Rezoluţiune contract. Decizia nr. 81/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 81/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 31-01-2013 în dosarul nr. 1187/232/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA SECȚIA I CIVILĂ
Decizia Civilă nr. 81
Ședința din publică din data de 31 ianuarie 2013
Instanța constituită din:
Președinte: M. M.
Judecător: B. Brânzică
Judecător: L. B.
Grefier: A. P.
Pe rol fiind judecarea recursului civil promovat de recurenta-reclamantă P. V., domiciliată în comuna Dragodana, ., județul Dâmbovița împotriva sentinței civile nr.975 din 28.03.2012 pronunțată de Judecătoria Găiești în dosarul nr._, intimați-pârâți fiind Ș. C.-R., domiciliat în comuna Dragodana, ., județul Dâmbovița, D. I. M., domiciliat în comuna Gura-Șuții, ., D. A., domiciliat în comuna Gura Șuții, ., D. I., domiciliată în Târgoviște, ..1, ., ., D. V., domiciliat în Târgoviște, ..1, ., ., județul Dâmbovița, D. G., domiciliat în Târgoviște, ..1, ., ., județul Dâmbovița, având ca obiect „rezoluțiune contract”.
Recursul timbrat cu suma de 365, 00 lei conform chitanței nr._/15.01.2013 și timbru judiciar de 3 lei.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat V. I. pentru recurenta-reclamantă, intimatul-pârât Ș. C.-R. – asistat de avocat A. A., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul pricinii, stadiul judecății, modul de îndeplinire a procedurii de citare, ca este legal îndeplinită, după care:
Președintele completului de judecată verifică personal modul de îndeplinire a procedurii de citare și constată că este legal îndeplinită.
Avocat V. I. pentru recurenta-reclamantă depune la dosar dovada achitării taxei de timbru și a timbrului judiciar, respectiv chitanța nr._/15.01.2013, precizând că nu mai are alte cereri de formulat, probe de administrat.
Avocat A. A. având cuvântul pentru intimatul-pârât Ș. C.-R. precizează că nu mai are cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat în cauză.
Tribunalul ia act că recursul este legal timbrat.
Nemaifiind cereri de formulat și nici excepții de invocat, lămuriri de dat sau probe de administrat, tribunalul în temeiul dispozițiilor art.150 Cod procedură civilă, socotindu-se lămurită, declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat V. I. pentru recurenta-reclamantă dezvoltă oral motivele de recurs, criticând sentința instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală și solicită admiterea recursului și pe fond admiterea acțiunii cu cheltuieli de judecată; depune la dosar practică judiciară.
Avocat A. A. pentru intimatul Ș. C. R., solicită respingerea recursului pentru motivele expuse în întâmpinare, menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată, sens în care depune la dosar chitanța din 20.10.2012.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod procedură civilă, socotindu-se lămurită, declară dezbaterile închise și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată la data de 9.04.2011 sub nr._ reclamantele P. N. și P. V. au chemat în judecată pe pârâtul Ș. C. R. solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună rezilierea contractului de întreținere nr.932 din 04.06.2009 și rezoluțiunea contractului de vânzare – cumpărare nr.933 din 04.06.2009. De asemenea solicită sistarea lucrărilor de pe terenul ce face obiectul contractului de vânzare – cumpărare nr.933/04.06.2009 până la soluționarea definitivă a cauzei și obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată.
În motivare reclamantele arată că sunt surori și că și-au pus una la dispoziția celeilalte un teren în suprafață de 1.816 mp situat în intravilanul comunei Dragodana, ., județul Dâmbovița. Deoarece reclamanta P. N. nu se mai putea întreține singură a convenit cu pârâtul Ș. C. R. să-i vândă terenul în suprafață de 1.816 mp, în schimbul acestui teren să-i acorde întreținere. Urmare a acestei înțelegeri, la data de 04.06.2009 au mers la un notariat la Târgoviște și au semnat cele două contracte.
Se precizează că în ce privește contractul de întreținere nr.932/04.06.2009 s-a consemnat în mod greșit că reclamanta P. N. a dat pârâtului suma de 10.000 lei cu scopul ca acesta să o întrețină, deși în realitate i s-a dat terenul proprietatea sorei sale – P. V. iar de la momentul încheierii acestui contract și până în prezent pârâtul nu s-a preocupat în nici un fel de întreținerea reclamantei P. N..
