Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 567/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 567/2013 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 10-06-2013 în dosarul nr. 2040/232/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 567
Ședința publică din data de 10 iunie 2013
Președinte – N. C.
Judecător – R. M.
Judecător – I. S.
Grefier - N. D.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de reclamantul B. I., domiciliat în București, sector 6, ., ..2, .>și de pârâta Z. (B.) F., domiciliată în comuna Ș., ., împotriva sentinței civile nr.3427 din 20.11.2012 pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații intervenienți în nume propriu B. I., domiciliat în comuna Ș., . și B. M., domiciliat în comuna Ș., ., având ca obiect – partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: recurentul-reclamant B. I. asistat de avocat N. Ninel Ș., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/13.05.2013, recurenta-pârâtă Z. (B.) F. asistată de avocat C. I., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/8.04.2013, intimatul intervenient în nume propriu B. M. și intimatul intervenient în nume propriu B. I..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul în care se află judecata, procedura de citare legal îndeplinită, cererile de recurs sunt netimbrate, cererile de recurs sunt motivate, prin încheierea de ședință din 20.05.2013 a fost admisă în parte cererea de acordare a ajutorului public judiciar formulată de recurentul B. I., dispunându-se scutirea recurentei de plata a 50 % din taxa judiciară de timbru, după care:
Președintele completului de judecată verifică personal modul de îndeplinire a procedurii de citare și constată că este legal îndeplinită.
Apărătorul recurentei-pârâte Z. B. F., avocat C. I., arată că este de acord cu încheierea prin care recurenta a fost scutită în cuantum de 50% de plata taxei de timbru, însă solicită să se ia act că aceasta nu înțelege să mai timbreze recursul din cauză că nu are posibilități materiale, astfel ca urmeaza a se avea in vedere anularea acestuia pentru netimbrare.
Apărătorul recurentului-reclamant B. I. depune la dosar chitanța nr._/4.06.2013 privind plata taxei judiciare de timbru în sumă de 1313 lei, timbrul judiciar de 0,15 lei.
Avocat C. invocă tardivitatea declarării recursului formulat de reclamant, înregistrat la 4.03.2013, în raport de data comunicării sentinței – 13.02.2013, apreciind că este declarat peste termenul legal de 15 zile prevăzut de Codul de procedură civilă.
Instanța acordă cuvântul pe excepția tardivității declarării recursului și pe cererea de repunere în termenul de declarare a căii de atac a recursului formulată de reclamantul B. I..
Apărătorul recurentului-reclamant, față de excepția tardivității, arată că recurentul nu a fost asistat de un avocat și a fost internat în spital de mai multe ori, a suferit și mai multe intervenții chirurgicale. Susține cererea de repunere în termenul de declarare a căii de atac, arătând că între părți au avut loc incidente în urma cărora s-au formulat plângeri penale și recurentul a făcut dovada că a fost în imposibilitate să declare recurs în termenul legal, fiind externat chiar la data când a primit sentința și ulterior, la data de 4.03.2013 a declarat recurs. A solicitat a fi admisă cererea de repunere în termenul de declarare a recursului.
Avocat C. I. a solicitat să fie respinsă cererea de repunere în termen de declarare a recursului, întrucât recurentul nu a arătat motivul care l-a împiedicat să declare recurs, motivele arătate în cerere nu au legătură cu repunerea în termen.
Instanța, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri și asupra recursului civil de față.
Avocat C. I. a arătat că nu mai susține motivele de recurs, pârâta fiind mulțumită de hotărârea instanței de fond.
Pentru recurentul-reclamant B. I., avocat N. Ninel având cuvântul, a susținut motivele de recurs, arătând că s-a reținut greșit suprafața de 470 m.p. care în realitate este de 4700 m.p. curte și teren arabil intravilan, așa cum rezultă și din expertiza topo efectuată că titlul de proprietate valabil este cel emis în anul 2007, că reclamantul a fost căsătorit cu pârâta, iar terenul a fost primit de la o rudă a pârâtei cu condiția de a-l îngriji, iar construcțiile aflate pe teren au fost făcute cu ajutorul fiului lor B. I. și era în interesul judecății ca instanța să dispună suplimentarea probatoriului cu încă doi martori având în vedere că au fost atribuite pârâtei unele bunuri pe care aceasta deja le avea în posesie. A solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată și amânarea pronunțării pentru a depune la dosar note scrise și dovada achitării restului onorariului de apărător.
