Anulare act. Decizia nr. 362/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 362/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 12-04-2013 în dosarul nr. 6899/315/2008
Dosarul nr._ RECURS
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA –SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR: 362
Ședința publică din 12.04.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN :
PREȘEDINTE- C. G.
JUDECĂTOR-I. M.
JUDECĂTOR- C. N.
GREFIER - A. Ghiorghița
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de recurenții reclamanți Doiță N., domiciliat în Ploiești, ., ., județul Prahova, M. M., cu domiciliul în Ploiești, ., ..G, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr.5017/ 01.11.2012, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul cu nr.6899 /315/2008, în contradictoriu cu intimații pârâți A. V., cu care s-a îndeplinit procedura de citare la adresele din ., județul Dâmbovița, București, sectorul 4, ..3, ..1,., București, sectorul 1, ., A. C., cu care s-a îndeplinit procedura de citare la adresele din ., județul Dâmbovița, București, sectorul 4, ..3, ..1,., județul –Ilfov, București, sectorul 4, ., .,., județul Ilfov, R. M., cu domiciliul în ., județul Dâmbovița, R. G., R. I., M. M., B. G., cu domiciliul în ., județul Dâmbovița, dosarul având ca obiect „anulare act ”.
Recursul este timbrat cu chitanța nr._/04.02.2014, privind achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 110 lei și cu timbru judiciar în valoare de 4,5 lei.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, s-au prezentat, la prima și a doua strigare a cauzei, recurenții reclamanți Doiță N. și M. M. personal, avocatul D. S. pentru intimatul pârât A. V. și au lipsit intimații .
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care indică obiectul cererii, stadiul în care se află judecarea cauzei, modul de îndeplinire a procedurii de citare, ca fiind legal îndeplinită, cu precizarea că s-a depus la dosar întâmpinare formulată de intimații A. V. și A. C., după care:
Instanța, din oficiu, efectuând verificările necesare, în conformitate cu dispozițiile art. 1591 din Cod procedură civilă, astfel cum a fost modificat și completat prin Legea nr. 202/25.10.2010, stabilește că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Un exemplar al întâmpinării formulate de intimații A. V. și A. C. se înmânează recurenților reclamanți Doiță N. și M. M. și dosarul se lăsă la a doua strigare pentru ca recurenții să ia cunoștință de întâmpinare.
La reluarea dosarului, recurenții reclamanți Doiță N. și M. M. precizează că nu au cereri de formulat.
Avocatul D. S., pentru intimatul pârât A. V., precizează că nu are cereri de formulat.
Instanța, nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul reclamant Doiță N., având cuvântul, solicită trimiterea cauzei spre rejudecare arătând că au fost pe rol două dosare cu același obiect, judecate de același judecător, că actul de vânzare cumpărare a fost încheiat când erau în proces de ieșire din indiviziune, astfel că nu recunosc acel înscris care s-a încheiat și fără martori; fără cheltuieli de judecată.
Recurenta reclamantă, M. M., solicită admiterea recursului precizează că susține concluziile formulate de recurentul Doiță N.; fără cheltuieli de judecată.
Avocatul D. S., având cuvântul pentru intimatul pârât A. V., susține că recurenții nu au precizat interesul lor în anularea contractului de vânzare cumpărare, nici nu sunt părți în acesta astfel că soluția primei instanțe este temeinică și legală . Arată avocatul că este adevărat că același judecător s-a pronunțat și în dosarul în care s-a solicitat anularea titlului de proprietate dar în dosarul de față instanța s-a pronunțat pe excepției lipsei de interes. Avocatul D. S. solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Instanța, în temeiul art. 150 din Codul de procedură civilă, declară dezbaterile închise și rămâne în deliberare asupra recursului.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște în data de 24.10.2008 sub nr._, părțile reclamante Doiță N. și M. M. au chemat în judecată pe pârâții A. V., A. C., R. M., R. G., R. I., M. M. și B. G., solicitând instanței:
-să constate nulitatea absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 5346/01.10.1998 la BNP I. E., privind imobilul teren intravilan situat în com. Dragomirești, ., în suprafață de 2047,44 mp și a construcției compusă din două camere;
-obligarea la plata cheltuielilor de judecat.
