Declararea judecătorească a morţii. Decizia nr. 330/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 330/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 19-12-2013 în dosarul nr. 520/283/2013
DOSAR NR._
ROMANIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA I-a CIVILĂ
DECIZIA NR.330
Sedința publică din data de 19 decembrie 2013
Instanța constituită din:
Președinte: A. S.
Judecător: D. S.
Grefier: N. P.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, reprezentat de procuror M. L.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil, declarat de apelanta-petentă U A T . primar, cu sediul în ..18, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 706/02.09.2013, pronunțată de Judecătoria P., în dosar nr._, având ca obiect – declarare judecătorească a morții.
Apel legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în valoare de 10 lei, conform chitanței nr._/06.11.2013.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit reprezentantul apelantei-petente U A T . primar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care referă oral obiectul pricinii, stadiul în care se află pricina, modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Procurorul de ședință precizează că nu mai are cereri de formulat, probe de administrat.
Tribunalul, nemaifiind cereri de formulat sau incidente de soluționat, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, dând cuvântul părților în ordinea și condițiile prevăzute de art. 216 din Codul de Procedură Civilă,
Procurorul de ședință având cuvântul, față de actele și lucrările dosarului pune concluzii de admitere a apelului, astfel cum a fost formulat.
Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art.394 Cod procedură civilă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și rămâne în deliberare.
După strigarea cauzei dar înainte de terminarea ședinței de judecată s-a prezentat dl.D. M., reprezentantul apelantei-petente care a depus la dosar împuternicire de reprezentare, a luat cunoștință de cele dispuse de instanță și a solicitat admiterea apelului.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei P. sub nr._ /08.03.2013, petenta U.A.T. . primar E. D., a solicitat să se ia act de declararea judecatorească a morții lui D. I., fiul lui G. și M.-L., născut la 25.06.1990, cu ultimul domiciliu în comuna V. Băi, ., ..29, județul Dâmbovița.
În motivarea cererii petenta a arătat că D. I. a fost născut viu pe data de 25.06.1990 și a decedat la data de 26.06.1990 la Spitalul P., iar la înregistrarea nașterii nu s-a făcut și înregistrarea decesului. În anul 2009, la nivelul comunei V.-Băi, s-a înființat Serviciul public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor, care a constatat că în baza de date există persoana, sus-menționată, căreia nu i s-a eliberat carte de identitate. S-a luat legătura cu mama acestuia, care a declarat că este decedat, la Spitalul P., la o zi după naștere.
În drept, cererea a fost întemeiata pe dispozițiile art.49-51 din Codul civil și ale art. 943-947 din Codul de procedura civilă, precum și ale art.33 și 39 din Legea nr.119/1996 republicată.
În probațiune au fost depuse la dosar, în copie, urmatoarele înscrisuri: certificat de naștere . nr._, adresa nr. 2240 din 25 mai 2009, către Spitalul Orășenesc P., adresa nr.1952 din 09 iunie 2009 a Spitalului Orășenesc P., adresa nr.5225/28.10.2009 către Primăria Orașului P., adresa nr.2925 EP din 29.10.2009 a Primăriei Orasului P., certificat medical constatator al decesului, nr.1 din 22.10.2009, declarație pe propria răspundere a mamei decedatului din 28.10.2009, adresa nr.5406/10.11.2009 către P. de pe langa Judecatoria P., rezoluție nr.801/VIII/1/2009 a Parchetului de pe langa Judecatoria P., adresa nr.5225/28.10.2009 către P. de pe langa Tribunalul Dâmbovița, rezoluție nr.115/VIII/1/2010 a Parchetului de pe langa Tribunalul Dâmbovita, rezoluție nr.1165/II/2/2010 a Parchetului de pe langa Tribunalul Dâmbovita, adresa nr. 50 din 7.01.2013 către P. de pe langa Judecatoria P., rezoluție nr.29/VIII/1/2013 a Parchetului de pe langa Judecatoria P..
La termenul de judecata din data de 29.07.2013 instanța a amânat cauza pentru ca petenta să faca dovada citării privind pe numitul D. I. prin publicitate, conform noilor norme procedurale.
Prin sentința civilă nr.706/02.09.2013 s-a respins ca inadmisibilă cererea de declarare judecatoreasca a morții intimatului Dragomir I., formulata de catre petenta U.A.T. . primar E. D..