Apărătorul recurentei-pârâte Z. (B.) F. precizează că nu este de acord cu amânarea pronunțării pentru a se face dovada achitării unui rest de bani onorariu apărător, orice document se depune la dosar până la închiderea dezbaterilor. Cu privire la motivele de recurs formulate de reclamant, a solicitat a fi respinse acestea referindu-se la suprafața de teren care este proprietatea intimatei, cu obligarea recurentului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată.
Intimatul B. I. arată că nu este mulțumit de sentința instanței de fond, este de acord cu admiterea recursului declarat de reclamantul B. I..
Intimatul B. M. a solicitat respingerea recursului declarat de către reclamant.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod procedură civilă, socotindu-se lămurită, președintele declară dezbaterile închise și rămâne în deliberare pe excepția tardivității declarării recursului și pe fond.
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor civile de față:
Prin cererea înregistrată sub nr._ la Judecătoria Găești, reclamantul B. I. a chemat în judecată pe pârâta B. F. solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei și anume: imobil compus din teren intravilan (470 mp curte și restul arabil) și construcții de locuit și anexe aflate pe teren, materiale de construcții, bunuri casnice aflate în domiciliu (telefon fix, televizor, mașină spălat, mobilier sufragerie și trei dormitoare, veselă), aparate de sudură, scule și alte unelte de construcție, animale de curte( cal, vacă, porci, păsări), evaluate la suma de 2 miliarde lei vechi.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că este căsătorit cu pârâta din anul 1964 iar terenul pe care sunt construcțiile și anexele le-a fost dat fără acte de către A. Gh. M., unchi al pârâtei, care era la acea dată paralizat, cu condiția ca părțile să îl întrețină. Construcțiile au început să fie edificate în anii 1965-1966. Menționează reclamantul că în timpul căsătoriei el a realizat venituri, fiind salariat, iar pârâta a fost casnică, fără venituri, că au patru copii, fiind ajutat de unul dintre ei cu sume de bani pentru construcțiile edificate. A menționat că s-a construit canalizare, bazin de irigat, boltă de vie, garduri, solar pentru zarzavat, dependințe pentru animale iar în gospodărie există materiale de construcții și animale de curte, de care au avut grijă împreună (cal, vacă, porci, păsări).
În susținerea cererii reclamantul a depus la dosar înscrisuri și a solicitat încuviințarea probelor cu martori și expertiză.
În drept au fost invocate disp. art.36 alin 1 codul familiei și art.728 Cod civil.
Prin precizarea depusă la data de 23.11.2010 reclamantul a evaluat individual bunurile supuse partajării și a menționat că se află în posesia ambelor părți (care au continuat să locuiască împreună pe durata partajului).
Pârâta B. F. a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat a fi incluse la masa de împărțit și următoarele bunuri, care au fost înstrăinate ori degradate de către reclamant: 2 viței pe care pârâtul i-a înstrăinat după despărțirea în fapt – 800 lei; 1 cal omorât de reclamant – 500 lei, 50 duble cereale înstrăinate de reclamant după despărțirea în fapt – 500 lei; frigider – 700 lei, aragaz cu butelie– 500 lei; drujbă – 300 lei.
Cu privire la bunurile solicitate de reclamant ca fiind comune, a solicitat a se avea în vedere următoarele aspecte: casa este formată din 2 camere și marchiză; fânarul are 4 camere de locuit iar la edificarea acestor bunuri pârâta a fost ajutată și de părinții săi, astfel: tablă pentru casă și fânar cât și materialul lemnos, 35 saci ciment, plată manoperă, 4.000 – 5.000 bucăți cărămidă.
De asemenea, în privința suprafeței de 4.700 mp teren pe care este situată casa și dependințele, invocă faptul că este bun propriu, conform titlului de proprietate_/25.05.1993, iar calitatea de bun propriu o are și televizorul, iar mobila de dormitor și bucătărie se află în posesia reclamantului.
Prin precizarea de la fila 59 pârâta reclamantă a evaluat bunurile rămase neevaluate din cererea reconvențională.
Instanța de fond a dispus conexarea cu prezentul dosar a dosarului civil nr._, având ca obiect cererea de evacuare a pârâtului B. I., formulată de reclamanta B. F..