În motivarea acțiunii părțile, au arătat, în esență, următoarele:
-în data de 28.03.1990 a decedat numitul Doiță M., calitatea de moștenitori ai acestuia revenindu-i lui Doiță F. și lui Doiță I.;
-în data de 18.12.1995, a decedat Doiță I., ai cărui moștenitori sunt părțile reclamante;
-Doiță F. a lăsat ca moștenitori, după decesul său, pe pârâți;
-defuncta Doiță F. a dispus printr-un act autentic și asupra cotelor indivize succesorale aparținând moștenitorilor lui Doiță I., respectiv părțile reclamante din prezenta cauză;
-părțile invocă drept cauză de nulitate absolută fraudarea legii și vânzarea lucrului altuia întrucât Doiță F. a înstrăinat și cotele care le aparțineau părților.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 480, 650, 672, 1294 și urm. C.civ., art. 274 C.p.c.
În dovedire au fost depuse înscrisuri: contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 5346/01.10.1998 la BNP I. E. (f.8); certificat d moștenitor de pe urma defunctului Doiță M. (f.9); certificat d moștenitor de pe urma defunctului Doiță I. (f.10); decizia civilă nr. 56/2008 a Tribunalului Dâmbovița (f.11).
Legal citat pârâtul A. V. a formulat întâmpinare (f.77), prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivarea cererii partea, în esență, a arătat următoarele:
-actele care au stat la baza întocmirii actului de vânzare cumpărare atacat au fost: titlul de proprietate nr._/10.06.1998, declarația dată de către vânzătoarea Doiță F..
-actele menționate de către părțile reclamante nu au nicio legătură cu vânzarea;
-defunctul Doiță I. avea o cotă de ½ din cota lui Doiță M.;
În dovedirea cererii au fost depuse înscrisuri.
Prin încheierea de ședință din 18.06.2010 (f.275) a dispus suspendarea judecății cauzei până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ ce avea ca obiect constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._/10.06.1998, ce reprezintă titlul vânzătorului bunurilor ce fac obiectul prezentului litigiu.
În data de 27.06.2012, pârâtul A. V. a formulat cerere de repunere pe rol (f.291).
Față de împrejurarea că a încetat cauza care a determinat luarea măsurii suspendării judecății, dosarul nr._ fiind soluționat în mod irevocabil, instanța la termenul din 18.10.2012 a dispus admiterea cererii de repunere pe rol și a dispus continuarea judecății.
La același termen instanța a invocat din oficiu excepția lipsei de interes.
Prin sentința civilă nr.5017/01.11.2012 s-a dispus admiterea excepției lipsei de interes și respingerea acțiunii.
În considerentele sentinței s-a reținut că deși dispozițiile legale procedurale de drept comun nu definesc condiția de exercițiu a acțiunii constând în interesul formulării acțiunii, în doctrină s-a arătat că interesul reprezintă folosul practic, imediat pe care-l are o parte pentru a justifica punerea in mișcare a procedurii judiciare, reclamantul trebuind sa justifice in persoana sa interesul de a promova acțiunea civilă.
Pe de altă parte condiția interesului este necesară nu doar la momentul formulării cererii ci trebuie dovedită pe tot parcursul procesului.
În cauză, prin acțiunea formulată părțile reclamante au solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 5346/01.10.1998 la BNP I. E., care reprezintă un act juridic civil.
Regimul juridic al nulității invocate de către parte însă impune printre alte reguli și pe aceea constând în justificarea unui interes.
Această regulă se justifică prin necesitatea ca nulitatea absolută să nu poată fi invocată de o persoană complet străină de actul juridic atacat, care nu ar justifica nici un drept propriu cu privire la bunul ce a făcut obiectul actului juridic.
Așadar, deși nulitatea absolută ocrotește un interes general, un asemenea interes nu exclude și nici nu trebuie să excludă și un interes individual al persoanei care invocă nulitatea, persoană care trebuie să urmărească un folos propriu din desființarea actului.
Prima instanța a constatat că părțile reclamante nu au făcut dovada unui interes personal.
Au pretins părțile reclamante că sunt titulare ale unui drept de proprietate asupra unei cote din bunurile ce au făcut obiectul actului juridic a cărui nulitate o invocă, în temeiul unui certificat de moștenitor.
Însă din analiza înscrisurilor invocate de către reclamanți ca și din cele depuse la dosar nu rezultă că părțile ar avea în realitate vreun drept asupra bunurilor ce au făcut obiectul actului juridic, simplul certificat de moștenitor nefăcând și dovada dreptului de proprietate asupra bunurilor, ci doar a calității de moștenitor.
