Revendicare imobiliară. Decizia nr. 506/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 506/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 21-05-2013 în dosarul nr. 6144/315/2011
DOSAR NR._ RECURS
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 506
Ședința publică din data de 21 mai 2013
Președinte: D. Ș.
Judecător: G. S.
Judecător: A. S.
Grefier: I. M.
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului civil declarat de recurenta reclamantă Asociația P. de P. Obștea Gemenea-G., cu sediul în ., Căminul Cultural, județul Dâmbovița, împotriva încheierii de amânare a pronunțării din data de 31.01.2013 și a sentinței civile nr. 727/07.02.2013, ambele pronunțate de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă P. S. M., domiciliată în ., județul Dâmbovița, având ca obiect acțiune în revendicarea unei suprafețe de teren cu vegetație forestieră.
Prezența părților și dezbaterile susținute au fost consemnate în încheierea pronunțată la data de 14 mai 2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a amânat pronunțarea la data de 21 mai 2013 pentru a da posibilitate intimatei pârâte să depună la dosarul cauzei note scrise, dată la care, deliberând, a pronunțat următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Târgoviște sub nr._ reclamanta Asociația P. de P., Obștea Gemenea G., cu sediul în ., județul Dâmbovița prin reprezentant O. S. a chemat în judecată pe pârâta P. P. M., domiciliată în ., județul Dâmbovița solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei să lase în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 11,08 ha teren cu vegetație forestieră situat în . Oncești, județul Dâmbovița .
În motivarea acțiunii s-a arătat că prin sentința civilă nr. 1559/9.03.2010 a Judecătoriei Targoviste a fost constatat dreptul de proprietate al pârâtei asupra suprafeței de teren cu vegetație forestieră revendicat în condițiile în care terenul în cauză a aparținut până în anul 2002 Ocolului Silvic Sturzeni, fiind predat cu proces – verbal de punere în posesie nr. 1095/20.01.2002 către reclamantă că s-a emis titlul de proprietate nr. 129.300/2003 pentru suprafața de 998 ha și 9400 mp în care sunt incluse și terenurile din UP II G, UA 31-45 terenul revendicat fiind situat în . nu a fost deținut faptic și exploatat de pârâtă, că registrul agricol menționează o altă suprafață de teren ca aparținând bunicului pârâtei care la rândul său ar fi înzestrat verbal pe mama pârâtei, iar aceasta tot prin înzestrare verbală pe pârâtă, că cele două părți atestă proprietatea prin titluri diferite ce nu provin de la același autor fiind preferabil titlul care are dată certă, posesia asupra bunului fiind preferabil titlului reclamantei.
Prin sentința civilă nr. 727/07.02.2013 Judecătoria Târgoviște a respins excepția lipsei calității procesuale active ca și excepția lipsei calității procesuale pasive și a respins acțiunea.
Pentru a pronunța această sentință civilă instanța de fond a reținut că reclamanta deține titlul de proprietate nr._/2003, iar pârâta sentința civilă nr. 1559/9.03.2010 prin care i se constată dreptul de proprietate pentru suprafața de 11,08 ha teren cu vegetație forestieră, că prin adresa nr. 41/2011 Direcția Silvică Dâmbovița a comunicat reclamantei că potrivit procesului verbal de punere în posesie nr. 1095/2002 parcelele 38 și 39 din UP II Gemenea au fost predate către Asociație fără modificări privind suprafața sau deținătorul, că suprafața de teren menționată în titlul de proprietate al Obștei Gemenea respectiv 998 ha și 9400 mp provine din fondul forestier național și că în tabelul de constituire al Asociației, la poziția 170, figurează numita P. M. cu alte date de stare civilă și CNP decât pârâta din prezenta cauză.