Numitul B. I. a formulat cerere de intervenție pe care a indicat că a formulat-o „în favoarea reclamantului” dar care a fost calificată de instanță după obiectul acesteia ca o cerere de intervenție în interes propriu
În motivarea cererii, încuviințată în principiu de instanță la termenul din 22.03.2011, intervenientul a reluat mai întâi motivarea din acțiunea principală, după care a invocat faptul că a contribuit la îmbunătățirile aduse imobilului în litigiu cu sume de bani, cu materiale de construcții exterioare și interioare, pentru: canalizare, bazin de irigat, construirea gardurilor, solar pentru zarzavat, dependințe de animale și păsări.
De asemenea, arată că a adus și materiale de construcții, ciment, var, nisip, balast, gresie, faianță precum și alte scule și materiale ( 4 mc cherestea, 350 căpriori diferite dimensiuni, țevi de diferite dimensiuni, cămin de apă, la care este atașat un apometru, 200 foi tablă, 4 mc de BCA – Verblock, bazinul de apă, 50 ml/2 h plase sârmă de galvan – inox, 600 bucăți boxpaleți din lemn, plastic și metal, 7 tipuri de structuri metalice cu rafturi, 200 ml mosor cablu telefonic subteran, 20 bucăți, cauciucuri pentru căruță și mașină, 3 monitoare calculator tip vechi, 3 aparate de aer condiționat, 400 ml cablu pentru branșamente electrice, 3 motoare electrice, 2 transformatoare, 10 lămpi iluminat, 5 containere de metal diferite dimensiuni; 3 cărucioare pentru butelii; 1 roabă.
Intervenientul a menționat că o parte din aceste bunuri au dispărut iar cele rămase s-au degradat iar în imobilul părinților a mai adus și alte bunuri, proprietatea sa, cum ar fi: aragaz, frigider Arctic, mașină spălat „Albalux”, 4 fotolii ( 2 piele, 2 pluș) canapea extensibilă tot de pluș, 2 mese sculptate din lemn, masă de 12 persoane cu scaune plușate, 3 cuiere stil pom; autoturism marca Dacia 1310.
În drept s-au invocat disp. art.49-56 Cod proc. civilă.
Cererea de intervenție a fost precizată la data de 01.03.2011, evaluându-se fiecare bun, iar în final s-a consemnat solicitarea ca bunurile să fie atribuite reclamantului.
A formulat cerere de intervenție accesorie, în interesul pârâtei, și intervenientul B. M., menționând că a sprijinit pe aceasta la efectuarea lucrărilor din gospodărie, cât și la procurarea unor bunuri mobile de uz gospodăresc, neindicate însă.
După administrarea probelor cu înscrisuri, interogatorii și martori, la data de 29.06.2011 instanța de fond a pronunțat o încheiere interlocutorie prin care, în temeiul art. 6736 raportat la art. 6735 cod proc. civilă, a admis în parte atât cererea principală, cât și cererea reconvențională și a respins ambele cereri de intervenție.
Instanța a reținut că soții au dobândit în timpul căsătoriei, în cotă de ½ fiecare, următoarele bunuri: casa de locuit cu 2 camere și marchiză aflată în posesia pârâtei reclamante, pătul locuibil cu 2 camere și bucătărie aflat în posesia reclamantului pârât, construcțiile cu destinația de anexe gospodărești, un cal, o vacă, frigider, aragaz cu butelie, drujbă, televizor, mobila aflată în casă, în posesia pârâtei reclamante și mobila aflată în pătulul locuibil, în posesia reclamantului pârât.
Prin aceeași încheiere interlocutorie s-a dispus efectuarea expertizelor pentru evaluarea bunurilor reținute în masa de partaj și întocmirea variantelor de lotizare cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 6739 cod proc. civilă și au fost desemnați experți M. A., pentru bunurile mobile și M. I. T. pentru construcții.
Terenul nu a fost reținut la partaj, deoarece este bunul propriu al pârâtei reclamante, dobândit prin reconstituirea dreptului de proprietate, așa cum rezultă din titlul de proprietate nr._/1993 depus în copie la fila 28.
