Cereri. Decizia nr. 820/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 820/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 01-10-2013 în dosarul nr. 2618/120/2012*
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 820
Ședința publică din data de 1 octombrie 2013
Instanța compusă din :
Președinte: S. D.
Judecător: B. Brînzică
Judecător: C. M. G.
Grefier: S. E. S.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor civile promovate de recurenta reclamantă U. G. E., prin reprezentat legal M. C. D., domiciliat în Târgoviște, ., nr. 41, ., ., și de recurentul pârât T. M. Târgoviște, cu sediul în Târgoviște, ., nr. 43, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 679 din 6 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul_, intimați pârâți fiind P. municipiului Târgoviște Boriga G. cu sediul în Târgoviște, .-3, județul Dâmbovița și C. local al municipiului Târgoviște, cu sediul în Târgoviște, .-3, județul Dâmbovița, dosarul având ca obiect recurs rectificare modificare carnet de muncă.
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 17 septembrie 2013, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la datele de 24.09.2013 și 1.10.2013, dată la care a pronunțat următoarea decizie civilă.
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor civile de față:
Ca urmare a declinării competenței, dispusă de Tribunalul Dâmbovița prin sentința 655/2012, a fost înregistrată pe rolul judecătoriei Târgoviște contestația înregistrată inițial la Tribunalul Dâmbovița sub nr._ prin care reclamanta U. G. E. a solicitat în contradictoriu cu P. municipiului Târgoviște și cu C. L. al municipiului Târgoviște anularea HCL nr. 134/2010, anularea HCL nr. 137/2010, anularea preavizului nr. 220/04.08.2010, anularea dispoziției de desfacere a contractului de muncă nr. 255/01.09.2010 și reintegrarea pe postul deținut anterior, plata drepturilor salariale și a celorlalte drepturi bănești stabilite prin contractul colectiv de muncă art. 16 și 27 de la data desfacerii contractului individual de muncă și până la data reintegrării efective, plata drepturilor restante prevăzute la art. 31 pct. 12 și pct. 15 lit. b) din Contractul colectiv de muncă, restituirea reținerii de 25% din salariul lunar aplicată cu 01 iulie 2010 și restituirea reținerii de 25% din drepturile de concediu de odihnă pe anul 2010, precum și rectificarea modificărilor din carnetul de muncă unde funcția de referent a fost înlocuită de cea de funcționar fără temei legal.
Motivând acțiunea, s-a arătat că prin cele două hotărâri ale Consiliului L. Târgoviște s-a dispus reorganizarea prin comasare a Casei de Cultură „I.G. V.” și a Teatrului Tony B., respectiv a Teatrului M. P., înființându-se T. M. Târgoviște, iar din organigrama aprobată de C. L. Târgoviște nu rezultă avizul comisiei de specialitate a consiliului, încălcându-se principiile și normele legale cu privire la modificarea bugetului local, menționându-se că transferul unității sau a unei părți a acesteia nu poate constitui motiv de concediere colectivă.
În legătură cu preavizul nr. 220/04.08.2010, a arătat că acesta este semnat de către managerul interimar care are un drept limitat la a efectua doar acte de gestiune.
A mai formulat și alte critici în legătură cu modalitatea de emitere a preavizului, iar referitor la decizia de desfacere a contractului individual de muncă a arătat că aceasta este lovită de nulitate fiind semnată de o persoană care la data de 01.09.2010 nu mai avea calitatea de director al Casei de Cultură „I.G. V.”, arătând și că toate actele emise de directorul interimar în perioada 16-31 august 2010 sunt lovite de nulitate absolută.
În continuarea contestației, reclamanta a arătat că decizia de desfacere a contractului de muncă este lovită de nulitate absolută pentru că la data de 01 septembrie 2010, când a fost emisă, se încheiase și prelungirea interimatului acordată ilegal de către primar, că lipsește viza oficiului juridic, iar la expunerea temeiurilor legale privind concedierea se invocă notificarea sindicatului prin adresa nr. 118/02.08.2010 de unde rezultă încălcarea art. 70 alin. 1 din Legea nr. 53/2003, cu modificările ulterioare, cu privire la notificarea intenției de concediere colectivă cu 45 de zile calendaristice anterior emiterii deciziilor de concediere, termen neacoperit la data de 01 septembrie 2010, lipsind, totodată, notificarea ITM Dâmbovița prevăzută de art. 70 alin. 3 din Legea nr. 53/2003.
A mai arătat că deși în contractul colectiv de muncă era prevăzută acordarea unor drepturi pârâtele nu s-au achitat de aceste obligații.
Referitor la modificarea mențiunilor din carnetul de muncă al reclamantei, a arătat că la poziția 29, coloana 5, s-a înlocuit funcția de referent cu cea de funcționar fără nicio bază legală, cu consecințe asupra criteriilor de concediere, întrucât, într-adevăr, în organigrama noii instituții nu există post de funcționar, dar există post de referent, gestionar, casier, colaborator.
În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 53/2003, O.U.G. nr. 189/2008 și Codul de procedură civilă.
La termenul din data de 02.11.2010 tribunalul a apreciat că nu este competent a soluționa cererile privind anularea celor două hotărâri de consiliu local, disjungând aceste capete de cerere cu transpunerea lor la Secția comercială și de contencios administrativ, suspendând în baza art. 244 (1) pct. 1 Cod procedură civilă celelalte capete de cerere.
Prin sentința civilă nr. 600/08.03.2011 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr._, irevocabilă prin respingerea recursului, s-a respins cererea privind anularea hotărârilor nr. 134 și nr. 137/28.07.2010 emise de C. L. Târgoviște.
Cauza a fost repusă pe rol de către compartimentul arhivă la 09.11.2011 în vederea constatării perimării, însă prin încheierea din 06.12.2011 tribunalul a constatat că nu a intervenit perimarea, întrucât hotărârea tribunalului pronunțată în contencios administrativ a rămas irevocabilă la data de 27.09.2011, fiind suspendat termenul de perimare pe toată durata de soluționare a cererii formulată în contencios administrativ.
La termenul din 06.12.2011 tribunalul, față de susținerile pârâților din întâmpinare, a dispus conceptarea Teatrului M., instituție cu personalitate juridică având ca for tutelar C. L. Târgoviște, creată în urma reorganizării celorlalte instituții de această natură.