S-a mai reținut că în dosarul nr._ al Judecătoriei Târgoviște în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 1559/9.03.2010 reclamanta P. P M. ( pârâtă în cauză ) s-a judecat în contradictoriu cu Asociația P. de P. Obștea Gemenea G. și prin această sentință s-a constatat dreptul de proprietate pentru suprafața de 11,08 ha teren cu vegetație forestieră, că reclamanta din prezenta cauză a fost parte în dosarul menționat mai sus, și nu s-au contestat susținerile formulate din acest dosar, că din considerentele acestei sentințe se reține că pe terenul în litigiu sunt arbori de peste 40 – 50 de ani, că nu a fost pusă în posesie nicio altă persoană potrivit legii fondului funciar, iar pârâta din prezenta cauză nu figurează în scriptele de constituire și respectiv de adeziune la această formă asociativă și că materialul probator administrat în cauză a fost interpretat și pe baza dispozițiilor legale incidente în materie.
Instanța de fond a reținut de asemenea că acțiunea prin care proprietarul care a pierdut posesia lucrului cere restituirea acestuia de la cel care se găsește se numește acțiune în revendicare, temeiul juridic al revendicării constituindu-l dreptul de proprietate asupra lucrului respectiv, că dovada dreptului de proprietate se poate face potrivit mai multor reguli, respectiv titlul de proprietate poate fi folosit în acțiunea în revendicare devenind comun părților, titlul de proprietate este opozabil erga omnes, datorită caracterului de opozabilitate generală (absolută) al dreptului de proprietate ( de menționat că pârâta a dobândit titlul de proprietate prin judecata în contradictoriu cu reclamanta), iar posesia cea mai bine caracterizată este determinată, că pe baza acestor reguli se pot deosebi principii de dovadă și situații de distins în speță titlurile provenind de la autori diferiți, că sub acest aspect reclamanta nu a pierdut posesia asupra terenului în litigiu și că din conținutul actului intitulat Deciziunea nr. 105 /2.07.1993 se recunoaște dreptul de proprietate al numitului D. M I. pentru suprafața de 11,0870 ha teren cu vegetație forestieră se recunosc drepturile moștenitorilor, drepturi divize și indivize, actul identificând parcelele, întinderea lor precum și proveniența acestora iar în conținutul actului figurează înscris bunicul pârâtei pe linie maternă D. M I. zis M. la poziția 49 care dă zestre suprafața menționată fiicei sale P. D. conform poziției nr. 947 iar suprafața de 11,08 ha apare la numele pârâtei P. P. M., o astfel de situație fiind confirmată cu autoritate de lucru judecat și prin sentința civilă nr. 1559/9.03.2010 .
Totodată s-a mai reținut că din probele administrate rezultă existența titlurilor de proprietate care provin de la autori diferiți urmând a se face compararea titlurilor, iar soluția rezonabilă evidențiată de practica judecătorească se referă la compararea drepturilor autorilor de la care provin cele două titluri, că raportat la materialul probator administrat se apreciază că autorul pârâtei are un drept preferabil având câștig de cauză pârâta, căci a dobândit de la autorul al cărui drept este preferabil și că sarcina probei că autorul său a avut un drept preferabil revine reclamantei dovadă pe care reclamanta nu a realizat-o.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs reclamanta, arătând că soluția instanței de fond este netemeinică și nelegală, întrucât, în calitate de reprezentant legal al formei asociative de proprietate Obștea Gemenea G., a dovedit că autorul pârâtei P. P.M., respectiv D. M., zis I. sau D. I., zis M., a transmis cu titlu de zestre suprafața de 11,08 ha teren pădure cu vegetație forestieră către moștenitoarea sa P. P.M., că din documentația depusă la dosarul cauzei rezultă că pârâta este membră a formei asociative de proprietate Obștea Gemenea G., fiind înscrisă în Anexa la titlul de proprietate colectiv al Obștii Gemenea G., neprezentând relevanță dacă pârâta este sau nu membră a asociației, că în condițiile în care titlul de proprietate nr._/2003 are în anexe înscrisă și proprietatea pârâtei ca moștenitoare a lui D. M.I., zis M., titlul reconstituit în baza Legii nr. 1/2000 prin actualizarea Deciziunii nr. 2/1933, este evident că în cauză există un singur autor de la constituirea proprietății obștii, respectiv D. I., zis M., sau D. M., zis I., iar suprafața de teren a acestuia a figurat și figurează în anexele la titlul de proprietate al formei asociative Obștea Gemenea G. și că dreptul de proprietate al autorului pârâtei este un drept de coproprietate forțată și perpetuă, rezultat din existența concomitentă a două titluri de proprietate, respectiv un drept de proprietate exclusiv al autorului și un drept de proprietate accesoriu al formei asociative Obștea Gemenea G..
