Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 167/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 167/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 09-09-2013 în dosarul nr. 928/262/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.167
Ședința publică din 09.09.2013
Instanța compusă de:
Președinte - C. – M. G.
Judecător - S. D.
Grefier - Acxinia N.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelanta – pârâtă P. I., domiciliată în Moreni, ., ., împotriva sentinței civile nr.282/29.04.2013, pronunțată de Judecătoria Moreni, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații – reclamanți P. G., P. L. și P. V., domiciliați în Moreni, ., ., ., având ca obiect stabilire legături personale cu minori.
Apel legal timbrat.
La apelul nominal făcut în ședința publică au avocat M. L. reprezentând pe apelanta – pârâtă, intimații reclamanți P. V. și P. L., P. G., asistați de avocat B. V..
Grefierul de ședință, referă oral obiectul pricinii, stadiul în care se află judecata, modul de îndeplinire a procedurii de citare, măsurile dispuse de instanță.
După referatul cauzei ,președintele completului de judecată a verificat personal modul de îndeplinire a procedurii de citare, constatând ca fiind legal îndeplinită.
În conformitate cu art. 482 din codul de procedură civilă rap. la art. 238 din Codul de Procedură Civilă, judecătorul, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la o zi, apreciind că procesul poate fi soluționat în acest termen care este considerat optim și previzibil, în lipsa formulării de cereri sau invocării de excepții.
În conformitate cu art. 482 din Codul de procedură civilă rap. la art. 244 alin. 1 și 3 din Codul de procedură civilă, judecătorul se socotește lămurit, declară cercetarea procesului încheiată și fixează termen pentru dezbaterea fondului în ședință publică în aceeași zi.
Avocat B. V., apărătorul intimaților reclamanți, depune la dosar un set de fotografii, care sunt comunicate și apărătorului apelantei pârâte.
Avocat M. L., apărătorul apelantei pârâte, arată că nu mai are cereri de formulat, excepții de invocat, lămuriri de dat sau probe de administrat.
Avocat B. V., apărătorul intimaților reclamanți, arată că nu mai are cereri de formulat, excepții de invocat, lămuriri de dat sau probe de administrat.
Tribunalul, nemaifiind cereri de formulat sau incidente de soluționat, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, dând cuvântul părților în ordinea și condițiile prevăzute de art. 216 din Codul de procedură civilă, pentru ca fiecare să își susțină cererile și apărările formulate în proces.
Avocat M. L., apărătorul apelantei pârâte, având cuvântul, solicită admiterea apelului, modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul stabilirii legăturilor personale ale reclamantei cu minorii, de două ori pe lună, în prima și ultima sâmbătă, la domiciliul minorilor, așa cum a solicitat în subsidiarul întâmpinării. Solicită cheltuieli de judecată.
Avocat B. V., apărătorul intimaților reclamanți, având cuvântul, solicită respingerea apelului, menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică. Solicită cheltuieli de judecată.
Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 394 din Codul de Procedură Civilă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 282/29.04.2013, pronunțată de Judecătoria Moreni, în dosarul nr._, s-a admis în parte cererea având ca obiect legături personale cu minorii, formulată de reclamanții P. G., P. V. și P. L., în contradictoriu cu pârâta P. I.; s-a dispus ca reclamanții să exercite în următoarele modalități dreptul de a avea legături personale cu copiii P. A. C. și P. A.-M.: I. convorbiri telefonice care pot avea loc în orice zi; II. întâlniri la domiciliul reclamantului P. V. sau în afara acestuia, după următorul program: în zilele de sâmbătă, între orele 15 – 18, precum și prima și a treia duminică din fiecare lună, între orele 10 – 12, cu obligația reclamanților de a readuce copiii înapoi la locuința acestora la sfârșitul programului de vizitare; s-a admis în parte cererea accesorie și obligă pârâta la plata sumei de 1010,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, din actele de stare civilă și Sentința civilă nr._/1992 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, și din susținerile necontestate ale reclamanților, rezultă că din relația pârâtei P. I. cu numitul P. A., decedat în luna septembrie 2012, au rezultat copiii P. A.-C., născut la data de 19 mai 2004, și P. A.-M., născută la data de 19.01.2010, reclamanții P. V. și P. fiind părinții naturali ai defunctului P. A., iar reclamantul P. G. este bunicul patern și tatăl adoptiv al defunctului în urma unei adopții cu efecte depline.