La data de 07.02.2012 tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Primarului municipiului Târgoviște și Consiliului L. Târgoviște cu motivarea din încheierea de la acea dată, s-a luat act de renunțarea pârâtului T. M. Târgoviște la invocarea excepției lipsei calității sale procesuale pasive și a excepției lipsei dovezii calității de reprezentant, s-a calificat excepția inadmisibilității preavizului ca o apărare de fond, constatându-se, totodată, că pârâtul T. M. Târgoviște este o instituție cu personalitate juridică, distinctă de C. L. Târgoviște, ce va sta singur în judecată.
Prin sentința civilă nr. 652/27.03.2012 tribunalul a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta U. G. E. în contradictoriu cu pârâtul T. M., a anulat decizia de concediere nr. 255/01.09.2010 emisă de pârâtul T. M. Târgoviște și a dispus reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior concedierii, respectiv acela de „funcționar”, a obligat pârâtul T. M. Târgoviște la plata către reclamantă a drepturilor salariale indexate, majorate și reactualizate de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă, a respins cererea de anulare a preavizului și capetele de cerere privind acordarea drepturilor prevăzute de art. 16, art. 27 și art. 31 pct. 12 și pct. 15 lit. b) din CCMU, precum și cele referitoare la restituirea reținerii de 25% din salariu și din concediul de odihnă, a respins acțiunea sub aspectul tuturor capetelor de cerere, formulată împotriva Consiliului L. Târgoviște, cu sediul în municipiul Târgoviște, ., județul Dâmbovița, și a Primarului municipiului Târgoviște, ca îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă și a disjuns capătul de cerere privind rectificarea înscrierilor în carnetul de muncă.
La termenul de judecată din 20.03.2012 instanța a pus în discuție excepția necompetenței materiale a tribunalului privind soluționarea capătului de cerere referitor la rectificarea înscrierilor din carnetul de muncă și a rămas în pronunțare asupra acestei excepții.
Tribunalul a reținut că excepția invocată este întemeiată.
În motivarea excepției necompetenței reclamanta a arătat că cererea de chemare în judecată cuprinzând și capătul de cerere privind rectificarea unor înscrieri în carnetul de muncă a fost depusă la instanță la data de 29.09.2010, iar în perioada 02.11.2010 – 06.12.2011 dosarul a fost suspendat, iar față de data depunerii cererii introductive sunt aplicabile prevederile Decretului nr. 92/1976.
Într-adevăr, articolul 281 alin. 3 din Legea nr. 53/2003 astfel cum aceasta a fost modificată prin Legea nr. 40/2011 stabilește că începând cu data de 01.01.2011 se abrogă dispozițiile Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, publicat în Buletinul Oficial Partea I nr. 37/26.04.1976 cu modificările ulterioare.
Prin urmare, până la data abrogării Decretului nr. 92/1976, competența de soluționare a cererilor privind rectificarea unor mențiuni din carnetul de muncă aparține judecătoriei, în conformitate cu prevederile art. 8 din acest act normativ care stabilesc că „(1) Rectificarea din oficiu a inscrierilor efectuate, precum și refuzul de a înscrie în carnetul de munca unele date rezultind din acte sau de a efectua rectificãrile unor înscrieri, se comunica celui în cauza, în scris și motivat, în termen de 15 zile de la data luãrii mãsurii. (2) Împotriva mãsurii luate potrivit alin. (1), precum și în cazul neeliberarii carnetului la încetarea activitãții, titularul carnetului de munca se poate adresa cu plângere la judecãtoria în a carei raza teritorialã își are sediul unitatea care a luat mãsura respectiva, în termen de 30 de zile de la data comunicãrii. (3) Plângerile se vor soluționa de cãtre judecãtorie, cu precãdere, cu citarea pãrților, instanta constituindu-se conform art. 2 din Legea nr. 58/1968, cu modificãrile ulterioare. (4) Hotãrîrile pronunțate de judecãtorii în soluționarea plângerilor sunt definitive.”
Tribunalul, în conformitate cu prevederile art. 158 Cod procedură civilă, a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Târgoviște.
La solicitarea Judecătoriei Târgoviște, reclamanta a formulat ,,Precizări” în care a arătat următoarele:Potrivit contractului acord colectiv de muncă, înregistrat sub nr._ din 19.09.2007 înregistrat și la Direcția Județeană de Muncă Dâmbovița sub nr. 150 din 5.10.2007, la fila 1 se precizează:
1. Primăria Municipiului Târgoviște reprezentată de primar, în calitate de angajator;
2. salariații aparatului propriu al Primăriei Municipiului Târgoviște, ai apărătorului propriu al Consiliului L. Târgoviște și direcțiilor (serviciilor publice) subordonate Consiliului L. Târgoviște, numiți în continuare salariații Consiliului L. al Municipiului Târgoviște.
De aici, rezultă că ea (reclamanta) a avut calitatea de salariată a unei direcții (Casă de Cultură) în cadrul Primăriei/Consiliului L. Târgoviște.
Este adevărat că prin sentința civilă nr. 652/2012 pronunțată în dosarul nr._ instanța de fond a Tribunalului Dâmbovița a respins toate capetele de cerere care fac referire la calitatea de parte a reprezentantului legal al UAT Târgoviște, respectiv a Consiliului L. Târgoviște, având în vedere și sentința civilă nr. 600/2011 pronunțată în dosarul civil nr._ .
Dar, pentru că instanța de fond a disjuns capătul de cerere cu privire la modificările din carnetul de muncă, trimițând această cerere Judecătoriei Târgoviște, în cauza de față nu operează excepția calității procesuale pasive admise prin cele 2 sentințe enunțate mai sus.
Mai mult, având în vedere că,în carnetul de muncă de la poz. 15 la poz. 52 respectiv de la poz. 69 la poz. 94 figurează ca angajator C. L. al Municipiului Târgoviște, iar de la poz. 53 la poz. 68, figurează Primăria Municipiului Târgoviște, consideră că aceste două instituții au calitate procesuală pasivă.
De la poz. 15 la poz. 86 înscrierile din carnetul muncă au fost efectuate de salariați ai Primăriei Târgoviște cu atribuții pe linia carnetelor de muncă.
Față de aceste precizări, își menține poziția față de conceptarea pârâților Primarului Municipiului Târgoviște, Boriga G., respectiv a Consiliului L. Târgoviște, care au avut calitatea de angajatori încă de la data de 1.01.1991.