În privința contractului de vânzare – cumpărare nr.933/04.06.2009 se arată că pârâtul le-a indus în eroare, în sensul că este vorba de un contract de întreținere determinându-le să semneze contractul din conținutul căruia rezultă că au vândut terenul și că au primit de la pârât suma de 10.000 lei. De asemenea reclamantele au mai aratat că pârâtul nu a plătit nici o sumă de bani și nici nu a asigurat întreținerea datorată.
În drept: disp.art.112 și 274 cod proc.civ. și art.1020 _ 1021 cod civil.
Pârâtul Ș. C. R. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei capacității de folosință a reclamantei P. N. care este decedată, astfel că a solicitat respingerea cererii ca fiind introdusă de o persoană lipsită de capacitate de folosință. În subsidiar solicită să fie respinsă acțiunea pe fond deoarece a îndeplinit obligația de întreținere.
Cu privire la acțiunea introdusă de reclamanta P. V. solicită a fi respinsă ca nefondată și menționează că la încheierea actului juridic s-au respectat toate condițiile de valabilitate a unei convenții, consimțământul a fost valabil exprimat, fără nici un viciu, iar în ce privește plata prețului bunului înstrăinat, afirmația făcută de reclamantă nu este reală, din conținutul contractului de vânzare – cumpărare rezultând fără dubiu că s-a achitat suma de bani stipulată. Apreciind incidente dispozițiile art. 1334 cod civil a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune deoarece a trecut un an de la încheierea contractului.
În drept: art.115 – 118 cod proc. civilă.
Probe indicate: înscrisuri, interogatoriu.
La termenul de judecată de la data de 28 iunie 2011 s-a depus la dosar copia certificatului de deces al reclamantei P. N. de către avocatul reclamantelor, indicându-se ca moștenitoare reclamanta P. V., în calitate de soră, deoarece defuncta nu a fost căsătorită și nu a avut copii.
Pârâtul a renunțat la excepția lipsei capacității de folosință invocată prin întâmpinare, din certificatul de deces rezultând că decesul a avut loc după introducerea acțiunii, respectiv la data de 2.05.2011.
Au fost conceptați în cauză și alți moștenitori indicați de reclamanta P. V. la fila 29 din dosar, dintre acești D. I.M. declarând expres la termenul din 10.01.2012 că dorește continuarea procesului început de către autoarea sa, însușindu-și probele solicitate de cealaltă reclamantă, în timp ce D. I. G., D. I. I. și D. Ș. au declarat expres la termenul din 21.02.2012 că nu doresc să continue acțiunea promovată de autoarea P. N., neavând pretenții la moștenirea acesteia.
Excepția prescripției dreptului la acțiune a fost respinsă de instanța de fond la termenul din data de 10.01.2012, pentru considerentele ce se regăsesc în încheierea de ședință de la fila 51 din dosar.
Au fost încuviințate de instanță și administrate probele solicitate de părți cu înscrisuri, martori și interogatorii. Au fost audiați în calitate de martori: R. V. și R. N., propuși de reclamanta P. V., D. C. și păun M. A., propuși de pârât.
Pârâtul a depus la dosar acte medicale privind pe reclamanta decedată, P. N., de care a înțeles să nu se mai folosească ulterior ca mijloace de probă, așa cum s-a consemnat în încheierea de amânarea a pronunțării din data de 20.03.2012, astfel că instanța nu le va mai reține cu ocazia analizării probelor.
Interogatoriul luat de reclamanta P. V. pârâtului și interogatoriul luat de pârât acestei reclamante se află atașate la filele 84-86 din dosar.
Prin sentința civilă nr. 975/28.03.2012, s-a respins acțiunea formulată de reclamantele P. V. și P. N., decedată în cursul procesului cu moștenitorii: D. I. M.,D. A., citat prin publicitate, D. I., D. V. și D. G., împotriva pârâtului Ș. C. R..
S-a dispus comunicarea prezentei hotărâri, în temeiul dispozițiilor art.54, alin.2 din Legea nr.7/1996, în termen de 3 zile, după rămânerea definitivă și irevocabilă, la O.C.P.I. Dâmbovița.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 933/04.06.2009 la BNP N. D. M. din Târgoviște, reclamanta P. V. a înstrăinat către pârât dreptul de proprietate pentru suprafața de 1.816 mp teren în intravilanul comunei Dragodana, ., județul Dâmbovița în T. 30, P.2114 și P.2115. înscris în CF 207 Dragodana împreună cu construcția C1 situată pe acest teren.
