Pretenţii. Decizia nr. 282/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 282/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 25-03-2013 în dosarul nr. 11707/315/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 282
Ședința publică din data de 25 martie 2013
Președinte – R. M.
Judecător – I. S.
Judecător – N. C.
Grefier - N. D.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta Asociația de proprietari nr.67 Târgoviște, cu sediul în Târgoviște, ., . Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr.5869 din 12.12.2012, pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._ /2012, în contradictoriu cu intimatul-pârât D. C., domiciliat în Târgoviște, ., ., ., având ca obiect – pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: recurenta-reclamantă Asociația de Proprietari nr.67 Târgoviște prin avocat P. A., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/16.03.2012, intimatul-pârât D. C..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul în care se află judecata, procedura de citare legal îndeplinită, cererea de recurs este scutită de plata taxei de timbru, cererea de recurs este motivată, prin serviciul registratură, la data de 19.03.2013, intimatul a depus la dosar întâmpinare, după care:
Președintele completului de judecată verifică personal modul de îndeplinire a procedurii de citare și constată că este legal îndeplinită.
Apărătorul recurentei solicită să i se comunice întâmpinarea, i se înmânează o copie, precizează că solicită termen să ia cunoștință de întâmpinare, nu mai are cereri de formulat, probe de administrat, apreciază cauza în stare de judecată.
Intimatul precizează, de asemenea, că nu are alte cereri de formulat.
Instanța, având în vedere că nu sunt cereri prealabile de formulat, excepții de invocat, acte de depus la dosar, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului civil de față.
Pentru recurenta-reclamantă Asociația de Proprietari nr.67 Târgoviște, avocat P. A. având cuvântul, a susținut motivele scrise de recurs, criticând sentința instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, a arătat că prin hotărârea dată de instanță, pentru motivul imposibilității stabilirii cuantumului penalităților de întârziere, care au fost calculate prin raportul de expertiză pe baza proceselor verbale întocmite de asociația de proprietari potrivit art.49 din Legea nr.230/2007, se creează o situație profitabilă pârâtului-intimat. A solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței, obligarea și la plata penalităților de 655 lei, cum și la plata onorariului expertului, fără cheltuieli de judecată în recurs.
Intimatul-pârât D. C. a susținut concluziile din întâmpinare, de respingere a recursului și menținere a sentinței pronunțată de instanța de fond, să se rețină de către instanța de recurs că sumele solicitate cu titlu de cheltuieli de întreținere nu au putut fi achitate, datorită calculării greșite fără să se țină cont de nomele legale, că asociația de proprietari nu a adus la îndeplinire măsurile luate de primărie cu ocazia controlului stabilite prin procesul verbal, că la dosar nu există nici un înscris din care să rezulte penalitățile care de întârziere nu pot fi percepute fără a fi aprobate în prealabil și fără un temei legal, iar cheltuielile de judecată nu sunt datorate devreme ce s-a dovedit culpa procesuală a reclamantei prin calculul incorect a cheltuielilor de întreținere.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod procedură civilă, socotindu-se lămurită, președintele declară dezbaterile închise și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște la data de 16.11.2011, sub nr._, reclamanta Asociația de Proprietari nr. 67 Târgoviște a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul D. C., obligarea acestuia la plata sumei de 1197,25 lei, reprezentând cote de întreținere restante aferente perioadei decembrie 2008-mai 2010.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că pârâtul, în calitate de proprietar al apartamentului, nu a mai achitat cotele de întreținere aferente acestui apartament din luna decembrie 2008 și până în luna mai a anului 2010, cuantumul total al acestora ridicându-se la 1197,25 ron, cu un debit principal de 753,2 ron, reprezentând cheltuieli restante la cota de întreținere și penalități de 444,052 ron, aplicate de asociația de proprietari, conform procesului-verbal încheiat în conformitate cu art. 25 din H.G. nr. 400/2003, că în repetate rânduri s-a încercat rezolvarea pe cale amiabilă a diferendelor între părți, fiind afișate săptămânal situațiile restanțierilor pe fiecare scară din cadrul asociației nr. 67, cu anunțul de a rezolva cât mai repede situația datoriilor și împiedicarea în acest sens a acumulării de penalități, că pârâtul a fost de acord cu constituirea asociației de proprietari, fiindu-i astfel opozabile oricare decizii sau hotărâri ale comitetului executiv al asociației,ca și al celorlalți proprietari, fiecare dintre aceștia fiind purtători de drepturi, dar și de obligații, că atitudinea pârâtului a fost de totală indiferență chiar și după ieșirea acestuia din cadrul asociației de proprietari, după luna mai a anului 2010, că, potrivit art. 46 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociații de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari și că, potrivit dispozițiilor art. 48 din actul normativ menționat anterior coroborat cu dispozițiile art. 43 și 44 din Hotărârea nr. 1588 din 19.12.2007 privind aprobarea normelor metodologice de aplicarea Legii nr. 230/2007, este stabilită obligația pentru fiecare proprietar să achite cheltuielile stabilite pe cota parte indiviză de proprietate, independent de faptul că imobilul este locuit sau nu.