S-a mai arătat că în această formă de proprietate, respectiv coproprietatea forțată și perpetuă, dreptul de proprietate se poate exercita numai în comun, terenul fiecărui membru al obștii neputând fi donat, împărțit, vândut, ci numai transmis prin moștenire legală, ca în cauza de față, că în condițiile în care autorul pârâtei avea un drept de proprietate cu regimul juridic susmenționat, nu putea transmite moștenitoarei sale, respectiv pârâta din cauza de față numai un drept de proprietate exclusiv, ci un drept de proprietate cu regimul juridic astfel stabilit și dovedit, respectiv coproprietate forțată și perpetuă, că dacă se compară cele două titluri rezultă că Obștea Gemenea G., reprezentată de Asociația P. de P. Obștea Gemenea-G., are un titlu preferabil încă din 1933, redobândit în 2003, titlu în care autorul pârâtei figurează cu dreptul său de proprietate în forma coproprietății forțate și perpetue, titlul de proprietate fiind invalabil integra, nefiind anulat niciodată și că din probatoriul administrat a rezultat că pârâta, ca membră a Obștii Gemenea G., a primit cota de lemne corespunzătoare în fiecare an calendaristic, în aceleași condiții ca și ceilalți membri, neavând numai un drept de proprietate exclusiv ci și în coproprietate cu ceilalți membri ai Obștii, fiecare membru al Obștii neavând o suprafață individuală determinată cu vecinătăți în cadrul proprietății Obștea Gemenea-G., neexistând suprafețe individualizate și exploatate exclusiv de fiecare coproprietar.
În termen legal, intimata pârâtă a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, susținând că în mod legal și justificat instanța de fond a apreciat că în cauză se regăsește teza titlurilor de proprietate care provin de la autori diferiți, procedând la compararea titlurilor, iar soluția rezonabilă, evidențiată de practica judecătorească, și anume verificarea drepturilor autorilor a dat eficiență titlului său, că potrivit probatoriului administrat a arătat că autorul său și anume bunicul matern D. M.I. zis M., are un drept de proprietate preferabil, astfel că în calitate de moștenitoare a dobândit de la bunicul său, respectiv de la mama sa, P. D., dreptul de proprietate asupra terenului cu vegetație forestieră în suprafață de 11,08 ha, situat în comuna Vouinești, . vecinătățile menționate în raportul de expertiză efectuat de expert A. S., prin uzucapiune, conform sentinței civile nr. 1559/09.03.2010, definitivă și irevocabilă și astfel instanța a apreciat, în mod justificat, că titlul său de proprietate este preferabil, că reclamanta, care a avut sarcina probei nu a putut dovedi că a avut un drept preferabil, că, așa cum rezultă din actele constitutive depuse la dosarul cauzei, APPO nu are în patrimoniu teren cu vegetație forestieră, deci nu are titlu de proprietate, iar titlul de proprietate depus de recurentă, cu nr._/2003 și emis pe numele Obștii Gemenea este al unei persoane inexistente pentru că din punct de vedere juridic această entitate „Obștea Gemenea” nu există și deci Obștea Gemenea nu are ca reprezentant legal pe APPO, că nu este membră a Asociației, adică printre cei 186 membri prezentați în tabelul nominal anexat actelor constitutive, nefiind aceeași persoană cu cea menționată la poziția 170 din tabelul anexat Statutului Asociației sau Actului constitutiv al acesteia și că în ceea ce privește afirmația recurentei că figurează înscrisă în Anexa la titlul de proprietate nr._/2003 este eronată, pentru că, așa cum a arătat, titlul de proprietate nu are nicio anexă, este emis unitar, pe numele Obștii Gemenea, nefiind menționat nici un autor, deci nici bunicul său defunctul D. M. I. zis M., astfel că există autori diferiți și nu, așa cum dorește recurenta să inducă în eroare, că ar fi un singur autor.