Obiecțiunile formulate de reclamant cu privire la expertiza bunurilor mobile au fost respinse ca neîntemeiate de instanță, cu motivarea din încheierea de ședință de la data de 24.01.2012, însă au fost admise obiecțiunile cu privire la expertiza construcțiilor și s-a dispus în consecință refacerea acesteia pentru a se întocmi variante de lotizare care să țină cont de criteriile prevăzute de art. 6739 cod proc. civilă, anume modul de folosire al construcțiilor de către părți, opțiunile acestora privind împărțeala, pentru a se întocmi schițe ale variantelor de lotizare propuse și să se includă și solarul ca anexă gospodărească.
Același expert a fost desemnat și pentru întocmirea variantei centralizatoare, care a fost contestată după depunere, iar în urma admiterii obiecțiunilor s-a depus expertiza centralizatoare de la filele 182-185, cu completarea depusă la filele 201-202.
Prin sentința civilă nr.3427/20.11.2012, Judecătoria Găești a admis în parte cererea principală formulată de reclamantul - pârât B. I., a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta Z. F., a dispus partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei astfel: Lotul nr. 1, reclamantul –pârât B. I. primește: pătul locuibil cu 2 camere și bucătărie, împreună cu mobila aflată în acesta, (dormeză, două mese din lemn, masă din fier forjat), grajdul, cotețul de porci, un cal și o drujbă.Total valoare bunuri: 25.791 lei. Plătește sultă lotului 2 în valoare de 1.325 lei.Valoare lot: 24.466 lei. Lotul nr. 2, pârâta -reclamată Z. F. primește: casa de locuit cu 2 camere și marchiză, împreună cu mobila aflată în aceasta (șifonier, pat, ladă, masă, bufet de bucătărie), construcțiile cu destinația de anexe gospodărești, respectiv șopron cu fânar, coteț de porci, coteț de păsări precum și o vacă, un frigider, un aragaz cu butelie, un televizor. Total valoare lot: 23.141 lei. Primește sultă de la lotul 1 în valoare de 1.325 lei. Valoare lot: 24.466 lei.
Prin aceeași sentință instanța de fond a respins cererea conexă de evacuare a pârâtului B. I., formulată de reclamanta Z. (B.) F. în dosarul nr._, a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul B. I., a respins cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul B. M. în interesul pârâtei reclamante și a compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut că variantele de lotizare propuse în expertiza centralizatoare și propunerile de lotizare formulate de părți, astfel cum au fost discutate la termenul de judecată din 13.11.2012 și ținând cont de criteriile reglementate de art. 6739 cod proc. civilă și de încheierea interlocutorie pronunțată la data de 29.06.2011 în temeiul art.6736 coroborat cu art.6735 cod proc. civilă, instanța a apreciat că este echitabil ca fiecare dintre foștii soți să primească bunurile mobile aflate în posesia sa, iar diferența de valoare să fie completată prin sultă, până la întregirea valorică a cotei ce se cuvine fiecăruia.
În privința construcțiilor, instanța a avut în vedere că terenul pe care se află construcțiile, (realizate în mod neîndoielnic de ambii soți în timpul căsătoriei, deci bunuri comune), este proprietatea exclusivă a pârâtei reclamante, așa cum s-a reținut mai sus, nefiind astfel posibilă împărțirea acestuia, iar pe de altă parte, instanța nu a fost investită cu o cerere de constatare a unui drept de superficie, astfel că nu se poate pronunța cu privire la dreptul de folosință asupra terenului aferent construcțiilor, acest aspect urmând a fi convenit de către părți (dreptul de superficie putând fi constituit prin convenția părților).
Instanța de fond a apreciat că este justificată împărțirea construcțiilor astfel încât să fie atribuite în natură fiecărei părți construcția pe care o și folosește ca locuință, mai ales că s-au reținut contribuții egale la edificarea acestora, să fie unități locative distincte și să fie afectat cât mai puțin din terenul proprietatea pârâtei reclamante.
Cererile de intervenție au fost respinse ca neîntemeiate, pentru motivele dezvoltate în încheierea interlocutorie din data de 29.06.2011.
În privința cererii conexe de evacuare a pârâtului reclamant, față de varianta de lotizare aleasă, instanța a constatat că se impune respingerea ca neîntemeiată, pârâtul primind în lot o parte din construcțiile din gospodărie, astfel că este necesar să se dea eficiență hotărârii de partajare a bunurilor comune între părți, care sunt datoare să o execute de bună voie, conform art.3711 alin. 1 cod proc. civilă, iar în caz contrar pe calea executării silite.