A mai arătat reclamanta că penalitățile imputate pârâtului au fost calculate cu respectarea dispozițiilor art. 491 din Legea nr. 230/2007, în sensul că asociația de proprietari în virtutea dreptului său de a stabili un sistem propriu de penalizări pentru sumele restante, a hotărât ca penalitățile ce vor fi aplicate să fie în cuantum de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere, și că, potrivit art. 50 din Legea nr. 230/2007, asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației, mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că, în mod neîntemeiat, reclamanta a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 1197,25 lei, cu titlu de debit principal și penalități, că această sumă a fost calculată fără a se ține cont de normele legale incidente în cauză, lucru constatat și de către Primăria Municipiului Târgoviște prin procesul-verbal încheiat la data de 26.10.2009, potrivit căruia, pentru perioada 01.07.2008-30._, facturile emise de furnizorii de servicii în valoare de_,08 lei, au fost repartizate pe costuri cu valoarea de_,97 lei, rezultând o diferență în plus de_,89 lei, că acest lucru a fost cauzat de împrejurarea că reclamanta a mărit, în mod nejustificat, contravaloarea întreținerii, fără a avea corespondent în facturile emise de către furnizori, că reclamanta a supradimensionat constant și în mod nejustificat contravaloarea facturii emise de Termica, dar și a facturilor emis de Distrigaz de către ASEL, de către Electrica, a facturii de gunoi și în general de toți furnizorii de servicii, că aceste cheltuieli de întreținere sunt în mod incorect calculate, încălcându-se prevederile Hotărârii nr. 1588 din 19.12.2007 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 privind înființarea, organ izarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, că au fost calculate incorect și cheltuielile referitoare la gunoi, acestea variind de la o lună la alta, de la 3,04 la 5,20 lei/persoană, în timp ce tariful din contractul cu prestatorul de servicii S.C. Prescom S.A. rămânea neschimbat, în plus, nefiind niciodată mai mare de 4,00 lei/persoană (TVA inclus), și că referitor la penalitățile de întârziere în cuantum de 444,052 lei, în afara nelegalității rezultate din faptul că au caracter de accesoriu al debitului principal, iar greșita calculare a acestuia determină în mod clar și nelegalitatea solicitării penalităților, există neregularități proprii, care privesc exclusiv modul de percepere a acestor penalități și că, deși valoarea de 0,2 % pe zi a penalității a fost stabilită abia în luna februarie 2010 prin procesul-verbal din aceeași dată, această penalitate se aplică în mod retroactiv începând cu luna decembrie 2008, fără a exista un cadru legal de percepere.
Reclamanta a formulat precizări, prin care a susținut că suma solicitată de la pârât nu își găsește corespondent în ceea ce privește detalierea făcută de acesta în întâmpinare, iar perioada indicată 01.07._09 nu vizează blocul unde locuiește acesta, că facturile sunt numai pentru gunoi și energie electrică, blocul fiind debranșat de la energie termică încă din 2006; de asemenea, în legătură cu blocul nu s-au încheiat contracte (de către Asociație) nici cu Distrigaz și nici cu Asel (pentru lift) și nici nu au fost solicitate de la proprietari sume rezultate din asemenea tipuri de facturi, că în ceea ce privește serviciul de furnizare a apei, asociația a încasat numai comisionul fix cerut de Compania de A. și care se datorează pe apartament, că nici celelalte tipuri de servicii enumerate de pârât în întâmpinare nu-și găsesc corespondent în situația blocului unde locuiește pârâtul, proprietarilor nefiindu-le solicitate de către asociație sume care să fie cheltuieli de întreținere și care să reflecte și asemenea servicii, că variațiile sumelor reprezentând servicii de colectare a gunoiului, au variat datorită faptului că a variat și numărul celor care locuiesc iar factura de la Prescom se împarte la acel număr (fluctuant) de persoane și că penalitățile aferente consumului de curent electric sunt percepute de către . de asociație), asociația fiind obligată să le plătească atunci când nu se pot achita la termen facturile emise, astfel încât trebuie să le recupereze de la cei care nu au plătit cota la întreținere, pârâtul fiind singurul proprietar din acest .-a achitat datoriile la întreținere.