În contract s-a menționat că vânzătoarea a primit în întregime prețul convenit de părți, de 10.000 lei, la data încheierii contractului, însă mai înainte de autentificarea acestuia. Această mențiune din cuprinsul actului face dovada până la proba contrarie, înmânarea efectivă a prețului nefiind rezultatul constatării personale a notarului public, situație în care ar fi făcut dovada până la înscrierea în fals, potrivit regulilor privind puterea probatorie a înscrisurilor autentice.
Din probele administrate în cauză nu a rezultat însă cu certitudine faptul că prețul nu a fost achitat de către pârât, așa cum nu se poate reține nici vicierea consimțământului vânzătoarei prin eroare, situație în care oricum s-ar fi putut invoca nulitatea contractului, absolută ori relativă, după caz, iar nu rezoluțiunea acestuia.
Cât privește contractul de întreținere autentificat sub nr. 932/04.06.2009, deci anterior contractului de vânzare cumpărare, instanța reține că defuncta P. N. a dat pârâtului suma de 10.000 lei în schimbul întreținerii pe care acesta s-a obligat să o execute în favoarea sa.
Din succesiunea în timp a celor două acte și identitatea între prețul întreținerii și cel al vânzării instanța reține prezumția simplă, permisă de dispozițiile art. 1203 din codul civil în vigoare la data încheierii actelor, că aceeași sumă de 10.000 lei a fost primită de către pârât de la reclamanta defunctă P. N. și plătită reclamantei P. V. în aceeași zi.
Rezoluțiunea convențională intervine ca și sancțiune pentru neexecutarea culpabilă a obligațiilor corelative ale uneia din părți și poate fi invocată doar de către partea care și-a îndeplinit propriile obligații.
Conform art. 1021 din codul civil în vigoare la data încheierii contractului, cât și la data sesizării instanței, (aplicabil în cauză față de dispozițiile art. 6 din Noul cod civil), condiția rezolutorie este subînțeleasă întotdeauna în contractele sinalagmatice, când una dintre părți nu-și îndeplinește angajamentul său.
Cum reclamanții nu au dovedit, conform celor de mai sus, neexecutarea culpabilă a contractului de vânzare cumpărare de către pârât, dar și punerea in întârziere a acestuia anterior sesizării instanței, a fost respinsă solicitarea de a se dispune rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 933/04.06.2009 la BNP N. D. M. din Târgoviște.
Din analiza probelor administrate în cauză instanța de fond a reținut și faptul că pârâtul și-a îndeplinit toate obligațiile din contractul de întreținere, asigurând creditoarei întreținerii, defuncta P. N., procurarea hranei zilnice, a medicamentelor atunci când a fost nevoie, a dus-o la spital, a contribuit la asigurarea menajului reclamantei până când aceasta a fost luată de către o nepoată în altă localitate, respectiv orașul Moreni, (acest ultim aspect rezultând din declarațiile tuturor martorilor), situată la mare distanță de locuința pârâtului, astfel că a fost pus în imposibilitate obiectivă, fără vreo culpă din partea sa, de a-i mai asigura întreținerea în ultima parte a vieții.
Apreciat prima instanță că răspunsurile la interogatoriu ale pârâtului se coroborează cu depozițiile martorilor D. C. și P. M. A., ambii relatând destul de amănunțit modul în care pârâtul a asigurat întreținerea defunctei până când a fost luată de către nepoată la Moreni.
Faptul că pârâtul a apelat și la ajutorul părinților săi, care, în mod benevol au îndeplinit unele din obligațiile asumate de pârât nu este de natură să afecteze caracterul personal al obligației de întreținere, creditoarea întreținerii acceptând această modalitate de executare a prestațiilor.
Pentru a opera rezoluțiunea/rezilierea contractului este necesară întrunirea cumulativă a mai multor condiții: să existe o neexecutare parțială, dar substanțială sau totală a obligației debitorului care să se datoreze culpei acestuia, iar debitorul să fi fost pus în întârziere. În privința acestei ultime condiții debitorul este de drept în întârziere, dată fiind natura specifică a obligației de întârziere .
Instanța de fond a apreciat și că pârâtul a făcut dovada îndeplinirii obligației de întreținere, declarațiile martorilor audiați la propunerea sa fiind convingătoare în acest sens și nefiind combătute în aceeași manieră prin depozițiile martorilor audiați la propunerea reclamanților.
Depoziția martorei R. V. se apreciază ca fiind subiectivă, aceasta fiind vecină cu P. V. și câtă vreme este contrazisă de depozițiile convingătoare ale martorilor propuși de pârât în sensul executării obligațiilor în măsura în care i s-a permis de către creditoarea întreținerii și familia acesteia.