Poziția pârâților P. Municipiului Târgoviște și C. L. al Municipiului Târgoviște:
Aceștia au formulat ,,întâmpinare” (f.99,100) în care, în esență, au arătat următoarele:
Potrivit precizărilor depuse de reclamantă, aceasta înțelege să se judece în contradictoriu și cu P. Municipiului Târgoviște și C. L. al Municipiului Târgoviște, arătând că aceștia ,,au avut calitatea de angajatori încă de la data de 1.01.1991”, motivându-și cererea prin aceea că părți în contractul individual de muncă nr. 150/2007, sunt Primăria Municipiului Târgoviște, reprezentată de Primar, în calitate de angajator de pe o parte, și salariații direcțiilor subordonate Consiliului L. Târgoviște pe de altă parte, considerând în raport de aceasta că a avut ,,calitatea de salariată a unei Case de Cultură în cadrul Primăriei/Consiliului L. Târgoviște”.
Mai invocă reclamanta în susținerea cererii sale că, în carnetul său de muncă, la rubrica „Unitatea…. La care lucrează” este consemnată fie Primăria Municipiului Târgoviște fie C. L. Târgoviște _ Casa de Cultură, ceea ce conferă calitate procesuală pasivă celor doi pârâți.
Aceste motive nu pot fi reținute, având în vedere următoarele considerente:
Față de susținerile reclamantei, instanța urmează să constatate că aceasta a fost angajată a așezământului cultural casa de Cultură a Municipiului Târgoviște, „I.Gh. V.”, instituție publică ce a funcționat în subordinea autorității administrației publice locale, până la data de 1.09.2010, când prin HCL nr. 134/28,.07.2010 s-a dispus înființarea teatrului M. Târgoviște, instituție publică constituită din comasarea prin reorganizare a Teatrului M. „Tony B.” a Teatrului pentru Copii și Tineret „M. P.” și a Casei de Cultură Municipală „I. Gh. V.”.
Prin urmare, până la data de 1.09.2010, reclamanta a fost salariată a unei instituții publice aflată în subordinea Consiliului L. Târgoviște care, în temeiul atribuțiilor conferite de art. 73 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, poate”Înființa și organiza instituții publice de interes local în principalele domenii de activitate potrivit specificului și nevoilor locale”.
Această competență însă, nu conferă autorității administrației locale – C. L. – și calitatea de angajator al personalului care își desfășoară activitatea în cadrul așezământului cultural, întrucât dispozițiile art. 74 din aceeași lege, stipulează expres că”numirea și eliberarea din funcție a personalului din cadrul instituțiilor și serviciilor publice de interes local se fac de conducătorii acestora, în condițiile legii”.
Ori, potrivit art. 14 alin. 1 din O. U. G. nr. 118/2006 privind organizarea înființarea și desfășurarea activității așezămintelor culturale - act normativ în temeiul căruia a funcționat Casa de Cultură Municipală „I.Gh.V.” până la data desființării, conducerea așezămintelor culturale, instituții publice este asigurată de directorul general sau după caz, de director.
Prin urmare, calitatea de angajator al reclamantei, în toată perioada menționată de către aceasta, a avut-o Casa de Cultură a Municipiului Târgoviște, prin conducătorul acesteia, iar menționarea în carnetul de muncă la rubrica „Unitatea la care lucrează” a Consiliului L. M., Casa de Cultură, nu conferă autorității administrației publice locale calitatea de angajator, cu atribuții în operarea unor completări sau rectificări în carnetul de muncă.
Instanța urmează să constate că, prin sentința civilă nr. 652/27.03.2012 Tribunalul Dâmbovița a dispus reintegrarea reclamantei pe postul deținut anterior concedierii, în contradictoriu cu T. M. Târgoviște, instituție publică de cultură cu personalitatea juridică aflată în subordinea Consiliului L. Târgoviște care, potrivit dispoz. art. 6 din actul administrativ de înființare - HCL 134/28.07.2010 a preluat toate drepturile și obligațiile celor trei instituții de cultură comasate, deci și pe cele ale casei de Cultură, fostul angajator al reclamantei.
Prin urmare, chiar dacă instanța ar aprecia ca fiind îndreptățite pretențiile reclamantei, acestea nu ar putea fi admise decât în contradictoriu cu instituția care a preluat activitatea, drepturile și obligațiile fostului angajator, prin grija căruia a fost ținut carnetul de muncă până la data desființării acestuia. Concluzia se impune cu atât mai mult cu cât, nici unitatea administrativ-teritorială și nici C. local al Municipiului Târgoviște – cu care reclamanta înțelege să se judece- nu pot avea calitate procesuală pasivă în litigiul prin care se reclamă rectificarea unor înscrisuri efectuate de un alt angajator în carnetul de muncă, chiar dacă, în speță, C. L. este autoritatea administrației publice locale în subordinea căruia a funcționat casa de Cultură a Municipiului Târgoviște „I.Gh.V.”, fost angajator al reclamantei.
Pentru considerentele arătate, au solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. al Municipiului Târgoviște, și a Unității administrativ-teritoriale municipiul Târgoviște.
Reclamanta a formulat un ,,Răspuns” cu privire la excepția invocată de cei doi pârâți, arătând (în cererea de la fila 104):
Pârâții argumentează că înscrierile din carnetul de muncă la rubrica unitatea, chiar dacă precizează Primăria Municipiului Târgoviște, sau C. L. Târgoviște, nu reprezintă o dovadă că au avut și calitatea de angajatori.
Casa de Cultură I. Gh V. Târgoviște a intrat sub administrarea Consiliului municipal Târgoviște, de la data de 1.01.1989, iar toate înscrisurile din carnetul de muncă, poartă la rubrica „unitatea la care lucrează” titulatura de Primăria Municipiului Târgoviște, sau C. local municipal Târgoviște.
Din contractul colectiv de muncă, pe care l-a depus la dosar, se observă că, C. L. este numit în continuare angajator iar salariații din toate direcțiile subordonate acestuia sunt denumiți salariați.
În precizările depuse de pârâți se mai susține că înscrierile din carnetul de muncă au fost efectuate de un alt angajator, deși de la poz.- 15 la poz. 87 toate înscrierile sunt semnate de funcționari din cadrul compartimentului de resurse Umane din cadrul Primăriei Municipiului Târgoviște, pe baza unor dispoziții ale Primarului sau a unor hotărâri ale Consiliului L..
Probe solicitate și administrate:
La solicitarea părților s.a administrat proba cu înscrisuri, despre care se va vorbi mai jos.