După administrarea probatoriului încuviințat în cauză, Judecătoria Târgoviște, prin sentința civilă nr. 5869/12.12.2012, a admis, în parte, acțiunea, a obligat pârâtul la plata sumei de 665,05 lei, reprezentând cota parte din cheltuielile comune (cheltuieli de întreținere) și a respins solicitarea de obligare a pârâtului la plata penalităților.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că toți proprietarii au obligația de a plăti lunar (așa cum s-a stabilit prin lista de plată întocmită și semnată de președinte, de administrator și de un membru al comisiei de cenzori, care astfel răspund pentru corectitudinea calculului; în cazul în care s-ar dovedi că s-au săvârșit falsuri, urmând ca aceștia să răspundă potrivit legii) cheltuielile asociației de proprietari, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari, ca urmare, chiar dacă un coproprietar beneficiază numai de servicii facturate individual (pe care le achită el însuși către furnizori), el are obligația de a achita cheltuielile legate de exploatarea, reparația sau întreținerea proprietății comune, că, pe parcursul judecății, pârâtul nu a contestat că a beneficiat de servicii prin intermediul asociației de proprietari și că expertul a concluzionat că pe scara J cheltuielile au fost corect determinate de asociație și justificate cu documente primare, însă, în privința repartizării acestor cheltuieli către apartamente, expertul a stabilit că asociația a calculat și repartizat în mod greșit următoarele cheltuieli: c/v indemnizații președinte, administrator și cenzori asociație, c/val. rechizite și consumabile funcționare asociație și c/v salariu îngrijitor scară, invocându-se dispozițiile art. 43-47 din H.G. nr. 1577/2007.
Astfel, prima instanță a reținut, din acest punct de vedere, că repartizarea acestor costuri s-a făcut în mod greșit, expertul refăcând calculele cu respectarea legii și a stabilit că pârâtul trebuia să plătească suma de 665,05 lei, ceea ce reprezintă cu 87,85 lei mai puțin decât s-a calculat de către asociație.
Coroborând situația de fapt cu situația de drept, instanța de fond a apreciat că pârâtul trebuie să plătească suma de bani calculată de expert și care reprezintă cota parte din cheltuielile comune ce-i revin acestuia și care sunt aferente perioadei decembrie 2008-mai 2010.
De asemenea, prima instanță a reținut că pârâtul a avut, în mod întemeiat, suspiciunea calculării incorecte a sumelor de către asociație și, deși pârâtul le-a cerut explicații, reprezentanții acesteia au refuzat să le dea, iar o parte considerabilă din sumele datorate proveneau chiar din plata cheltuielilor de funcționare a asociației, însă doar doi dintre furnizorii de servicii puteau percepe penalități, astfel că întreaga sumă datorată de pârât era foarte mică, invocându-se art. 25 din H.G. nr. 1588/2007, art. 49 din Legea 230/2007 și art. 1 din Protocolul numărul 1 la C.E.D.O.
Instanța de fond a apreciat că, în mod evident, o obligare a unor proprietari în a lua anumite măsuri în legătură cu exercitarea dreptului lor de proprietate asupra respectivelor bunuri, reprezintă o ingerință în dreptul lor aflat în stare naturală, ingerință care, de principiu, poate fi permisă dacă este prevăzută de lege, dacă urmărește un scop legitim, dacă nu afectează substanța însăși a dreptului și dacă se asigură un raport rezonabil de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele alese.
Totodată, prima instanță a apreciat că, în realitate, pe lângă scopul de a răspunde unui interes general, Legea nr. 230/2007 reprezintă un caz particular de reglementare a proprietății comune, că, pe de altă parte, această lege conține norme de favoare pentru proprietarii apartamentelor și spațiilor cu altă destinație decât cea de locuință din clădirile blocuri de locuințe, recunoscând-le acestora dreptul de a fi reprezentați de o entitate cu personalitate juridică care se înființează printr-o procedură simplificată și care desfășoară o activitate prin care, în fapt, este reprezentată voința proprietarilor, iar, pe de altă parte, însă, ca o garanție din partea statului, pe parcursul existenței asociației, aceasta este supusă unor verificări din partea autorităților desemnate, în această materie, ca având competență de îndrumare, sprijinire a asociațiilor de proprietari, respectivele organe având și control asupra activității finaciar-contabile din cadrul asociației și că asociațiile de proprietari nu reprezintă un scop în sine, orice proprietar având dreptul de a primi explicații atunci când consideră că există anumite neregularități.
