 1620/18.05.2004 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești și suprafața de 480,00 mp ce i-a revenit autorului său, în urma partajului succesoral, devine aplicabilă ipoteza în care niciuna din părți nu are titlu.
Și în această situație însă dreptul invocat de către reclamant este preferabil întrucât pârâtul exercită o posesie viciată prin actul acaparator (o posesie de rea-credință) al unei porțiuni ce revenea comoștenitorului B. Vitalian (între comoștenitori existând o obligație de garanție împotriva evicțiunii, potrivit art. 787 alin. 1 C.civ. de la 1864)), în timp ce reclamantul invocă dreptul conferit prin înscrisul sub semnătură privată denumit chitanță din 14.04.1995 (f-4 din dosarul nr. 4906/2003 atașat prezentului dosar), înscris care provine chiar de la B. Vitalian, cel căruia i-a revenit la partaj întreg lotul de 480,00 mp.
B. Vitalian a intenționat să transmită reclamantului întreg lotul ce i-a revenit în urma partajului succesoral (a se vedea în acest sens conținutul înscrisului), împrejurare care alături de cele menționate face dovada posesiei de bună-credință și mai îndelungate a reclamantului pentru diferența pretinsă de către reclamant dintre suprafața recunoscută prin decizia nr. 1620/18.05.2004 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești și suprafața de 480,00 mp.
Nu poate fi reținută apărarea în sensul că înscrierea anterioară în cartea funciară a dreptului de proprietate reprezintă un criteriu de preferință întrucât:
-acest criteriu a fost reținut în doctrină și practică pentru ipoteza în care ambele titluri vizează același imobil care provine de la același autor, ceea ce nu este cazul în speța de față. Nu trebuie făcută confuzia între ipoteza din speța de față în care atât autorul reclamantului cât și pârâtul au autor comun (defuncții de pe urma cărora au dobândit o parte din averea succesorală) însă fiecare a dobândit terenuri separate (potrivit hotărârii de partaj și expertizei omologate) cu situația în care titlurile invocate de către părți vizează același teren și provin de la același autor direct (ceea ce presupune ca aceeași persoană să fi înstrăinat un bun mai multor persoane), în acest ultim caz fiind aplicabil criteriul înscrierii.
-potrivit art. 32 din Legea nr. 7/1996 (în forma aplicabilă la momentul înscrierii dreptului) efectul de opozabilitate al înscrierilor este inoperant cu referire la suprafața terenurilor, destinația, categoria de folosință, valoarea sau alte asemenea aspecte; Așadar, cartea funciară nu poate fi invocată și nici opusă sub aspectul întinderii dreptului înscris de către pârât reclamantului, care la rândul său are posibilitatea solicitării rectificării cărții funciare, dovedind neconcordanța situației de fapt constatate cu cea reală.
Pentru aceste motive de fapt și de drept instanța de fond a considerat întemeiată acțiunea reclamantului, în privința revendicării imobilului teren în suprafață de 222,00 mp.
În privința capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la contravaloare lipsei de folosință a terenului menționat, pentru perioada 2005-2007, instanța de fond l-a apreciat întemeiat pentru următoarele motive:
Ca urmare a admiterii acțiunii în revendicare s-a constatat că posesorul neproprietar a ocupat în mod abuziv imobilul teren menționat, ceea ce presupune că acesta nu avea nici un temei legal pentru exercitarea niciunuia din prerogativele conferite de stăpânirea sub titlu de proprietar, inclusiv folosința și dreptul asupra fructelor.
Așadar în limita celor 3 ani, pentru care s-a solicitat lipsa de folosință, reclamantului din prezenta cauză îi este recunoscut față de pârât dreptul de a solicita și restituirea fructelor culese în calitate de posesor de rea-credință sau pe care proprietarul le putea culege.
În privința fructelor produse de către bun, posesorul este considerat de rea-credință întrucât deși a fost parte în dosarul în care a fost partajată averea succesorală a autorului comun, și deci, cunoștea personal loturile care au revenit fiecăruia din copărtași (a se vedea în acest sens că au fost demarate și proceduri de punere în executare a hotărârii de partaj (f-42 dosar fond prim ciclu procesual- la care partea a participat, inclusiv în momentul stabilirii țărușilor pe linia de hotar), a acaparat o parte din terenul ce a revenit copărtașului B. Vitalian, teren ce fusese transmis reclamantului.
