Pretenţii. Decizia nr. 39/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 39/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 15-01-2013 în dosarul nr. 1402/232/2011
DOSAR NR._
ROMANIA
TRIBUNALUL DAMBOVITA SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILA NR.39
SEDINTA PUBLICĂ DIN DATA DE 15 ianuarie 2013
Instanța compusă din :
Președinte: - C. M. G.
Judecător: - S. D.
Judecător: - B. Brînzică
Grefier :- S. E. S.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil promovat de recurentul reclamant S. I. domiciliat în comuna Gura Foii, . împotriva sentinței civile nr. 1490 din 11 mai 2012, pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr._, intimat pârât fiind B. P. domiciliat în Găești, .. 31, județul Dâmbovița, dosarul având ca obiect recurs pretenții.
Cererea de recurs nu a fost timbrată.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat recurentul reclamant S. I. personal și asistat de avocat C. I. în baza împuternicirii avocațiale nr._/2012, iar pentru intimatul pârât B. P. lipsă, a fost prezent avocat A. A. în baza împuternicirii avocațiale nr._/2012..
Procedura de citare legal îndeplinită, cu părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care: se invederează instanței că cererea de recurs fiind legal timbrată, la acest termen procedura fiind legal îndeplinită, la dosar din partea intimatului pârât B. P. fiind depusă întâmpinare.
Apărătorii părților, având pe rând cuvântul nu mai solicită alte probe.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului reclamant S. I. avocat C. I. având cuvântul solicită admiterea recursului astfel cum a ost formulat, modificarea sentinței instanței de fond în sensul admiterii acțiunii. Susține că motivarea instanței de fond este confuză și contrară, neclară, deoarece în considerente se reține că nu se face dovada existenței convenției, deoarece nu s-a făcut dovada imposibilității morale de pre constituire a unui înscris conform prevederilor art. 1198 Cod civil. Solicită admiterea recursului și a se dispune obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Apărătorul intimatului pârât B. P. avocat A. A. având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat, a se menține sentința civilă a instanței de fond ca fiind legală și temeinică, deoarece prin probele administrate în cauză nu s-a putut face dovada existenței unei convenții între părți, pentru această sumă, hotărârea nefiind confuză și nici contradictorie așa cum se susține. Solicită respingerea recursului fără cheltuieli de judecată.
Tribunalul analizând actele și lucrările dosarului, în temeiul disp. art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise urmând a delibera.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1490/11.05.2012, pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul nr._, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul S. I., în contradictoriu cu pârâtul B. P.,
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că reclamantul S. I., cu domiciliul în com. Gura Foii, ., a chemat în judecată pe pârâtul B. P., domiciliat în Găești, .. 31, jud. Dâmbovița, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 8500 lei sau 2000 euro, reprezentând c/val prestărilor de servicii efectuate pentru pârât.
În motivare reclamantul a arătat că în luna mai 2008 a convenit cu pârâtul să efectueze lucrări de zidit 3 camere și un cerdac, incluzând și turnarea fundației, colțari și șapă de egalizare, în schimbul sumei de 2000 euro, sumă ce trebuia să îi fie dată la 15.06.2008, la terminarea lucrărilor.
Susține reclamantul că și-a îndeplinit obligația contractuală asumată, dar pârâtul nu i-a achitat suma pe care s-a obligat să i-o plătească.
A mai arătat reclamantul că nu are un înscris în care să se menționeze obligațiile, pentru că a avut încredere în pârât cu care era în relații apropiate.
În drept, cererea se întemeiază pe dispozițiile art. 969 și art. 1198 Cod civil.
Instanța de fond a reținut că în luna mai 2008, reclamantul a lucrat 5-6 zile ca zidar, la construcția casei reclamantului din Costinești, împreună cu pârâtul și cu martorul P. C., în baza unei înțelegeri verbale cu pârâtul, după cum rezultă din răspunsurile pârâtului la interogatoriu, coroborate cu depoziția martorului menționat.