Impotriva sentinței instanței de fond au declarat recurs reclamantul și pârâta.
In motivele de recurs reclamantul B. I. a arătat că a fost în imposibilitate de a formula recursul în termenul legal de 15 zile, datorită stării de sănătate care l-a obligat să se interneze, ocazie cu care a fost operat la Spitalul de Urgență Ilfov.
A criticat sentința instanței de fond în sensul că s-a reținut greșit suprafața de 470 m.p. curte, în realitate suprafața totală curte + teren arabil intravilan este de 4700 m.p.; la dosar a fost depus un titlu emis în anul 1993, deși titlul de proprietate care stă la baza formulării acțiunii este titlul din 2007. A arătat în motivele de recurs că a fost căsătorit cu pârâta din anul 1964, că terenul i-a fost dat pârâtei de către unchiul acesteia cu condiția să îl îngrijească, că imobilele construcții edificate pe teren s-au făcut cu ajutorul fiului lor B. I., ajutor ce a constat în bani și materiale, după care a hotârât de comun acord cu soția să le dea celor patru fii câte ¼ din terenul de 4700 m.p., însă pârâta nu a mai fost de acord și astfel fiul lor B. M. a construit ilegal casa de locuit și anexele.
Recurentul reclamant a solicitat reaudierea unui martorilor și a precizat că i s-a atribuit lotul nr.1 fără a fi inclus și terenul și a atașat cererii de recurs în copie: actul de identitate,sentința instanței de fond, biletul de ieșire din spital, biletul de trimitere pentru servicii medicale, procura nr.416/27.04.2012, titlurile de proprietate nr._/25.05.1993, nr._/09.10.2007, procurile nr.2648/16.06.2010, nr.2649/16.06.2010.
Recursul nu a fost motivat în drept.
Recurenta-pârâtă Z. (B.) F. și-a întemeiat motivele de recurs disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă. Un prim motiv de recurs se referă la faptul că mențiunile din art.741 cod civil și art.673 ind.9 Cod pr.civilă enumeră cu caracter exemplificativ criteriile de care instanța trebuie să țină seama seama la atribuirea bunurilor comune, că între părți au existat relații încordate care au dus la desfacerea căsătoriei, situație în care nu este posibilă coabitarea în aceeași gospodărie, că terenul este proprietatea sa, iar în conformitate cu disp.art.494 alin.2 Cod civil, proprietarul fondului devine prin accesiune asupra construcțiilor ridicate pe acel teren și pentru construcțiile deținute în coproprietate intimatul are dreptul să fie despăgubit, având la îndemână acțiunea în realizarea dreptului de creanță, ori recurentul reclamant nu a formulat cerere pentru constatarea dreptului de superficie.
Cel de al doilea motiv de recurs se referă la faptul că sulta ar fi împovărătoare nu poate constitui un argument pentru partajarea construcțiilor în natură. Precizează recurenta că locuiesc în acest imobil împreună cu fiica grav bolnavă psihic, față de care recurentul are un comportament agresiv verbal și fizic, iar varianta aleasă de instanță de partajare în natură asigură reclamantului un spațiu de locuit mai mare de care pârâta și fiica sa au nevoie.
A solicitat să se rețină de către instanța de recurs, că în situația în care se va aprecia admisibilă partajarea în natură a construcțiilor, recurenta—pârâtă optează pentru varianta a II-a din raportul de expertiză.
Prin ultimul motiv de recurs se aduc critici cu privire la soluția instanței de fond de respingerea acțiunii în evacuare pe care recurenta pârâtă o consideră nelegală, datorită imposibilei conviețuiri în aceeași gospodărie împreună cu reclamantul, situație ce îi pune în pericol viața.
Ambii recurenți au formulat cereri de acordare de ajutor public judiciar și prin încheierile de ședință din camera de consiliu din 15.04.2013 și 20.05.2013 au fost admise în parte cererile, în sensul acordării ajutorului public judiciar în cuantum de 50 %, urmand ca recurentii sa achite taxa de timbru de 1312, 50 lei.