În ceea ce privește relațiile dintre reclamanți și copiii P. A.-C. și P. A.-M., din declarațiile martorilor V. I., D. M. și R. G., precum și din relatările copilului P. A.-C. consemnate în procesul-verbal încheiat în urma ascuoltării sale de către judecător, rezultă că reclamanții au avut o legătură efectivă cu copiii, realizată de obicei cu prilejul unor vizite la locuința reclamanților, unde uneori minorii rămâneau peste noapte, existând un atașament reciproc. Totuși, reclamanta P. L. a avut legături mai limitate cu copiii, fiind plecată în străinătate. După decesul tatălui, copiii au locuit împreună cu bunicii materni în domiciliul acestora întrucât mama lor a plecat în străinătate, împuternicind bunica maternă P. M. să se ocupe de creșterea și educarea copiilor prin procura autentificată sub nr. 1259 din 03.09.2012 de Biroul Notarului Public F. M.. Din cauza faptului că bunica maternă a avut unele nemulțumiri legate de vizitele copiilor la reclamanți (prelungirea întrevederii, modul necorespunzător în care copii ar fi fost îngrijiți), aceasta a interzis la un moment dat reclamanților să mai aibă legături cu copiii, împiedicând și pe minorul A.-C. să viziteze reclamanții, deși aceștia locuiesc într-un . actuala locuință a copiilor.
În drept, art. 14 alin. (1) și (2) din Legea nr. 272/2004 instituie regula că orice copil are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu rudele, precum și cu alte persoane față de care a dezvoltat legături de atașament. Corelativ, în baza art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului referitor la dreptul la viața privată și de familie, trebuie recunoscut și dreptul rudelor copilului de a avea legături personale cu acesta.
Aceste drepturi nu sunt absolute, ci sunt susceptibile de limitări, întrucât dispozițiile art. 263 din Codul civil și art. 14 alin. (2) și (3) din Legea nr. 272/2004 impun cerința imperativă ca exercitarea dreptului la relații personale cu rudele și cu alte persoane să nu fie prejudiciabile pentru copil, deci contrare interesului superior al acestuia.
Fiind rude apropiate, reclamanții, pe de o parte, și copiii P. A.-C. și P. A.-M., pe de altă parte, au dreptul de a menține relații personale reciproce, conform art. 14 alin. (1) și (2) din Legea nr. 272/2004 și art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În legătură cu modalitățile în care urmează a se exercita legăturile reclamanților cu copilul, instanța reține următoarele:
În principiu, legăturile personale prin convorbiri telefonice nu sunt de natură să dăuneze celor doi copii, astfel încât nu se impun limitări în privința acestei modalități de interacțiune.
La stabilirea unui program de vizitare instanța a avut în vedere că normala dezvoltare a copilului presupune ca timpul acestuia să fie alocat judicios pentru îndeplinirea unei multitudini de activități curente (hrănire, igienizare, somn; activități educaționale; jocuri și alte activități specifice vârstei, pe care copilul le desfășoară singur sau împreună cu alți copii; legături personale cu toate rudele și cu alte persoane față de care s-a atașat).
În acest context, pentru asigurarea cu prioritate a interesului celor doi copii în raport cu interesul reclamanților de a avea legături personale aceștia, instanța a apreciat că în prezent este suficient ca reclamanții să exercite dreptul de a avea legături personale cu copiii P. A.-C. și P. A.-M. prin convorbiri telefonice care pot avea loc în orice zi și prin întâlniri la domiciliul reclamantului P. V. sau în afara acestuia, după următorul program: în zilele de sâmbătă, între orele 15 – 18, precum și prima și a treia duminică din fiecare lună, între orele 10 – 12, cu obligația reclamanților de a readuce copiii înapoi la locuința acestora la sfârșitul programului de vizitare.
Din mai multe motive, un astfel de program de vizitare este preferabil celui solicitat de părți.
În primul rând, instanța a avut dubii serioase în privința modului în care reclamanții P. G. (în vârstă de aproximativ 81 de ani) și P. V. se vor putea îngriji de copiii P. A.-C. și P. A.-M., asigurând în mod corespunzător hrana, igiena corporală, programul de somn pentru ambii copii, precum și pregătirea temeinică a lecțiilor de către copilul A.-C.. De aceea, instanța apreciază că trebuie evitată rămânerea copiilor o perioadă mai mare de câteva ore în supravegherea reclamanților, fiind necesar ca dimineața, la prânz și seara minorii să fie supravegheți de bunica maternă, care se ocupă în mod obișnuit de copii, astfel încât se poate presupune că aceasta poate asigura nevoile primare (hrană, somn, igienă) ale minorilor mult mai bine decât reclamanții P. G. și P. V..