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că în conformitate cu prevederile art. 943 din noul Cod de procedura civila, cererea de declarare a mortii unei persoane se introduce la instanta competenta in a carei circumscriptie acea persoana a avut ultimul domiciliu cunoscut, motiv pentru care, instanta Judecatoriei P. a procedat la judecarea cererii, respectand principiul disponibilitatii procesuale (in cazul in care reclamantul ar fi solicitat aplicarea disp. art. 33 din Legea nr. 119/1996 – declararea tardiva a decesului, instanta ar fi pus in discutie competenta generala a instantelor judecatoresti de solutionare a cererii).
S-a subliniat ca in cauza nu au fost invocate aspecte de natura sa atraga competenta de judecata a instantei conform procedurii speciale prevazute de art. 947 din noul Cod de procedura civila (lipsa cadavrului in conditii de incetare sigura din viata, in baza cercetarilor facute de organele competente).
Judecătoria a constata că normele de drept material incidente in cauza sunt cele prevazute de art. 49 si urm. din Noul Cod Civil, care se completeaza cu dispozitiile Legii nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civila, cu modificari. Conform art. 49 din noul Cod civil, in cazul in care o persoana este disparuta si exista indicii ca a incetat din viata, aceasta poate fi declarata moarta prin hotarare judecatoreasca, la cererea oricarei persoane interesate, daca au trecut cel putin 2 ani de la data primirii ultimelor informatii sau indicii din care rezulta ca era in viata. In cazul in care s-ar descoperi ulterior existenta unui certificat de deces, se poate solicita anularea hotararii declarative de moarte.
S-a evidențiat că din probatoriul pus la dispozitia instantei a rezultat o cu totul alta situatie faptica decat cea in masura sa atraga admisibilitatea actiunii.
D. I. s-a nascut la 25.06.1990 la spitalul P. si a decedat la data de 26.06.1990 (conform declaratiei mamei, cadavrul ar fi fost incinerat), insa la inregistrarea nasterii nu s-a facut si inregistrarea decesului (existand insa un certificat constatator al decesului, in care se precizeaza cauza morții – stopul cardiorespirator). Conform foii de observatie clinice nr. 565/8880, nou nascutul a fost internat in perioada 25.06.1990 ora 9.20 (ora nasterii) – 26.06.1990 ora 23.00 (ora decesului).
Prima instanță a avut în vedere că demersurile legitime ale petentei de inregistrare tardiva a decesului pe cale administrativa au fost respinse de catre P. de pe langa Judecatoria P., cu motivarea ca „din interpretarea sistematica a art. 35 din Legea nr. 119/1996 rezulta ca incidenta alin. 4 din mentionatul articol se face in situatiile expres si limitativ prevazute de alin. 2, cand, in conformitate cu prev. alin. 3 instrumentarea cauzelor se face de catre politie sau P.”, partile fiind indrumate spre procedura declararii judecatoresti a mortii.
Însă procedura declararii judecatoresti a mortii, asa cum este ea reglementata atat de dispozitiile noului cod civil cat si de legea speciala, nu are aplicabilitate in conditiile in care de cuius este identificat fara a fi dat disparut, existand chiar un act medico-legal constatator al decesului. Aceasta procedura este aplicabila daca neinregistrarea in registrele de deces s-a datorat imprejurarii ca nu a existat certitudine cu privire la moartea persoanei nu si atunci cand s-a omis inregistrarea decesului sau aceasta s-a facut cu intarziere (doctrina si practica judiciara fiind constante in acest sens).
Dispozitiile art. 33 din Legea nr. 119/1996 dadeau dreptul petentului sa se adreseze pentru solutionarea cererii Parchetului de pe langa Judecatoria P., alin. 4 din articolul mentionat (deces declarat peste termenul pervazute de lege, doar cu aprobarea parchetului) face trimitere directa atat la disp. alin. 1 (deces nedeclarat in 3 zile) cat si la disp. alin. 2 (când decesul se datorează unei sinucideri, unui accident sau altor cauze violente, precum și în cazul găsirii unui cadavru).