In ședința publică de astăzi recurenta-pârâtă a declarat că deși i s-a admis în parte cererea de acordare de ajutor public judiciar, nu are posibilități materiale să achite taxa de timbru în cuantum de 50 % și nu înțelege să mai timbreze recursul, astfel ca tribunalul a invocat din oficiu excepția netimbrării cererii de recurs.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma excepției invocate, tribunalul reține că recursul formulat de pârâta Z. (B.) F. nu a fost legal timbrat.
Potrivit art. 20 alin. 1 și 2 din Legea nr.146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar dacă taxa nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării cererii, instanța va pune în vedere contestatorilor să achite suma datorată până la primul termen de judecată. Astfel s-a pus in vedere recurentei Z. (B.) F. să achite taxă judiciară de timbru de 1312,50 lei astfel cum a rezultat in urma admiterii in parte a cerererii de ajutor public judiciar.
Având în vedere că recurenta nu a achitat taxa judiciară de timbru, deși a fost înștiințata să îndeplinească această cerință, în temeiul art. 20 (3) din Legea nr. 146/1997, care prevede sancționarea cu anularea cererii a neîndeplinirii obligației de plată a taxei până la termenul stabilit, tribunalul urmează să anuleze recursul ca netimbrat.
In ceea ce priveste cererea de recurs formulata de recurentul reclamant B. I., tribunalul urmeaza a analiza cu prioritate cererea de repunere in termenul de promovare a recursului, fata de faptul ca intimata recurenta a invocat exceptia tardivitatii formularii recursului.
Prin aceasta cerere, reclamantul a aratat ca a primit sentinta recurata in data de 13.02.2013, cand era in spital si a promovat recursul in data de 4.03.2013, fiind impiedicat de o imprejurare mai presus de vointa sa sa depuna cererea de recurs in termenul legal.
Instanta constata ca . de comunicare aflata la dosarul de fond, sentinta civila recurata in cauza de fata a fost comunicata recurentului Z. I. in data de 13.02.2013. Potrivit biletului de iesire din spital, recurentul B. I. a fost externat chiar in data de 13.02.2013.
Potrivit art. 103 C.p.civ. “Neexercitarea oricãrei cai de atac și neîndeplinirea oricãrui alt act de procedura în termenul legal atrage decãderea, afarã de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește ca a fost împiedicatã printr"o împrejurare mai presus de vointa ei.”
Tribunalul retine astfel ca pe toata durata termenului de recurs recurentul s-a aflat acasa, iar nu in spital, asa cum incorect a aratat acesta si nu exista o alta imprejurare mai presus de vointa sa care sa il fi impiedicat pe aceasta sa promoveze recursul in termenul prevazut de lege, motiv pentru care va respinge cererea de repunere in termen ca neintemeiata.
In ceea ce priveste exceptia tardivitatii formularii recursului, invocata de intimata, tribunalul retine ca potrivit art. 301 C.p.civ. termenul de promovare a recursului este 15 zile de la comunicarea hotararii, daca legea nu prevede altfel.
Asa cum s-a retinut deja, sentinta recurata a fost comunicata recurentului la 13.02.2013, iar recursul a fost promovat la 4.03.2013.
Tribunalul mai retine ca ultima zi pentru promovarea in termen a recursului era 1.03.2013.
F. de cele retinute, tribunalul retine ca termenul pentru declararea recursului a fost depasit, astfel încât, în baza dispozițiilor art. 312 alin 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul declarat de reclamantul B. I., ca tardiv introdus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâta Z. (B.) F., domiciliată în ., împotriva sentinței civile nr.3427 din 20.11.2012 pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr._ .
Respinge cererea de repunere în termen formulata de recurentul reclamant B. I..
Admite excepția tardivității recursului, invocată de recurenta pârâtă Z. (B.) F..
Respinge ca tardiv formulat recursul declarat de reclamantul B. I., domiciliat în București, sector 6, ., ..2, ., împotriva sentinței civile nr.3427 din 20.11.2012 pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații intervenienți în nume propriu B. I., domiciliat în comuna Ș., . și B. M., domiciliat în comuna Ș., ., recurentă pârâtă fiind Z. (B.) F., domiciliată în comuna Ș., ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 10.06.2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, |
N. C. | R. M. | I. S. |
GREFIER
N. D.
J.f. C. C.
Judecătoria Găești
Dosar fond nr._
Red. R.M. / Tehnored. D.N.
18.06.2013/2 exemplare
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Pensie întreţinere. Decizia nr. 71/2013. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