În privința acestui aspect prima instanță a constatat de altfel că în prezenta cauză intervine puterea de lucru judecat ca efect al unei hotărâri judecătorești, în privința următoarelor aspecte, relevante cu privire la interesul formulării prezentei acțiuni:
-prin sentința civilă nr. 2504/2011 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._ (între aceleași părți), rămasă irevocabilă, prin respingerea recursului părților reclamante din prezenta cauză, s-a reținut cu putere de lucru judecat că invocarea certificatului de moștenitor nr. 1837/1990 și a sentinței nr. 2231/2006 nu prezintă relevanță atâta timp cât acestea constată exclusiv niște cote indivize din masa succesorală rămasă de pe urma fostului proprietar al bunurilor imobile construcții și teren, masă succesorală cu privire la care în urma soluționării partajului judiciar care a avut loc între autorii părților (defuncții Doiță F. și Doiță I.) s-a stabilit prin sentința civilă nr. 5608/20.06.1995 pronunțată de Judecătoria Târgoviște (f. 206 din acel dosar atașat prezentului dosar) că bunurile ce o compun, inclusiv imobilul teren în discuție, se atribuie autoarei pârâților, Doiță F., care este de altfel și singura persoană care a formulat cerere de reconstituire de pe urma defunctului Doița M..
-prin aceeași hotărâre s-a reținut că sunt aplicabile dispozițiile art. 23 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, autoarea pârâților și pe cale de consecință și pârâții fiind, la momentul emiterii titlului, de drept proprietari ai suprafeței de teren în discuție, astfel că titlul are practic un simplu caracter recognitiv cu privire la această suprafață.
-aceeași instanță a reținut că părțile reclamante nu a făcut dovada că la momentul emiterii actului atacat aveau un drept asupra terenului ori construcției în discuție, care să facă aplicabil art. 23 din Legea nr. 18/1991.
-cu privire la sentința civilă nr. 5608/20.06.1995 se constată că în prezenta cauză intervine puterea de lucru judecat ca efect al unei hotărâri judecătorești întrucât prin ea s-a reținut că autorul părților reclamante este îndreptățit la o simplă sultă, bunurile rămase de pe urma lui Doița M. fiind atribuite autoarei pârâților.
Pentru acest motive de fapt și de drept instanța de fond a hotărât admiterea excepției lipsei de interes și respingerea acțiunii ca fiind lipsită de interes.
În ceea ce privește cererea pârâtului A. V. de obligare a părților reclamante la plata de cheltuieli de judecată, instanța de fond a hotărât admiterea acesteia față de împrejurarea că acțiunea a fost respinsă.
Judecătoria a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art. 274 alin. 1 C.p.c., care instituie în sarcina părții care cade în pretenții o culpă procesuală, reclamanții fiind astfel ținuți în temeiul răspunderii civile delictuale să suporte cheltuielile suportate de cealaltă parte.
În privința cuantumului cheltuielilor acordate instanța a avut în vedere dovada onorariului de avocat achitat de către parte.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Doiță N. și M. M..
În motivarea recursului, s-a arătat că instanța nu a verificat temeinic înscrisurile depuse la dosar și probele administrate, recurenții neavând cunoștință, neprimind citații în momentul repunerii cauzei pe rol, fiind lipsiți de apărare.
Mai mult decât atât, hotărârea a fost pronunțată de același judecător care a pronunțat și hotărârea recurată, astfel încât pentru că s-a pronunțat în dosarul având ca obiect anulare titlu de proprietate, nu putea să se pronunțe și în celălalt dosar ce avea ca obiect nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare.
Deși prin încheierea din 20.09.2012 li s-a pus în vedere recurenților să-și precizeze acțiunea și să depună înscrisuri, ei nu au avut posibilitatea de a-și îndeplini obligația pentru că nu au fost legal citați.
În dovedire solicită proba cu înscrisuri.
Intimații A. V. și A. C. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului pentru că recurenții nu critică sentința penttru un anumit motiv, ci susțin aspecte contrare înscrisurile aflate la dosar.
Intimații au arătat că anterior primului termen de judecată au luat legătura telefonic cu apărătorul recurentului aducându-i-se la cunoștință despre existența acestui dosar și fiind ulterior anunțați că apărătorul lui Doiță M. nu va mai intra în dosar pentru că nu are delegație.
Nu există nici un motiv de abținere din partea judecătorului întrucât dosarul anterior are ca obiect anulare titlu de proprietate în timp ce în prezentul dosar, nu s-a lămurit încă problema obiectului acțiunii.
Procedura de citare cu recurenții a fost îndeplinită și chiar dacă nu au răspuns adresei primită din partea instanței, la dosar s-a dispus atașarea dosarului de fond funciar nr._ în care se află certificatul de deces al ultimei persoane menționate și sesizarea pentru deschiderea succesiunii de unde rezultă calitatea recurenților de moștenitori ai persoanei decedate.