Așa cum rezultă și din raportul de expertiză întocmit în cauză, dar și din specificul faptului că electricitatea se furnizează doar pentru scara blocului, sumele de bani datorate cu acest titlu sunt unele mici, și, chiar dacă, în mare parte, verificările făcute de către Primăria Târgoviște se referă, în mare parte, la alte scări decât cea unde se află apartamentul în care locuiește pârâtul, totuși s-a constatat că aceste verificări au evidențiat mai multe nereguli, fapt care este de natură a-i crea pârâtului suspiciunile pe care și le-a exprimat pe parcursul judecății, fiind relevant că la punctul 9 al procesului-verbal se arată că facturile emise de furnizorii de servicii au fost repartizate de așa manieră încât a rezultat o diferență ca urmare a supradimensionării cheltuielilor de întreținere în perioada controlată, astfel că și acel control, ca și expertiza, au constatat o aplicare greșită a legii în privința repartizării unora dintre cheltuieli.
Instanța de fond a mai constatat că pârâtul a depus la dosar înscrisuri necontestate de reclamantă, din care rezultă că atât el, cât și alți proprietari, au cerut explicații de la reprezentanții asociației, că reclamanta nu a făcut dovada că i-ar fi dat un răspuns, ceea ce echivalează cu o ignorare a drepturilor unui proprietar de primi explicații și că, mai mult decât atât, așa cum arată expertul, nu rezultă dacă listele de plată au fost sau nu au fost afișate și nici datele la care acestea au fost afișate, în aceste condiții punându-se problema modului în care ar putea fi calculate penalitățile, mai precis a punctului pe plecare în efectuarea acestui calcul.
Împotriva sentinței civile a instanței de fond a declarat recurs, în termen legal, reclamanta Asociația de Proprietari nr. 67 Târgoviște, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, apreciind că sunt aplicabile dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, solicitând admiterea recursului și modificarea, în tot, a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii precizate, conform concluziilor raportului de expertiză.
Recurenta reclamantă a apreciat că prin sentința atacată s-a creat o situație profitabilă pârâtului, care ar fi putut datora o sumă mult mai mare, că față de imposibilitatea instanței de a stabili dacă cuantumul penalităților de 0,2% pe zi de întârziere este legal, s-a dat o altă interpretare textului prevăzut de art. 49 din Legea nr. 230/2007, aspect ce se coroborează cu procesul-verbal al asociației de proprietari din data de 27.05.2005 și că procesele-verbal se află înscrise cronologic într-un registru, care, chiar dacă nu sunt numerotate filele din registru, prezintă garanția întocmirii la datele menționate și a veridicității consemnărilor, fără a putea fi interpretate pro cauza, mai ales că procesele-verbale din perioada vizată erau semnate de președintele asociației, care a decedat în anul 2010.
În final, recurenta reclamantă a criticat și respingerea cererii de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată solicitate la fond.
Intimatul pârât D. C. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, arătând că, în mod neîntemeiat, reclamanta critică hotărârea instanței de fond, motivând, în esență, că la pronunțarea sentinței atacate nu au fost avute în vedere concluziile raportului de expertiză, că sumele solicitate de reclamantă cu titlu de cheltuieli de întreținere sunt calculate fără a se ține cont de normele legale incidente în cauză, că reclamanta a mărit, în mod nejustificat, contravaloarea întreținerii, fără a avea corespondent în facturile emise de către furnizori, că în toate listele de plată aceste cheltuieli sunt evidențiate, în mod greșit, cu încălcarea normelor metodologice în materie și că este evident că penalitățile de întârziere nu pot fi percepute fără a fi aprobate, în prealabil, de către comitetul executiv.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 115 coroborat cu art. 308 alin. (2) Cod procedură civilă.