În ceea ce privește întinderea despăgubirilor datorate instanța s-a raportat la valoarea rezultată în urma expertizei tehnice judiciare specialitatea agricultură (raportul fiind depus la f-231 și urm.), având în vederea culturile și producțiile raportate.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța de fond a constatat că pârâtul se află în culpă procesuală întrucât a căzut în pretenții (art. 274 alin. 1 C.p.c.
Culpa procesuală nu este altceva decât o aplicație a răspunderii civile delictuale în plan procesual, astfel că atitudinea culpabilă a pârâtului care a determinat prezentul litigiu prin acapararea terenului revendicat atrage și răspunderea acesteia pentru prejudiciile cauzate reclamantului nevoit a formula prezenta acțiune.
Cu toate acestea instanța de fond a constatat că acest capăt este întemeiat doar în parte, din perspectiva dovedirii prejudiciului suferit care, alături de condițiile enunțate, reprezintă una din condițiile angajării răspunderii civile delictuale.
S-a reținut în acest sens că partea a pretins și cheltuieli pentru un pretins onorariu de expert achitat în 2012, în cuantum de 501,70 lei, fără a depune nicio dovadă în acest sens, deși menționează o chitanță care nu se află la dosar și nici nu se poate stabili dacă vizează un onorariu stabilit de către instanță.
Împotriva acestei sentințe, reclamantul B. I. V. și pârâtul B. N. I. au declarat recurs.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul B. I. V. a arătat că din analiza raportului de expertiză rezultă că imobilul teren din pct. G. al Voichii are suprafața totală de 3.910 mp din care lui B. N. i-a fost atribuită o suprafață de 1410 mp, recurentului o suprafață de 540 mp autorului reclamantului 480 mp și moștenitorilor lui B. N. o suprafață de 1480 mp.
A mai susținut că instanța de fond în motivarea sentinței a făcut mai multe aprecieri ce nu concordă cu realitatea și nu au suport juridic, acestea fiind urmare a unei greșite interpretări a actului juridic dedus judecății, fără să țină cont de practica judecătorească și literatura de specialitate care au stabilit principiile aplicabile acțiunii în revendicare iar raportat la cauza dedusă judecății ne aflăm în situația în care ambele părți au titluri scrise privind dreptul de proprietate asupra bunului revendicat cu mențiunea că titlurile provin de la același autor. În acest caz are câștig de cauză cel care a transcris mai înainte conform art.712 codul de procedura civilă.
Instanța a comparat titlurile părților și constată că reclamantul a făcut dovada că în realitate titlu invocat de către pârât nu-i conferă acestuia dreptul de proprietate, deși titlul pârâtului respectiv sentința de partaj nr.8479/1992 nu -i conferă acestuia un drept de proprietate.
Instanța a mai reținut că pârâtul a ocupat din terenul reclamantului fără a ține cont de concluziile raportului de expertiză depus la 13.12.2012 prin care se arată că suprapunerea peste plan cu suprafețele identificate în cuprinsul raportului, suprafața revendicată de către reclamant, respectiv 222 mp face parte din suprafața de 480 mp deținută de reclamant.
Soluția instanței încalcă Legea nr. 7/1996 deoarece nu a fost luat în calcul faptul că prin încheierea din 10.09.2008 s-a dispus întabularea dreptului de proprietate pe numele recurentului pentru suprafața de 540 mp.
În dovedire solicită proba cu înscrisuri.
În motivarea recursului formulat de pârâtul B. N. I. acesta a arătat că în mod greșit expertul judiciar a diminuat terenul numitului B. N. încălcând sentința civilă nr.8479/1994 prin diminuarea terenului acestuia din pct. G. al Voichii de la 1410 mp la 1349 mp, că instanța trebuia să omologheze expertiza din 13.12.2012 deoarece în anexa 8 a raportului se respectă în totalitate atât sentința de partaj cât și procesul verbal de punere în posesie nr.691/1994.
A menționat că pe aceeași linie se înscriu și declarațiile martorilor R. I. și G. I. care au declarat că terenul pe care l-a cumpărat de la B. Vitalian era despărțit de proprietatea pârâtului B. V. prin țăruși care au fost mutați de B. V. și că este de reținut că dimensiunile terenului din anexa 8 a raportului de expertiză a expertului G. V. se regăsesc și în raportul de expertiză întocmit de consilier D. M..