Prin sentința civilă nr.679/6.02.2013, Judecătoria Târgoviște a admis excepția calității procesuale pasive a Primarului mun. Târgoviște și a Consiliului L. al mun. Târgoviște, a respins acțiunea precizată ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, formulată de reclamantă, a admis în parte acțiunea precizată de rectificare a mențiunilor din cartea de muncă a petentei, rectificare care se referă la pozițiile care încep cu numărul 21 și se termină cu ultimele poziții, inclusiv cele corespunzătoare de la capitolul VII, rectificări care se referă la înscrierea categoriei de ,,referent” în loc de ,,funcționar public”) formulată de reclamanta U. G. E., a dispus ca pârâtul T. M. Târgoviște să rectifice carnetul de muncă al reclamantei (. numărul_) după cum urmează: de la poziția 21 la poziția 30 inclusiv, funcția ,, funcționar TR II, gr. 3” se înlocuiește cu ,,Referent III gr. 1”, ceea ce atrage și înlocuirea (în mod corespunzător acestei înlocuiri) retribuției tarifare lunare, respingând solicitarea referitoare la perioada ulterioară datei de 1.05.1993.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că în cererea ce face obiectul cauzei, reclamanta U. G. (care fusese concediată de către angajatorul T. M., pârât în prezenta, alături de C. L. Târgoviște și de P. mun. Târgoviște, reclamantă care a fost reintegrată de către Tribunalul Dâmbovița căruia îi adresase și prezenta cerere de rectificare) a solicitat rectificarea pozițiilor care încep cu numărul 21 și se termină cu ultimele poziții, arătând că trebuia să fie menționată încadrarea ,,referent” și nu cea de ,,funcționar”.
Așa cum rezultă din Decretul 92/1976, obligarea la rectificarea unor înscrieri făcute în carnetul de muncă, se poate face în situația în care nu există un corespondent între înscrierea astfel efectuată și actele care au stat la baza efectuării respectivei înscrieri.
Dacă există corespondența arătată mai sus, atunci nu mai poate avea loc o rectificare, persoana la care se referă carnetul de muncă având obligația să atace, la momentul oportun, actul pe baza căruia s-a făcut înscrierea (dacă un asemenea act o nemulțumea).
În speță, doar pentru perioada 1.01.1991-1.05.1993 nu există acte care să se refere la încadrarea reclamantei în funcția de ,,funcționar”, astfel încât se poate dispune rectificarea doar pentru înregistrările necorespunzătoare actelor prezentate de pârâtul T. M., înregistrări corespunzătoare acestei perioade.
Ceilalți doi pârâți nu au calitate procesuală, neavând la acest moment calitatea de angajatori și, astfel, pe aceea de persoane care au avut (anterior predării carnetului de muncă) calitatea de persoane obligate să țină și să completeze carnetul de muncă.
Mai mult decât atât, instanța care a dispus reintegrarea reclamantei, s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale a celor doi pârâți (admițând-o), în prezenta cerere existând aceleași rațiuni privind stabilirea lipsei de calitate procesuală pasivă.
A mai reținut instanța că Judecătoria Târgoviște este competentă să soluționeze prezenta cerere (având ca obiect obligarea la rectificarea unor mențiuni din carnetul de muncă) pentru motivele indicate în sentința de declinare, judecătoria însușindu-și toate motivele arătate în respectiva sentință.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. Târgoviște și a Primarului mun. Târgoviște (excepție invocată de cei doi pârâți), instanța reține că, potrivit art. 137 alin 1 Cod de procedură civilă, dacă se invocă o excepție, instanța este obligată să se pronunțe asupra ei cu prioritate.
Pronunțându-se asupra acestei excepții, instanța apreciază că există aceleași rațiuni pentru admiterea ei, ca acelea expuse de Tribunalul Dâmbovița, T. M. fiind singurul cu capacitate și cu calitate procesuală pasive pentru a sta în judecată (indiferent de parcursul entității a cărei angajată a fost și este (în urma reintegrării) reclamanta.
Pentru respectarea puterii de lucru judecat (reglementată de art. 1201 cod civil de la 1864, aplicabil conform art. 102 din Legea 71/2011) este necesar ca o chestiune ce a fost supusă analizei unei instanțe de judecată să nu mai poată fi rediscutată într-un alt proces.
Deși în speță nu se poate vorbi despre o excepție a autorității de lucru judecat, totuși se poate reține puterea de lucru judecat a sentinței pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, sentință rămasă irevocabilă, potrivit căreia cei doi pârâți nu au calitate procesuală pasivă în ceea ce privește raporturile de muncă ale reclamantei.
Pe cale de consecință, cei doi pârâți nu pot avea o asemenea calitate nici în ceea ce privește rectificarea mențiunilor din carnetul de muncă; doar T. M., care are calitatea de angajator, poate avea o asemenea calitate de pârât.
Ca urmare, va admite excepția lipsei calității (lor) procesuale pasive invocată de cei doi pârâți și va respinge cererea formulată împotriva lor, motivul respingerii fiind tocmai această lipsă.
Pe fond, instanța a reținut că după cum rezultă din sentința civilă 652/27.03.2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul numărul_ (sentință aflată în prezentul dosar, în copie, la filele 106-110) rămasă irevocabilă prin respingerea recursului (aspect consemnat pe copia astfel depusă la dosar), reclamanta a fost reintegrată pe postul deținut anterior concedierii, acela de ,,funcționar”, pârâtul T. M. fiind obligat la plata drepturilor salariale, calculate (indexat și majorat) de la data concedierii și până la data reintegrării definitive.
Instanța constată că, din motivarea sentinței 652/2012 nu rezultă că s-ar fi analizat dacă reclamanta trebuia să aibă calitatea de ,,funcționar” ori de ,,referent”, astfel încât nu se poate vorbi despre o putere de lucru judecat și în această privință.
Instanța constată că, potrivit art. 1 din Decretul 92/1976, carnetul de muncă este ,,actul oficial prin care se dovedește ....vechimea în funcție, meserie sau specialitate, .., restribuția tarifară de încadrare și alte drepturi ce se includ în aceasta”.
Potrivit art.7 alin 2 dion același act normativ, ,,înscrierile eronate sau efectuate fără respectarea prevederilor legale vor fi rectificate de unitatea care păstrează carnetul de muncă ...în baza actelor oficiale care atestă alte situații decât cele înscrise, rectificările certificându-se în carnetul de muncă.”
Conform art. 8 alin 1 fraza 2, ,,refuzul de a înscrie în carnetul de muncă unele date rezultând din acte sau de a efectua rectificările unor înscrieri” se comunică celui în cauză, în scris și motivat, în termen de 15 zile de la luarea măsurii” .Conform alineatului 2 al aceluiași articol, se poate formula plângere împotriva măsurii luate, plângere care se judecă de către judecătorie.