Examinând sentinta recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză tribunalul constată urmatoarele:
In ceea ce priveste critica adusa de recurent privind gresita respingere a capatului de cerere referitor la penalitatile de intarziere, tribunalul o gaseste neintemeiata. Astfel, potrivit prevederilor art. 25 din HG nr. 1588/2007 „Cotele de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, calculate pentru fiecare proprietar din condominiu, vor fi achitate de aceștia, dupã caz, în termen de maximum 20 de zile de la data afișãrii listei de platã, datã care trebuie sã fie înscrisã în lista de platã respectivã. În vederea respectãrii termenelor legale de platã a facturilor cãtre furnizorii de utilitãți, administratorii au obligația de a afișa lista de platã în termen de maximum 5 zile de la data primirii ultimei facturi expediate prin poștã, certificatã prin înscrisul de pe ștampila poștei, sau de la data confirmãrii de primire, în cazul transmiterii facturii prin curier/delegat. Asociația de proprietari poate calcula și percepe penalizãri de întârziere pentru suma neachitatã, în condițiile stabilite și aprobate de comitetul executiv al asociației de proprietari, în limitele stabilite de art. 49 alin. (1) din Legea nr. 230/2007. Suma acestora nu poate depãși suma cotei restante la care s-a aplicat.”
In mod corect judecatoria a constatat ca listele de plata nu au fost afisate, astfel ca termenul de la care incep sa curga penalitatile de intarziere nu poate fi calculat. De asemenea, in mod corect judecatoria a apreciat ca procesul verbal de stabilire a penalitatilor de intarizere din anul 2005 nu poate fi avut in vedere, intrucat nu este inregistrat la Asociatie, existand dubii cu privire la legalitatea sa. Nu poate fi retinuta nici sustinerea recurentei, potrivit cu care au fost intocmite mai multe procese verbale datand din anul 2005, care erau semnate de presedintele asocietatie de la acea vreme si care intre timp a decedat, ce nu sunt insa numerotate, avand in vedere ca exista reglementari clare privitoare la modalitatea in care se pastreaza si arhiveaza inscrisurile contabile ale asociatei de proprietari.
Nu poate fi retinuta nici interpretarea data de expertul desemnat si insusita de recurenta prin motivele de recurs in ceea ce priveste data de la care se percep penalitatile de intarziere in cazul in care nu se cunoaste cu exactitate data afisarii listelor de intretinere, intrucat acest punct de vedere excede cadrului legal, mentionat mai sus.
Nici presupusa interpretare gresita a prevederilor art. 49 din legea nr. 230/2007, sustinuta de recurenta a fi fost facuta de catre prima instanta, nu poate fi retinuta, intrucat textul are in vedere doua termene: cel de 20 zile, in care debitorul intretinerii – membrul asociatei are posibilitatea sa plateasca intretinerea afisata pe lista de intretinere si termenul de 30 zile, care curge de la expirarea termenului de plata mentionat anterior, in care nu se pot percepe penalitati de intarziere. Ce stipuleaza acest text de lege, dar este ignorat de catre recurenta este data afisarii listelor de intretinere, care face sa curge aceste doua termene legale.
Cu privire la cheltuielile de judecata, cerere a reclamantei respinsa de catre prima instanta, tribunalul constata ca in mod corect nu au fost acordate cheltuieli de judecata. Astfel, in situatia in care pretentiile au fost incuviintate in parte, instanta va aprecia in ce masura partile pot fi obligate la cheltuieli, asa cum se arata in art. 276 C.p.civ. In cauza, in mod corect a apreciat judecatoria ca si in situatia primului capat de cerere, pretentiile nu au fost admise in totalitate, cheltuielile de intretinere fiind incorect stabilite de asociatie si corectate prin expertiza contanbila intocmita pe parcursul judecatii, astfel ca acest calcul eronat nu poate fi imputabil paratului- intimat.
Față de cele ce preced, se concluzionează că soluția instanței de fond este legală și temeinică, astfel încât, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, se va respinge recursul promovat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de reclamanta Asociația de Proprietari nr.67 Târgoviște, cu sediul în Târgoviște, ., . Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr.5869 din 12.12.2012, pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._ /2012, în contradictoriu cu intimatul-pârât D. C., domiciliat în Târgoviște, ., ., ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 25 martie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, |
R. M. | I. S. | N. C. |
GREFIER,
N. D.
Jud. fond T. E. M.
Judecătoria Târgoviște
Dosar fond nr._
Red. R.M. / Tehnored. I.M.
28.03.2013 - 2 exemplare
| ← Rezoluţiune contract. Decizia nr. 81/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Declararea judecătorească a morţii. Decizia nr. 330/2013.... → |
|---|