Intimatul B. N. I. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului pentru că B. I- V. a întabulat în cartea funciară terenul în litigiu în suprafață de 540 mp la 10.09.2008 când deja pe rolul Judecătoriei Târgoviște era înregistrată acțiunea în revendicare a intimatului, situație în care întabularea nu mai putea să-și producă efectele.
Pârâtul cu ocazia cererii de întabulare a prezentat organului de cadastru expertiza și schița terenului întocmită de expert Bragorenco I., ce conține modificări și ștersături, expertiză ce nu a fost omologată de instanță.
Pârâtul a ascuns cu rea credință realitatea în sensul că Judecătoria Târgoviște la pronunțarea sentinței de partaj, a omologat expertiza lui Erlik Genevieve.
Analizând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, tribunalul constată următoarele:
Instanța de fond nu a interpretat în mod greșit actul juridic dedus judecății. Acest motiv de modificare a sentinței intervine în situația în care actul juridic dedus judecății (contract de vânzare cumpărare, donație, închiriere, etc.) conține clauze clare și precise, iar judecătorul le interpretează greșit, schimbându-i înțelesul. În cauză instanța a fost învestită cu o acțiune în revendicare, ce presupune verificarea temeiniciei susținerilor reclamantului, neputându-se susține că a avut loc o interpretarea a unui act juridic, ci cel mult o interpretare a normelor juridice aplicabile situației rezultate din probe, activitate ce se realizează ori de câte ori se pronunță o hotărâre judecătorească, astfel încât nu-și găsește aplicarea art.304, pct.8 din C.pr.civ.
De altfel, acest motiv de recurs nu se referă la interpretarea greșită a obiectului litigiului sau a unei cereri formulate pe parcursul judecății, acesta nefiind un act juridic, în sensul indicat mai sus, ci la interpretarea greșită a clauzelor actului juridic ce stă la baza pretențiilor ce formează obiectul cauzei, a titlului în baza căruia partea își justifică solicitările adresate instanței de judecată.
În fapt, prin sentința civilă nr.8479/15.09.1992 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr.2988/1990 s-a dispus partajarea averii succesorale a defunctului B. (S.) I., autorii părților, B. N. și B. Vitalian, împreună cu B. V. dobândind mai multe terenuri printre care și cele în litigiu. Astfel, B. N. a primit un lot de 4691 mp teren cămin casă, B. V. a primit un lot de 4319 mp teren cămin casă, B. Vitalian – un lot de 4350 mp teren cămin casă, moștenitorii lui B. N. un lot de 4303 mp teren cămin de casă.
Conform raportului de expertiză Erlik Genevieve întocmit în dosarul de partaj, (filele 31-41 dosar primul ciclu procesual) din terenul G. al Voichii în suprafață totală de 3910 mp le-au revenit moștenitorilor astfel: B. N. – 1410 mp, B. V. - 540 mp, B. Vitalian – 480 mp, B. N. - 1480 mp.
Prin procesul verbal de punere în posesie nr.691/26.05.1994 B. N. a fost pus în posesie cu terenurile atribuite prin sent. civ. amintită, printre care și un teren în suprafață de 1410 mp situat în punctul „G. al Voichii”.
Prin decizia civilă nr.1620/18.05.2004 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești s-a constatat valabilitatea vânzării cumpărării terenului în suprafață de 467 mp situat în . al Voichii între B. N. I. și B. V., B. V. V., Cosaru V. M., B. V. E..
Terenul stăpânit de pârâtul recurent a fost întabulat în cartea funciară anterior introducerii prezentei acțiunii (înregistrată la 26.08.2008), așa cum reiese din încheierea de întabulare nr._/29.07.2008.
Martorii R. I. și G. I. au declarat că terenul a aparținut unchiului reclamantului, fratele pârâtului recurent până în 1995. Din acest an reclamantul recurent a cumpărat terenul pe care l-a folosit până în anul 2004 când a fost împiedicat de pârâtul recurent care a construit un gard, cultivând porumb, lucernă și trifoi. Neînțelegerile dintre părți au apărut ca urmare a construirii unui gard de către un vecin al reclamantului și intrării de către acesta pe terenul deținut de B. V.. Ambii martori propuși de reclamant au arătat că proprietățile părților erau despărțite de țăruși care au fost mutați de B. V., „neavând cine altcineva să-i mute”.