Potrivit art. 11 din același act normativ, datele privind activitatea depusă pe baza unui carnet de muncă, se înscriu în carnetul de muncă, așa cum acestea rezultă din contract sau din actele originale eliberate de unități, pe baza scriptelor pe care le dețin.
În notele scrise de la filele 104-105, reclamanta a arătat:
În cererea de chemare în judecată care a făcut obiectul dosarul civil nr._, ea a arătat, la ultimul capăt de cerere, că solicită și rectificarea modificărilor din carnetul ei de muncă sr. Bc. Nr._ inițial cele la poz. 29 din carnet unde, la col. 5 respectiv modificarea funcției pe care era încadrată, din cea de referent, în cea de funcționar;
se observă cu ochiul liber că modificarea este făcută prin răzuire cu lama, iar la col. 7 unde trebuia înscris „denumirea unității, nr. și data actului pe baza căruia se face înscrierea”, se reține HOT.GUV. nr.594/93 Cons. Loc. M.. Târgoviște;
în aceste condiții, este ilegală modificarea funcției pe care o deținea ( aceea de referent pe care a fost reîncadrată din data de 1.04.1991 - v.poz. 18 din CM), atât pentru că lipsește un element obligatoriu cu privire la înscrierile din carnetele de muncă, și anume actul pe baza căruia se face modificarea, în speță, decizia de schimbare a încadrării sale, cât și falsul produs la col. 5;
în urma petiției pe care a adresat-o Inspectoratul Teritorial de Muncă Dâmbovița, pârâtul T. M. Târgoviște, a efectuat corecții la poz. 21, 29, 31, și 32, prin ștergere cu culoarea roșie a funcției de referent, și înlocuirea cu cea de funcționar, dar și a salariului cuvenit;
trebuie remarcat că, de la poz. 22 la 25, la col. 5 este înscris idem, la poz. 26 apare înscrisă ca funcție cea de referent tr. III, gr. I, urmate la poz 27 și 28 de același idem;
nu se știe dacă la poz. 22 și 25 expresia idem se referă la funcția de referent sau la cea de funcționar;
având în vedere că la poz. 26 apare din nou înscrierea referent, urmată de două notări de idem, rezultă că funcția ei (a reclamantei) a fost aceea de referent, înscrisă corect în carnetul de muncă de la poz. 21 la 28.
Instanța:
Constată că, din studierea copiei carnetului de muncă aflată la filele 46-49 (exemplarul despre care reclamanta a arătat că este cel pe care s-au executat ,,ștersăturile” despre care s-a vorbit și în notele scrise), respectiv la filele 50-66 (exemplarul despre care reclamanta a arătat că este cel anterior ,,ștersăturilor”), rezultă:
Începând cu poziția numărul 18 și până la numărul 28, la rubrica ,,Meseria sau funcția ...”, este indicată funcția ,,Referent III, gr.1”, după care, începând cu poziția 29 (aferentă datei de 1.01.1993) și până la poziția 93 (cea imediat anterioară poziției 94 referitoare la menționarea încetării contractului de muncă), rubrica referitoare la funcție este completată cu ,,funcționar”.
Potrivit adresei de la fila 69, pârâtului T. M. Târgoviște, i s-a cerut (de către instanță), să comunice o copie a actelor care au stat la baza înscrierilor 21,29-32 și 94 din carnetul de muncă.
Ca răspuns (f.72,73), acest pârât a comunicat actele aflate (în copie) la filele 74-79.
La filele 74,75 se află două decizii (26/21.10.2012 și255/31.08.2010) ale Managerului Teatrului M. Târgoviște, referitoare la modificări ale datei deciziei de concediere.
Instanța constată că Tribunalul Dâmbovița a analizat aspectele legate de indicarea unei anume date a concedierii, concluzionând că trebuie dispusă reintegrarea reclamantei.
Ca urmare, aceste decizii nu au influență cu privirea la indicarea funcției reclamantei.
Așa cum rezultă din compararea pozițiilor 21-30 (așa cum arătau inițial și apoi, așa cum arătau după ,,corecturi”) inclusiv cu înscrisurile de la filele 76-79, dar și cu pozițiile anterioare poziției 21, se constată că:
După ce fusese încadrată ca instructor (pozițiile 13-17), reclamanta a fost reîncadrată (începând cu poziția 18, la 1.04.1991) ,,Referent III, gr.1”, situație ce a durat până la data de 1.01.1993 (poziția 29), când a fost încadrată ,,Funcționar II, gr.3”, continuând astfel până la momentul de dinaintea desfacerii contractului de muncă;
Ulterior, la poziția 21, s-a făcut o modificare în sensul că mențiunea ,,Referent III gr.1”, a fost ,,tăiată” și ,,deasupra” s-a scris ,, funcționar EC M”;
Anterior acestei corecturi, la pozițiile 21 și 29 fuseseră făcute alte corecturi (neasumate prin semnătură și nereflectate în rubrica de ,,certificări”) constând în aceea că, mai înainte de a se scrie ,,referent”, respectiv ,,funcționar”, fuseseră șterse, probabil cu guma ori cu lama, ceea ce se scrisese înainte;
La pozițiile 22-25 s-a indicat ,,idem”, după care, la poziția 26 (data de 1.06.1992) se menționează ,,Referent TR. III, gr.1”, urmată, la pozițiile 27, 28 de ,,idem”;
La poziția 29 se menționase inițial ,,Funcționar TR II, GR 3”, după care s-a ,,tăiat” și s-a scris ,,Funcționar II M gradația 3”;
În statele de funcții valabile la 1.09.1991 și 1.01.1993 nu sunt menționate numele salariaților;
În ,,Statul de funcții” din data de 1.05.1993 reclamanta este menționată ca fiind ,,funcționar II”, aspect reluat în Statul de funcții din 1.06.1993;
În ,,Statul de funcțiuni a personalului....valabil la data de 1 mai 1993 în urma aplicării HG 177/1993”, la poziția 5 este menționată reclamanta de astăzi, având funcția de ,,funcționar II”;
În ,,Statul ...valabil la 1 iunie 1993 în urma aplicării prevederilor HG 281/1993” (f.77), reclamanta de astăzi se află la poziția 5, având funcția de ,,funcționar II”.