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal reclamanta, criticând-o cu motivarea că instanța respectând principiul disponibilității procesuale s-a declarat competentă, a procedat la judecarea cererii și a reținut că din probatoriul pus la dispoziție a rezultat o cu totul altă situație faptică, decât cea din capetele de cerere; că a reținut demersurile sale de înregistrare tardivă a decesului pe cale administrativă, respectiv de către P. de pe lângă Judecătoria P. și la controlul judiciar de către P. de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, acest aspect constituind și o îndrumare în penultimul alineat a motivării sentinței civile atacate; că pe aceste considerente, a făcut din nou demers la P. de pe lângă Judecătoria P., cu adresa nr. 4094 din 20 septembrie 2013, solicitând aprobarea pentru înregistrarea tardivă a decesului, care prin adresa nr. 29/VI1I/1/2013, le-a respins cu mențiunea că lucrarea a mai avut același obiect și a fost conexată acesteia.
In drept s-au invocat dispozițiile art. 49- 51 Codul civil, art. 470-471, 476-482 și 943-947 din Codul de Procedură civilă, respectiv ale art. 33 și 39 din Legea 119/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
S-a solicitat admiterea apelului, iar pe fond a se admite cerere de declarare judecătorească a morții lui D. I., având codul numeric personal 1.90.06.25.15.1949, născut la data de 25 iunie 1990, fiul lui D. G. și al D. M.-L., domiciliați în . V. de Sus, .. 29, județul Dâmbovita sau în condițiile în care aceasta nu este admisibilă obligarea Parchetului competent material și teritorial de a aproba înregistrarea tardivă a decesului, având în vedere că actele de stare civilă se întocmesc în interesul statului și al persoanei, servind la apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor.
In susținerea apelului s-au anexat următoarele documente: sentința civilă nr. 706 din 2 septembrie 2013 a Judecătoriei P., copie, anexa nr. 1; adresa nr. 4.094 din 20 septembrie 2013, a comunei V.-Băi, copie, anexa nr. 2; adresa nr. 29/V1II/1/2013, a Parchetului de pe lângă Judecătoria P., copie, anexa nr. 3.
Examinând hotărârea atacată prin prisma probelor administrate, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în materie, tribunalul apreciază apelul ca nefondat.
Din examinarea comparativă a reglementării cuprinsă în art.943-951 din noul Cod de procedură civilă cu cea cuprinsă în art. 33 din legea nr.119/1996 privind actele de stare civilă, tribunalul constată că în speță competența pentru avizarea întocmirii actului de deces revine parchetului.
Astfel, în noul Cod de procedură civilă, intrat în vigoare la 15.02.2013, s-a preluat în formă simplificată procedura declarării judecătorești a morții ( fără procedura prealabilă a declarării dispariției), înscrisă în art.16-20 din Decretul nr.31/1954 privitor la persoanele fizice și juridice.
Însă această procedură este aplicabilă numai în situația unei persoane ce a trăit un interval considerabil de timp, cunoscută ca având un domiciliu și care a dispărut(art.944- „… în a căror rază teritorială a avut ultimul domiciliu cunoscut”).
Or despre un copil născut la o anumită dată și decedat a doua zi în maternitate, nu se poate susține că este o persoană cu domiciliu cunoscut și care a dispărut, în accepțiunea textului menționat.
Astfel cum bine a sesizat instanța de fond, în speță sunt aplicabile prevederile art.33 alin.4 corespunzător cărora în cazul în care decesul nu a fost declarat în termen de 3 zile de la data încetării din viață a persoanei(cum este ipoteza dedusă judecății), întocmirea actului de deces se face cu aprobarea parchetului care în mod nejustificat a respins solicitarea.
Față de cele ce preced, în considerarea dispozițiilor art.480 alin.1 Cod procedură civilă, se va respinge apelul ca nefundat, cu consecința păstrării sentinței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta-petentă U A T . primar, cu sediul în ..18, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 706/02.09.2013, pronunțată de Judecătoria P., în dosar nr._ .
Păstrează hotărârea atacată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 19.12.2013.
P., JUDECATOR, GREFIER,
A. S. D. S. N. P.
JF M. O. O.
Dosar nr._
Judecătoria P.
Tehnored. A.S./N.P.
3 ex/17.01.2014
| ← Pretenţii. Decizia nr. 282/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Pretenţii. Decizia nr. 39/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