În al doilea rând, stabilirea unui program de vizitare în cursul săptămânii ar reduce timpul liber al copilului P. A.-C., putând împiedica astfel îndeplinirea temeinică a sarcinilor școlare, în contextul în care minorul are nevoie de timp și pentru alte activități zilnice.
Totodată, instanța a avut în vedere faptul că, de regulă, pe măsură ce gradul de rudenie este mai îndepărtat, legăturile dintre rude scad în intensitate, mai ales în situația celor care nu locuiesc împreună. Sub acest aspect, din probele administrate nu rezultă că anterior reclamanții au avut întrevederi atât de frecvente cu copilul, așa cum sunt cele solicitate prin programul de vizitare descris în cererea de chemare în judecată. Prin urmare, chiar dacă au interesul legitim de a-și dezvolta relația cu copiii, reclamanții nu pot avea pretenția de a li se asigura brusc un program de vizitare mult mai extins decât cel care a caracterizat relația anterioară, care nu este întâlnit în multe familii obișnuite și care ar acapara destul de mult din timpul liber al celor doi copii.
Pe de altă parte, nici programul de vizitare propus de pârâtă nu poate fi acceptat, neexistând motive pentru o reducere prea drastică a timpului alocat legăturilor copiilor cu reclamanții, având în vedere că locuința copiilor este situată la câteva blocuri distanță de locuința reclamanților, iar copilul P. A. C. are o vârstă care îi permite să se deplaseze singur la reclamanți (9 ani) și cu ocazia ascultării sale de către judecător și-a exprimat dorința de a menține relațiile cu aceștia.
Stabilirea unui anumit program de vizitare nu înseamnă că în afara orelor stabilite de instanță cu caracter obligatoriu este interzisă o legătură directă cu copii, întrucât în viața de zi cu zi se creează numeroase prilejuri de întrevedere fără a fi afectat programul normal al copiilor. Aceste ocazii ar trebui valorificate, fiind în interesul copiilor să aibă relații cât mai apropiate cu rudele și cu alte persoane față de care au dezvoltat relații de atașament, chiar dacă acestea au și defecte, nu numai calități. În mod nejustificat bunica maternă a interzis legăturile copiilor cu reclamanții și, voluntar sau involuntar, a influențat în mod negativ percepția copilului P. A. C. în legătură cu persoana reclamanților, depășind o intervenție firească redusă la ceea ce este necesar pentru înlăturarea exceselor.
Întrucât cererea reclamanților este întemeiată, reclamanta, în temeiul art. 274 alin. (1) din Codul de procedură civilă, datorează reclamanților daune-interese corespunzătoare prejudiciului cauzat prin provocarea recurgerii la acțiunea în justiție pentru valorificarea dreptului nesocotit și efectuarea cheltuielilor de judecată necesare, în sumă de 1110,3 lei(10 lei taxa judiciară de timbru, 3 lei timbru judiciar conform dovezilor depuse la fila 15 și 1100 de lei reprezentând onorariu de avocat achitat cu chitanța .. 39 din 29.04.2013).
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta arătând că instanța de fond în mod greșit a dispus ca legăturile personale să aibă loc la domiciliul reclamantului P. V., în fiecare sâmbătă de la orele 15,00 – 18,00 precum și în a treia duminică din lună între orele 10,00 – 12,00 deși instanța însăși are dubii serioase în privința modului în care reclamanții P. G. de 81 ani și P. V. ar putea să se ocupe de cei doi minori.
Mai arată că a arătat și dovedit că reclamanții nu au manifestat niciodată interes pentru minori, neimplicându-se în creșterea și educarea acestora, instanța în mod greșit a apreciat că legăturile personale pot să aibă loc la domiciliul reclamanților fără a se avea în vedere că P. G. la vârsta de 81 ani nu se poate ocupa de cei doi copii minori, dintre care unul având vârsta de 3 ani și jumătate, că P. V. are probleme de sănătate majore, iar P. L. este plecată în Italia de mai mulți ani; că instanța nu a ținut cont de faptul că lăsarea minorilor în domiciliul reclamanților, chiar și numai pentru trei ore, ar putea avea consecințe negative pentru copii, reclamanții neputându-le asigura o supraveghere atentă; că scoaterea minorilor din mediul în care sunt obișnuiți și luarea lor de persoane fără de care nu au manifestat niciun fel de afecțiune, sunt împrejurări de natură a-i afecta din toate punctele de vedere pe cei doi minori, iar lăsarea lor în domiciliul a doi bărbați, nu poate fi benefică. Având în vedere probele administrate în cauză,împrejurările că acești copii au fost crescuți numai de mamă și de bunicii materni, că reclamanții nici nu aveau cum să se ocupe și să se apropie de copii, dat fiind faptul că P. G. locuiește în Moreni de scurt timp, P. L. se află de mai mulți ani în străinătate, iar P. V. nu s-a ocupat niciodată de cei doi copii, consideră că soluția atacată este nelegală și netemeinică și că într-o asemenea situație legăturile personale ale reclamanților cu minorii ar putea să se realizeze treptat, de 2 ori pe lună, în prima și ultima sâmbătă, la domiciliul minorilor, așa cum a solicitat în subsidiarul întâmpinării.