Ca urmare, în perioada 1.04.1991 -1.05.1993 (poziția 31 corespunde acestei ultime date), reclamanta a fost menționată (după corectarea făcută de cel care a deținut carnetul de muncă) și ca având încadrarea de ,,funcționar”, cu toate că nu exista vreun act din care să rezulte că a avut loc o asemenea reîncadrare a reclamantei; de asemenea, tot fără a exista vreun act, s-a revenit la încadrarea ,,referent”, după care s-a reîntors la încadrarea ,,funcționar”; de asemenea, au avut loc ,,ștersăturile” despre care s-a vorbit mai sus;
Din cele de mai sus, coroborat cu faptul că au avut loc ,,corectări” necertificate (așa cum cere legea), instanța trage concluzia că între 1.09.1991 și 1.05.1993, reclamanta a fost încadrată în funcția de ,,Referent III, gr. 1” și că, astfel, carnetul de muncă trebuia să reflecte acest lucru.
Instanța apreciază că această concluzie nu este schimbată nici de faptul că ulterior, a avut loc certificarea, după reclamația făcută de reclamantă. La fila 38 se afă copia reclamației adresată ITM;din fila 48, rezultă că s-au certificat modificări legate de pozițiile 21 și 29, dar nu și modificări legate de poziția 26; din actul de la fila 42 rezultă că pârâtul i-a comunicat reclamnatei că a operat modificărilor care urmare a controlului făcut de ITM ca urmare a reclamanției reclamantei.
În raport de toate cele arătate mai sus, rezultă că se impune obligarea pârâtului la rectificarea care se reflecte că, de la poziția 21 și până la poziția 30 inclusiv, reclamanta are încadrarea de ,,Referent III, gr.1”, ceea ce înseamnă că și consecințele legate de acest aspect trebuie să fie corectate (în special, salariul tarifar).
Instanța apreciază că, în ceea ce privește perioada ulterioară datei de 1.05.1993, este menționată, în statul de funcții, încadrarea reclamantei (,,funcționar”), astfel încât nu suntem în prezența unei obligări la rectificare, reclamantul trebuind să atace (la momentul oportun) această încadrare a sa.
Instanța reține că, în notele scrise, reclamanta a mai arătat:
D. fiind că pârâtul nu a făcut dovada că pentru modificarea funcției ei, au fost emise decizii/dispoziții conform codului muncii, cu privire la modificarea încadrării, solicită admiterea acțiunii și a se dispune:
Obligarea pârâtului la recunoașterea funcției de referent de la data de 1.09.1991 și până la data desfacerii contractului de muncă;
Obligarea pârâtului la recunoașterea funcției de referent odată cu reintegrarea ei;
Obligarea pârâtului la plata eventualelor diferențe salariale pe ultimii 3 ani, dintre salariul de referent și cel de funcționar.
Instanța apreciază că, dacă primele două solicitări au fost supuse principiului contradictorialității (instanța admițând în parte solicitările legate de rectificări), din culpa reclamantei (care a invocat doar în notele scrise) ultimul aspect nu s-a bucurat de această respectare a principiului.
Impotriva sentinței instanței de fond au declarat recurs reclamanta și pârâta T. M..
Motivând recursul, reclamanta a arătat că s-a încălcat principiul contradictorialității.
1.Instanța de fond a respins „solicitarea referitoare la perioada ulterioară datei de 1.05.1993" care corespunde înscrierilor din carnetul meu de muncă de la poz. 31 la poz.94, unde funcția este de funcționar, aceeași cu cea înscrisă de la poz.2I până Ia poz.30, pentru care a admis rectificarea carnetului meu de muncă .
Prin restricționarea modificărilor din carnetul de muncă doar până la poz.30, instanța de fond face imposibilă punerea în executare a sentinței deoarece, la poziția imediat următoare, 31, la col.5, este înscris idem, cave poate fi interpelat ,în condițiile în care, până la poz.30, prin sentința nr.679/2013, se modifică funcția, că acest „idem" reprezintă o continuitate a funcției de referent.
Or, dacă până la 30 aprilie 1993, instanța de fond a constatat că pentru modificarea funcției mele la data de 1 septembrie 1991. pârâtul nu a prezentat o dovadă legală prin care s-a modificat de comun acord contractul individual de muncă, nici pentru pozițiile de la 32 la 94, nu există această dovadă(decizie, HCL, etc).
Solicită recurenta reclamantă ca instanța să observe că pozițiile de la 32 la 94, la col 5, funcția este de funcționar, iar la col.3- mutația intervenită- respectiv col 7-nr. actului pe baza căreia se face înscrierea- nu se referă decât la modificări cu privire la salariu .
Nu este de neglijat faptul că pârâtul T. M. Târgoviște, nu a fost prezent la nicio ședință de judecată, de unde se poate reține lipsa de interes a pârâtului, care, coroborată cu evidenta; inexistență a unei decizii de modificare a funcției, soluția legală ar fi fost aceea de obligare a pârâtului . pentru modificarea tuturor pozițiilor din carnetul meu de muncă, afectate de modificarea de la poz.21, până la poz.94 . ;
Consideră recurenta reclamantă că instanța de fond a pronunțat o hotărâre care nu este motivată cu privire la restricționarea obligării pârâtului la efectuarea tuturor modificărilor din carnetul meu de muncă, fiind dată cu interpretarea greșită a legii și lipsită de temei legal.
2. Cu privire la solicitarea de a obliga pârâtul la plata eventualelor diferențe salariale pe ultimii trei ani, instanța de fond Și-a motivat soluția apreciind că subsemnata, prin reprezentantul meu convențional, am încălcat principiul contradictorialității, formulând aceste pretenții doar prin notele scrise depuse la instanța de fond .
Instanța de fond a dispus și înlocuirea retribuției tarifare lunare, aferente pozițiilor 21-30 din carnetul meu de muncă, dar, restricționând obligația pârâtului doar la perioada dintre 1 septembrie 1991-1 martie 1993, această retribuție, care, eventual ar modifica și drepturile salariale lunare cuvenite, nu mai pot face obiectul unor pretenții din partea mea, dar, având în vedere că modificarea funcției mele din funcționar în referent, privește perioada 1 septembrie 1991-1 septembrie 2010(data concedierii), respectiv de la data reintegrării subsemnatei, 20 februarie 2013, pe același post-conf.sen.irev.nr.652/2012- se naște dreptul de a solicita eventuale drepturi salariale cuvenite, raportate la un alt salariu tarifat lunar corespunzător funcției de referent.