Din aceleași probe, instanța mai reține că reclamantul efectua lucrări necorespunzătoare, pârâtul și martorul P. C. fiind nevoiți să dărâme un zid ridicat strâmb de reclamant, să găsească soluții pentru folosirea unor căpriori tăiați greșit de pârât și să modifice mai multe ziduri pentru care pârâtul nu lăsase spațiu pentru fereastră.
Niciunul din martorii audiați nu a putut confirma că pârâtul s-a obligat să plătească reclamantului suma de 2000 euro pentru lucrările efectuate. Mai mult, în răspunsul pârâtului la întrebarea nr. 1 din interogatoriu, acesta arată că i-a plătit reclamantului pentru început suma de 250 lei, urmând să îi plătească 50 lei/zi și să îi asigure masa, băutura și țigările, iar suma totală pe care i-a dat-o pentru munca prestată a fost de 400 lei. Și martorul P. C. a declarat că pentru munca prestată la edificarea construcției pârâtului, a fost plătit tot cu 50 lei/zi, asigurându-i-se totodată masa, băutura și țigările.
Pe de altă parte, declarațiile martorilor audiați în cauză nu conduc la concluzia că între părți ar fi existat o relație de prietenie care să justifice o imposibilitate morală de preconstituire a unui înscris doveditor a celor pretinse de reclamant, pentru a înlătura aplicarea dispozițiilor art. 1191 din Codul civil în vigoare în 2008.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul S. I., arătând că motivarea instanței este contradictorie, iar probele testimoniale administrate în cauză confirmă imposibilitatea morală de a preconstitui un act scris.
Cererea nu a fost motivată în drept.
La data de 14.01.2013 intimatul a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Tribunalul, examinând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, atât prin prisma motivelor de recurs, invocate, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art.3041 Cod procedură civilă, reține că reclamantul a solicitat ca pârâtul să fie obligat la plata sumei de 8.500 lei reprezentând contravaloarea serviciilor efectuate pentru pârât, respectiv zidit 3 camere, tencuirea fundației, colțari și sapă de egalizare, sumă ce trebuie achitată la data de 15.06.2008, la terminarea lucrărilor.
Instanța de fond a respins cererea cu motivarea că reclamantul nu a dovedit existența unei convenții privind plata sumei de 2000 euro și nici a unei imposibilități de preconstituire a unui înscris.
Ca atare, motivarea instanței de fond nu este nicidecum contradictorie, așa cum afirmă recurentul deoarece dovada convenției prin înscris, potrivit art.1191 cod civil de la 1864 este regula, iar imposibilitatea întocmirii înscrisului, potrivit dispozițiilor art.1198 Cod civil de la 1864 este excepția, ele fiind analizate în mod corect împreună, în conformitate cu susținerile reclamantului.
În ceea ce privește imposibilitatea întocmirii contractului în formă scrisă, din probele administrate, respectiv interogatoriu și declarațiile martorilor, nu reiese că între părți ar exista o relație de rudenie sau afinitate și nicio prietenie apropiată, părțile fiind doar persoane care se cunosc de mai mult timp.
Se constată așadar că instanța de fond a pronunțat o hotărâre deopotrivă legală și temeinică și urmează ca tribunalul, în baza art.312 Cod procedură civilă, să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul civil promovat de recurentul reclamant S. I. domiciliat în . împotriva sentinței civile nr. 1490 din 11 mai 2012, pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr._, intimat pârât fiind B. P. domiciliat în Găești, .. 31, județul Dâmbovița
Menține hotărârea atacată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 15 ianuarie 2013 .
P. JUDECĂTORI
C. M. G. S. D. B. Brînzică
GREFIER
S. S.
j. f. N. M. E.
Judecătoria Găești
dosar nr._
red. CMG/AN
2 ex./17.01.2013
| ← Declararea judecătorească a morţii. Decizia nr. 330/2013.... | Grăniţuire. Decizia nr. 252/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