Martorul propus de pârât, M. I. a arătat că terenul are o suprafață de circa 540 mp, proprietățile părților fiind învecinate și despărțite de semne vizibile de hotar, respectiv babă de la poartă și țăruși. Între timp intimatul s-a învecinat cu numitul Trăică și de atunci cu început neînțelegerile. Martorul l-a ajutat pe pârâtul intimat la edificarea gardului și s-au respectat hotarele vechi. În același timp martorul a mai arătat și că țărușii despărțitori au fost mutați, fără a cunoaște de cine, însă proprietatea pârâtului nu s-a modificat, iar acesta nu a intrat pe proprietatea recurentului pentru a o cultiva, recurentul intrând pe proprietatea intimatului cu circa 30-40 cm prin mutarea țărușilor.
După cum se poate observa, declarațiile acestui martor sunt contradictorii, oscilând între a susține că limitele proprietăților părților nu s-au modificat pentru ca apoi să revină și să arate că acestea s-au modificat, însă ca urmare a atitudinii recurentului. Având în vedere atitudinea oscilantă a acestui martor, tribunalul apreciază că declarația acestuia nu poate avea o forță probantă considerabilă, neformând convingerea sincerității celor susținute.
Și martorul S. M. a declarat că țărușii dintre proprietăți au fost mutați însă nu cunoaște de cine, afirmație ce confirmă susținerile martorilor propuși de reclamantul recurent.
Conform art.480 cod civil proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut, insa in limitele determinate de lege. Acțiunea în revendicare este acea acțiune prin care proprietarul neposesor solicită restituirea terenului de la posesorul neproprietar al acestuia. Pentru a constata că o persoană a ocupat abuziv terenul pretins de proprietar este necesar nu doar să se facă dovada proprietății terenului revendicat, ci și să se constate că respectiva suprafață a fost ocupată de pârât în mod abuziv.
Dovada dreptului de proprietate sau al altui drept real pe care recurentul l-ar fi avut asupra bunului revendicat, poate fi realizată în condițiile dreptului comun, adică pentru bunurile mobile cu orice mijloc de probă și pentru bunurile imobile în condițiile Legii nr. 247/2005, titlu X, art.2, alin.2 și art.101 din Legea nr.114/1996 adică prin înscris încheiat în forma autentică pentru terenuri și construcții.
În toate cazurile se cere condiția ca actul ce constituie titlu de proprietate să aibă aptitudinea de a transfera dreptul real, adică să aibă caracter translativ de proprietate, în sensul de a strămuta un drept subiectiv civil dintr-un patrimoniu în alt patrimoniu (contract de vânzare cumpărare, schimb, donație, etc.).
Ca urmare a acestor suprapuneri, instanța va proceda la compararea titlurilor părților, apelând la criteriul unanim acceptat de practica judiciară în situația în care titlurile de proprietate provin de la autori diferiți, și anume modul de caracterizare a titlurilor. Aceasta nu înseamnă că prin compararea titlurilor se ajunge la anularea vreunuia dintre acestea, ele rămânând valabile, efectul acestei operațiuni fiind acela de a stabili care dintre părți este mai îndreptățită să exercite toate prerogativele dreptului de proprietate asupra imobilelor în temeiul actelor de proprietate deținute de fiecare.
Criteriul de comparare a titlurilor de proprietate privind înscrierea în cartea funciară se aplică așa cum s-a statuat de practica judiciară, în situația în care titlurile invocate de părți provin de la același autor. În cauză, titlurile invocate de părți provin de la autori diferiți, chiar dacă inițial ambele părți au dobândit teren printr-o sentință ce a partajat averea succesorală a unui autor comun (părinte și respectiv bunic).
Referirea instanței la faptul că numai una dintre părți are titlu de proprietate are la bază faptul că pentru terenul revendicat titlu de proprietate al reclamantului recurent este reprezentat de decizia nr.1620/18.05.2004 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești prin care a fost consfințită vânzarea cumpărarea terenului în suprafață de 467 mp, sentința de partaj ce justifică dreptul de proprietate al ambelor părți pentru diferența de teren ce le aparține, are caracter declarativ astfel încât nu poate fi considerată ca având caracter translativ de proprietate. Tocmai această particularitate în ceea ce privește caracterul titlurilor de proprietate pe care se sprijină pretențiile sau apărările părților în litigiu, a determinat instanța să acorde preferință reclamantului recurent.