A solicitat instanței de fond obligarea pârâtului și la plata unor eventuale diferențe salariale, iar lipsa pârâtului la toate ședințele de judecată nu reprezintă o încălcare a principiului contradictorialității, din partea subsemnatei, deoarece pârâtul a fost legal citat, în consecință admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul obligării pârâtului la modificarea pozițiilor din carnetul meu de muncă de la poz.21 la poz.94, respectiv să admită capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata eventualelor diferențe salariale care apar datorită modificării funcției, pe ultimii trei ani.
Recurenta-pârâtă T. M. Târgoviște prin recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 679 din data de 06.02.2013 a invocat motive de nelegalitate și netemeinicie, arătând că la data de 01.01.1991 reclamanta figura in carnetul de munca ca fiind Instructor (poziția 17), acest lucru este contrazis de statul de funcțiuni din data de 1 ianuarie 1991 unde reclamanta figurează la poziția nr. 5, Funcționar Economic (având numele de căsătorie N. G.).
Aceeași funcție, de „Funcționar economic", o are reclamanta si in statul de funcții din 01 noiembrie 1990.
Trebuie avut in vedere făptui ca in carnetui de munca se operează in baza informațiilor din statut de funcții.(incadrarile pe post se fac numai in limita posturilor existente pe statele de funcții - aprobate de ordonatorul principal de credite)
De asemenea, observam la poziția 18 in Carnetul de munca al reclamantei, ca acesteia i s-a modificat, începând cu data de 01.04.1991, incadrarea din Instructor in Referent III. Gr 1, insa in statul de funcții din 1 septembrie 1991 nu figurează nici un post de referent.
Având in vedere acest lucru este imposibil ca la data de 1.04.1991 sa fi fost reîncadrată pe o funcție care nu se regăsește in statul de funcții nici măcar la o distanta de 5 luni de la momentul modificării funcției din carnetul de munca.
In susținerea celor spuse mai sus, in statul de retribuții din luna Noiembrie 1990 funcția doamnei U. G. (N. G. la aceea data) era aceea de Funcționar ea, funcție confirmata ulterior si de statele de retribuții din lunile septembrie 1991, noiembrie 1992, ianuarie 1993, Iunie 1993 unde se menționează aceeași funcție in dreptul doamnei U. G..
Un alt aspect care trebuie menționat este acela ca funcția de „Funcționar ec." nu are legătura cu funcționarul public ci este funcție de execuție care se regăsea in anexa cu funcții comune unităților din administrația locala.
Având in vedere cele spuse mai sus concluzionam ca funcția doamnei U. G. a fost completata eronat in carnetul de munca, ea fiind încadrata de fapt pe toata perioada in funcția de „Funcționar ec. Tr. II, gr. 3" si nu „Referent III, gr. I"
S-au anexat înscrisuri: stat de funcțiuni 01 noiembrie 1990, stat de funcțiuni 01 Ianuarie 1991, stat de funcțiuni 1 septembrie 1991, stat de retribuții Noiembrie 1990, stat de retribuții septembrie 1991, stat de retribuții noiembrie 1992, stat de retribuții ianuarie 1993, stat de retribuții Iunie 1993
Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 Cod Procedură Civilă.
Recurenta U. G. E. a formulat întâmpinare la recursul declarat de pârâtă, arătând că nu se precizează în ce constă netemeinicia și nelegalitatea sentinței, că instanța a analizat fiecare din înscrisurile depuse de pârât, că statul de funcțiuni este un document sub formă de schemă generală ce cuprinde costurile, funcțiile, limitele de salarizare și de încadrare ale personalului dintr-o unitate economică sau instituție.
In toate înscrierile din carnetul de muncă deschis cu data de 1.11.1977 până la 1.09.2010, la coloana 7 sunt menționate emitentul, nr.și data actului de înscriere, toate înscrierile din carnetul de muncă având la bază decizii, dispoziții, hotărâri ale Primăriei sau Consiliului local, care poartă număr și dată, pot fi identificate, față de statele de funcțiuni depuse de recurentul-pârât care nu poartă asemenea elemente de identificare.
Solicită ca instanța să rețină că la data de 1.04.1991 a fost reîncadrată pe funcția de referent conform HG nr.307/1991 prin transformarea postului de instructor, să se rețină, de asemenea, că nu există dovezi concludente care să susțină recursul declarat de pârâtă, motivarea recursului fiind întemeiată pe disp.art. 304 Cod procedură civilă fără indicarea unui motiv prevăzut la acest articol.
Prin întâmpinarea formulată la recursul declarat de reclamantă, recurenta-pârâtă T. M. Târgoviște, a solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil și nefondat, considerând că instanța de fond a apreciat corect că în perioada ulterioară datei de 01.05.1993 nu pot apărea modificări deoarece în statul de funcții încadrarea recurentei reclamante este cea de funcționar iar în carnetul de muncă se operează în baza informațiilor din statul de funcții, astfel că reclamanta a fost trecută în carnetul de muncă eronat având funcția de referent și în perioada anterioară datei de 01.05.1993.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată că recursul declarat de reclamanta este nefondat și că recursul formulat de pârâtul T. M. Târgoviște este fondat pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr._, reclamanta recurentă solicita, printre altele, rectificarea modificărilor din Carnetul de muncă unde s-a modificat prin ștergere funcția de referent și s-a trecut funcția de Funcționar, fără temei legal, în motivarea cererii arătându-se că este vorba de o modificare intervenită la poziția 29, începând cu anul 1993, 01.01.
La data de 27.03.2012, tribunalul a disjuns capătul de cerere privind rectificarea unor înscrieri în carnetul de muncă și a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Târgoviște.
În ce privește situația de fapt, tribunalul reține că, potrivit înscrisurilor aflate la dosar (carnetul de muncă, adresa emisă de T. M. Târgoviște nr. 188/21.10.2010, aflată la fila 42 din dosar), în baza procesului verbal de control nr._/22.09.2010 al ITM Dâmbovița, pârâtul recurent T. M. Târgoviște a efectuat mai multe modificări în carnetul de muncă al recurentei reclamante la pozițiile 21,29,30,31 și 32; că aceste modificări constau, printre altele, în modificarea poziției 21 în sensul că în coloana 5 s-a tăiat funcția de „Referent III gr. 1” și s-a trecut funcția „Funcționar ec M” și respectiv în modificarea coloanei 5 de la poziția 29 în care se menționase inițial ,,Funcționar TR II, GR 3”, după care s-a ,,tăiat” și s-a scris ,,Funcționar II M gradația 3” și că recurenta reclamantă a solicitat doar rectificarea modificărilor din Carnetul de muncă unde s-a modificat prin ștergere funcția de referent și s-a trecut funcția de Funcționar și modificarea intervenită la poziția 29, începând cu anul 1993, 01.01.