În drept, art.115-118 Codul de procedura civila.
Analizând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, tribunalul constată:
Codul de procedura civilă reglementează citarea și comunicarea actelor de procedură prin art.85-100. Citarea este actul de procedură prin care participanții la proces sunt înștiințați cu privire la existența procesului, a termenului și locului unde se va desfășura judecata, prin citare asigurându-se respectarea a două principii fundamentale ale procesului civil: contradictorialitatea și dreptul la apărare.
Potrivit art.85 și 107 Codul de procedura civilă judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după cotarea sau înfățișarea părților, afară numai dacă legea nu dispune altfel, urmând a amâna judecata pricinii ori de câte ori constată că partea care lipsește nu a fost citată cu respectarea dispozițiilor prevăzute de lege sub pedeapsa nulității.
Verificând modul de îndeplinire a procedurii de citare ulterior repunerii pe rol din data de 27.06.2012 (fila 291 dosar) tribunalul constată că la filele 301 și 303 din dosar se află dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu recurenții pentru termenul din 20.09.2012, aceștia fiind citați la adresele indicate în actele dosarului și în cererea de recurs, citația fiind afișată pe ușa destinatarului conform mențiunilor din cuprinsul său. Și pentru termenul din 18.10.2012 când instanța a rămas în pronunțare, procedura de citare a fost legal îndeplinită, fapt demonstrat de dovezile de îndeplinire a procedurii de citare de la filele 317 și 319 din volumul II al dosarului.
Raportat la aceste împrejurări rezultă că criticile recurenților referitoare la omisiunea citării pentru termenele de judecată ulterioare repunerii pe rol, sunt nefondate, neputându-se reține o încălcare a dreptului lor la apărare și a principiului contradictorialității procesului civil.
Referitor la faptul că sentința recurată a fost pronunțată de același judecător ce a soluționat și cauza având ca obiect anularea titlului de proprietate în temeiul căreia s-a întocmit contractul de vânzare cumpărare a cărei anulare s-a solicitat prin noua acțiune, tribunalul constată că nu sunt incidente cauzele de incompatibilitate prevăzute de art.24 și urm. codul de procedura civilă. astfel, deși cauzele se află în strânsă legătură, nu se poate afirma că prin pronunțarea sentința civilă nr.2504/07.07.2011 în dosarul nr._ magistratul învestit cu acțiunea de față, s-a antepronunțat, antamând fondul litigiului dintre părți.
Cele două cauze au ca obiect anularea unor înscrisuri diferite, motivele de nulitate invocate de părți nefiind aceleași, analiza spețelor presupunând reținerea situației de fapt și aplicarea unor acte normative diferite.
Concluzionând, nici una dintre criticile formulate de părți, nu este fondată, astfel încât potrivit art.304, pct.9 coroborat cu art.312, alin.1 Codul de procedura civilă, tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
Potrivit art.274 Codul de procedura civila, tribunalul va reține culpa procesuală a recurenților în determinarea efectuării cheltuielilor de judecată, motiv pentru care îi va obliga la plata sumei de 2.500 lei reprezentând onorariu apărător conform chitanței nr.269/12.04.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții reclamanți Doiță N., domiciliat în Ploiești, ., ., județul Prahova, M. M., cu domiciliul în Ploiești, ., ..G, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr.5017/ 01.11.2012, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul cu nr.6899 /315/2008, în contradictoriu cu intimații pârâți A. V., cu care s-a îndeplinit procedura de citare la adresele din ., județul Dâmbovița, București, sectorul 4, ..3, ..1,., București, sectorul 1, ., A. C., cu care s-a îndeplinit procedura de citare la adresele din ., județul Dâmbovița, București, sectorul 4, ..3, ..1,., județul –Ilfov, București, sectorul 4, ., .,., județul Ilfov, R. M., cu domiciliul în ., județul Dâmbovița, R. G., R. I., M. M., B. G., cu domiciliul în ., județul Dâmbovița
Obligă recurenții la plata către intimatul A. V. a sumei de 2.500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 12.04.2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, |
C. G. | I. M. | C. N. |
GREFIER
A. Ghiorghița
Judecătoria Târgoviște
Dosar fond_
Judecător fond S. A.I
Redact. C.N/ Tehnoredact .A.Gh
2 ex /22.04.2013
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 958/2013. Tribunalul... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 506/2013. Tribunalul... → |
|---|