În drept a invocat art.464 și urm. Cod procedură civilă.
Intimații au formulat întâmpinare în termen legal solicitând respingerea apelului ca nefondat.
În ședința publică din 09.09.2013 intimații au depus la dosarului cauzei un set de fotografii.
Tribunalul, examinând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, atât prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, potrivit disp.art.476 Cod procedură civilă, reține că apelanta dorește ca legăturile personale dintre bunicii paterni și minori să se desfășoare la domiciliul său susținând că P. V. și P. G. nu se pot ocupa de cei doi minori, cât timp P. L. este plecată în Italia de mai mulți ani.
Apelanta mai susține că reclamanții nu au manifestat niciun fel de afecțiune față de copii, iar scoaterea lor din mediul în care sunt obișnuiți nu le poate fi benefică.
Potrivit art.14 din Legea nr.272/2004, „Copilul are dreptul de a menține relații personale si contacte directe cu părinții, rudele, precum si cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament.
Copilul are dreptul de a-și cunoaște rudele și de a întreține relații personale cu acestea, precum si cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viata de familie, în măsura in care acest lucru nu contravine interesului sau superior. Părinții sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relațiile personale ale acestuia cu bunicii, frații si surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viata de familie, decât in cazurile in care instanța decide in acest sens, apreciind ca exista motive temeinice de natura a primejdui dezvoltarea fizica, psihica, intelectuala sau morala a copilului”.
Din textul de lege mai sus menționat reiese că cei doi minori au dreptul de a păstra contactul direct cu bunicul adoptator al tatălui, și cu bunicii biologici paterni, persoane cu care copiii au avut legături normale de atașament, în timpul vieții tatălui lor.
Dovada existenței unor contacte intre reclamanți și copiii a reieșit din declarațiile martorilor V. I. și D. M., evidențiate în fotografiile depuse la dosar unde sunt înfățișați minorii la diferite vârste în domiciliul reclamanților, și din declarația minorului, care a precizat că dorește să păstreze legătura cu reclamanții.
Ca atare, susținerile apelantei, reprezentată de mama sa prin procură specială, în sensul că între copii și reclamanți nu există legături de atașament, apar ca nefondate.
Referitor la împrejurarea că numiții P. G. și P. V. nu ar putea îngriji la domiciliul lor copiii în lipsa lui P. L., pe de o parte nu s-a dovedit faptul că aceasta este plecată în Italia, iar pe de altă parte susținerea are caracter discriminatoriu, conform art.2 din O.G. nr.137/2000, sugerându-se faptul că doi bărbați nu ar putea supraveghea timp de trei ore, cei doi minori.
Tribunalul mai constată că apelanta nu a făcut dovada că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a celor doi copii pentru a îngrădi dreptul acestora de a avea contact direct cu reclamanții la domiciliul acestora din urmă, cu atât mai mult cu cât vizitele sunt de o durată redusă, respectiv 3 ore în zilele de sâmbătă, și 2 ore în cele două zile de duminică.
Se mai reține și starea conflictuală dintre părți ce a provocat prezentul litigiu, stare ce nu este benefică stării psihice a copiilor, care au dreptul de a crește într-un mediu armonios, propice unei dezvoltări normale, astfel că vizitele la domiciliul bunicii materne și în prezența acesteia, nu sunt oportune.
Față de toate aceste considerente în baza art.480 Cod procedură civilă tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
În baza art.451 Cod procedură civilă, apelanta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către intimați, reprezentând onorariu apărător.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta – pârâtă P. I., domiciliată în Moreni, ., ., împotriva sentinței civile nr.282/29.04.2013, pronunțată de Judecătoria Moreni, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații – reclamanți P. G., P. L. și P. V., domiciliați în Moreni, ., ., ..
Păstrează hotărârea atacată.
Obligă apelanta la plata sumei de 1.000 lei către intimații – reclamanți, reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.09.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C.-M. G. S. D.
GREFIER,
Acxinia N.
j. f. D. C. D./Jud. Moreni
dosar nr.928
red. CMG/AN
6 ex./13.09.2013
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 90/2013. Tribunalul... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