Aceasta fiind situația nu se poate reține că titlurile de proprietate ale părților provin de la același autor (astfel încât se aplică principiul stabilit în practica judiciară conform căruia are câștig de cauză cel care înscrie primul în cartea funciară dreptul de proprietate), titlul reclamantului recurent fiind reprezentat de decizia pronunțată de Curtea de Apel Ploiești (filele 8 și urm. din dosar primul ciclu procesual) prin care se consfințește vânzarea cumpărarea terenului revendicat de la moștenitorii lui B. Vitalian, către reclamantul B. I..
Față de această situație de fapt, tribunalul constată că în mod corect a procedat instanța de fond neaplicând principiul primului proprietar care efectuează formalitățile de publicitate imobiliară.
Referitor la expertiza avută în vedere, la filele 195 și urm. dosar rejudecare se află o completare a raportului de expertiză întocmit de expert G. V. prin care aceasta arată explicit (reprezentând și pe schiță situația regăsită la fața locului) că terenurile părților se suprapun, însă doar în parte deoarece terenul pârâtului recurent se suprapune peste terenul reclamantului recurent în limita unei suprafețe de 222 mp, o parte din suprafața pârâtului de 540 mp suprapunându-se și cu terenul lui B. N. (actual Mortici A.).
La întocmirea acestui raport, conform părții literare a raportului și anexei nr.1 au fost avute în vedere elementele materiale de delimitare menționate în procesul verbal de cercetare la fața locului respectiv ciotul din trunchiul de plop, gardul de lemn cu fundație din beton, țeava metalică de la drumul comunal, în primele două anexe la raport B. N. având o suprafață de teren de 1349 mp, iar în anexele nr.7 și 8 o suprafață de 1410 mp, conform sentinței de partaj invocate de ambele părți.
Atât în schița nr.2 cât și în schița nr.8 (în raport de care recurentul reclamant susține în motivele de recurs că ar fi trebuit admisă acțiunea) terenul ocupat de pârâtul recurent de la reclamantul recurent este reprezentată cu culoarea roz și are aceleași dimensiuni și puncte de reper. În schița nr.8 în plus față de schița nr.2 se arată cu culoarea albastru și suprafața ce în opinia expertului se suprapune cu terenul deținut de B. N., aspect ce nu are nici o relevanță în cauză, atâta timp cât B. N. nu a fost parte în cauză.
Într-adevăr delimitările în teren prin raportare la întinderea terenului lui B. N. sunt diferite, așa cum s-a arătat și mai sus, însă această diferență nu afectează cu nimic întinderea și identificarea suprafeței de teren ocupată de pârât din terenul reclamantului recurent, chiar mai mult decât atât, în anexa 2 existând mai multe date de identificare a terenului în litigiu.
Pentru aceste considerente, tribunalul potrivit art.304, pct.8, 9, coroborat cu art.312, alin.1 C.pr.civ. va respinge recursurile ca nefondate.
În ceea ce privește solicitările părților de acordare a cheltuielilor de judecată, având în vedere că ambele recursuri au fost respinse, nefiind deci în situația admiterii în parte a pretențiilor ambelor părți, (art.276 Codul de procedura civila) tribunalul constată că nu se mai impune analizarea acestora, cu atât mai mult cu cât nici una dintre părți nu a solicitat acordarea onorariului de apărător, ci doar contravaloarea timbrajului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile civile declarate de recurentul reclamant B. I. cu domiciliul în Târgoviște, . M., nr.78, ., citat și la adresa din Șotânga, Calea Pucioasei, nr.72, județul Dâmbovița, și de recurentul pârât B. I V., cu domiciliul în . Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr.3034/27.06.2013, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul cu nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 06.12.2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, |
C. G. | I. M. | P. G. |
GREFIER
A. Ghiorghița
Judecătoria Târgoviște
Dosar fond_ .
Judecător fond S. I. A.
Redact. P.Gh/ Tehnoredact .A.Gh
2 ex /30.12.2013
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 91/2013. Tribunalul... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 958/2013. Tribunalul... → |
|---|