În ce privește primul capăt de cerere având ca obiect rectificarea modificărilor din Carnetul de muncă unde s-a modificat prin ștergere funcția de referent și s-a trecut funcția de Funcționar (rectificarea modificării de la poziția 21, cu implicații și asupra pozițiilor 22-24 în care în coloana 5 s-a trecut „Idem”), tribunalul constată că în mod greșit prima instanță a reținut faptul că, începând cu 01.09.1991, reclamanta recurentă ar fi fost încadrată ca referent III, gr. I iar această situație a durat până la data de 1.01.1993 (poziția 29), când a fost încadrată ,,Funcționar II, gr.3”.
Astfel, tribunalul reține că recurentul pârât a depus în recurs statul de funcții valabil de la 01.11.1990, stat în care figurau directorul Casei de Cultură a mun. Târgoviște, doi instructori principali, un instructor, un funcționar economic care era recurenta reclamantă, un muncitor necalificat, 2 îngrijitori și un paznic; că din statul de retribuții aferent lunii noiembrie 1990, rezultă că recurenta reclamantă N. G. care a și semnat acest stat, a fost salarizată în luna noiembrie 1990 ca funcționar economic și nu ca referent III, gr. I, așa cum pretinde reclamanta și cum greșit a reținut instanța de fond; că recurentul pârât T. M. Târgoviște a depus și statul de funcții valabil de la 01.01.1991 în care recurenta reclamantă figura de asemenea ca funcționar economic; că, prin coroborarea acestor două state de funcții valabil din 01.11.1990 și 01.01.1991 cu statul de funcții valabil de la 01.09.1991 în care nu se indică numele angajaților (aflat la fila 79 din dosarul de fond), rezultă că, în condițiile în care recurenta reclamantă nu era nici director, nici instructor și nici muncitor, îngrijitor sau paznic, singura funcție în care ar fi putut fi încadrată aceasta, începând cu 01.09.1991, era cea de „FUNCȚIONAR ECONOMIC M”; că din statele de retribuții din lunile septembrie 1992, ianuarie 1993 și iunie sau iulie 1993, state depuse în recurs de către pârât și semnate de reclamanta recurentă, reiese, de asemenea, că aceasta era încadrată în septembrie 1992, ianuarie 1993 și iunie sau iulie 1993, ca funcționar economic, fapt ce infirmă susținerile recurentei reclamante ce pretinde că în acea perioadă, era referent III, gr. 1.
În ce privește cel de-al doilea capăt de cerere având ca obiect modificarea intervenită la poziția 29, începând cu anul 1993, 01.01, tribunalul mai reține că, deși în statul de funcții valabil de la 01.01.1993 nu se menționau numele angajaților, coroborând acest stat cu statul de retribuții din ianuarie 1993, se poate concluziona că recurenta reclamantă, începând din 01.01.1993, a avut funcția de funcționar și nu de referent, așa cum susține și că în ,,Statul de funcții” din data de 1.05.1993 (fila 77 din dosarul de fond) reclamanta este menționată ca fiind ,,funcționar II”, aspect reluat în Statul de funcții valabil la data de 1.06.1993. (fila 76 din dosarul de fond).
Față de cele reținute mai sus, tribunalul constată că în perioada 1.04.1991 -1.05.1993 (poziția 31 corespunde acestei ultime date), în mod corect în caietul de muncă al recurentei reclamante a fost menționată (după corectarea făcută de cel care a deținut carnetul de muncă) încadrarea de ,,funcționar” și că în mod corect s-au efectuat de către angajator modificările contestate de reclamantă care, atunci când a semnat statele de retribuții mai sus menționate, avea posibilitatea să conteste eventualele nelegalități cu privire la încadrarea sa în funcție și nu a făcut-o.
Pentru considerentele mai sus arătate și având în vedere că respingerea capetelor de cerere ale reclamantei recurente având ca obiect solicitările ulterioare privind pozițiile 31-94 și restituirea eventualelor diferențe salariale s-a făcut în mod legal în condițiile în care acțiunea inițială a reclamatei a vizat doar modificările de la pozițiile 21-29, iar reclamanta nu și-a completat acțiunea până la prima zi de înfățișare cu capetele de cerere mai sus arătate care au fost formulate de abia prin concluziile scrise, cu mult peste termenul legal, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantă, va admite recursul declarat de pârâtul T. M. Târgoviște și va modifica în parte sentința atacată în sensul că respinge în tot cererea reclamantei formulată împotriva pârâtului T. M. Târgoviște, urmând a menține restul dispozițiilor sentinței.
TRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta U. G. E., prin reprezentat legal M. C. D., domiciliat în Târgoviște, ., nr. 41, ., ., împotriva sentinței civile nr. 679 din 6 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul_, intimați pârâți fiind pârâtul T. M. Târgoviște, cu sediul în Târgoviște, ., nr. 43, județul Dâmbovița, P. municipiului Târgoviște Boriga G. cu sediul în Târgoviște, .-3, județul Dâmbovița și C. local al municipiului Târgoviște, cu sediul în Târgoviște, .-3, județul Dâmbovița.
Admite recursul declarat de pârâtul T. M. Târgoviște, cu sediul în Târgoviște, ., nr. 43, județul Dâmbovița împotriva sentinței civile nr. 679 din 6 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul_, intimați fiind reclamanta U. G. E., prin reprezentat legal M. C. D., domiciliat în Târgoviște, ., nr. 41, ., ., P. municipiului Târgoviște Boriga G. cu sediul în Târgoviște, .-3, județul Dâmbovița și C. local al municipiului Târgoviște, cu sediul în Târgoviște, .-3, județul Dâmbovița.
Modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge în tot cererea reclamantei formulată împotriva pârâtului T. M. Târgoviște.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 1 octombrie 2013.
P. JUDECĂTORI
S. D. B. Brînzică C. M. G.
Pentru doamnele judecătoare B. Brânzică și
C. M. G., aflate în concediu de studii,
prezenta se semnează de
PREȘEDINTELE SECȚIEI I CIVILE
G. S.
GREFIER
S. E. S.
J.f. T. E. M.
Judecătoria Târgoviște
Dosar fond nr._
Red. D.S.
Tehnored. D.N.+SD
2 ex./25.10.2013
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 506/2013. Tribunalul... | Fond funciar. Decizia nr. 970/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