Față de considerentele mai sus exprimate, în speță, judecătoria a apreciat că nu se poate reține neexecutarea totală sau parțială (dar semnificativă) a obligației de întreținere asumate de pârât, astfel că nu sunt aplicabile dispozițiile art.1020- 1021 cod civil și a respins ca neîntemeiat și capătul de cerere având ca obiect rezilierea contractului de întreținere.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta P. V. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare s-a arătat de recurentă că acesta și sora sa au pus una la dispoziția celeilalte suprafața de teren de a816 mp situat în . de M., în scopul de a întocmi un contract de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere, având în vedere că P. N. nu se mai putea îngriji singură, să în schimb la notariat s-au încheiat două contracte, unul de întreținere și unul de vânzare cumpărare pentru suprafața de 1816 mp.
Apreciază recurenta că între cele două contracte există o strânsă legătură care duce la concluzia că fără a avansa vreo sumă de bani pârâtul devine proprietarul unei mari suprafețe de teren.
Consideră recurenta că prima instanță nu a avut în vedere probele administrate din care a rezultat cu certitudine că P. N. nu avea bani pentru a-i da pârâtului și tocmai de aceea a apelat la sora ei P. V. pentru a-i da terenul . Mai susține recurenta că tot din probe rezultă că nu a fost respectat de pârât contractul de întreținere, că recurenta reclamantă este cea care a depus la dosar mai multe documente medicale în ceea ce o privește pe P. N. care a fost luată în ultima perioadă a vieții la o nepoată din Moreni, unde a fost îngrijită, aceeași nepoată ocupându-se de înmormântare și pomenile ulterioare.
Recurenta apreciază că în această situație neexecutarea obligației de întreținere este semnificativă și prima instanță trebuia să admită acțiunea.
Se solicită admiterea recursului și admiterea acțiunii.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul Ș. C. R. a solicitat, în temeiul dispozițiilor art 312 C pr civilă respingerea recursului și păstrarea sentinței primei instanțe.
Referitor la susținerea recurentei că nu s-ar fi plătit prețul și contractul de vânzare cumpărare ascunde o altă operațiune juridică, intimatul apreciază că aprecierea nu corespunde realității, fiind contrazisă de probatoriul administrat, arătând și că nu a fost înlăturată în vreun mod puterea probatorie a înscrisurilor autentice.
Cu privire la contractul de întreținere, intimatul consideră că din probele administrate rezultă că s-au respectat clauzele contractuale, în acest sens răspunsurile la interogatoriu ale pârâtului coroborându-se cu depozițiile martorilor D. C. și P. M. A., care au relatat amănunțit modul în care s-a asigurat întreținerea defunctei până când a fost luată de către nepoată la Moreni.
Intimatul apreciază ca subiectivă depoziția martorei R. V. care este vecină cu P. V., declarația martorei fiind contrazisă de depozițiile convingătoare ale martorilor pârâtului.
Se solicită respingerea recursului.
Examinând sentința civilă recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul apreciază recursul ca nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Susținerile recurentei în sensul că intenția sa și a surorii sale a fost aceea de a se încheia un singur contract de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere ci nu două contracte, nu pot fi primite.
Astfel, din înscrisurile depuse la dosar rezultă cu certitudine că la data de 04.06.2009 în fața aceluiași notar public s-au încheiat două autentice, primul autentificat sub nr. 932 fiind un contract de întreținere, iar cel de-al doilea, autentificat sub nr. 933 fiind un contract de vânzare cumpărare .
Ambele acte au fost încheiate cu pârâtul în calitate de întreținător, respectiv cumpărător, părțile contractante citind personal cuprinsul actelor, declarând că le-au înțeles și corespund voinței lor și consimțind la autentificarea acestora.
Aceste mențiuni sunt inserate în chiar contractele încheiate, astfel că recurenta nu poate susține că nu a înțeles ceea ce semnează, cu atât mai mult cu cât nu a solicitat nulitatea contractelor pentru eroare sau un alt viciu de consimțământ și nici declararea caracterului simulat al acestora.
Cu privire la motivul invocat drept temei pentru rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare, neplata prețului de către cumpărător, tribunalul reține că nu s-a făcut prin probele administrate în cauză, dovada contrarie celor inserate în actul autentic cu privire la plata sumei de 10.000 lei .