S-a mai arătat că dreptul său de proprietate pentru suprafața de 11,08 ha teren cu vegetație forestieră a fost constatat de instanța judecătorească prin sentința civilă nr. 1559/2010, în contradictoriu tot cu reclamanta, invocând astfel că situația este confirmată cu autoritate de lucru judecat, iar din conținutul actului depus, respectiv decizia nr. 105/1993 se recunoaște dreptul de proprietate al bunicului său pentru suprafața în litigiu, identificat de parcele atât ca întindere cât și ca proveniență.
Examinând sentința civilă în raport de motivele de recurs, de probele administrate ca și de dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Potrivit sentinței civile nr. 1559/09.03.2010 pârâtei din prezenta cauză i s-a constatat dreptul de proprietate prin uzucapiune pentru suprafața de 11,08 ha teren cu vegetație forestieră.
Din considerentele aceleiași sentințe civile rezultă că pârâta intimată nu figurează în scriptele de constituire și respectiv de adeziune la forma asociativă însă terenul în litigiu se regăsește fizic în interiorul obștei.
Ori, de vreme ce recurenta a fost parte în cauza în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 1559/09.03.2010, această hotărâre îi este opozabilă și totodată este de reținut că aceasta nu a contestat susținerile formulate de către intimată în cauza respectivă.
Pe de altă parte din probele administrate a reieșit că autorul intimatei are un drept preferabil, și cum pârâta intimată a dobândit terenul de la autorul său, aceasta are câștig de cauză, așa cum în mod corect a reținut prima instanță, titlurile de proprietate ale părților provenind de la autori diferiți.
De altfel, chiar recurenta-reclamantă arată în petitul cererii de chemare în judecată că titlurile de proprietate ale părților sunt titluri diferite ce nu provin de la același autor.
Cât privește susținerea recurentei în sensul că pârâta intimată este membră a formei asociative de proprietate Obștea Gemenea G. aceasta este nefondată, având în vedere că din compararea datelor din tabelul cu numele persoanelor membre ale asociației și copia buletinului de identitate al pârâtei rezultă că persoana înscrisă la poziția 170 nu este una și aceeași cu intimata (fila 42 dosar fond).
Cum intimata a făcut proba deplină, absolută a dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, aceasta dobândind terenul prin uzucapiune, terenul revendicat nu poate constitui obiectul unui drept de coproprietate forțată și perpetuă, așa cum pretinde recurenta.
Pe cale de consecință, în raport de considerentele de mai sus, tribunalul, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recurenta reclamantă Asociația P. de P. Obștea Gemenea-G., cu sediul în ., Căminul Cultural, județul Dâmbovița, împotriva încheierii de amânare a pronunțării din data de 31.01.2013 și a sentinței civile nr. 727/07.02.2013, ambele pronunțate de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă P. S. M., domiciliată în ., județul Dâmbovița.
Menține hotărârea recurată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 21 mai 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
D. Ș. G. S. A. S.
GREFIER,
I. M.
Jud. fond E. L. I.
Judecătoria Târgoviște
Dosar nr._
Red. S.G.
Tehnored. A.G-
2 ex./19.06.2013
| ← Anulare act. Decizia nr. 362/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Cereri. Decizia nr. 820/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