Astfel nici unul dintre martorii audiați în cauză nu face referire la acest aspect, iar înscrisurile depuse (acte medicale) nu au legătură cu plata prețului, astfel că tribunalul reține că nu s-a răsturnat prin probatoriul administrat veridicitatea mențiunilor contractului de vânzare cumpărare, pe care recurenta și le-a însușit prin semnarea contractului.
Așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, din răspunsul pârâtului la interogatoriu coroborate cu succesiunea încheierii celor două contracte și cu identitatea prețului se poate trage prezumția că pârâtul a achitat prețul terenului din chiar suma primită de la P. N. pentru asigurarea întreținerii, susținerile recurentei ca P. N. nu avea de unde să plătească această sumă de bani nefiind probate în nici un fel.
Referitor la contractul de întreținere, tribunalul, apreciază de asemenea că soluția instanței de fond este temeinică și legală .
Din probele administrate în cauză nu a rezultat o neexecutare culpabilă a obligațiilor de întreținere de către pârât care să ducă la pronunțarea rezilierii contractului de întreținere .
Instanța de fond nu a eliminat probele administrate de reclamantă ci a coroborat ansamblul probatoriului administrat în cauză pentru a ajunge la soluția pronunțată.
Astfel, înscrisurile depuse de reclamantă, acte medicale, atestă faptul că reclamanta P. N. a fost internată în spital începând cu anul 2007, aspecte ce nu au fost negate de pârât, care chiar a demonstrat prin martorii audiați la propunerea sa că a dus-o și a adus-o pe P. N. la spital în Găești și în Târgoviște, unde aceasta a avut-o ca însoțitor pe mama pârâtului .
Nici faptul că P. N. a fost luată în ultima parte a vieții (cu o lună înainte de deces ) de o nepoată din Moreni, nu a fost ignorat de către instanța de fond, care a reținut temeinic că în această perioadă pârâtul, dat fiind depărtarea de locuința sa, a fost în imposibilitate obiectivă de a-i asigura întreținere.
Din contră, martorii audiați în cauză, D. C. și P. M., arată că au văzut personal când pârâtul a dus-o pe reclamanta P. N. la spital, și de asemenea o vedeau pe mama pârâtului mergând la reclamantă pentru a-i duce mâncare și a-i face menajul.
Martorii audiați la propunerea reclamantelor sunt martori indirecți, R. V. arătând că știe de la reclamantă că pârâtul nu își îndeplinea obligațiile de întreținere și nu venea să o vadă pe P. N., iar R. N. menționând, la fel ca și cealaltă martoră, că nu l-a văzut pe pârât sau pe părinții acestuia în gospodăria reclamantei.
Referitor la înmormântare, tribunalul reține că pârâtul a recunoscut că nu s-a ocupat de obiceiurile creștinești întrucât nu a fost lăsat de P. V. și că înmormântarea și pomenile au fost făcute de nepoata reclamantei care a și încasat în calitate de rudă ajutorul de înmormântare.
În aceste condiții în care neexecutarea parțială a obligației de întreținere se datorează culpei întreținutei sau a rudelor sale, tribunalul apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 1020-1021 din Codul civil de la 1864 pentru a se dispune rezoluțiunea contractului de întreținere.
Față de considerentele mai sus expuse, constatând că soluția instanței de fond este temeinică și legală, tribunalul în conformitate cu dispozițiile art 312 C pr civilă va respinge recursul ca nefundat și va menține sentința civilă recurată.
În conformitate cu disp. art.274 C.proc.civ, va obliga recurenta la plata către intimat a sumei de 600 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul civil promovat de recurenta-reclamantă P. V., domiciliată în ., județul Dâmbovița împotriva sentinței civile nr.975 din 28.03.2012 pronunțată de Judecătoria Găiești în dosarul nr._, intimați-pârâți fiind Ș. C.-R., domiciliat în comuna Dragodana, ., județul Dâmbovița, D. I. M., domiciliat în comuna Gura-Șuții, ., D. A., domiciliat în comuna Gura Șuții, ., D. I., domiciliată în Târgoviște, ..1, ., ., D. V., domiciliat în Târgoviște, ..1, ., ., județul Dâmbovița, D. G., domiciliat în Târgoviște, ..1, ., ., județul Dâmbovița.
Obligă recurenta la plata către intimatul Ș. C. R. a sumei de 600 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 31.01.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI
M. M. B. Brânzică L. B.
GREFIER,
A. P.
Judecătoria Găești
Dosar de fond_
Judecător fond C. C.
Red BB/ tehnored A.Gh
2 ex / 11.02.2013
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 746/2013. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 282/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
